« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Imperativul redeschiderii școlilor. Cursurile on line nu se pot „subroga” activităților didactice față în față
21.12.2020 | Ramona BÎRLOG, Cosmin ȘOVAR

JURIDICE - In Law We Trust
Ramona Bîrlog

Ramona Bîrlog

Cosmin Șovar

Cosmin Șovar

Măsura suspendării la nivel național a cursurilor care presupun prezenţa fizică în cadrul unităţilor de învățământ și continuarea desfășurării acestora exclusiv on line este criticabilă din multe perspective, dimensiunea socială a consecințelor fiind însă cea care impune reacție, inclusiv prin promovarea acțiunilor civile impulsionate de imperativul protejării dreptului fundamental la învățătură.

Scopul reglementărilor adoptate în domeniul învățământului în contextul epidemiologic actual constă în împiedicarea interacțiunii față în față, probabil din credința că activitățile didactice on line constituie o modalitate aparte, dar eficientă, de asigurare a dreptului la învățătură.

Principiile proporționalității și nediscriminării dau măsura permisă a restrângerii dreptului la învățătură, iar caracterul excepțional al restricției în exercitarea dreptului interzice legiuitorului democratic generalizarea limitării impuse și implicit atingerea substanței dreptului „afectat”.

Exercitarea dreptului – garanție al oricărei persoane vătămate de actele administrative adoptate de autoritățile publice de a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei, consfințit de dispozițiile art. 52 din Constituția României revizuită, coroborate cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (6), referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, și cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care reglementează excesul de putere, permite instanțelor judecătorești să cenzureze actele administrative normative care încalcă cadrul constituțional al restrângerii drepturilor și libertăților fundamentale.

1. Contextul legislativ al adoptării măsurii de suspendare la nivel național a cursurilor care presupun prezenţa fizică în cadrul unităţilor şcolare

Întrucât, potrivit art. 53 din Constituția României, revizuită, exerciţiul drepturilor fundamentale poate fi restrâns numai prin lege, ca act formal al Parlamentului, Guvernul României a transmis către Parlamentul României proiectul de lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Oportunitatea reglementării a fost motivată de crearea cadrului juridic necesar pentru „adoptarea de noi măsuri care să permită autorităţilor publice să intervină eficient şi cu mijloace adecvate pentru gestionarea crizei, luând în considerare necesitatea asigurării în continuare, chiar şi după încetarea stării de urgenţă, a unei protecţii adecvate împotriva îmbolnăvirii.”

În cuprinsul expunerii de motive s-au reafirmat principiile relevanței (în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare personală și social – economice) și eficienței (în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale maxime, prin gestionarea resurselor existente) care guvernează sistemul de învățământ, precum și faptul că măsurile cuprinse în proiectul de lege sunt menite să asigure dreptul la educație al elevilor, cu respectarea dreptului la sănătate al acestora, al părinților și al cadrelor didactice deopotrivă.

În data de 15.05.2020, Parlamentul a adoptat Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19[1] (citată în continuare „Legea 55/2020”) care instituia în domeniul educaţie şi cercetare posibilitatea suspendării, pe durata stării de alertă, a activităţilor didactice ce impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ, la propunerea consiliului de administraţie a unităţii de învăţământ preuniversitar, cu avizul inspectoratului şcolar judeţean/Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi al direcţiei de sănătate publică judeţene/Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti şi cu aprobarea prin hotărâre a comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă/Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, pe baza argumentelor legale privind starea de sănătate[2].

În acest caz, „Ministerul Educaţiei şi Cercetării are obligaţia să asigure suportul privind resursele materiale, formarea cadrelor didactice şi cadrul metodologic pentru desfăşurarea cursurilor online[3].

În baza art. 2[4] din OUG nr. 141/2020 privind instituirea unor măsuri pentru buna funcționare a sistemului de învățământ și pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, Ministerul Educației și Cercetării şi de Ministerul Sănătății au adoptat în data de 31.08.2020 Ordinul nr. 5487/1494 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activităţii în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ în condiţii de siguranţă epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2 (citat în continuareOrdinul comun), prin care au fost reglementate atribuțiile în stabilirea și actualizarea scenariului de organizare și de desfășurare a cursurilor în unitățile/instituțiile de învățământ[5], precum și criteriile de suspendare a cursurilor școlare în unitățile/instituțiile de învățământ în contextul confirmării unui caz/mai multor cazuri de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2[6].

Potrivit Ghidului privind măsurile sanitare și de protecție în unitățile de învățământ preuniversitar în perioada pandemiei COVID – 19, ce constituie anexa Ordinului comun, autoritățile implicate vor alege unul dintre cele trei scenarii de funcționare a unității/instituției de învățământ în funcție de situația epidemiologică generală, de particularitățile regionale și de infrastructura și resursele umane ale fiecărei unități de învățământ în parte.

Criteriul epidemiologic în baza căruia unităţile de învăţământ vor urma unul dintre cele trei scenarii este rata incidenţei cumulate (numărul total de cazuri noi din ultimele 14 zile raportat la 1.000 de locuitori).

La o rată a incidenței cumulate peste limita de alertă de 3/1.000 de locuitori, autoritățile implicate, de la nivel local, vor putea decide suspendarea temporară a activităților didactice care presupun prezența față în față cu participarea tuturor preșcolarilor și elevilor la activitățile/lecțiile on line (scenariul 3) „în funcţie de existenţa transmiterii comunitare în localitate şi numărul de focare existente în unităţile de învăţământ din localitate, precum şi alte criterii de risc”.

În data de 10.09.2020, Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență (citat în continuareCMBSU) a adoptat Hotărârea 15/2020 prin care a aprobat:

– desfășurarea cursurilor în unităţile de învăţământ din Municipiul Bucureşti enumerate în anexele care fac parte integrantă din hotărâre, în scenariile galben și roșu;

– desfăşurarea cursurilor on line în cazul unităţilor de învăţământ preuniversitar din Municipiul Bucureşti care nu au fost cuprinse în anexele Hotărârii 15/2020, cu obligația autorităților locale de a asigura resursele necesare desfășurării procesului de învățământ.

În data de 14.10.2020, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 856 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19[7] (citată în continuare „HG 856/2020”).

Prin Anexa nr. 3 privind măsurile de diminuare a impactului de risc, Guvernul României a permis activitatea în creşe, grădiniţe, afterschool-uri și în unităţile/instituţiile de învăţământ, cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării, al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii[8].

În data de 06.11.2020, invocând raţiuni care privesc asigurarea protejării dreptului la sănătate corelat cu asigurarea dreptului la învăţătură, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă (citată în continuare „OUG 192/2020”)[9].

Potrivit art. I pct. 4 din OUG 192/2020, „La articolul 38, după alineatul (12) se introduce un nou alineat, alineatul (13), cu următorul cuprins: «(13) În perioada noiembrie 2020-31 decembrie 2020, prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, în baza hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi analizei situaţiei epidemiologice la nivel naţional, se pot dispune suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line”.

În data de 08.11.2020, Comitetul Național pentru Situații de Urgență (citat în continuare „CNSU”) a adoptat Hotărârea 53/2020 prin care a aprobat suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.11.2020, a activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line.

În aceeaşi zi, Ministerul Educației și Cercetării a adoptat Ordinul 5972/2020 (citat în continuare Ordinul MEC 5972/2020), prin care, în baza Hotărârii CNSU 53/2020, a dispus suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line.

În data de 12.11.2020, CNSU a adoptat Hotărârea nr. 54 privind propunerea prelungirii stării de alertă și a măsurilor necesar a fi aplicate pe durată acesteia penru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID 19 (citată în continuare „Hotărârea CNSU 54/12.11.2020”), prin care a dispus că

Se menține permiterea în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ a activităților didactice și alte activități specifice precum și organizarea și desfășurarea examenelor pentru elevi/studenți, cadre didactice, în condițiile respectării măsurilor de prevenire stabilite prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății[10].

În baza Hotărârii CNSU 54/12.11.2020 a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 967 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 noiembrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 (citată în continuare „HG nr. 967/2020”), prin care s-a menținut permisiunea desfășurării activităților din creşe și afterschool-uri, precum și în unităţile/instituţiile de învăţământ, cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării, al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii[11].

Ulterior, respectiv în data de 7 decembrie 2020, autoritățile administrației publice centrale au adoptat următoarele acte:

– Hotărârea CNSU 57/2020, adoptată în aceeași zi cu solicitarea Ministerului Educației și Cercetării, înregistrată la CNSU sub nr. 10723/07.12.2020, prin care s-a aprobat prelungirea suspendării activităților care impun prezența fizică a prescolarilor și elevilor și continuarea activităților didactice în sistem on-line;

– Ordinul MEC 6122/2020 prin care s-a modificat art. 1 din Ordinul MEC nr. 5972/2020, în sensul suspendării activităților didactice care impun prezența fizică a prescolarilor și elevilor în unitățile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal și postliceal pentru perioada 09.12.2020 – 23.12.2020.

2. Dimensiuni de analiză a legalității actelor administrative normative prin care s-a adoptat măsura continuării desfăşurării activităților didactice exclusiv on line

2.1. Legalitatea actelor administrative din perspectiva excesului de putere, în sensul restrângerii exercițiului dreptului la învățătură cu încălcarea garanțiilor constituționale

Excesul de putere este reglementat de dispozițiile art. 2 lit. n) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora adoptarea actelor administrative cu exces de putere presupune „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

În ceea ce privește restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, utilizarea criteriului proporționalității, consacrat de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituția României, permite delimitarea între libertatea /marja de apreciere și excesul de putere în activitatea autorităților publice.

Întrucât proporționalitatea este un principiu general al dreptului, acesta poate fi invocat de instanțele de judecată pentru sancționarea excesului de putere chiar și în situația în care acesta nu ar fi consacrat explicit într-un text de lege[12].

Pe de altă parte, analiza legalității actelor administrative emise/adoptate de autoritățile publice presupune verificarea respectării normelor legale privind competența, a celor privind procedura de adoptare prevăzută de lege și a conformității actelor administrative cu normele juridice cu forță juridică superioară.

Deși actele administrative normative analizate nu fac obiectul controlul de constituționalitate realizat de Curtea Constituțională a României, acestea nu pot fi sustrase verificării validității acestora inclusiv din perspectiva conformității acestora cu dispozițiile constituționale.

Dispozițiile art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (2) din Constituția României, care consfințesc principiul legalității atât din perspectiva supremației Constituției cât și a legii, coroborate cu dispozițiile art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituția României, care reglementează controlul judecătoresc al actelor administrative, dispozițiile art. 1 și art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (citată în continuare „Legea 24/2000”), care consacră principiul legalității și implicit al supremației Constituției și principiul ierarhiei actelor normative, reprezintă câteva temeiuri de drept privind anularea actelor administrive normative adoptate cu încălcarea Constituției României.

Din această perspectivă, apreciind asupra legalității actelor administrative normative care instituie măsuri restrictive privind exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale, instanțele de judecată sesizate de persoanele vătămate vor analiza inclusiv adecvarea măsurilor dispuse de autoritățile publice cu situația de fapt concretă și scopul legitim avut în vedere de acestea, respectiv vor aprecia asupra caracterului proporțional al restrângerii drepturilor, precum și respectarea celorlalte condiții de validitate ale restrângerii drepturilor și libertăților instituite de dispozițiile art. 53 din Constituția României.

Curtea Constituțională a României a reținut că starea de alertă, în comparație cu starea de urgență și starea de asediu care au consacrare constituțională și implicit reguli care configurează competențe și raporturi specifice între legislativ și executiv, este o creație exclusivă a legiuitorului care trebuie să se conformeze principiului supremației Constituției, nefiind astfel permisă eludarea cadrului constituțional care guvernează legalitatea, separația puterilor în stat și condițiile restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale.[13]

De asemenea, în practica Curții Constituționale s-a reținut că măsurile dispuse de autoritățile administrației publice centrale și locale în gestionarea pandemiei și care depășesc cadrul legal și constituțional pot fi supuse controlului instanței de contencios administrativ, caracterul excepțional și imprevizibil al unei situații nefiind o justificare pentru încălcarea ordinii de drept național și internațional[14].

2.2. Reglementarea dreptului la educație prin tratate internaționale și prin dispoziții constituționale

Caracterul proporțional al măsurilor restrictive, aplicarea nediscriminatorie a acestora și verificarea atingerii existenței dreptului la învățătură prin adoptarea actelor administrative normative care afectează dreptul la învățătură nu pot fi analizate în mod corect și complet fără stabilirea importanței dreptului la educație pentru evoluția unei societăți.

În continuare vom expune (i) optica asupra dreptului la educație, reflectată în convenții și tratate internaționale; (ii) importanța dreptului la învățătură consacrat de dispozițiile art. 32 din Constituția României și (iii) raţiunile pentru care nu există o derogare de la obligaţiile statutului român privind dreptul la învăţătură.

Dreptul la educație este consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului („P 1 CEDO”)[15] și dispozițiile art. 28 din Convenția Internațională a Drepturilor Copilului („CIDP”)[16]

Dispozițiile art. 2 din P 1 CEDO consacră caracterul fundamental al dreptului la instruire care presupune garantarea dreptului la educație și învățătură atât copiilor și tinerilor, cât și al altor membri ai societății[17].

Dispozițiile art. 2 din P 1 CEDO instituie în sarcina statelor obligația pozitivă de a menține sistemul de învățământ, de a-l adapta la nevoile societății și de a asigura accesul egal și nediscriminatoriu la acest sistem, fără a aduce atingere înseși substanței acestui drept[18].

În temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) din CIDP[19], statele părți recunosc caracterul fundamental al dreptului copilului la educație și se obligă, printre altele:

– să asigure învățământul primar obligatoriu și gratuit pentru toți;

– să pună la dispoziție copiilor și să pemită accesul acestora la informarea și orientarea școlară și profesională;

– să adopte măsuri pentru reducerea ratei și prevenirea abandonului școlar;

Dispozițiile art. 14 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră dreptul oricărei persoane la educație și posibilititatea de a primi educație obligatorie gratuită[20].

Statele membre CEDO, ale Uniunii Europene și cele care au ratificat CIDP trebuie să asigure accesul egal și nediscriminatoriu la sistemul de învățământ, întrucât dreptul la educație are un caracter fundamental, iar măsurile de limitare trebuie să fie excepționale, proporționale și să nu fie în măsură să aducă atingere substanței acestuia.

Dreptul la învățătură este consfințit de dispozițiile art. 32 din Constituția României și de dispozițiile Legii nr. 1/2011

Dreptul la învățătură consacrat de dispozițiile art. 32 din Constituția României este încadrat în categoria drepturilor social-economice și culturale[21].

Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 1/2011 (citată în continuare „Legea Educației”)[22] dreptul la învățătură pe tot parcursul vieții are un caracter fundamental, fiind o prioritate națională[23].

Printre principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior consacrate de dispozițiile art. 3 din Legea Educației se numără:

– principiul echităţii – în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;

– principiul relevanţei – în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;

– principiul descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces;

– principiul asigurării egalităţii de şanse;

– principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;

– principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ.

În virtutea dispozițiilor art. 5 din Legea Educației[24], în domeniul educației și al formării profesionale prin sistemul național de învățământ prevalează dispozițiile instituite de Legea Educației, chiar și în ipoteza unui conflict cu dispoziții consacrate de alte acte normative.

Dispozițiile art. 251 alin. (1) din Legea Educației prevăd posibilitatea desfăşurării on-line a activităţilor din învăţământul preşcolar şi/sau şcolar numai în situaţia în care se instituite stare de urgenţă sau de asediu conform dispoziţiilor instituite de Constituţia României[25].

Orice măsură excepțională de restrângere a exercițiului dreptului fundamental la învățătură presupune raportarea acesteia atât la dispozițiile constituționale cât și la principiile consacrate de Legea Educației.

2.3. Inexistenţa unei derogări de la obligaţiile statutului român privind dreptul la învăţătură

Conform art. 15 din CEDO şi dispoziţiilor art. 4 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice (citat în continuare „PIDCP”)[26], statelor membre le este recunoscut dreptul de a deroga de la obligaţiile privind drepturile fundamentale ale omului, instituite prin tratatele internaţionale.

În exercitarea prerogativelor conferite de dispoziţiile art. 15 din CEDO şi dispoziţiile art. 4 din PIDCP, autorităţile naţionale trebuie să notifice instituțiile internaționale cu privire la adoptarea măsurilor care au ca efect limitarea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale.

Cadrul legal privind restrângerea drepturilor sau libertăților fundamentale se completează la nivel național cu dispoziţiile art. 53 din Constituţia României şi art. 31-4 din O.U.G. nr. 1/1999[27] privind regimul sediu de asediu şi regimul stării de urgenţă (citată în continuare „OUG 1/1999”), care limitează strict aplicabilitatea acestor prerogative.

Prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României[28], Ministerul Afacerilor Externe a fost însărcinat să notifice Secretarul General al ONU și Secretarul General al Consiliului Europei despre drepturile și libertățile „afectate” prin măsurile adoptate.

Notificarea de derogare de la obligaţiile privind drepturile fundamentale ale omului instituite prin tratatele internaţionale, comunicată în baza Decretului Preşedintelui României nr. 195/2020, şi-a încetat efectele odată cu încetarea stării de urgenţă, în prezent în România fiind instituită starea de alertă în baza Legii 55/2020.

Obligația de a respecta dreptul la instruire/educaţie consacrat la nivel internaţional de dispoziţiile art. 2 din P 1 CEDO şi dispoziţiile art. 28 alin. (1) din CIDP se impune statului român cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Constituţia României, în pofida măsurilor de restrângere a acestora în „contextul generat de dinamica evoluției situației epidemiologice naționale, dar și internaționale, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2”[29], motivate de necesitatea protejării „interesului public general care reclamă adoptarea unor noi măsuri care să permită autorităţilor publice să intervină eficient şi cu mijloace adecvate pentru gestionarea crizei[30].

În acord cu practica Curţii Constituţionale, acţiunile şi măsurile dispuse în timpul stării de alertă[31] prin acte administrative cu caracter normativ nu pot viza drepturi sau libertăţi fundamentale[32].

Starea de legalitate nu poate fi eliminată deoarece este necesară menţinerea statului de drept, respectiv a preeminenței dreptului[33].

Având în vedere mecanismul instituit de tratatele internaţionale expuse mai sus şi principiul preeminenței reglementărilor internaționale privind drepturile omului consfințit de Constituţia României, contextul adoptării actelor administrative nu justifică afectarea dreptului la instruire/educaţie/învăţătură, în sensul juridic reţinut de practica Curţii Constituţionale[34].

2.4. Legalitatea actelor administrative din perspectiva motivării acestora

Curtea Constituţională a reţinut că lipsa unei reglementări legale precise, clare, previzibile şi lipsite de echivoc, care să determine cu exactitate sfera limitării exerciţiului dreptului fundamental, este în măsură să facă posibil arbitrarul sau abuzul autorităţilor[35].

Garanţiile împotriva arbitrarului în cazul restrângerii exercitării unor drepturi rezidă în acţiunea conjugată a principiilor egalităţii şi proporţionalităţii[36].

Pentru a asigura șanse egale la educație tuturor elevilor și pentru a evita adâncirea decalajelor deja existente, măsurile restrictive privind exercitarea dreptului la învăţătură în contextul epidemiologic actual trebuie aplicate gradual şi diferenţiat în baza unor criterii clare, precise şi obiective.

Măsura suspendării la nivel național a activităților didactice din cadrul unităților de învățământ, care presupun interacțiunea față în față, este arbitrară din perspectiva nemotivării actelor administrative, întrucât nu permite aprecierea in concreto a legalităţii şi oportunităţii măsurii adoptate, raportat la dispoziţiile art. 41 alin. (2) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (citată în continuare „Carta”) coroborat cu dispozițiile art. 296 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (citată în continuare „TFUE”);

Inexistenţa oricăror argumente cu privire la necesitatea, proporţionalitatea şi viabilitatea măsurilor adoptate generează situaţii absurde precum interzicerea activităţilor didactice faţă în faţă, deşi, în acelaşi context epidemiologic, sunt permise în continuare activităţile specifice after school -urilor care se desfăşoară în cadrul aceloraşi colectivităţi (copii şi cadre didactice) şi activităţi economice care presupun aglomerări considerabile de persoane.

De altfel, măsura are caracter discriminator întrucât, deşi scopul urmărit prin suspendarea cursurilor faţă în faţă şi înlocuirea acestora cu cele desfăşurate on line constă în asigurarea accesului tuturor la învăţătură, în realitate, resursele materiale şi infrastructura necesare pentru implementare constituie criteriul în funcţie de care destinatarii măsurilor beneficiază de dreptul la învăţătură.

Resursele materiale ale destinatarilor măsurilor şi infrastructura fiecărei unităţi de învăţământ şi/sau unităţi administrativ teritoriale selectează beneficiarii dreptului la învăţătură.

2.5. Legalitatea din perspectiva competenței de adoptare a actelor administrative normative

Fundamentarea măsurii de suspendare a activităților ce presupun prezența fizică în unitățile de învățământ a preșcolarilor și elevilor pe dispozițiile legale privind starea de alertă nu este de natură să susţină legalitatea acesteia din perspectiva competenţei funcţionale a autorităţilor implicate în gestionarea crizei generate de pandemia COVID-19.

Actele administrative normative adoptate de autorităţile şi organismele din componenţa sistemului naţional de urgenţă, (CMBSU şi CNSU) instituit prin dispoziţiile OUG nr. 21/2004, interpretate în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 157/2020, nu pot viza drepturi sau libertăţi fundamentale.

Ordinele Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Sănătății, adoptate în baza dispoziţiilor art. 38 alin. (13) Legii nr. 55/2020, instituite prin OUG 192/2020, sunt nelegale întrucât prerogativa restrângerii drepturilor fundamentale nu aparţine puterii executive (Guvern), ci puterii legislative.

În actualul cadru constituţional, prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (7) din Constituţia României, ordonanţa de urgenţă nu poate constitui temeiul legal al măsurilor restrictive dispuse prin acte administrative, chiar şi în stare de urgenţă publică[37].

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prerogativa autorităților publice de adoptare a actelor normative este stabilită de normele de competență din Constituția României.

3. Plenitudinea de competență a instanțelor de judecată privind verificarea conformității actelor administrative cu dispozițiile legale și principiile constituționale

Conform practicii Curţii constituţionale, actele administrative adoptate pentru gestionarea pandamiei COVID 19 precum hotărârile guvernului, ordinele de ministru, actele administraţiei publice locale care au efecte asupra drepturilor şi libertăţilor persoanei pot fi supuse controlului instanţelor de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 457/2020 Curtea Constituţională a reţinut că:

– „(…) hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna pe baza şi în vederea executării legilor, urmărind punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a acestora. Atunci când o hotărâre a Guvernului încalcă legea sau adaugă la dispoziţiile legii, ea poate fi atacată în instanţa de contencios administrativ în temeiul art. 52 şi al art. 126 alin. (6) din Constituţia României, republicată, şi al dispoziţiilor conţinute în legea specială în materie, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare[38];

– „În ceea ce priveşte hotărârile Guvernului, tocmai în considerarea naturii lor juridice, legiuitorul constituant a prevăzut competenţa de control a instanţelor de judecată. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut că separaţia puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, ci dimpotrivă, presupune existenţa unui control reciproc, precum şi realizarea unui echilibru de forţe între acestea. Actele puterii executive sunt cenzurate pe calea contenciosului administrativ[39];

Prin Decizia nr. 458/2020 Curtea Constituţională a reţinut că:

– „Respectarea tuturor acestor cerinţe se circumscrie condiţiei legalităţii actului administrativ normativ, care are ca prim reper prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” şi poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 52 alin. (1) din Constituţie şi al Legii nr. 554/2004[40];

– „O eventuală depăşire a cadrului constituţional şi legal în care ministrul sănătăţii acţionează în aplicarea textului de lege analizat poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, nereprezentând un aspect ce revine controlului Curţii Constituţionale[41];

– „În acest sens, Curtea aminteşte că măsura carantinei poate fi dispusă în mai multe forme, implicând grade diferite de restrângere a exerciţiului drepturilor persoanelor cărora li s-a aplicat această măsură, iar controlul judecătoresc trebuie să asigure nu doar posibilitatea verificării conformităţii actului administrativ cu dispoziţiile legale şi constituţionale, dar şi analizarea proporţionalităţii măsurii dispuse, în raport cu situaţia concretă avută în vedere[42];

Actele administrative normative privind suspendarea activităților care presupun prezența fizică în unitățile de învățământ a preșcolarilor și elevilor instituie măsuri de restrângere a dreptului la învăţătură și afectează dreptul la muncă, dreptul la integritate fizică şi psihică şi libertatea economică, astfel încât verificarea legalităţii acestora atât din perspectiva conformităţii cu dispoziţiile legale şi constituţionale, cât şi din perspectiva analizei concrete a caracterului proporțional al restrângerii, va fi efectuată de către instanţele judecătoreşti în virtutea competenţei generale a acestora de protejare a oricăror drepturi subiective sau interese legitime[43].

4. Impactul măsurii de continuare exclusiv on line a activităților didactice

Activităţile didactice în sistem on-line nu pot înlocui activităţile care presupun prezenţa fizică în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal.

Fundamentul actului educaţional este reprezentat de relaţiile interumane, motiv pentru care calitatea acestuia este afectată de desfăşurarea activităţilor didactice exclusiv online.

Prin studiile[44] realizate cu privire la impactul măsurii de interzicere a activităţilor care impun prezenţa fizică în cadrul unităţilor şcolare, UNICEF a identificat o serie de factori din care rezultă că măsura adoptată de autoritățile publice române, pe de o parte, afectează atât de negativ dreptul la învăţătură încât îl lipsesc de substanţă, iar, pe de altă parte, aduce atingere altor drepturi şi libertăţi fundamentale precum dreptul la integritate fizică şi psihică, dreptul la muncă şi dreptul la libertate economică. Rezultatele studiilor privind situația concretă sunt reluate succint în continuare:

• Accesul redus la învățarea online pentru un procent semnificativ din populația școlară, cauzat fie cauzat de lipsa resurselor financiare, fie datorită numărului mare de copii într-o familie, fie cauzat de faptul că părinții acestora lucrează și ei online, având nevoie de unica resursă tehnologică din casă, fie ca urmare a inexistenţei a conexiunii la internet.

• Condițiile de lucru precare şi extrem de diferite, ca urmare a prezenţei factorilor perturbatori, de stres. de la domiciliul fiecăruia; atât elevi cât și profesori.

 Lipsa interacțiunii umane, proprii clasei de elevi și contextului școlar, afectează calitatea și eficiența actului didactic şi va conduce, în timp, la alienare.

 Numărul mare de ore petrecute în fața calculatorului, sau a oricărui alt tip de device, generează un risc major pentru sănătatea elevilor și cadrelor didactice. Elevilor cu Cerinţe Educaţionale Speciale nu le este recomandată folosirea device-urilor, dat fiind specificul dizabilităților/disfuncționalităților și nevoile particulare de sprijin.

Din statisticile[45] efectuate asupra percepției fiecărei categorii de beneficiari asupra desfăşurării activităţilor didactice în sistem exclusiv online, rezultă următoarele:

• Din perspectiva elevilor, măsura organizării cursurilor în format exclusiv online nu este agreată de cea mai mare majoritate a elevilor, care invocă:

– lipsa unui sprijin real în învățare din partea profesorilor în acest context;

– lipsa unui feedback adecvat, personalizat;

– imposibilitatea aplicării unor cunoștințe și deprinderi învățate în absența accesului la laboratoarele de specialitate sau în spațiile de practică proprii diferitelor profiluri și specializări.

• Din perspectva cadrelor didactice, măsura interzicerii cursurilor care presupun prezenţa fizică în unităţile şcolare nu este agreată de marea majoritate a cadrelor didactice, printre cele mai des invocate argumente fiind:

– imposibilitatea multora dintre familii de a le oferi elevilor sprijinul necesar pentru a parcurge învățarea în acest format;

– problema asigurării și monitorizării prezenței elevilor la activitățile online și în învățarea autonomă, ulterioară, cu valorificarea platformelor online și a resurselor digitale propuse de profesori sau identificate chiar de elevi;

– nevoia stringentă de formare și lipsa timpului necesar pentru o abilitare reală și de substanță a cadrelor didactice nu doar în ce privește valorificarea unor aplicații de tehnologie educațională, dar și cu privire la crearea de conținut digital pe discipline și valorificarea unor tehnici și instrumente de evaluare a progresului elevilor, în acest context.

• Din perspectiva familiilor, modelul cursurilor organizate cu frecvență normală reprezintă varianta preferată de cei mai mulți dintre părinți, argumentele constând în principal în:

– lipsa competențelor/indisponibilitatea în a-și susține copiii pentru realizarea activităților de învățare în format online sau mixt;

– disponibilitate redusă de timp;

– lipsa dispozitivelor suficiente pentru fiecare membru de familie;

– lipsa spațiului adecvat.

Având în vedere specificul vârstei și nevoia de dezvoltare prioritară a competențelor socio-emoționale, care reclamă socializare, contact direct cu adultul și cu egali, covârstnici, categoria cea mai afectată de măsura suspendării activităţilor didactice care implică interacțiunea față în față este cea a preşcolarilor şi a şcolarilor din învăţământul primar.

Majoritatea statelor din Europa (dintre care menționăm cu titlu exemplificativ, fără a ne limita la acestea, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca) au evitat adoptarea măsurii suspendării cursurilor care presupun prezenţa fizică în cadrul unităţilor şcolare şi a continuării desfăşurării lor exclusiv on-line, iar statele care au adoptat totuşi aceste măsuri, le-au aplicat gradual, diferenţiat şi au exceptat suspendarea activităţiilor didactice adresate preşcolarilor şi elevilor din învăţământul primar.

Conform raportului de monitorizare realizat de UNESCO, în România măsura suspendării cursurilor care presupun prezenţa fizică în cadrul unităţilor şcolare şi continuarea desfăşurării lor exclusiv on-line afectează un număr de 3.483.465 de copii, dintre care 521.196 preşcolari şi 928.245 şcolari din învăţământul primar[46].

Cu toate acestea, în cele 9 luni de la momentul instituirii stării de urgenţă, autorităţile publice naţionale au adoptat în mod discreționar măsuri care afectează dreptul la instruire/educaţie/învăţătură .

Decizia de suspendare la nivel național a cursurilor care presupun prezenţa fizică în cadrul unităţilor şcolare şi continuarea desfăşurării lor exclusiv on-line nu are în vedere impactul provocat de o asemenea măsură pe termen scurt sau mediu, întrucât actele administrative normative nu reglementează niciun fel de limite privind gradualitatea restrângerii și caracterul diferențiat al acesteia.

Condiţionarea restrângerii dreptului la învăţătură de obligaţia de asigurare de către Ministerul Educației și Cercetării a suportului privind resursele materiale, formarea cadrelor didactice şi cadrul metodologic pentru desfăşurarea cursurilor online nu constituie o garanţie suficientă care să permită exercitarea dreptului.

Dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (12) din Legea 55/2020 instituie regula potrivit căreia activităţile didactice ce impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ se pot suspenda în următoarele condiţii:

– „la propunerea consiliului de administraţie a unităţii de învăţământ preuniversitar;

„cu avizul inspectoratului şcolar judeţean/Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi al direcţiei de sănătate publică judeţene/Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti”;

„cu aprobarea prin hotărâre a comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă/Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă”;

„pe baza argumentelor legale privind starea de sănătate”

doar dacă MEC asigură „suportul privind resursele materiale, formarea cadrelor didactice şi cadrul metodologic pentru desfăşurarea cursurilor online”.

Conform dispoziţiilor art. 38 alin. (13) din Legea 55/2020, în mod excepţional în perioada noiembrie 2020-31.12.2020, prin derogare de la dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, se poate dispune suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, în baza hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi analizei situaţiei epidemiologice la nivel naţional.

Trebuie subliniat că dispoziţiile art. 38 alin. (13) din Legea 55/2020 derogă exclusiv de la dispoziţiile art. 38 alin. (1), astfel că dispoziţiile art. 38 alin. (12) rămân aplicabile şi în ipoteza excepţiei.

Din analiza sistematică a dispoziţiilor art. 38 alin. (12) cu dispoziţiile art. 38 alin. (13) din Legea nr. 55/2020 rezultă următoarele:

obligaţia Ministerului Educației și Cercetării de a asigura „suportul privind resursele materiale, formarea cadrelor didactice şi cadrul metodologic pentru desfăşurarea cursurilor online” se menţine şi în ipoteza suspendării activităţilor didactice ce impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ prin ordin Ministerul Educației și Cercetării;

pentru a permite desfăşurarea cursurilor online, în prealabil, Ministerul Educației și Cercetării trebuie să asigure fiecărui antepreşcolar, preşcolar şi/sau elev afectat accesul la internet şi să îi procure dispozitivul prin care acesta să aibă acces la cursurile online.

Cu toate acestea, prin adoptarea măsurii de continuare a activităților didactice exclusiv on line, beneficiarii primari ai dreptului la învățătură au fost privați de acesta întrucât nu au avut resursele necesare pentru a accesa cursurile on line, împrejurare adusă în atenţia publică în data 13.09.2020 chiar de Ministrul Educației și Cercetării: „Pentru fiecare unitate de învăţământ în parte, în scenariul roşu, trebuie să facă o intervenţie rapidă, iar acolo unde nu se poate, Ministerul Educaţiei va aloca bani pentru a putea fi făcute achiziţiile. Am cerut tuturor inspectoratelor şcolare să înceapă licitaţiile, să avem stocurile de rezervă, pentru ca niciun copil să nu fie pus într-o situaţie dificilă. În perioada stării de urgenţă şi în cea de alertă s-a realizat cu elevii activitatea didactică fie în sistem online sau profesorii au făcut eforturi deosebite şi au dus fişele la copiii care nu aveau posibilităţi online. Sper ca acum să nu se mai întâmple acest lucru[47].

În practica Curții Constituționale privind conformitatea cu dispozițiile constituționale a actelor normative de reglementare primară s-au reținut următoarele aspecte care constituie repere în analiza legalității acțiunilor întreprinse de autoritățile publice în situații excepționale, precum cea determinată de răspândirea infecției cu virusul COVID-19:

Așa cum reiese din prevederile constituţionale şi internaţionale invocate, tot la nivelul legii, şi nu prin acte normative subordonate acesteia, trebuie stabilite motivele şi condiţiile în care o astfel de măsură se poate dispune, procedura aplicabilă, dreptul persoanei de a ataca în justiţie actul în temeiul căruia s-a dispus internarea sa obligatorie şi asigurarea garanţiilor pentru un acces la justiţie efectiv[48].

Cu toate acestea, Curtea observă că măsurile amintite au efecte severe asupra drepturilor şi libertăţilor persoanei şi de aceea reglementările în materie trebuie să îndeplinească, în mod strict, toate condiţiile constituţionale. Caracterul excepţional, imprevizibil al unei situaţii nu poate constitui o justificare pentru a încălca ordinea de drept, prevederile legale şi constituţionale referitoare la competenţa autorităţilor publice ori cele privind condiţiile în care se pot aduce restrângeri exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Autorităţile naţionale – în mod special administraţia centrală şi locală – sunt cele mai în măsură să identifice şi să stabilească acel set de acţiuni necesare intervenţiei adecvate fiecărei etape de evoluţie a pandemiei, însă măsurile dispuse nu se pot întemeia decât pe un cadru legal primar, care se subordonează prevederilor constituţionale şi internaţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Având în vedere că situaţia de criză generată de o pandemie reprezintă premisa inevitabilă a unor astfel de restrângeri, legislaţia naţională trebuie însoţită de garanţii clare şi eficiente împotriva oricăror abuzuri sau acţiuni discreţionare ori ilegale.[49].

Limitarea în mod continuu/continuat a exerciţiului dreptului la învățătură în lipsa unor garanții juridice suficiente care să asigure exercitarea acestuia, face să dispară însăşi esenţa dreptului.

Având în vedere impactul măsurilor de interzicere a activităţilor care impun prezenţa fizică în cadrul unităţilor şcolare identificat de UNICEF rezultă că soluţia continuării acestora exclusiv on-line, în mod nediferențiat și fără impunerea graduală a măsurilor restrictive nu asigură garanţiile necesare exercitării dreptului la învăţătură.


[1] Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 396 din data de 15 mai 2020.
[2] A se vedea dispozițiile art. 38 alin. (1), precum și Preambulul Legii nr. 55/2020 potrivit căruia „(…) în condiţiile în care, în contextul situaţiei de criză generate de pandemia de COVID-19, este necesară adoptarea de către Parlamentul României, prin lege, a unor măsuri restrictive, cu caracter esenţialmente temporar şi, după caz, gradual, proporţionale cu nivelul de gravitate prognozat sau manifestat al acesteia, necesare pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor iminente la adresa drepturilor convenţionale, unionale şi constituţionale la viaţă, integritate fizică şi sănătate ale persoanelor, în mod nediscriminatoriu, şi fără a aduce atingere existenţei altor drepturi sau libertăţi fundamentale
[3] A se vedea dispozițiile art. 38 alin. (12)
[4] A se vedea dispozițiile art. 2 din OUG nr. 141/2020, potrivit cărora „Măsurile de organizare a activităţii în cadrul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în condiţii de siguranţă epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu SARS-CoV-2 se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului educaţiei şi cercetării, în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”
[5] A se vedea dispozițiile art. 4 potrivit cărora „(1) Direcţia de sănătate publică judeţeană/a municipiului Bucureşti, denumită în continuare DSP/DSPMB, informează până la data de 7 septembrie inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti, denumit în continuare ISJ/ISMB, respectiv senatul universitar al instituţiei de învăţământ superior, comitetul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă (CJSU/CMBSU) cu privire la situaţia epidemiologică la nivelul fiecărei localităţi.
(2) Inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti transmite unităţilor şcolare informarea DSP/DSPMB referitoare la situaţia epidemiologică la nivelul fiecărei localităţi, pentru stabilirea scenariului de funcţionare.
(3) Scenariul de funcţionare al unităţii/instituţiei de învăţământ pe parcursul anului şcolar/universitar se va actualiza săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
(4) Atribuţii în actualizarea scenariilor au următoarele autorităţi/instituţii:
e) CJSU/CMBSU analizează la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar, pe baza situaţiei epidemiologice transmise de către DSP/DSPMB, propunerea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, avizată de inspectoratul şcolar judeţean/ISMB şi DSP/DSPMB şi aprobă săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, prin hotărâre, scenariul în care va funcţiona fiecare unitate de învăţământ în parte”.
A se vedea dispozițiile art. 5, potrivit cărora „ (1) Inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi DSP/DSPMB avizează propunerea consiliului de administraţie al fiecărei unităţi şcolare şi înaintează spre aprobare CJSU/CJSMB scenariul de funcţionare pentru fiecare unitate de învăţământ.
(2) Propunerea este fundamentată pe informarea DSP/DSPMB cu privire la situaţia epidemiologică la nivelul fiecărei localităţi, precum şi în funcţie de infrastructura şi resursele existente în fiecare unitate de învăţământ”;
A se vedea dispoziţiile art. 6, potrivit cărora „Comitetul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă emite hotărârea privind scenariul de funcţionare pentru fiecare unitate de învăţământ pentru începutul anului şcolar 2020-2021”.
[6] A se vedea dispozițiile art. 14, potrivit cărora „Pentru aplicarea măsurilor prevăzute de prezentul ordin, în cazul apariţiei unuia/mai multor cazuri de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 într-o unitate/instituţie de învăţământ, DSP/DSPMB împreună cu ISJ/ISMB şi directorul/rectorul unităţii/instituţiei de învăţământ vor stabili măsurile ce se impun cu privire la desfăşurarea activităţii didactice”.
A se vedea dispoziţiile art. 15, potrivit cărora „Direcţiile de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti au obligaţia să informeze unitatea/instituţia de învăţământ superior şi cabinetul medical din cadrul acestora despre fiecare caz confirmat pozitiv, la elevi/studenţi/personalul din unităţile/instituţiile de învăţământ”.
A se vedea dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a)-c), potrivit cărora „ (1) Decizia de suspendare a cursurilor şcolare organizate în modalitatea „faţă în faţă” se va dispune la nivel local, prin hotărârea CJSU/CMBSU, la propunerea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar, după obţinerea avizului inspectoratului şcolar judeţean/Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi al direcţiei de sănătate publică judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti, în următoarele circumstanţe:
a) la apariţia într-o clasă din unitatea de învăţământ a unui caz confirmat de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 se suspendă cursurile clasei respective pentru o perioadă de 14 zile. În situaţia în care în aceeaşi sală cursurile sunt organizate în schimburi, se vor suspenda doar cursurile pentru clasa în care a fost confirmat cazul de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2, urmând ca elevii din schimbul următor să îşi desfăşoare cursurile, după o dezinfectare prealabilă a sălii de clasă;
b) la apariţia a 3 cazuri confirmate de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în clase diferite ale aceleiaşi unităţi de învăţământ, se suspendă cursurile şcolare ale întregii unităţii de învăţământ, pe o perioadă de 14 zile de la data confirmării ultimului caz;
c) la apariţia cazurilor de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în rândul cadrelor didactice, acestea au obligaţia de a anunţa conducerea unităţii de învăţământ care va informa DSP/DSPMB despre eveniment”.
[7] Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 945 din data de 14 octombrie 2020.
[8] A se vedea dispozițiile art. 10, potrivit cărora „În condiţiile art. 5 alin. (3) lit. f) şi ale art. 38 din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc următoarele măsuri:
1. activitatea în creşe, grădiniţe şi afterschool-uri este permisă numai cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării, al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii, emis în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare;
2. în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ sunt permise activităţile didactice şi alte activităţi specifice, precum şi organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru elevi/studenţi, cadre didactice, în condiţiile respectării măsurilor de prevenire, stabilite prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului sănătăţii, emis în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare;
3. la apariţia a 3 cazuri de infectare cu virusul SARS-CoV-2 într-un interval de 7 zile consecutive, în spaţiile destinate cazării elevilor sau studenţilor se instituie măsura închiderii clădirii pentru o perioadă de 14 zile. Pentru elevii/studenţii care nu au posibilitatea deplasării la domiciliu sau o altă locaţie se asigură, de către unitatea de învăţământ responsabilă, cazarea în condiţii de carantină, precum şi măsurile necesare pentru sprijinirea asigurării necesităţilor de bază”.
[9] Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 1042 din data de 6 noiembrie 2020.
[10] A se vedea pct. 66 din Anexa nr. 1 la Hotărârea CNSU 54/2020.
[11] A se vedea dispozițiile art. 11 din Anexa 3 la HG nr. 967/2020, intitulată Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc, potrvit cărora „În condiţiile art. 5 alin. (3) lit. f) şi ale art. 38 din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc următoarele măsuri:
1. activitatea în creşe şi afterschool-uri este permisă numai cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării, al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii, emis în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare;
2. în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ sunt permise activităţile didactice şi alte activităţi specifice, precum şi organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru elevi/studenţi, cadre didactice, în condiţiile respectării măsurilor de prevenire, stabilite prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului sănătăţii, emis în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare;
3. la apariţia a 3 cazuri de infectare cu virusul SARS-CoV-2 într-un interval de 7 zile consecutive, în spaţiile destinate cazării elevilor sau studenţilor, se instituie măsura închiderii clădirii pentru o perioadă de 14 zile. Pentru elevii/studenţii care nu au posibilitatea deplasării la domiciliu sau o altă locaţie se asigură de către unitatea/instituţia de învăţământ responsabilă cazarea în condiţii de carantină, precum şi măsurile necesare pentru sprijinirea asigurării necesităţilor de bază”.
[12] A se vedea Marius Andreescu, Andra Puran, Drept constituțional. Teoria generală și instituții constituționale. Jurisprudență constituțională, Editura C.H. Beck, București, 2020, pg. 142-143
[13] A se vedea dispozițiile art. 1-4 din Legea nr. 55/2020 și paragrafele 47-49, 67-68 din Decizia CCR nr. 457/2020
[14] A se vedea paragrafele 35-36 și 73 din Decizia CCR nr. 458/25.06.2020, publicată în M.Of. nr. 581/02.07.2020
[15] Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.
[16] 1. Statele pãrți recunosc dreptul copilului la educație și, în vederea asigurãrii exercitãrii acestui drept în mod progresiv și pe baza egalitãþii de șanse, în special, statele membre vor avea obligația: a) de a asigura învãțãmântul primar obligatoriu și gratuit pentru toți; b) de a încuraja crearea diferitelor forme de învãțãmânt secundar, atât general, cât și profesional și de a le pune la dispoziția tuturor copiilor și de a permite accesul tuturor copiilor la acestea, de a lua mãsuri corespunzãtoare, cum ar fi instituirea gratuitãþii învãțãmântului și acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie; c) de a asigura tuturor accesul la învãțãmântul superior, în funcție de capacitatea fiecãruia, prin toate mijloacele adecvate; d) de a pune la dispoziție copiilor și de a permite accesul acestora la informarea și orientarea școlarã și profesionalã; e) de a lua mãsuri pentru încurajarea frecventãrii cu regularitate a școlii și pentru reducerea ratei abandonului școlar.  2. Statele pãrți vor luatoate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura aplicarea mãsurilor de disciplinã școlarã într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca ființã umanã și în conformitate cu prezenta Convenþie. 3. Statele pãrți vor promova și vor încuraja cooperarea internaționalã în domeniul educației, mai ales în scopul de a contribui la eliminarea ignoranței și a analfabetismului în lume și de a facilita accesul la cunoștințe știinþifice și tehnice și la metode de învãțãmânt moderne. În aceastã privințã se va ține seama, în special, de nevoile țãrilor în curs de dezvoltare.
[17] A se vedea Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen c. Danemarcei, parag. 52 apud. Dicționar de Drepturile Omului adnotat cu jurisprudență 1957-2013, Ed. Ch. Beck, București, 2013, p. 252 („Dicționar”); A se vedea C. Bîrsan, Convenția europeană a drepturilor omului – Comentariu pe articole, Edit. 2, Ed. Ch. Beck, București, 2010, p. 1.755.
[18] A se vedea Campbell și Cosans c. Regatului Unit, parag. 41 apud Dicționar; Corneliu Bîrsan, op. cit., p. 1.757-1.760.
[19] CIDP a fost ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 314 din data de 13 iunie 2001.
[20] (1) Orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la formare profesională și formare continuă. (2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul obligatoriu. (3) Libertatea de a înființa instituții de învățământ cu respectarea principiilor democratice, precum și dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.
[21] A se vedea I. Muraru, Simina Tănăsescu, Constituția României. Comentariu pe articole, Edit. 2, Ed. Ch Beck, București, 2019, p. 269.
[22] Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional.
[23] A se vedea dispozițiile art. 2 alin. (7) din Legea Educației potrivit cărora „În România învăţământul constituie prioritate naţională”.
[24] (1) În domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu prima zi a anului şcolar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), dispoziţiile prezentei legi care vizează evaluările naţionale de la finalul învăţământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu promoţia aflată în primul an al învăţământului gimnazial, respectiv liceal, la data intrării în vigoare a modificării sau a completării.
[25] A se vedea dispoziţiile art. 251 alin. (1) din Legea Educaţiei „În situaţia în care se instituie starea de urgenţă sau starea de asediu potrivit prevederilor constituţionale, activităţile desfăşurate în învăţământul preşcolar şi şcolar se pot desfăşura şi online pentru asigurarea exercitării dreptului fundamental la învăţătură prevăzut la art. 32 din Constituţia României, republicată”.
[26] 1. În cazul în care un pericol public excepţional ameninţă existenţa naţiunii şi este proclamat printr-un act oficial, statele părţi la prezentul Pact pot ca, în limita strictă a cerinţelor situaţiei, să ia măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în prezentul Pact, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii pe care le au potrivit dreptului internaţional şi ca din ele să nu rezulte o discriminare întemeiată numai pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, sau origine socială. 2. Dispoziţia precedentă nu autorizează nici o derogare de la prevederile articolelor 6, 7, 8 (paragraful 1 şi 2), 11, 15, 16 şi 18. 3. Statele părţi la prezentul Pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să semnaleze de îndată celorlalte state părţi dispoziţiile de la care au derogat, precum şi motivele care au provocat această derogare. O nouă comunicare va fi făcută, prin acelaşi intermediu, la data la care ele au pus capăt derogărilor
[27] A se vedea dispoziţiile art. 31 din OUG 1/1999 „Starea de asediu şi starea de urgenţă pot fi instituite şi menţinute numai în măsura cerută de situaţiile care le determină şi cu respectarea obligaţiilor asumate de România potrivit dreptului internaţional.”
Art. 32 din OUG 1/1999 „Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă sunt interzise: a)limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război; b)tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante; c)condamnarea pentru infracţiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional; d)restrângerea accesului liber la justiţie”.
Art. 4 din OUG 1/1999 „Pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale prevăzute la art. 32, numai în măsura în care situaţia o cere şi cu respectarea art. 53 din Constituţia României, republicată”.
[28] Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 212/16.03.2020.
[29] A se vedea preambului Legii 55/2020.
[30] Ibidem.
[31] A se vedea considerentul nr. 68 din Decizia Curții Constituționale nr. 457/2020 publicată în Monitorul Oficial cu numărul 578 din data de 1 iulie 2020 „În România, derogările specifice stării de urgență sunt reglementate la nivel constituțional, inclusiv sub aspectul puterilor sporite oferite executivului, adică Președintelui României, iar nu Guvernului. A « construi » prin lege o instituție nouă – « starea de alertă », cu un regim evident mai puțin restrictiv decât starea de urgență reglementată de legiuitorul constituant – dar care să permită eludarea cadrului constituțional care guvernează legalitatea, separația puterilor în stat, condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi și al unor libertăți,  contravine exigențelor generale ale  statului de drept, astfel cum sunt consacrate de Constituția României.”
[32] A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 157/2020 publicată în Monitorul Oficial cu numărul 397 din data de 15 mai 2020 considerenul 88-89.
[33] A se vedea [CDL-AD(2011) 049 Avizul Comisiei de la Veneţia cu privire la proiectul de lege asupra regimului stării de urgenţă din Armenia, § 44, citat în recentul studiu Respect for democracy, human rights and the rule of law during states of emergency – reflections, CDL-PI(2020) 005rev, 26 mai 2020.] apud. considerentul 67 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 457/25.06.2020 Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 578 din data de 1 iulie 2020 potrivit căruia „Cu toate acestea, chiar şi în stare de urgenţă publică, principiul fundamental al statului de drept trebuie să prevaleze. Statul de drept constă în mai multe aspecte care sunt toate de importanţă capitală şi trebuie menţinute într-un mod integral. Aceste elemente sunt principiul legalităţii, separarea puterilor, împărţirea puterilor, drepturile omului, monopolul statului asupra forţei, administrarea publică şi independentă a justiţiei, protecţia vieţii private, dreptul la vot, libertatea de acces la puterea politică, participarea democratică a cetăţenilor şi supravegherea de către aceştia a procesului decizional, luarea deciziilor, transparenţa guvernării, libertatea de exprimare, asociere şi întrunire, drepturile minorităţilor, precum şi regula majorităţii în luarea deciziilor politice. Statul de drept înseamnă că agenţiile guvernamentale trebuie să funcţioneze în cadrul legii şi acţiunile lor trebuie să fie supuse controlului de către instanţele independente. Securitatea juridică a persoanelor trebuie să fie garantată
[34] Conform practicii Curţii Constituţionale sensul juridic al sintagmei „a aduce atingere” poate fi tratat sub diferite nuanţe precum: „ a suprima”, „a prejudicia”, „a vătăma”, „a leza” sau „a antrena consecinţe negative”, a se vedea considerentul nr. 75 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 157/2020 publicată în Monitorul Oficial cu numărul 397 din data de 15 mai 2020.
[35] A se vedea considerentul 33 teza I din Decizia Curţii Constituţionale nr. 157/2020 publicată în Monitorul Oficial cu numărul 397 din data de 15 mai 2020
[36] A se vedea I. Muraru, E.S. Tănăsescu, op. cit., p. 470, comentariu E.S. Tănăsescu.
[37] A se vedea considerentul 116 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 152/2020.
[38] A se vedea considerentul 42.
[39] A se vedea considerentul 56.
[40] A se vedea considerentul nr. 36.
[41] A se vedea considerentul nr. 37 teza a II-a.
[42] A se vedea considerentul 71 utlima teză.
[43] A se vedea opinia separată formulată de Judecător, Prof. Univ. Dr. Elena-Simina Tănăsescu la Decizia Curţii Constituţionale nr. 458/2020.
[44]A se vedea Recomandări pentru începerea anului școlar 2020-2021 în condiții de siguranță, cu promovarea educației incluzive de calitate, pentru toți copiii din România, sursa.
[45] Ibidem.
[46] A se vedea aici
[47] A se vedea aici
[48] A se vedea considerentul 60 din Decizia CCR nr. 458/2020
[49] A se vedea considerentul 73 din Decizia CCR nr. 458/2020


Av. dr. Ramona Bîrlog, Managing Associate FIRON BAR-NIR
Av. Cosmin Şovar, Senior Associate FIRON BAR-NIR

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.