Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Drept penal, Fiscalitate, RNSJ, SELECTED, Studii

Specialia generalibus derogant

9 decembrie 2020 | Daniel UDRESCU
Daniel Udrescu

Daniel Udrescu

Celor care contest teoriile fiscalo-penale pe care am încercat contabil sau fiscal să le explic, le aduc spre studiu un punct de vedere al Procurorului General formulat pentru un RIL. Ministerul Public explică foarte bine speţa.

Ţin să mentionez doar câteva din decizii referitoare la fiscalo-penal:

1. ÎCCJ, prin decizia nr. 17/2015 a reţinut că în cauzele penale având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală, instanţa soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale accesorii datorate în condiţiile codului de procedură fiscală, care prevăd reguli speciale în materie, dispoziţii care, dacă sunt aplicabile în faţa instanţei penale, cu atât mai mult se impun a fi respectate în faţa instanţelor civile.

2. Înalta Curte de Casație și Justiție a României („ÎCCJ”), în Decizia nr. 33/2008, a stabilit că, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială, și că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.

3. Prin decizia CCR nr. 258/2016 (25-27) s-a recunoscut existența unor interpretări diferite cu privire la obligațiile fiscale ce intră în sfera noțiunii de prejudiciu, cu menţiunea că prejudiciul ce interesează în soluționarea procesului penal se face în condițiile Codului de procedură fiscală (RIL 17 din 5 octombrie 2015) în sensul în care nu ne aflăm în faţa unei excepţii de neconstituţionalitate, ci eventuala aplicare neunitară a legii, în ceea ce privește stabilirea prejudiciului în soluționarea laturii penale în cazul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, poate face obiectul unui recurs în interesul legii la Înalta Curte de Casație și Justiție (efectuat în 2018):

a. Decizia ÎCCJ nr. 7/2018 din Dosar nr. 3.223/1/2017;

Arbitraj comercial

JURIDICE by Night

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

b. ce include punctul de vedere al Procurorului General.

4. Art 14 din Legea 241/2005 În cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

În privinţa Legilor speciale sunt numeroase aspecte ce nu sunt încă clarificate:

1. Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală. Caracterul special şi derogatoriu al procedurii fiscale, ceea ce atrage aplicarea sa cu prioritate în faţa oricărei alte proceduri de drept comun sau a unei alte proceduri speciale (precum este procedura insolvenţei) în virtutea principiului specialia generalibus derogant a fost deja enunţat şi a primit efectele cuvenite în jurisprudenţa de unificare anterioară a instanţei supreme. Drept pentru care în procedura insolvenţei se dă prioritate şi se formează cereri separate ce se judecă cu celeritate în privinţa creanţelor fiscale, ca urmare a Procedurii speciale din Teza II la art 102 din Legea Insolvenţei:

Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003/ Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Legea Contenciosului Administrativ 554/2004 se aplică în condiţiile art. 281 din Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004. Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, este în raport cu cea a instanţelor civile, una specială, în care se judecă DOAR cererile menţionate în Legea nr. 554/2004, ca lege specială. În contenciosul administrativ, calitatea de pârât aparţine întotdeauna autorităţii publice emitente a actului administrativ considerat ilegal din perspectiva art. 1, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 din emiterea sau încheierea unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004 sau din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Actualul Cod de procedură fiscală, conţine garanţii care în urma controlului, atunci când s-ar fi emis decizia de impunere cu sesizarea organelor de urmărire penală, ANAF constituindu-se parte civilă, în cadrul contestaţiei administrative, potrivit art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, din Legea nr. 207/2015, organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei.

În acest caz, potrivit art. 277 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură fiscală, procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, iar hotărârea definitivă a instanţei penale cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor de soluţionare competente, cu privire la recuperarea prejudiciului în procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală, după desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, cu emiterea unei noi decizii de impunere.

Întrucât potrivit art. 278 alin. (1) din Codul de procedură fiscală introducerea contestaţiei administrative nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, contestatorul poate cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004.

3. Legea societăţilor comerciale 31/1990 defineşte răspunderea şi rolul acţionarilor, al consiliului de administraţie/administratorilor şi al managementului. „Corporate veil” – „vălul corporatist” continuă să nu fie corect aplicat în cauzele penale, Legea 31/1990 fiind poate cea mai abuzată LEGE SPECIALĂ. Actele constitutive cuprind datele de identificare ale asociaţilor şi clauze care reglementează organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii. Articolele 7, 36 şi 204 din Legea 31/1990 prevăd reglementări cu privire la acţionari, asociaţi, administratori şi înregistrarea acestora la ON Registrul Comerţului pentru opozabilitate. Procedurile legii speciale trebuie aplicate în relaţie cu art. 25 alin. (3) CPP, dar şi a altor legi speciale, în sensul desfiinţării unor acte ce au termene de prescripţie sau care au intrat în circuitul civil:

a. dispoziţiile constituţionale ale art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României cu privire la Tratatul de aderare la CE

b. jurisprudenţa obligatorie a CJUE definită de art. 11 alin. (11) Cod fiscal

c. În domeniul taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor, autorităţile fiscale şi alte autorităţi naţionale trebuie să ţină cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

d. Directiva 112/2006 cu trimitere la art. 178 existenţa unei facturi şi art. 168 ca tranzacţiile să fie reale

e. Art. 90 Cod procedură fiscală: Radierea înregistrării fiscale

f. Art. 227, 233 şi 235 si următoarele din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, ca regulă generală, dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Legea 31 / 1990 – Legea societăților comerciale este explicită la art. 237 în sensul că:

(3) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se înregistrează în registrul comerţului, se comunică direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva societăţii.

(6) La data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi.

(9) Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică persoanei juridice la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe cale electronică, şi se afişează pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul.

(10) Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în condiţiile alin. (8) şi (9), revin acţionarilor.

g. Art. 5 CF aplicarea unitară a legislației aliniat (1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României

h. Orice persoană impozabilă stabilită în România şi înregistrată în scopuri de TVA, care îşi încetează activitatea economică trebuie să solicite anularea înregistrării în scopuri de TVA în termen de 15 zile de la data documentelor ce evidenţiază acest fapt, conform prevederilor art. 316 alin. (20) din Codul fiscal

i. Certificatul de atestare fiscală se solicită înaintea întocmirii bilanţului de lichidare, dar trebuie să se ţină cont de valabilitatea acestuia la depunerea lui la registrul comerţului. Dacă societatea înregistrează datorii scadente la bugetul de stat, acestea trebuie achitate fie din fondurile societăţii, fie din fondurile personale ale asociaţilor (daca este vorba de dizolvare fara lichidare), altfel ANAF-ul va deveni un creditor ca oricare altul care va face opozitie la dizolvarea respectivă.

j. O societate radiată din Registrul Comerţului nu mai are calitatea de contribuabil, motiv pentru care nu mai poate fi supusă unei inspecţii fiscale sau a unui control încrucişat. Dacă acel contribuabil nu mai există, fiind radiat în baza prevederilor Legii 31/1990, inspecţia fiscală nu mai are obiect. De asemenea, o societate radiată nu mai figurează cu obligaţii fiscale de plată în fişa de evidenţă analitică pe plătitor organizată la nivelul organului de administrare fiscală, aspect care rezultă şi din prevederile art. 176 „Insolvabilitatea” alin. (6) din Codul de procedură fiscală. Conform acestui articol, creantele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi se scad din evidenţa analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligaţiilor fiscale.

k. Art. 172 alin. (1) din OMJ 2594/C/2008, ANAF putea face opoziţie în 30 de zile de la publicarea în Monitorul oficial. Radierea unei societăţi în nume colectiv, cu răspundere limitată, ca urmare a dizolvării şi lichidării simultane prin acordul unanim al asociaţilor cu privire la modul de lichidare şi stingere a pasivului social, se poate efectua numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

l. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului definit de punctul 49, Secțiunea 6 din OMFP nr.1752/2005:

“Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora.”

m. Principiul securităţii juridice

n. Principiul „ne bis in idem”

o. Principiul neutralitătii TVA

p. Principiul îmbogăţirii fără justă cauză a fost consacrat fără rezerve de Curtea de Justiţie Europeană, fiind frecvent amintit în contextul unor speţe în care impozitele sau taxele prelevate de statele membre erau considerate ca fiind incompatibile cu dreptul comunitar. În toate aceste cazuri, Curtea a spus că obligaţia de restituire a prelevărilor nelegale ce incumbă autorităţilor fiscale este fundamentată pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

q. Autoritate de lucru judecat cu privire la radiere, inclusiv rămânerea definitivă a impunerii pentru tranzacţii reale, pe latura civilă cu respectarea art. 19 alin. (5).

4. Legea Contabilităţii 82/1991. Instanţele de judecată nu sunt menţionate în această lege, că trebuie să respecte principiile contabile la emiterea unei sentinţe/decizii judecătoreşti. Aici mă refer la aspectul în care decizia cu aspecte contabile trebuie să urmeze forma dată de legea specială cu aspecte care limitează o decizie corectă, rezultând că legislaţia este incompletă în sensul în care:

a. instanţele nu au o obligaţie legală să respecte principiile contabile

b. nu sunt proceduri pentru îndreptarea unei sentinţe/decizii formulate eronat din punct de vedere contabil

c. Ministerul Public nu verifică practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul unei decizii. Nu este oare aceasta o îndatorire fundamentală a Ministerului Pulic să verifice bunele practici şi legalitatea unor decizii?

d. Inspecţia Judiciară nu verifică legalitatea unei decizii, neconcordanţa cu principiile contabile.

Daniel Udrescu

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories