« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Între sentință și motivare timpul abia acum nu are răbdare
23.12.2020 | Vasile ȚIPLE

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Vasile Țiple

Vasile Țiple

Ubi lex non distinguit nec nos debemus, adică unde legea nu distinge nici noi nu ar trebui. Bineînțeles că acest adagiu roman nu poate fi interpretat ad literam deoarece tot ce se interpretează ad literam demonstrează o îngustime a înțelegerii lucrului interpretat. Dacă ar fi totul atât de ușor oricine ar putea fi judecător. Scopul acestui principiu la fel ca a multor altor principii este de a crea un cadru comun, o plasă, o temelie pe care să poată fi dezvoltat un sistem de drept echitabil și durabil. Acest adagiu alături de toate celelalte adagii juridice, este un far luminos care îți permite să te ghidezi prin labirintul situațiilor și spețelor care pot să apară în viața socială, și pe care judecătorii, alături de ceilalți practicieni ai dreptului, sunt chemați să le respecte și aplice. Multitudinea situațiilor și problemelor juridice și hățișul legislativ pot duce la diluarea înțelegerii funcționării întregului sistem de drept și a principiilor sale, aflarea adevărului, garantarea drepturilor și libertăților indivizilor, asigurarea bazelor legale a funcționării statului, înfăptuirea justiției. De aceea anumite principii de drept reprezintă temelia și locul înspre care toți practicienii dreptului se întorc de fiecare dată când nevoia o cere și interpretează o lege (care nu este făcută de juriști) în acord cu aceste principii.

Am făcut această mică introducere în raționamentul juridic și bazele dreptului, ca urmare a unei spețe recente în care cei care sunt chemați să fie imparțiali, obiectivi și profesioniști au dus subiectul în primul rând în forul public, înainte de a se lăsa ghidați de principiile de drept fundamentale. Cumva se pare că oamenii care alcătuiesc și îi dau viață sistemului juridic și reprezintă o parte esențială din puterea judiciară care este singura putere din stat care trebuie să rămână constant peste plăcerile lumești mediatice, a căzut tocmai în acest păcat, de a judeca în forul public și de a critica o hotărâre judecătorească fără să fie echipați cu informațiile necesare. Lăsând la o parte faptul că motivarea speței în cauză nu a apărut (de fapt aceasta este adevărata problemă, că motivarea nu se dă odată cu sentința), nu au întârziat să apară opinii, scrisori și manifestări publice în vederea atribuirii acestei decizii toate păcatele de sistem inerente care ar face demnă de judecată publică ceva ce judecătorii în cauză nu ar fi reușit să facă într-un mod legal și acceptabil. De asemenea, lăsând la o parte și faptul că aceste lucruri ar fi de înțeles venind din partea celor implicați în speță, având în vedere ca îi privesc direct și este dreptul lor de a utiliza toate remediile prevăzute de lege ca să își apere cauza, ceea ce nu este însă de înțeles, este luare de poziții publice de către reprezentanții unor instituții a căror obligație este în primul rând de a se asigura că legea se respectă și este înțeleasă, nu utilizată în vederea purtării unor discuții publice care dăunează independenței justiției și sunt inoportune venind de la cei care se ocupă de managementul unei profesii sau organizații profesionale. Erodarea justiției nu se face peste noapte, ci treptat, în timp, și mai ales dacă cei care sunt chemați să o aplice nu sunt atenți cu privire la derapajele care pot să apară, făcute de către cei care sunt însărcinați cu protejarea ei.

Demagogia și populismul nu au culoare politică așa cum nu au nici identitate profesională. Oricine se poate folosi conștient sau mai puțin conștient de populism și demagogie ignorând daunele pe care le poate produce pe termen lung. Atunci când elementele vitale din sistem nu au o cale juridică rece și procedurală de a soluționa orice problemă apare, ci aleg să recurgă la emoție și implicarea opiniei publice în vederea realizării unei presiuni mai mult sau mai puțin aparente într-o direcție sau alta, putem spune că suntem în prezența populismului, demagogiei și a unei lupte de interese care nu ține cont cu adevărat de lipsurile din sistemul juridic care trebuie rezolvate.

Sistemul juridic este singura noastră protecție împotriva abuzurilor publice sau private, iar perpetuarea neîncrederii și lipsei de competență fără să existe temei sau identificarea unor soluții practice la orice comentarii se pot face cu privire la sistem sau cei care îl aplică, va duce la legitimarea acelor derapaje treptat și imperceptibil, până când o să ni se pară normale genul de reacții de care avem parte în prezent.

Este adevărat că în speța de față condamnarea unui avocat este un lucru sensibil datorită rolului pe care îl are acesta în sistemul juridic, dar și de garant al funcționării acestui sistem și a protecției drepturilor și libertăților individuale. Cu toate acestea nu poate fi ignorat nici faptul că atunci când un avocat este implicat în acte ilegale haina pe care o poartă nu poate reprezenta o imunitate doar datorită faptului că este avocat, același lucru se aplică și procurorilor, judecătorilor, polițiștilor etc. Știm cu toții că printre altele „Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea și apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, de drept public și de drept privat”,[1] dar și faptul că “Avocatul este dator să dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii şi să acționeze numai în limitele legii, ale prezentului statut şi ale codului deontologic, potrivit crezului său profesional.” De asemenea, Barourile şi U.N.B.R. au obligația, din oficiu sau la cerere, să acționeze prin toate mijloacele legale pentru protecția profesiei, a demnității şi onoarei corpului de avocați[2] atunci când există indicii că ne aflăm în prezența acestui lucru, ori în speța de față nu apare vreo implicare activă în acest sens, ceea ce înseamnă că regulile de procedură au fost cel puțin aparent respectate, altfel UNBR avea obligația legală să intervină, să semnaleze și să comunice activ cu CSM, în vedere soluționării oricărei nereguli. Astfel, acum suntem în prezența unei situații de condamnare a unui avocat de către instanța supremă, iar motivarea instanței și identificarea elementelor în baza cărora instanța a dat sentința, încă nu a fost publicată. În acest context, acțiunile unor organizații profesionale sunt inoportune, iar exponenții lor ar trebui să știe mai bine că genul acesta de derapaje mediatice nu duce niciodată la vreo soluție, ci mai degrabă mai pune încă o cărămidă la erodarea încrederii în sistemul de justiție.

Ceea ce ar trebui să facă toți acești actori publici este să se așeze cu adevărat la o masă și să identifice dacă în prezenta speță au fost respectate toate regulile de procedură și să tragă anumite învățăminte din întreaga situație și să pregătească un raport prin care să propună modificările legislative necesare. Acest lucru ar trebui să se întâmple nu doar în această situație, ci în nenumăratele situații în care legea suferă de afecțiuni de logică acute, ca urmare că aceasta nu este făcută neapărat de specialiști în drept cu experiență. Încă nu am văzut o inițiativă în comun a magistraților și avocaților cu privire la cumulul de probleme de procedură pe care doar ei sunt competenți să le identifice prin prisma muncii lor specifice. Un raport cu stadiul justiției care să conțină propuneri de lege ferenda identificate de magistrați nu am văzut, cel întocmit anual de CSM te pierde printr-o listă de dorințe abstracte din care nu înțelegi nimic concret. UNBR-ul de asemenea, nu am văzut să aibă vreun raport cu stadiul justiției care să conțină propuneri de lege ferenda identificate de avocați în practică și care sunt necesare pentru îmbunătățirea sistemului juridic mai departe de modificările care se referă strict doar la profesia de avocat. Cu siguranță sunt sute de probleme în practică, dar și ca urmare a procesului de legiferare defectuos pe care profesioniștii în drept practicanți, le identifică recurent în activitatea lor de instanță, și nu numai. Ce se întâmplă cu acele probleme de drept? Nimic. Eventual un practician în drept, avocat, consilier juridic, expert sau un magistrat scrie un articol de specialitate care intră într-o doctrină care subliniază neconcordanțe juridice veșnic actuale cu puțin spre deloc impact în viața justițiabililor.

Există protocoale și comisii prin care cele două profesii vitale pentru sistemul nostru de drept pot colabora și agrea împreună problemele juridice care pot fi rezolvate de către legiuitor care nu are nici expertiza necesară la momentul redactării unei inițiative legislative și nici nu respectă regulile privind o inițiativă legislativă (la o simplă răsfoire a site-ului Camerei Deputaților[3] putem observa faptul că studiile de impact cu privire la o lege sau modificările propuse nu sunt o regulă, învățăm din practică direct dacă o lege este bună, cam cum ai testa un vaccin direct pe populație). De exemplu, există un Protocol de Colaborare încheiat între CSM şi UNBR pentru colaborare în vederea îmbunătățirii calității actului de justiție, creșterii încrederii opiniei publice în sistemul judiciar prin aplicarea unor metode și mijloace la nivel sistematic și eficientizarea activității instanțelor de judecată.[4] Ar fi de interes public un raport care să descrie rezultatele acestui protocol sau daca este doar o formă fără fond, ca atâtea alte lucruri.

Cele două instituții au multiple mecanisme de comunicare și colaborare, pot aduce un aport esențial la îmbunătățirea actului de justiție, dar totuși acest lucru nu se întâmplă de atâta timp. Inclusiv raportul UNBR pe 2019[5] menționează colaborarea continuă cu CSM și ICCJ prin aderarea U.N.B.R. la Protocolul de colaborare privind educația juridică, încheiat la 20.07.2017, între Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public și Ministerul Educației Naționale, precum și diferite inițiative de conlucrare cu judecătorii pentru participarea la proiectele CSM privind creșterea eficienței în sistemul judiciar: identificarea cauzelor și motivelor care duc la inflație de dosare pe rolul instanțelor, remedierea deficiențelor de reglementare, introducerea „cauzelor pilot” și a „mecanismelor de filtru”; rolul avocaților în cadrul acestora; îmbunătățirea asistenței judiciare din oficiu care trebuie să facă obiectul unor discuții între reprezentanții magistraților, Ministerului Public, Ministerului Justiției, Ministerul Afacerilor Interne, Asociațiile Municipiilor și Orașelor din România, perfecționarea cooperării între profesii prin ședințe de lucru periodice între reprezentanții U.N.B.R. și ai CSM, implicarea avocaților în procedura de dezbatere publică a proiectelor legislative care vizează apărarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și apărarea prin avocat în concordanță cu prevederile Legii nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat etc.

Sunt o mulțime de generalități incluse în tot felul de rapoarte, dar mai puține lucruri concrete privind probleme de drept care există în sistem, nu de azi, ieri, sau de când se mai pronunță câte o decizie cu vizibilitate, ci de zeci de ani de zile și care au impactat justițiabilul de rând fără ca acesta din urmă să aibă expertiza, vizibilitatea sau confrații care să îl ajute în a sublinia problemele de sistem de care toată lumea știe, dar nimeni nu se gândește să le rezolve până când nu este impactat omul potrivit. Nu am văzut vreodată o inițiativă legislativă cetățenească demarată de membrii barourilor din țară prin care să încerce să rezolve o problemă de sistem critică.

De exemplu, instituțiile de mai sus puteau și încă pot colabora la elaborarea de propuneri pentru modificări legislative prin care motivarea să fie dată simultan cu sentința sau la un mecanism prin care cauzele în care sunt implicați avocații sau magistrații să poate fi mai bine monitorizate pentru a se asigura o atenție sporită acestor situații sensibile, tocmai prin prisma rolului pe care aceștia îl au în societate. O soluție ar fi alocarea din oficiu a unui observator independent de la UNBR care să poată semnala oricând dacă nu se respectă regulile atunci când printre inculpați se află avocați. Rolul pe care aceștia îl au în societate și sistemul juridic le conferă un anumit statut și privilegii juridice, iar dacă există acuzații că le folosesc abuziv sau contrar legii, procesul de tragere la răspundere este transparent și capabil să elimine orice fel de acuze, inclusiv ale celor pe care le vedem vehiculate în forul public în momentul de față (ex. condamnare ca urmare a exercitării profesiei de avocat versus încălcarea legii). Indiferent de părerea pe care o are un reprezentant al unei organizații profesionale în speța de față, este importantă păstrarea independenței justiției de orice fel de influențe interne sau externe acesteia, cei care conduc aceste organizații trebuie să fie foarte atenți cu mesajul pe care îl transmit deoarece o fac în numele întregii organizații, nu în nume propriu.

În esență, care este de fapt mesajul pe care îl transmit organizațiile de organizare profesională din ambele tabere atunci când organizează proteste fără să discute înainte cu adevărat problema (protestele avocaților și judecătorilor) chiar dacă au mecanisme inter-instituționale prin care să o facă? Oare își dau seama de gravitatea și pericolul social pe care îl presupune o acuzație conform căreia curtea supremă a condamnat un avocat doar pentru că și-a îndeplinit obligațiile profesionale, în conformitate cu legea?

Acest lucru poate semnala faptul că aceste organizații nu au încredere în sistemul judiciar din care fac parte și pe care îl validează prin activitatea lor? Sau poate mesajul este pur democratic prin care își exercită dreptul la opinie și simt nevoia de a manifesta împotriva a ceea ce consideră injust sau sunt doar semne de solidaritate umană normală?

Ar trebui să facă oare același lucru și cetățenii al căror buget de stat a fost prejudiciat cu milioane de euro prin fapte similare, în care prejudiciul nu este recuperat?

De exemplu, dintr-un prejudiciu despre care se vehiculează că ar fi de aproximativ 150 de milioane de euro, se dispune retrocedarea în natură (fără o înțelegere a impactului asupra circuitului civil a bunurilor sau dacă s-a recuperat prejudiciul în întregime) și daune de 1 de milion de euro, nefiind clar cât s-a recuperat sau se va recupera efectiv. Aici ar trebui să înțelegem mai exact, cine și cum se va asigura că această hotărâre va fi execută și patrimoniul statului și al nostru refăcut în această cauză. Prejudiciul. Un termen interesant care nu prea face vâlvă deoarece se aplică unui buget pe care nimeni nu îl considera ca fiind al lui, ci mai degrabă al unui stat abstract din care nu facem parte și care este doar o ficțiune juridică pe care să o sărbătorim de 1 decembrie și să o denigrăm atunci când suntem, nevoiți să apelăm la administrație, justiție sau să intrăm în spital. Închidem ochii și acceptam inacceptabilul, dar ne scandalizăm fără să avem toate informațiile. Dacă ne scandalizăm atunci măcar să o facem cu folos și într-un mod potrivit într-o societate democratică și matură în care prezumția de nevinovăție chiar se aplică până la momentul unei hotărâri definitive și irevocabile, independența justiției este respectată, nu asaltată, iar deficiențele legislative și lacunele de procedură sunt semnalate atunci când sunt identificate, indiferent de calitatea persoanei condamnate si se iau acțiuni concrete, punctuale, clare pe înțelesul tuturor justițiabililor.

Respectul se face prin înțelegerea situației și colaborare profesională pentru oferirea de soluții viabile care pot preîntâmpina situații similare, dar acest lucru este greu, presupune multă muncă, modificări legislative, seriozitate, bună credință, obiectivitate și respect. Până acolo însă probabil că o sa mai fim obligați să ne mulțumim cu ironii juridice și proteste. Este mult mai interactiv să fii ironic și conflictual. Este mult mai interactiv să fii în piață la protest decât singur în cabina de vot.


[1] Statutul profesiei de avocat, art. 2 (1) și art. 7 (4), sursa
[2] Statutul profesiei de avocat, art. 12 (3), sursa
[3] Disponibil aici
[4] Disponibil aici
[5] Disponibil aici


Vasile Țiple

 
Secţiuni: Content, Opinii, Selected, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD