« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Succinte considerații privind impactul Regulamentului (UE) 2018/1805 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și de confiscare asupra obligațiilor statului român în materia recuperării produsului infracțiunii. Remedii pentru garantarea dreptulului fiecărui cetățean al Uniunii Europene la un spațiu de libertate, securitate și justiție
24.12.2020 | Camelia BOGDAN

JURIDICE - In Law We Trust
Camelia Bogdan

Camelia Bogdan

Cu începere de la 19 decembrie 2020, cooperarea judiciară în materia recuperării produsului infracțiunii la nivelul Uniunii Europene[1] se desfășoară într-un nou cadru legal, guvernat de Regulamentul (UE) 2018/1805 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și de confiscare[2].

Potrivit art. 4 și 14 din Regulament, ordinele de sechestru și confiscare se transmit prin certificate standard de sechestru și de confiscare, stabilite, respectiv, în anexele I și II. Transmiterea certificatului de sechestru sau a certificatului de confiscare este suficientă pentru executarea ordinelor, cu excepția cazului în care statele membre formulează o declarație în care precizează că, atunci când le este transmis un certificat de indisponibilizare în vederea recunoașterii și a executării unui ordin de indisponibilizare, autoritatea emitentă trebuie să transmită, împreună cu certificatul de indisponibilizare, ordinul de indisponibilizare original sau o copie legalizată a acestuia.

Înlocuind instrumentele juridice aplicabile până acum a căror transpunere necorespunzătoare a împiedicat dezideratul recunoașterii reciproce a ordinelor de sechestru și confiscare[3], noul regim aduce schimbări semnificative și elemente de noutate care ar putea afecta activitatea de zi cu zi a practicienilor din statele membre ale Uniunii Europene în a căror legislație nu au fost transpuse corespunzător instrumentele de cooperare internațională ce ar fi permis garantarea executării în termen de 48 de ore a unui ordin de sechestru emis de autoritățile competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene[4] și respectiv în termen de 45 de zile a unui ordin de confiscare emis de de autoritățile competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene[5].

Regulamentul vizează facilitarea recuperării produsului infracțiunii și accelerarea și simplificarea procedurilor de sechestru și de confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni pe întreg teritoriul UE. Acesta se va aplica tuturor ordinelor de sechestru și de confiscare emise în cadrul procedurilor penale, incluzând, prin urmare, atât confiscările care se bazează, cât și pe cele care nu se bazează pe o condamnare[6].

Conform dispozițiilor cuprinse în art. 288 para. 2 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, regulamentul are aplicabilitate general, este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru, principiul preeeminenței aplicării acquis-ului comunitar impunând de urgență revizuirea cadrului de recuperare a produsului infracțiunii, pentru a împieta orice obstacol de interpretare a actului comunitar de către practicieni, în vederea garantării imperativulului CRIMINALITATEA NU PRODUCE VENITURI[7].

Se cuvine, brevitatis causa, să expunem, domeniul de aplicare al Regulamentului (I) și să atragem atenția legiuitorului român asupra revederii de urgență a prevederilor din peisajul autohton ce aduc atingere dreptulului fiecărui cetățean al Uniunii Europene la un spațiu de libertate, securitate și justiție, garanție a cărei efectivitate implică ca la o tendinţă spre organizare unitară a sindicatelor corupției și crimei organizate să se răspundă cu o organizare la fel de unitară a represiunii penale, dincolo de frontierele naţionale şi prin abandonarea treptată a formelor specifice, a instituţiilor extrem de particularizate ale fiecărei ţări (II)[8].

Ab initio, subliniem că este prima dată când un regulament reglementează un domeniu de recunoaștere reciprocă în materie penală  la nivelul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că este destinat pentru a rezolva problemele legate de implementarea instrumentelor existente, deoarece prevederile acestuia vor fi direct și aplicabile uniform în UE: după cum rezultă din alte Rapoarte ale Comisiei Europene[9], dar și din paragrafele 9 și 10 a Preambului prezentului Regulament, după atacurile teroriste din Spania,  Regatul Unit și Franța, garantarea dreptului la securitate a devenit obiectiv principal și primordial al justiției și, în atingerea acestui obiectiv, legea penală este adesea interpretată ca primum remedium, adică cel mai eficient instrument al acestei noi politici de securitate[10]. În Comunicarea sa din 2 februarie 2016 privind Planul de acțiune pentru consolidarea combaterii finanțării terorismului[11], Comisia a subliniat că pentru a submina activitățile de criminalitate organizată care finanțează terorismul, este imperativ ca infractorii respectivi să fie privați de produsele provenite din săvârșirea de infracțiuni. În acest scop, Comisia a precizat că este necesar să se asigure că toate tipurile de ordine de indisponibilizare și de ordine de confiscare sunt executate în cea mai mare măsură posibilă în Uniune, prin aplicarea principiului recunoașterii reciproce.

Regulamentul se bazează pe principiul general al recunoașterii reciproce, și anume, că toate deciziile judiciare în materiile de recuperare a produsului infracțiunii luate într-un stat membru vor fi recunoscute și executate în mod direct de către un alt stat membru.

Reținem că Regulamentul stabilește doar un număr limitat de motive pentru nerecunoaștere și neexecutare, condiția sine qua non pentru garantarea spațiului de securitate fiecărui cetățean al Uniunii Europene de către România fiind incriminarea și sancționarea în lumina exigențelor acquis-ului comunitar a faptelor pentru care  un ordin de indisponibilizare sau un ordin de confiscare se execută fără verificarea dublei incriminări.

I. Domeniul de aplicare al Regulamentului

O scurtă prezentare generală a dispozițiilor Regulamentului (UE) 2018/1805 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de sechestru și a ordinelor de confiscare necesită, în opinia noastră, oferirea unor succinte explicații cu privire stagiul armonizării dispozitivelor de confiscare fără condamnare la nivelul UE.

Trebuie reamintit ab initio că „eficacitatea cooperării internaționale în scopul urmăririi, înghețării și confiscării bunurilor de origine criminală depinde de existența unui cadru juridic adecvat, care să garanteze armonizarea suficientă a procedurii, permițând în același timp diferite abordări naționale, fără discriminare”[12].

Din cauza lipsei voinței politice, chiar dacă în Uniunea Europeană „membrii organizațiilor criminale au acumulat ilegal active enorme, a căror valoare este uneori mai mare decât produsul intern al multor țări ”[13], diferitele tradiții ale sistemelor juridice ale UE oferă un cadru extrem de fragmentat pentru recuperarea activelor, mult mai mult decât alte domenii ale dreptului penal: așa cum a observat pe bună dreptate prof. Simonato, deși forma tradițională de confiscare „tradițională” este obținută în mod normal printr-o decizie judiciară referitoare la bunuri legate de o infracțiune specifică pentru care proprietarul a fost condamnat, există multe alte tipuri de confiscare, care depășesc veniturile directe ale unei infracțiuni („confiscare extinsă”), confiscări care nu necesită o condamnare definitivă („confiscare fără condamnare”), confiscări care vizează bunuri de valoare echivalentă cu produsele infracțiunii („confiscarea prin echivalent”) sau care nu aparțin persoanei condamnate („confiscarea de la terți”). În unele țări, ordinele de confiscare pot fi emise și în afara procedurilor penale, într-un set separat de proceduri (de exemplu confiscarea civilă în Regatul Unit și Irlanda)[14].

Prin urmare, prezentul Regulament reprezintă rezultatul eforturilor de armonizare a conceptelor existente în diferite tradiții ale UE[15].

Regulamentul stabilește normele conform cărora un stat membru recunoaște și execută pe teritoriul său ordinele de înghețare și ordinele de confiscare emise de un alt stat membru în cadrul procedurilor în materie penală. Conform Preambulului, termenul „proceduri în materie penală” diferă de termenul „proceduri penale” utilizat în Decizia-cadru din 2003 privind ordinele de înghețare și aplice tuturor ordinelor de indisponibilizare și tuturor ordinelor de confiscare emise în cadrul procedurilor în materie penală. Conform paragrafului 15 din Preambulul Regulamentului, „proceduri în materie penală” este “o noțiune autonomă de drept al Uniunii, interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în pofida jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Noțiunea cuprinde ca atare toate tipurile de ordine de indisponibilizare și de ordine de confiscare emise în urma procedurilor inițiate ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu numai ordinele care intră sub incidența Directivei 2014/42/UE[16]. Noțiunea include și alte tipuri de ordine emise în absența unei condamnări definitive. Aceste ordine ar putea să nu existe în sistemul juridic al unui stat membru, însă statul membru în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a recunoaște și de a executa un astfel de ordin emis de un alt stat membru. Procedurile în materie penală ar putea, de asemenea, să cuprindă investigații ale poliției și ale altor autorități de aplicare a legii. Ordinele de indisponibilizare și ordinele de confiscare care sunt emise în cadrul unor proceduri civile sau administrative ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament ».

Reținem, așadar, că domeniul de aplicare a Regulamentului acoperă o gamă largă de tipuri de confiscare, cum ar fi „confiscarea prin echivalent”, „confiscarea fără condamnare”, „confiscarea extinsă”, „confiscarea de la terți” în ceea ce privește legea penală, inclusiv anumite tipuri de confiscare preventivă, cu condiția să aibă legătură cu o activitate infracțională.

Continutul acestor concepte a fost definit prin Directiva nr. 42/2014, care ar fi trebuit transpusă de legiuitorul român pentru asumarea obligațiilor ce derivă din calitatea de stat membru al Uniunii Europene până la 4 octombrie 2016.

Pentru analiza noastră cu privire la stadiul actual al armonizării ordinelor de sechestru și confiscare fără condamnare la nivelul UE, se cuvin a fi prezentate mai întâi modelele inspirate din ghidul tipologiilor de confiscare fără condamnare elaborat de rețeaua Rețeaua Camden Inter-agenții de Recuperare a Creanțelor (CARIN), grupate în Manualul CARIN[17], care distinge între patru modele adoptate în statele membre ale UE în materia reglementării instituției confiscării fără condamnare.

Potrivit Manualului CARIN, Modelul 1 include măsurile clasice de confiscare fără condamnare care se aplică atunci când nu se poate ajunge la o condamnare definitivă, deși a fost intentată o urmărire penală împotriva unui infractor, deoarece acesta nu poate fi adus în fața unei instanțe. instanța sau condamnat din cauza morții sale sau a faptului că infractorul a fugit sau pentru că instanța îl consideră nepotrivit pentru a fi urmărit penal din cauza imunității, vârstei sau stării psihice.

Modelul 2 include măsurile extinse de confiscare a activelor care nu au legătură cu infracțiunea pentru care infractorul este urmărit penal. Ordinul de confiscare este astfel „extins” dincolo de bunurile legate de proces, la alte bunuri aparținând inculpatului.

Modelul 3 prevede o procedură in rem (acțiune împotriva proprietății și nu împotriva persoanei) pentru confiscarea bunurilor obținute prin comportament ilicit.

Modelul 4 sau modelul bazat pe „averea nejustificată” compară proprietatea reală pe care o persoană a dobândit-o cu veniturile raportate de acea persoană pentru a identifica orice diferență dintre cele două. Nu este necesară stabilirea unei legături directe sau indirecte cu o infracțiune.

Regulamentul (UE) 2018/1805 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de înghețare și a ordinelor de confiscare permite doar armonizarea la nivelul UE a ordinelor de confiscare fără condamnare care corespund tipologiilor din primele două Modele CARIN. Regulamentul consolidează o recunoaștere reciprocă mai largă a ordinelor de confiscare fără condamnare prealabilă: așa cum observa Thomas Cassuto, se aplică în mod firesc deciziilor luate în conformitate cu Directiva 2014/42/UE care prevede, ca sancțiune, diverse forme de confiscare, în special mecanisme de confiscare fără condamnare, dar pronunțate într-un context penal[18].

Reținem, așadar, că potrivit art. 13 din Preambul, Regulamentul nu se aplică ordinelor de înghețare și confiscare emise în cadrul procedurilor în materie civilă și administrativă.

Regulamentul nu impune însă un prag de gravitate pentru incriminarea unor fapte ce generează emiterea unor ordine de sechestru/confiscare.

Conform Preambului, domeniul de aplicare nu ar trebui să se limiteze la infracțiuni deosebit de grave care au o dimensiunea transfrontalieră. Niciun comportament infracțional nu este exclus din domeniul de aplicare a Regulamentului.

Observăm de asemenea că în mod similar cu alte instrumente de recunoaștere reciprocă, Regulamentul menționează o serie de infracțiuni în privința cărora cerința verificării dublei incriminări nu necesară. Printre ele figurează și si infracțiunea de spălarea banilor, dezincriminată astăzi în România atunci când se săvârșește în varianta normativă cel mai des uzitată de autorul infracțiunii predicat, din care provin faptele supuse spălării[19].

Reamintim că în alte articole de dată recentă[20] am semnalat că de lege lata, deși România este in curs de transpunere a celei de-a sașea Directive anti-spălare[21], prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative[22] statul român a dezincriminat cea mai des uzitată tipologie de spălare a banilor provenind din fapte de coruptie din peisajul autohton.

Astfel, potrivit art. 49 alin 1 lit. c) din Legea nr. 129/2019, dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni nu întrunește elementele de tipicitate a infracțiunii de spălare a banilor decât dacă faptele sunt săvârșite de către o altă persoană decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile.

Prin urmare, deși lupta împotriva infracțiunilor de corupție face parte dintre obiectivele de referință ale Deciziei 2006/928, chiar fără ca aceste infracțiuni să aibă o legătură cu fondurile europene, iar standardul care decurge din articolul 325 alineatul (1) TFUE ar fi aplicabil în mod transversal oricărei infracțiuni de corupție, Statul român încalcă, prin dezincriminarea auto-spălării banilor provenind din fapte de coruptie, regimul global de prohibire a faptelor de corupție: așa cum am justificat  în doctrina de specialitate, de lege lata, pronuntarea Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 prin care Curtea Constituțională a României[23], dezlega în premieră și în unanimitate, cu depășirea atribuțiilor prevăzute în disp. art. 146 din Legea noastră fundamentală și în exercitarea unui vădit exces de putere, ignorând valențele uniforme de interpretare derivând din caracterul internațional a infracțiunii de spălare a banilor, chestiunea subiectului activ al infracțiunii de spălare a banilor, încalcă principiul preeminenței Dreptului comunitar[24].

Or, având în vedere că flagelul coruptiei si cel al spălării banilor provenind din fapte de coruptie împiedică cetățenii României de a beneficia de un nivel de trai decent, apreciem că orice persoană interesată poate uzita instrumentele legale în baza cărora poate chema Statul Român în fața instanțelor interne și internaționale pentru incapacitatea de a-și îndeplini obligațiile de bază față de cetățenii săi, deoarece contravine dreptului Uniunii Europene ca din cauza interpretarii discretionare a Curtii Constitutionale/lipsei de specializare a judecătorilor în materia faptelor de criminalitate economico-financiară ce îi impiedică să aplice direct Dreptul Uniunii Europene, ignorând orice dispozitie contrara, România să riște a fi supusă, pe lângă corecțiile financiare decurgând din nerespectarea acquis-ului comunitar, la sancțiunile punitive ce caracterizează regimurile globale de prohibire a infractiunilor prevăzute în Convenția ONU împotriva corupției[25].

Avem în vedere că spălarea banilor poate fi săvârșită în varianta dezincriminată de legiuitorul intern și atunci când funcționarul corupt schimba banii în bitcoini/valută, cumpără case/mașini investind în circuitul financiar fondurile din străinătate, dar și sub forma unor tipologii clasice, operațiunile de spălare a banilor de către instituțiile financiare în scopul spălării fondurilor infracționale prin securitizare generând criza financiară internațională. Neprocedând astfel, statul român ignoră și obligațiile impuse de stadiul cooperării internaționale, neputând garanta că oferă un cadru sigur reprimării faptelor de criminalitate organizată/corupție transnațională, fiind supus atât corecțiilor europene pentru nerespectarea aquis-ului comunitar cât și sancțiunile ce pot fi  impuse pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin  Convențiile ONU împotriva corupției și criminalității transnaționale organizate pe care România le-a ratificat fără nicio rezervă.

Se cuvine astfel retinut ca în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928, care este obligatorie din punct de vedere juridic, intră toate hotărârile judecătorești – cu caracter procedural sau referitoare la fond – care produc efecte în cauzele legate de corupție, respectiv cele pronunțate în dosarele de spălare de bani derivând din fapte de corupție, ori în cele în care instanțele interne sunt sesizate conform disp. art. 549 ind. 1 C.pr.pen. în vederea pronunțării unui ordin de confiscare fără condamnare.

Pe cale de consecință, recomandările formulate de Comisie în vederea atingerii obiectivelor de referință, în baza principiului cooperării loiale, prevăzut de art. 4 par. 3 TUE, trebuie luate în considerare de autoritățile române, inclusiv de Curtea Constituțională, tocmai în scopul realizării obiectivelor de referință stabilite în Anexa Deciziei 2006/928/CE și abținerii de la orice măsură de natură a le încălca sau a pune în pericol realizarea lor.

Prin nerespectarea standardelor internaționale în materia prevenirii spălării banilor, România un risc geografic ridicat, obligând, în lumina prevederilor Directivelor anti-spălare, adoptarea unor măsuri de precauție sporită din partea entităților chemate să evalueze expunerea la riscul de spălare a banilor în țara noastră[26].

O altă noutate din cuprinsul Regulamentului demnă de subliniat este trimiterea la drepturile fundamentale doar ca motiv (excepțional) de refuz[27].

Nu în ultimul rând, pentru prima dată în peisajul Uniunii Europene, se recunoaște rolul primordial al măsurilor de confiscare a produsului infracțiunii pentru compensarea victimelor infracțiunii[28]. Astflel, potrivit art.26 din Regulament, la pronunțarea hotărârii sale, autoritatea de executare acordă, dacă este posibil, prioritate intereselor victimelor infracțiunii. De asemenea, conform În cazul în care autoritatea de executare a fost informată referitor la o hotărâre de restituire a bunurilor confiscate în favoarea victimei, astfel cum este menționată la alineatul (1), aceasta ia măsurile necesare pentru a se asigura că, dacă bunurile respective au fost confiscate, acestea sunt restituite cât mai curând posibil victimei, dacă este necesar prin intermediul statului emitent. Autoritatea de executare informează autoritatea emitentă în cazul în care bunul este transferat direct victimei.

II. Remedii pentru garantarea aplicabilitătii de facto a Regulamentului de către autoritățile de executare din România-conditie sine qua non pentru garantarea dreptului cetățean al Uniunii Europene la un spațiu de securitate și justiție

De lege lata, brevitatis causa, se impune să identificăm cauzele care împietează obligația statului român de a garanta dreptul fiecărui cetățean al Uniunii Europene dreptul de a trăi într-un climat de libertate, securitate și justiție, obiectiv care nu poate fi atins fără recuperarea produsului infracțiunii.

Conform Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 02.06.2020, criminalitatea organizată reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității Uniunii Europene[29]. Comisia reamintește că potrivit agenției Europol, peste 5 000 de grupări de criminalitate organizată sunt în prezent cercetate penal în Europa[30]. Grupurile de criminalitate organizată urmăresc obținerea de profit, prin derularea de activități ilegale generându-se profituri uriașe: veniturile obținute din criminalitatea organizată în UE sunt estimate în prezent la aproximativ 110 miliarde EUR pe an[31].

Conform estimărilor Europol, în UE doar aproximativ 2% din produsele provenite din săvârșirea de infracțiuni sunt înghețate și doar 1% sunt confiscate[32]. Din această cauză, se arată în alte rapoarte, grupările de criminalitate organizată pot să investească pentru a-și extinde activitățile infracționale și pentru a se infiltra în economia legală.[33] Europol subliniază că între 0,7 și 1,28% din PIB-ul anual al UE este implicat în activități financiare suspecte[34].

Or, pentru garantarea dreptului fiecărui cetățean al UE la un spațiu de securitate, confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni devine – accentuează Comisia – o componentă esențială a luptei împotriva criminalității grave și organizate, deoarece îi privează pe infractori de câștigurile financiare rezultate din aceste activități și asigură faptul că nu este rentabil să se săvârșească infracțiuni[35].

În ceea ce ne privește, în mod argumenat am justificat în doctrina de specialitate că doar aplicarea unei pedepse fără luarea în considerare a amprentei lăsate de fluxurile produselor infracţiunii asupra economiei legale nu mai poate reprezenta astăzi un deziderat. În acest sens, principiul de bază al personalităţii represiunii penale trebuie să fie nuanţat în măsura în care se intenţionează neutralizarea tuturor consecinţelor economice şi financiare ale acestor infracţiuni: lupta împotriva unui astfel de fenomen nu poate fi redusă la pedepsirea celor ce vornfi găsiţi vinovaţi. Determinantă este ruperea liantului dintre produsul infracţiunilor generatoare de profit şi a beneficiarilor acestui emolument[36].

Reamintim că potrivit articolului 49 TUE, numai statele care respectă valorile prevăzute la articolul 2 TUE și care se angajează să le promoveze pot solicita să devină membre ale Uniunii.  Se cuvine de asemenea observat că în anexa IX din Actul de aderare, intitulată „Angajamente specifice asumate și cerințe acceptate de România la încheierea negocierilor de aderare din 14 decembrie 2004 (menționate la articolul 39 din Actul de aderare)”, la punctele I (3), (4) și (5) sunt enumerate o serie de cerințe referitoare la: un plan de acțiune și o strategie de reformă a sistemului judiciar (3), la accelerarea considerabilă a luptei împotriva corupției (4) și la punerea în aplicare a strategiei anticorupție și unui planului de acțiune în acest sens (5), de unde rezultă că efectivitatea luptei împotriva corupției și respectarea principiului statului de drept, precum și a garanției de independență a justiției, intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928.

Printre cauzele care împietează asupra garantării dezideratului CRIME DOES NOT PAY in Romania distingem astfel între impedimentele de ordin legislativ, imputabile Legiuitorului, care:

1. nu a transpus în legislația noastră Directiva nr. 42/2014 pana la data de 4 octombrie 2016.

Astfel, legiuitorului român îi incumba,  pentru  transpunerea Directivei nr.42/2014,  de a opera modificări ale dispozițiilor existente în legislația națională în vederea clarificării  următoarelor concepte juridice, indiferent dacă toate măsurile de confiscare sunt deja prevăzute în legislația internă, fiind necesar ca practicienii dreptului să fie obligați să aplice instituțiile de drept penal  în lumina exigențor internaționale:

1.1. definițiile termenilor „produse” și „instrumente”. Observam ca la articolul 2 din Directiva sunt definiți termenii „produse”, „bunuri”, „instrumente”, „confiscare”, „sechestru” și „infracțiune”.

1.2. confiscarea bazată pe o condamnare. Recentele decizii ale ICCJ[37] prin care se refuza aplicarea confiscării în natură a produsului infracțiunii în detrimentul restabilirii situației anterioara, masura care, negrantata de un sechestru, impiedica garantarea aducerii la indeplinire a dezideratului CRIMINIALITATEA NU PRODUCE VENITURI, impun de urgenta definirea sintagmelor antereferite, cu evidențierea distincției dintre sintagmele confiscare in natura si confiscare prin echivalent dar si a imprejurarii ca solutionarea actiunii civile prin despăguburi acordate victimelor infractiunii are loc din fondurile confiscate;

1.3. confiscarea care nu se bazează pe o condamnare: brevitatis causa, cadrul legislativ nu permite observarea garantiilor ce acompaniază luarea măsurii în caz de boala/sustragere de la judecata. Lipsa acestor garantii fac imposibila recunoasterea unui ordin de sechestru/confiscare emis de autoritatile romane, fiind incidente motivele de refuz prevăzute în  art.8 e sau 19 g din Regulament. In plus, se cuvenea observat că legiuitorul roman, desi consacra in disp.art.549 C.pr.pen.confiscarea fara condamnare in situatiile in care prescriptia, decesul gratierea, amnistia, vreo impunitate sau vreo cauza de nepedepsire intervin in faza de urmarire penala, nu prevede procedura luarii unui sechestru pentru garantarea eficientei ordinului de confiscare fara condamnare. Pe de alta parte, considerente de consecventa dar si imperativul garantarii dezideratului CRIME DOES NOT PAY sunt incompatibile cu lasarea nesolutionata a actiunii civile, fiind incalcate flagrant dispozitiile din Regulament care garanteaza dreptul victimelor infractiunii la despagubiri din fondurile confiscate, independent daca a intervenit sau nu o hotarare definitiva de condamnare. De lege lata, legiuitorul roman este obligat de urgență să revadă textul art. 25 alin. 5 din Codul de procedura penala conform caruia «În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f)*), i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă” o reglementare in acord cu cerintele europene de infaptuire a justitiei impunand ca in aceste cazuri sa intervina confiscarea fara condamnare iar din fondurile confiscate sa fie indemnizate victimele infractiunii ;

1.4. confiscarea extinsă și domeniul de aplicare al infracțiunilor pentru care se permite confiscarea: brevitatis causa, apreciem că se impunea revederea de îndată a textului art.2 alin.2 din Codul penal care dictează efectul retroactiv al măsurii de siguranță dar și limitarea duratei în timp prin care se dispune asupra bunurilor dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, modificare operată prin art. I din Legea nr. 228/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul penal în vederea transpunerii unor directive ale Uniunii Europene;[38]

1.5. confiscarea aplicată terților: brevitatis causa, cadrul legislativ nu permite observarea garantiilor ce acompaniază luarea măsurii ce impun ca pentru respectarea dreptului la un proces echitabil si garantarea dreptului la proprietate privata persoanei care se afla in posesia/detentia produsului infractiunii sa ii fie notificata dispozitia de sechestru si partea din dosar care vizeaza incidenta masurii de confiscare si sa i se aloce timp pentru explicatii pe marginea titlului cu care justifica intrarea in posesie/detentie;

1.6. sechestrul: observam ca legiuitorul roman, desi consacra in disp. art. 549 C.pr.pen. confiscarea fara condamnare, nu prevede procedura luarii unui sechestru pentru garantarea eficientei ordinului de confiscare fara condamnare. In plus, nu este reglementata procedura luarii unui sechestru din oficiu pentru garantarea drepturilor victimelor infractiunii, desi LEGIUITORUL EUROPEAN consacra in termeni imperativi ca indemizarea victimelor infractiunii are loc din fondurile confiscate, care trebuie sechestrate pentru garantarea eficientei unui viitor ordin de confiscare, fiind imperioasa modificarea art. 249 C.pr.pen.;

1.7. garanții: observam ca legiuitorul roman a introdus prin Legea nr. 228/2020 cai de atac impotriva ordinelor de sechestru si confiscare desi nici sechestru si nici confiscarea nu sunt masuri penale, aspect ce face imposibila transmiterea si executarea certificatelor de sechestru si confiscare in termenele prevazute de Regulament[39]. Dimpotriva, nu a conscrat garantiile ce trebuie sa insoteasca emiterea unui ordin de sechestru /confiscare constand in notificarea masurii persoanei interesate, acordarea facilitatilor pregatirii apararii in privinta explicarii intrarii in posesia/detentia bunului infractional;

1.8. executarea efectivă a ordinelor de confiscare: legiuitorul roman nu  a consacrat procedura de confiscare fara condamnare, fapt ce face imposibila executarea ordinelor de confiscare prin echivalent, fiind cunoscuta neputinta organelor penale/de ancheta de a alcatui grupuri multidisciplinare de ancheta,  in acord cu cerintele Recomandarii nr. 30 a Grupului de Actiune Financiara Internationala care pretind o strategie comuna a tuturor entitatilor care detin informatii cu privire la sursele de venit ale unei persoane fizice sau juridice in vederea identificarii produsului infracțiunii, a sechestrului si a confiscarii efective precum si a notificarii instantei care a dispus masura in vederea solutionarii incidentelor care ar surveni pe parcursul aducerii la indeplinire a ordinelor de confiscare

1.9. administrarea bunurilor înghețate și confiscate: legiuitorul roman nu a prevazut in conditii de transparenta a modalitatii atribuirii produsului infractiunii si nici nu a transpus in legislatia romana regula de baza in materia recuperarii produsului infractiunii care pretinde ca executarea unui ordin de confiscare se face in folosul victimelor, nu a infractorilor.

2. Legiuitorul trebuie sa verifice si sa se asigure ca incriminarea faptelor pentru care Regulamentul nu pretinde verificarea cerintei dublei incriminari corespund exigentelor europene. Atragem atentia Legiuitorului ca prin dezincriminarea spălarii banilor în varianta cel mai des uzitată de infractori, autoritățile din România nu pot recunoaste automat ordinele de sechestru și confiscare din statele membre ale Uniunii Europene care garantează dreptul cetățenilor de a trăi într-un climat de securitate, imperativ imposibil de realizat fără garantarea dezideratului CRIMINALITATEA NU PRODUCE VENITURI. Reamintim ca Uniunea Europeană a dezvoltat un cadru solid de combatere a spălării banilor, care stabilește, de asemenea, registre ale beneficiarilor reali ai entităților și construcțiilor juridice și registre ale conturilor băncilor centrale dar si definitii ale infractiunii de spalare a banilor care trebuie investigata ca o infractiune autonoma, indiferent de obtinerea unei solutii de condamnare pentru infractiunea predicat[40].

3. Tot în impedimentele de ordin legislativ se cuvine inclusă netranspunerea Directivei (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni și de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului[41], care a avut ca notă de fundamentare împrejurarea că la nivelul UE, că este necesar să se armonizeze modelele de acces la sistemele naționale de centralizare a conturilor bancare, a activelor financiare și a imobilelor și să se îmbunătățească mijloacele de investigare post-condamnare pentru identificarea bunurilor susceptibile de a fi incluse într-o confiscare generală a activelor, pentru a face mai eficientă executarea ordinului de confiscare. Directiva 2019/1153 privind utilizarea informațiilor financiare acordă autorităților de aplicare a legii și oficiilor de recuperare a creanțelor un acces direct la informațiile privind conturile bancare în scopul combaterii formelor grave de criminalitate

Pe lângă impedimentele de ordin legislativ, în legislația noastră există și impedimente de ordin procedural, ce impun ca pentru asigurarea cerintei garantarii cetatenilor Uniunii Europene la un spațiu de securitate, liberate si justitiei legiuitorul român să consacre de îndată un nou cadru legislativ pentru garantarea principiului CRIME DOES NOT PAY.

Cu titlu primordial, se impune a se defini sintagma ”Recuperarea produsului” în conținutul căreia urmând să intre atât repararea prejudiciului cauzat victimelor infracţiunii cât și măsurile de confiscare,  precizând însă că cele două instituţii nu sunt defel caracterizate ca fiind incompatibile, ci dimpotrivă, se află într-un raport de complementaritate, recuperarea prejudiciului lato sensu putând avea loc, inter alia, prin readucerea în domeniul privat al statului al bunurilor dobândite prin săvârşirea unor fapte de legea penală, altfel spus, prin confiscarea specială. Vor fi observate astfel exigențele internaționale anterefierite care impun ca repatrierea bunurilor dobândite prin săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală a avut loc prin aducerea la îndeplinire a unor cereri de comisie rogatorie având ca obiect confiscarea produsului infracţiunii, din fondurile obţinute cu acest titlu acordându-se prioritate compensării victimelor infracţiunii.


[1] Conform paragrafelor 56 si 57 din Preambul, Regulamentul nu se aplică în Irlanda si Danemarca;
[2] Conform paragrafelor 9 și 11 din Preambul, având în vedere că în comunicarea sa din 28 aprilie 2015 intitulată „Agenda europeană privind securitatea”, Comisia a considerat că existența unor instrumente transfrontaliere eficace reprezintă baza cooperării judiciare în materie penală și că recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și a ordinelor de confiscare este un element-cheie al cadrului de securitate al Uniunii. Or, „pentru a se asigura efectiv recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și a ordinelor de confiscare, normele privind recunoașterea și executarea acestor ordine ar trebui să fie prevăzute într-un act al Uniunii obligatoriu din punct de vedere juridic și direct aplicabil”.
[3] Conform art. 39 din Regulament, „prezentul regulament înlocuiește Decizia-cadru 2003/577/JAI(Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor (JO L 196, 2.8.2003, p. 45.)) în ceea ce privește indisponibilizarea bunurilor între statele membre pentru care prezentul regulament este obligatoriu, cu începere de la 19 decembrie 2020 și[…] Decizia-cadru 2006/783/JAI (Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare (JO L 328, 24.11.2006, p. 59.) între statele membre pentru care prezentul regulament este obligatoriu, cu începere de la 19 decembrie 2020. Pentru statele membre pentru care prezentul regulament este obligatoriu, trimiterile la Decizia-cadru 2003/577/JAI referitoare la indisponibilizarea bunurilor și trimiterile la Decizia-cadru 2006/783/JAI se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament».
[4] Conform art. 9 (3) din Regulament, «fără a aduce atingere alineatului (5), în cazul în care autoritatea emitentă a indicat în certificatul de indisponibilizare că se impune indisponibilizarea imediată, fie pentru că există motive legitime să se considere că bunurile în cauză vor fi îndepărtate sau distruse într-un viitor apropiat, fie pentru orice nevoi de investigare sau procedurale în statul emitent, autoritatea de executare hotărăște cu privire la recunoașterea ordinului de indisponibilizare în cel mult 48 de ore de la primirea acestuia de către autoritatea de executare. În termen de cel mult 48 de ore de la pronunțarea unei astfel de hotărâri, autoritatea de executare ia măsurile concrete necesare pentru executarea ordinului».
[5] Conform art. 20 din Regulament, «autoritatea de executare pronunță hotărârea de recunoaștere și executare a ordinului de confiscare fără întârziere și, fără a aduce atingere alineatului (4), în termen de cel mult 45 de zile de la primirea certificatului de confiscare».
[6] Pentru întelegerea obligatiilor impuse de respectarea acestui imperativ la nivelul Uniunii Europene a se vedea: le Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil « Recouvrement et confiscation d’avoirs: «Garantir que le crime ne paie pas» Bruxelles, le 2.6.2020 COM(2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p.5, ultima consultare la 22.12.2020, p. 3.
[7] Pentru întelegerea obligatiilor impuse de respectarea acestui imperativ la nivelul Uniunii Europene a se vedea: le Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil «Recouvrement et confiscation d’avoirs: «Garantir que le crime ne paie pas» Bruxelles, le 2.6.2020 COM(2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p. 5, ultima consultare la 22.12.2020;
[8] Camelia BOGDAN, Considerații privind necesitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele care ridică suspiciuni de spălare a banilor, RNSJ, 16.10.2020;
[9] Communication de la Commission du 7 mai 2020 relative à un plan d’action pour une politique globale de l’Union en matière de prévention du blanchiment de capitaux et du financement du terrorisme (C(2020)2800), disponible en ligne à l’adresse: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=PI_COM:C(2020)2800&from=EN., p. dernière consultation le 22 septembre 2020. Voir aussi la Résolution du Parlement européen du 10 juillet 2020 sur une politique globale de l’Union en matière de prévention du blanchiment de capitaux et du financement du terrorisme – plan d’action de la Commission et autres évolutions récentes (2020/2686(RSP)), disponible en ligne à l’adresse: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2020-0204_FR.html,  dernière consultation le 22 septembre 2020;
[10] C.Kelk, ‘Studieboek materieel strafrecht’, éd. Kluwer 2013, p.43, citat de Jacques Claessen, «Comparative Concepts of Criminal Law», deuxième édition, Johannes Keiller, David Roef (eds), Intersentia, Cambridge, 2016, p.29. În monografia intitulată ‘Money Laundering Counter-Measures in the European Union: A New Paradigm of Security Governance versus Fundamental Legal Principles’, profesorul Valsamis Mitsilegas adaugă că includerea organizațiilor criminale transnaționale în peisajul de securitate a marcat abandonarea înțelegerii valențelor conceptului în lumina unor amenințări militare înguste, întrucât elementul transnațional distruge însăși esența societății: a se vedea astfel P.Williams, ‘ Transational Criminal Organisations and International Security’ (1994) Survival, vol. 36, no. 1, p. 107, citat de Valsamis Mitsilegas in ‘Money Laundering Counter-Measures in the European Union: A New Paradigm of Security Governance versus Fundamental Legal Principles’, p. 7. În același registru, a se vedea: Phil Williams, “Transnational Criminal Organizations and International Security”, Survival 36: 1 (Spring 1994), p. 96.  Louise I. Shelley, “Transnational Organized Crime: An Imminent Threat to the Nation-State?” Journal of International Affairs 48: 2 (Winter 1995), p. 463;
[11] A se vedea Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind Planul de acțiune pentru consolidarea combaterii finanțării terorismului (COM/2016/050 final), disponibilă la https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX:52016DC0050;
[12] Voir ainsi : le rapport ‘Lutter contre le crime organisé en facilitant la confiscation des avoirs illicites’. Commission des questions juridiques et des droits de l’homme’, Rapporteur: M. Mart van de VEN, Pays-Bas, ADLE Origine – Renvoi en commission: Doc. 14171, Renvoi 4254 du 25 novembre 2016. 2018 – Deuxième partie de session, disponible en ligne sur: https://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-FR.asp?fileid=24507&lang=FR,  dernière consultation le 10 septembre 2020
[13]Voir aussi les statistiques présentes le rapport ‘Lutter contre le crime organisé en facilitant la confiscation des avoirs illicites’. Commission des questions juridiques et des droits de l’homme’, Rapporteur : M. Mart van de VEN, Pays-Bas, ADLE Origine – Renvoi en commission: Doc. 14171, Renvoi 4254 du 25 novembre 2016. 2018 – Deuxième partie de session, disponible en ligne sur : https://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-FR.asp?fileid=24507&lang=FR,  dernière consultation le 10 septembre 2020.
[14] Katalin Ligeti, Michele Simonato, „Asset Recovery in the EU: Towards a Comprehensive Enforcement Model beyond Confiscation? An Introduction” in Katalin Ligeti and Michele Simonato (eds) ‘Chasing Criminal Money: Challenges and Perspectives on Asset Recovery in the EU”,   Hart Publishing, Oxford, 2017, p. 5., disponible en ligne dans les bases de données Hart Studies in European Criminal Law, Bloomsbury Collections, <http://dx.doi.org/10.5040/9781509912087.0005>, www.bloomsburycollections.com, dernière consultation le 4 octobre 2019
[15] Katalin Ligeti, Michele Simonato, „Asset Recovery in the EU: Towards a Comprehensive Enforcement Model beyond Confiscation? An Introduction” in Katalin Ligeti and Michele Simonato (eds) ‘Chasing Criminal Money: Challenges and Perspectives on Asset Recovery in the EU”,   Hart Publishing, Oxford, 2017, p. 5., disponible en ligne dans les bases de données Hart Studies in European Criminal Law, Bloomsbury Collections, <http://dx.doi.org/10.5040/9781509912087.0005>, www.bloomsburycollections.com., dernière consultation le 4 octobre 2019. A se vedea și SWD(2019) 1050 final, “Commission Staff Working Document”.Analysis of Non-Conviction Based Confiscation Measures in the  European Union”, Brussels, 12.4.2019,  disponible en ligne sur:  https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/10102/2019/EN/SWD-2019-1050-F1-EN-MAIN-PART-1.PDF, dernière consultation le 22 septembre 2020
[16] Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO L 127, 29.4.2014, p. 39).
[17] Voir notamment : Brussels, 12.4.2019, SWD(2019) 1050 final, “Commission Staff Working Document”.Analysis of Non-Conviction Based Confiscation Measures in the  European Union”, disponible en ligne sur:  https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/10102/2019/EN/SWD-2019-1050-F1-EN-MAIN-PART-1.PDF, dernière consultation le 22 septembre 2020. L’objectif du réseau Camden, un réseau informel regroupant les autorités compétentes en matière de recouvrement d’avoirs est d’optimiser l’efficacité des efforts déployés en matière de confiscation des produits illicites du crime : voir pour l’historique, déclaration d’intention, adhésion et fonctionnement de CARIN: «RESEAU CAMDEN INTER-AGENCES SUR LE RECOUVREMENT D’AVOIRS (CARIN). MANUEL», disponible à manuel – cicad www.cicad.oas.org, dernière consultation le 14 septembre 2020.
[18] Thomas Cassuto, «Le règlement européen Gel et confiscation: un instrument orienté vers l’efficacité et le respect des droits fondamentaux», AJ Pénal 2019, p. 368.
[19] Art.3 (2) din Regulament cuprinde 1. participarea la un grup infracțional organizat; 2. terorismul; 3. traficul de persoane; 4. exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă; 5. traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope; 6. traficul ilicit de arme, muniții și substanțe explozive; 7. corupția; 8. frauda, inclusiv frauda și alte infracțiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (1); 9. spălarea produselor infracțiunii; 10. falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro; 11. criminalitatea informatică; 12. infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție; 13. facilitarea intrării și șederii neautorizate; 14. omucidere sau vătămare corporală gravă; 15. traficul ilicit de organe și țesuturi umane; 16. răpire, sechestrare sau luare de ostatici; 17. rasismul și xenofobia; 18. jaful organizat sau armat; 19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă, 20. înșelăciunea; 21. racketul și extorcarea de fonduri; 22. contrafacerea și pirateria produselor; 23. falsul și uzul de fals în înscrisuri oficiale; 24. falsificarea de mijloace de plată; 25. traficul ilicit cu substanțe hormonale și alți factori de creștere; 26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; 27. traficul de autovehicule furate; 28. violul; 29. incendierea cu intenție; 30. infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale; 31. capturarea ilicită a aeronavelor sau a navelor; 32. sabotajul.
[20] Camelia BOGDAN, Considerații privind necesitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele care ridică suspiciuni de spălare a banilor, RNSJ, 16.10.2020;
[21] DIRECTIVA (UE) 2018/843 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE.  A se vedea și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind Planul de acțiune pentru consolidarea combaterii finanțării terorismului, disponibilă la https://eur-lex.europa.eu/legal content/RO/TXT/?qid=1455113825366&uri=CELEX%3A52016DC0050).
[22] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 589 din 18 iulie 2019.
[23] Publ. în M. Of., partea I,  nr. 589/18.07.2019.
[24] Camelia Bogdan, „Din nou despre subiectul activ al infracțiunii de spălare a  banilor: remedii pentru neutralizarea efectelor nerespectării acquis-ului comunitar de către Curtea Constituțională a României, https://www.juridice.ro/595864/din-nou-despre-subiectul-activ-al-infractiunii-de-spalare-a-banilor-remedii-pentru-neutralizarea-efectelor-nerespectarii-acquis-ului-comunitar-de-catre-curtea-constitutionala-a-romaniei.html. Prin pronunțarea Deciziei antereferite, forul nostru de contencios constituțional încalcă cu intenție principiul preeminenței Dreptului Uniunii Europene, consacrat în disp. art. 148 alin. 2 din Constituție, deoarece din considerentele deciziei rezultă că membrii completului constată incriminarea spălării banilor ca fiind identică cu variantele consacrate în textele celei de-a treia și celei de-a patra Directive anti-spălare, cu corectivul că, în accepția Curții, Directivele se aplică doar sumelor/fluxurilor mari de bani murdari. Altfel spus, Curtea Constituțională a României apreciază că textele Directivelor anti-spălare și orice încercare de armonizare a definiției spălării banilor în Uniunea Europeană chiar și în scopul prevenirii dobândirii de către teroriști a fondurilor necesare finanțării terorismului încalcă principiul proporționalității incriminării. Prin această decizie, Curtea Constituțională a României se subrogă și Înaltei Curți de Casație și Justiție, dintr-o simplă lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultând că condițiile de admisibilitate a sesizării forului nostru de contencios constituțional nu erau îndeplinite în cauza dedusă judecății, cu atât mai mult cu cât chestiunile de drept privind aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, al căror echivalent se regăsește în disp. art. 49 alin 1 lit. c) din Legea nr. 129/2019 autorului infracțiunii predicat din care provin banii supuși spălării, fuseseră dezlegate de către forul nostru suprem, cu receptarea corectă a standardelor de incriminare a spălării banilor. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial în aceeași zi în care  România a fost deferită Curții Europene de Justiție pentru netranspunerea Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, al cărei termen de transpunere a fost pe 26 iunie 2017.
[25]  Tom Ruyis, 50 Rev. BDI 492 (2017), “Reflections on the Global Magnitsky Act and the Use of Targeted Sanctions in the Fight against Grand Corruption”, last accessed August 2, 2019. 
[26] Astfel, în Comunicarea Comisiei se prevede că pentru obținerea de efecte concrete ale „listei de țări terțe cu risc ridicat”, întocmită de UE, în temeiul celei de a 4-a Directive privind combaterea spălării banilor, dacă o țară este inclusă pe lista țărilor cu deficiențe strategice în ceea ce privește combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului, entitățile obligate din UE vor trebui deja să mărească gradul și natura monitorizării tranzacțiilor financiare (adică să aplice măsuri de precauție sporită) cu operatorii economici provenind din țara respectivă. În prezent, natura exactă a acestor măsuri nu este însă definită în mod explicit în textul juridic. Pentru a clarifica această obligație, Comisia propune să se includă dispoziții detaliate, bazate pe standardele GAFI, care să definească concret măsurile de precauție sporită și măsurile de contracarare care ar trebui aplicate. Această clarificare va asigura coordonarea și armonizarea la nivelul UE a măsurilor de precauție sporită și a măsurilor de contracarare, astfel încât să se instituie condiții echitabile.
[27] A se vedea disp.art. 8(10)(f) din Regulament;

[29] Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil « Recouvrement et confiscation d’avoirs: «Garantir que le crime ne paie pas» Bruxelles, le 2.6.2020 COM(2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p.5, ultima consultare la 22.12.2020
[30] https://www.europol.europa.eu/activities-services/main-reports/european-union-serious-and-organised-crime-threat-assessment-2017, citat în [30] Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil « Recouvrement et confiscation d’avoirs: « Garantir que le crime ne paie pas » Bruxelles, le 2.6.2020 COM(2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p.5, ultima consultare la 22.12.2020
[31] http://www.transcrime.it/wp-content/uploads/2015/03/OCP-Full-Report.pdf, citat în  Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil « Recouvrement et confiscation d’avoirs: « Garantir que le crime ne paie pas » Bruxelles, le 2.6.2020 COM(2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p.5, ultima consultare la 22.12.2020
[32] https://www.europol.europa.eu/publications-documents/does-crime-still-pay, citat în Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil « Recouvrement et confiscation d’avoirs: «Garantir que le crime ne paie pas» Bruxelles, le 2.6.2020 COM(2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p.5, ultima consultare la 22.12.2020
[33] https://www.europol.europa.eu/publications-documents/suspicion-to-action-converting-financial-intelligence-greater-operational-impact, citat în  Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil « Recouvrement et confiscation d’avoirs: « Garantir que le crime ne paie pas » Bruxelles, le 2.6.2020 COM(2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p.5, ultima consultare la 22.12.2020
[34] https://www.europol.europa.eu/publications-documents/suspicion-to-action-converting-financial-intelligence-greater-operational-impact, citat în  Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil «ecouvrement et confiscation d’avoirs: «Garantir que le crime ne paie pas» Bruxelles, le 2.6.2020 COM(2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p.5, ultima consultare la 22.12.2020
[35] Rapport de la Commission au Parlement Européen et au Conseil « Recouvrement et confiscation d’avoirs: «Garantir que le crime ne paie pas» Bruxelles, le 2.6.2020 COM (2020) 217 final), https://www.parliament.bg/pub/ECD/3892751_FR_ACT_part1_v2.pdf, p. 5, ultima consultare la 22.12.2020
[36] Camelia Bogdan, “Natura confiscării în procesul penal”, în Revista de Drept penal nr. 4/2015 dispobibil online la adresa SSRN: https://ssrn.com/abstract=3337733 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.3337733, accesat în 22 decembrie 2020
[37] A se vedea decizia 382/17 12 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 345/64/2016 si decizia penala nr.32/A din 7 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală, în dosarul nr.6536/2/2008
[38] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1019 din 02 noiembrie 2020
[39] Reamintim ca noi am criticat pe larg optiunea Legiuitorului: a se vedea, pe larg, Camelia Bogdan, “Observații critice privind regimul recuperării produsului infracțiunii în procesul de transpunere a Directivei nr. 42/2014”, https://www.juridice.ro/511397/observatii-critice-privind-regimul-recuperarii-produsului-infractiunii-procesul-de-transpunere-directivei-nr-422014.html, accesat in 23 decembrie 2020;
[40]  A se vedea Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, JO L 156, 19.6.2018, p. 43
[41] JO L 186, 11.7.2019, p. 122


Jud. dr. Camelia Bogdan
Reagan-Fascell Fellow, National Endowment for Democracy, cercetător CEREFREA

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.