« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Curtea de Apel Timişoara. Persoană minoră rănită în urma căderii unui copac aflat pe domeniul public. Obligarea UAT la plata unor despăgubiri de 100.000 EUR pentru acoperirea prejudiciului estetic şi moral
28.12.2020 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei Pap

Andrei Pap

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

        SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 231

Ședința publică din 07.11.2019

Președinte: M________ D_______

Judecător: C_______ P_______

Grefier: A____ M______ TEODO_____

 

S-au luat în examinare apelurile declarate de către apelanta reclamanta C_________ T______ G_______ prin reprezentant legal C_________ O______ împotriva sentinței civile nr. 630/22.04.2019, pronunțate de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, precum și de către apelanta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială M_________ Timișoara prin P_____ împotriva aceleiași hotărâri, în contradictoriu cu intimatul pârât C_____ S______ Școlar nr. 1 Timișoara, având ca obiect pretenții.

Dată fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 31.10.2019, de către reclamantă concluzii scrise.

Curtea constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.10.2019, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 07.11.2019.

CURTEA

Del iberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 630/PI/22.04.2019 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, Tribunalul T____ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT M_________ Timișoara prin P_____ ; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Club S______ Școlar nr. 1 Timișoara și pe cale de consecință a respins acțiunea civilă a reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul Club S______ Școlar nr. 1 Timișoara, ca fiind formulată împotriva unei pârât fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C_________ T______ G_______, prin reprezentant legal C_________ O______ M____, în contradictoriu cu pârâta UAT M_________ Timișoara prin P_____; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250.000 Euro în echivalent în lei la cursul BNR la data plății, cu titlu de daune morale ; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective și a respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT M_________ Timișoara prin P_____, a reținut că aceasta este neîntemeiată și a respins-o. Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut că arborele care a căzut peste reclamantă provocându-i rănile care au dus la solicitarea acesteia de reparare a prejudiciului s-a aflat pe domeniul public în locația Timișoara, ___________________ la B___. Din extrasul de carte funciară nr. xxxxxx Timișoara și din documentele depuse la dosar, instanța a reținut că la data de 17.09.2017, data la care s-a produs evenimentul care a dus la producerea prejudiciului, proprietar asupra domeniului public era pârâta UAT M_________ Timișoara, dreptul de administrare al pârâtului Club S______ Școlar nr. 1 Timișoara fiind revocat prin H.C.L. nr. 525 din 08.12.2015 emisă de către C________ L____ al M___________ Timișoara. Având în vedere acest aspect, tribunalul a reținut că la data producerii evenimentului care a dus la producerea prejudiciului ce se solicită a fi reparat paza juridică a lucrului, respectiv a copacului care a căzut, aparținea pârâtei UAT M_________ Timișoara.

Tribunalul, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Club S______ Școlar nr. 1 Timișoara a reținut că aceasta este întemeiată. Astfel, raportat la dispozițiile H.C.L. nr. 525/2015 prin care s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al acestui pârât asupra terenului înscris în CF nr. xxxxxx Timișoara, tribunalul a apreciat că acest pârât nu avea la data de 17.09.2017 calitatea de păzitor juridic al lucrului ce a provocat prejudiciul, astfel că nu poate răspunde în mod obiectiv pentru activitatea acestuia.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că acțiunea formulată de reclamanta C_________ T______ G_______ este întemeiată în parte, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborat cu declarația martorilor audiați, tribunalul reținând următoarea stare de fapt:

La data de 17.09.2017 reclamanta, în vârstă de 11 ani, se afla împreună cu tatăl său și cu sora sa mai mică în Timișoara, ___________________ la B___, nr. 24, jud. T____, fiind surprinsă de furtuna violentă care a lovit localitatea Timișoara în timp ce se afla pe domeniul public. Reclamanta a fost lovită cu violență de un copac aflat pe domeniul public care s-a prăbușit peste aceasta provocându-i leziuni care i-au pus viața în pericol. Astfel, din declarația martorilor L________ A_____ și N______ R___ F______, martori oculari la producerea evenimentului, tribunalul a reținut că reclamanta a fost scoasă de sub copacul prăbușit asupra acesteia în stare de comă, aceeași stare având-o reclamanta până la momentul la care martorii au condus-o la spital.

Leziunile fizice pe care reclamanta le-a suferit sunt descrise în actele medicale anexate cererii de chemare în judecată, reclamanta suferind o intervenție chirurgicală de urgență necesară pentru a-i salva viața.

Potrivit art. 1.376 Noul Cod civil „oricine este obligat să repare, independent de  culpă, prejudiciul cauzat de lucru aflat sub paza sa.” Potrivit art. 1.377 Noul Cod civil, are paza lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale, exercită în mod independent controlul și supravegherea lucrului și se servește de acesta în interes propriu.”

În cauză, tribunalul a reținut, astfel cum a fost argumentat în cele de mai sus, că are calitatea de păzitor juridic a lucrului, pârâta UAT M_________ Timișoara prin P_____, copacul care a provocat leziunile reclamantei fiind pe domeniul public, spațiu verde.

Potrivit art. 1.376 al. 1 Noul Cod civil, invocat de către reclamantă ca și temei al răspunderii civile delictuale a pârâtei: „ oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.”

Din cuprinsul dispozițiilor legale anterior menționate, tribunalul a reținut că pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri sunt necesare a fi îndeplinite patru condiții: săvârșirea unei fapte a lucrului, provocarea unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciul produs și dovedirea existenței pazei juridice a lucrului.

Tribunalul a reținut că răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri este o răspundere obiectivă, independentă de existența oricărei culpe, reclamanta  dovedind atât existența faptei lucrului, cât și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciul produs. Astfel, fapta producătoare a prejudiciului este căderea copacului aflat pe domeniu public peste reclamantă, aspect dovedit cu planșele foto aflate la dosarul cauzei, cu declarațiile martorilor oculari și necontestat de către pârâtă.

În ceea ce privește existența prejudiciului, tribunalul a reținut că leziunile fizice produse reclamantei au fost dovedite, reclamanta solicitând daune morale pentru aceste suferințe fizice și psihice. Instanța a constatt că reclamanta a suferit și suferă atât fizic, cât și psihic, foarte mult ca urmare a accidentului produs în condițiile în care viața i-a fost pusă pericol. Suferința fizică provocată reclamantei s-a datorat împrejurării că aceasta a avut numeroase leziuni grave care i-au pus viața în pericol, a fost supusă unei intervenții chirurgicale complicate, iar ca urmare a acestor proceduri i-a fost înlăturată o parte a craniului. Suferința psihică a reclamantei rezultă implicit din situația în care se află aceasta, pierderea unei părți din craniu provocându-i un puternic sentiment de inferioritate.

Prejudiciul moral a fost definit în doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima.

Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică – mai ales în zone vizibile cum este zona feței – aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane – dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 N.C.civ.) ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate.

Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative. În stabilirea existenței unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul și importanța valorilor nepatrimoniale lezate, situația personală a victimei, ținând cont de sexul și vârsta acesteia, mediul social din care victima face parte, educația, cultura, personalitatea și psihologia victimei, circumstanțele săvârșirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejare a unor drepturi care ____________________ vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viață) din Convenția europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C. civ., existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurărilor anterior expuse.

Potrivit jurisprudenței constante a CEDO (cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit și toate cauzele în care se constată încălcări ale drepturilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului), daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de victimă, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă victimei, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora. În situația daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin raportare la elementele de fapt, apreciate în complexitatea lor.

În speță, este vorba de un prejudiciu estetic (rezultatul de natură nepatrimonială concretizat în alterarea aspectului fizic al persoanei, susceptibilă de a cauza suferințe), dar și de un prejudiciu psihic cauzat de spaima, frica, sperietura suferită de victimă, copil de numai 11 ani, ca urmare a căderii copacului și de durerea, trauma și disconfortul creat de intervenția medicală suferită până în prezent și care se vor efectua în viitor, până la eliminarea sau cel puțin atenuarea într-o măsură cât mai mare a prejudiciului estetic.

Întrucât omul este o ființă sensibilă la stimuli dureroși, durerile fizice sunt însoțite, de regulă, de suferințe psihice. Din punct de vedere subiectiv, perceperea de către individ a desfigurării sau cicatricelor și operațiunilor medicale impuse pentru remedierea acestora sunt cauza suferințelor psihice. Victima conștientizează durerea și leziunea fizică, precum și consecințele acesteia – compasiunea sau dezgustul celor din jur, eventualele modificări ale condițiilor obișnuite de viață, ale statutului profesional, diminuarea posibilităților de afirmare și manifestare în colectivitate. Durerile fizice și intervențiile medicale pentru înlăturarea consecințelor lor generează, de asemenea, suferințe psihice. Toate aceste împrejurări au rezonanță negativă în plan psihic și afectiv.

În literatura de specialitate se vorbește și de un prejudiciu juvenil, o specie aparte de daune, care creează în favoarea victimei un drept special la reparație, cunoscut sub denumirea de pretium iuventutis – o persoană tânără, care se vede lipsită de posibilitatea de a participa la activitățile specifice vârstei sale, ca exemplu un copil lipsit de bucuria practicării jocurilor specifice vârstei și lipsirea acestuia de compania colectivității care îl respinge.

Durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale. Ceea ce se indemnizează este durerea fizică, adică experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, stări de angoasă, tristețe, teamă. Îndemnizarea suferințelor fizice și psihice este tratată sub apelativul pretium doloris . Orice fenomen fizic dureros este perceput prin intermediul sistemului nervos, astfel că, în mod obiectiv, durerea fizică este însoțită de suferințe psihice. Prejudiciul constând în dureri fizice și psihice se diferențiază de prejudiciul estetic, fiind mai cuprinzător.

În ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat. S-a invocat ca și componentă a prejudiciului moral lipsirea minorei de posibilitatea de a duce o viața normală, de a se bucura de copilărie și de activitățile sale firești, atât în perioada imediată producerii incidentului, cât și ulterior, când fetița a fost nevoită să facă numeroase investigații de specialitate și intervenții chirurgicale, procesul medical dureros și de durată la care este supusă minora, excluderea acesteia din colectivitate la o vârstă la care integrarea în colectivitate este condiționată esențial de aspecte ce țin de aparență și de nivelul intelectual și psihic al copiilor, trauma psihică actuală și eventuală, dar foarte probabilă, pe care victima o conștientizează și o va conștientiza odată cu trecerea timpului, ținând seama de sexul și vârsta fragedă, starea psihică precară a fetiței care plânge ușor, este speriată și anxioasă.

Instanța a ținut cont și de împrejurarea că aspectul fizic actual poate evolua în viitor, în funcție de circumstanțe necunoscute la acest moment și că pentru eliminarea deformării craniului, cu toate consecințele sale fizice și psihice firești, procesul medical nu s-a încheiat.

În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, instanța a constatat că suma ce impune a fi acordată reclamantei este de 250.000 Euro, această sumă fiind una rezonabilă și suficientă pentru a acoperi traumele fizice și psihice încercate de reclamantă până în prezent.

Tribunalul a reținut că reclamanta a dovedit că paza juridică a lucrului care a provocat prejudiciul aparține pârâtei, aceasta având, potrivit art. 12 din Legea nr. 24/0007, atributul administrării spațiilor verzi.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta lucrului aflat sub paza sa.

Analizând apărarea pârâtei referitoare la existența unui caz de exonerare a răspunderii, respectiv intervenirea forței majore, tribunalul a reținut că și această apărare este neîntemeiată. Potrivit art. 1.380 Noul Cod civil: „în cazul prevăzut de art. 1.376, nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.” Potrivit art. 1.351 al. 2 Noul Cod civil: ”forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.”  În cauză caracterul extern al evenimentului este singura condiție îndeplinită și, contrar susținerilor pârâtei, tribunalul a reținut că furtuna din data de 17.09.2017, care a provocat căderea copacului, nu are caracter imprevizibil și absolut invincibil și inevitabil. Astfel, literatura de specialitate arată că pentru analizarea caracterului imprevizibil al evenimentului este necesar a se deosebi între previzibil și imprevizibil raportat la caracterul extraordinar, respectiv producerea acestuia extrem de rar sau dimpotrivă producerea acestuia cu o anumită regularitate. F______ din data de 17.09.2017, analizată ca și caz de forță majoră, a avut aspectul unei furtuni specifice anotimpului cald, când creșterea bruscă a temperaturii este urmată de episoade de vânturi puternice cu descărcări electrice.

Practica judiciară a constatat că nu reprezintă un caz de forță majoră alunecările de teren frecvente, ploile torențiale și furtunile din timpul verii, viscolul și înghețul din timpul iernii, intensitatea acestor fenomene nefiind de natură a le cataloga ca fiind imprevizibile.

Așadar, tribunalul a reținut că furtuna din data de 17.09.2017 care a provocat căderea copacului în litigiu nu poate fi considerată un caz de forță majoră, în condițiile în care furtunile cu intensificări de vânt și descărcări electrice sunt specifice verii, intensitatea acestora nefiind de natură a le cataloga ca fiind imprevizibile.

Analizând caracterul absolut inevitabil și invincibil, tribunalul a observat că în ipoteza în care există posibilitatea de a preîntâmpina producerea evenimentului și de a evita efectele sale păgubitoare acesta nu poate fi catalogat ca fiind forță majoră.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că evenimentul din data de 17.09.2017 nu a avut caracterul unei forțe majore, astfel că nu există nicio cauză exoneratoare de reparare a prejudiciului.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei UAT M_________ Timișoara la plata tuturor cheltuielilor aferente viitoarelor intervenții chirurgicale care au legătură cu accidentul suferit, inclusiv cheltuielile ocazionate de eventualele proteze cranioplastice necesare, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, reclamanta nu a făcut dovada caracterului cert al acestui prejudiciu, respectiv existența sa viitoare sigură și neîndoielnică și, în lipsa unei expertize medico-legale din care să rezulte eventualele intervenții chirurgicale ulterioare care spun sigur că sunt necesare a fi efectuate, tribunalul nu a putut aprecia caracterul prejudiciului solicitat a fi reparat ca fiind cert. În măsura în care însă aceste intervenții chirurgicale ulterioare apar ca fiind sigure și necesare, prejudiciul încercat de reclamantă va deveni recuperabil la momentul acela devenind astfel cert.

Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta UAT M_________ Timișoara prin P_____ la plata sumei de 250.000 Euro în echivalent în lei la cursul BNR la data plății cu titlu de daune morale, cu obligarea la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective și a respins în rest pretențiile reclamantei ca neîntemeiate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că reclamanta și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată, astfel că ele nu au fost acordate în cadrul acestei cereri.

Împotriva sentinței civile nr. 630/PI/22.04.2019 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX a declarat apel pârâtul M_________ Timișoara prin P_____ prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii în întregime a demersului litigios inițiat de reclamanta C_________ T______ G_______, în principal ca fiind introdus față de o persoană juridică care nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar în subsidiar a solicitat să se constate că a intervenit fenomenul de forță majoră, exonerator de răspundere și, ca o consecință, a solicitat respingerea demersului litigios promovat de reclamantă ca fiind netemeinic și nefondat.

În motivare s-a arătat că, deși imobilul se află în proprietatea publică a M___________ Timișoara, în fapt acesta se află în administrarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Club S______ Școlar nr. 1, astfel cum rezultă și din evidențele de carte funciară, în baza Protocolului nr. 988 din 25.10.2012 încheiat între MAI și C_____ S______ Școlar nr. 1 Timișoara și a procesului-verbal de predare-primire nr. 989/2012.

Apelanta consideră că în mod greșit și nesusținut legal instanța de fond a apreciat că, în condițiile în care există un act administrativ, respectiv H.C.L. nr. 525/2015, prin care s-a dispus radierea dreptului de administrare a Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului – C_____ S______ Școlar nr. 1, acest pârât nu justifică calitate procesuală pasivă, deși a dovedit faptul că, încercând să se procedeze de către instituția sa la intabularea dispozițiilor actului administrativ mai sus identificat, acest pârât a formulat plângere, care a fost admisă de către instanța de judecată, aduc în discuție dispozițiile sentinței civile nr. 2198/16.02.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. xxxxx/325/2016 care au stabilit cu putere de lucru judecat faptul că Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului – C_____ S______ Școlar nr. 1 are un drept de administrare asupra imobilului înscris în CF nr. xxxxxx Timișoara, acest drept nefiind modificat sau radiat. Or, având în vedere faptul că Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului – C_____ S______ Școlar nr. 1, are calitatea de administrator al imobilului pe care se afla copacul, este fără echivoc că devin incidente în speță dispozițiile Titlului V, din C. civ., intitulat „Administrarea bunurilor altuia” și în mod expres art. 810 care dispune că administratorul poate sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor. Administrarea include orice fel de acte materiale sau juridice care ____________________________ de exploatare al bunului (orice alte de conservare și administrare), dar și acte de dispoziție (culegerea productelor, diverse acte de transformare materială), dar numai în mod excepțional, dacă hotărârea de constituire le permite expres sau nu sunt contrare regulii inalienabilității bunurilor proprietate publică. Dreptul de administrare reprezintă un drept real principal derivat din dreptul de proprietate publică, având o existență de sine stătătoare, iar titularii săi îl exercită în nume propriu în raporturile juridice cu celelalte subiecte de drept. Totodată, răspunderea pe care o antrenează actele sau faptele titularului dreptului de administrare în cadrul circuitul civil este o răspundere proprie.

Față de aspectele redate mai sus, apelanta consideră că titularul dreptului de administrare justifică calitate procesuală pasivă în prezenta speță și, a recunoaște, raportat la reținerea instanței de fond cum că există un act administrativ prin care s-a dispus radierea dreptului de administrare, act administrativ a cărui finalitate a fost invalidată prin dispozițiile hotărârii judecătorești anterior amintite, înseamnă a oferi o forță juridică superioară unui act administrativ ce anterior a beneficiat de o verificare judecătorească care a infirmat legalitatea acestuia. Prin urmare, având în vedere că prin calitate procesuală se înțelege titlul sau modul în care o persoană participă în raportul juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces, iar calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic, apelanții opinând că M_________ Timișoara prin P_____ nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta speță, imobilul pe care se afla copacul aflându-se în administrarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului – C_____ S______ Școlar nr. 1.

În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta pârâtă consideră că în mod greșit instanța de judecată a apreciat că fenomenul meteorologic extrem din data de 17.09.2017, ce a produs pagube considerabile prin intermediul intensificărilor de vânt atât la nivel l____, cât și la nivelul județului T____ (vânt în rafale care a depășit viteza de 100-120 km/h), cauzând ruperi de arbori, desprinderi de acoperișuri, afectări ale elementelor de construcții și chiar prăbușiri de construcții, afectând prin rănire și populația neadăpostită, surprinsă în exterior de furtună, că nu poate fi catalogat ca fiind un eveniment de forță majoră, deși a dovedit prin adresa emisă de organul competent Camera de Comerț și Industrie Timișoara, faptul că acest fenomen are natura juridică a unui eveniment de forță majoră.

În opinia apelantei pârâte, instanța de judecată nu are calitatea de a se pronunța cu privire la un eveniment meteorologic dacă poate fi încadrat în categoria forței majore, reținându-se doar că „furtunile în perioada verii sunt destul de frecvente”, fără a se întemeia pe opinia vreunui specialist în meteorologie, singurul organ competent care atestă sau nu calitatea evenimentului de forță majoră fiind Camera de Comerț și Industrie Timișoara.

În dovedire a caracterului de forță majoră a fenomenului meteorologic din data de 17.09.2017, apelanta arată că literatura de specialitate spune că la o viteză a vântului de 50-61 km/h, arborii deja se mișcă, iar la 85-102 km/h copacii sunt scoși efectiv din rădăcină. Astfel, din informațiile meteorologice reiese că au fost momente când vântul a atins 120 km/h, ceea ce înseamnă, conform Scării Beaufort, că a fost vorba de un fenomen meteorologic foarte puternic, identificat ca fiind o furtună foarte violentă (tempestă)/uragan/tornadă. Așadar, acest eveniment meteorologic coroborat cu prevederile legiuitorului, în materie civilă duc spre incidența forței majore.

În opinia apelantei pârâte, instanța de fond a ignorat faptul că acest eveniment extrem nu a fost previzionat prin avertizări meteo care să permită locuitorilor să ia măsuri necesare de împiedicare a producerii de pagube și a protecției fizice prin adăpostire într-un loc protejat, apreciind că în cazul în speță se aplică prevederile Noului Cod civil cu privire la forța majoră, respectiv art. 1.350 al. 2: „Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil absolut, invincibil și inevitabil”.

Evenimentele care pot fi considerate forță majoră sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale, extraordinare, străine de activități și voinței omului, cum sunt: cutremure, inundații, trăsnete, tornade, furtunii etc., efectul principal al forței majore fiind excluderea existenței raportului de cauzalitate dintre o faptă și prejudiciu cauzat victimei. Pe cale de consecință, dacă forța majoră a fost singura cauză a prejudiciului, răspunderea civilă nu există și nu se poate angaja.

Apelanta susține că prejudiciile care au vizat atât domeniul public, cât cel privat s-au produs ca urmare a intervenirii unui eveniment natural, imprevizibil și irezistibil (intesificări ale vântului, furtună), care a dus la ruperea, prăbușirea sau smulgerea din rădăcină a numeroși arbori la nivelul m___________ Timișoara, într-o majoritate covârșitoare, fiind vorba de arbori în vegetație, sănătoși din punct de vedere fitosanitar și în aceste circumstanțe nu se putea prevedea producerea unor accidente sau incidente determinate de ruperea și prăbușirea de arbori, exemplificând prin aceea că Parcul Justiției situat pe bvd. C.D. L___, nr. 2 a fost reamenajat în perioada septembrie – decembrie 2015, ocazie cu care s-au executat tăieri de corecție la toți arborii existenți în parc și, cu toate acestea, la furtuna din 17.09.2017 o mare parte din acești arbori cu diametrul trunchiului chiar și de peste 1 m, au fost smulși din rădăcină, s-au rupt crengi etc.

Apelanta menționează că Direcția de Mediu din cadrul instituției execută anual peste 16.000 corecții ale arborilor (anul 2015:18.272 corecții, anul 2016: 17.630 corecții) și 1.500 de defrișări (anul 2015: 2.932 defrișări, anul 2016: 1.466 defrișări) pentru a înlătura eventualele pericole rezultate din ruperi/desprinderi de arbori, pe domeniul public al M___________ Timișoara fiind înregistrați peste 200.000 de arbori. Din verificările făcute, după furtuna din data de 17.09.2017, a rezultat că arborii din specia plop (Plopus sp) se aflau în stare de vegetație (nu erau uscați), acest aspect fiind redat și de către martorii audiați în prezenta cauză care au relatat faptul că pe terenul unde se aflau copacii în urma furtunii era plin de crengi verzi și ca plopii în discuție se aflau în stare de vegetație, nefiind uscați.

Apelanta solicită instanței de control judiciar să observe că au căzut arbori sănătoși, aflați în vegetație, iar singurii arbori uscați aflați pe terenul anterior menționat au rămas în picioare, neafectați de furtună, astfel cum reiese și din planșele foto depuse la dosar chiar de către reclamant (poza a doua din înscrisurile reclamantului).

Referitor la adresa nr. RM2010~28/24.05.2010, apelanta consideră că aceasta este irelevantă în soluționarea acestui litigiu, având în vedere că din 2010 și până în prezent s-au toaletat în medie 16.000 arbori anual, de menționat fiind faptul că ramurile acestei specii cresc în grosime și lungime anual prin muguri terminali, în anii favorabili dezvoltării plantelor, adică condiții de precipitații și căldură favorabile ramurile acestora putând avea creșteri vegetative anuale de până la 2 m. Totodată, terenul situat în Timișoara, _____________________ la B___, nr. 24 (fost Kimmel) nu este evidențiat în Cadastrul V____ al M___________ Timișoara aprobat prin Hotărârea Consiliului L____ al M___________ Timișoara nr.62/28.02.2012 – privind aprobarea „Strategiei dezvoltării spațiilor verzi a M___________ Timișoara 2010-2020 și Anexa 1 – Cadastrul V____”, ca aparținând municipalității, terenul fiind doar marcat pe hartă ca zonă verde, fară evidențierea materialului dendrologic pe hartă și în fișele aferente.

Apelanta a precizat faptul că în cuprinsul Caietului de sarcini care a stat la baza încheierii Acordului Cadru (referitor la „întreținere și amenajarea parcurilor, scuarurilor, spațiilor verzi, sistemelor de irigare, locurilor de joacă și canisitelor, tăierilor de corecție, elagare și defrișare arbori” pentru domeniul public al M___________ Timișoara”) nu există terenul situat în Timișoara, _____________________ la B___, nr. 24, suprafața totală cuprinsă fiind de 25.240 mp, astfel că numai terenul la care a făcut referire anterior are 35.524 mp (așa cum reiese și din extrasul CF).

În ceea ce privește daunele morale solicitate, contrar celor reținute de instanța de fond, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral, apelanta pârâtă a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate și nedovedite, în condițiile în care demersului litigios i s-a atașat doar un bilet de ieșire din spital, fară a fi dovedită modalitatea în care reclamanta a fost spitalizată – în faza inițială lipsind raportul de constatare al intervenției în regim de urgență, iar în faza judecății în fond aceasta a renunțat la proba cu expertiza medicală. Contrar documentelor existente la dosar și a declarațiilor martorilor oculari la producerea evenimentului, instanța a reținut că reclamanta a fost scoasă de sub copacul prăbușit în stare de comă, în condițiile în care martorii, nespecialiști în domeniul medical, au declarat că în realitate reclamanta se afla în stare de inconștiență și că ei sunt cei care au dus-o la unitatea medicală de la Clinicile Noi. Totodată, modalitatea în care a fost descris incidentul este insuficientă, ținând cont de faptul că fenomenul meteorologic extrem s-a produs pe raza M___________ Timișoara la intervale diferite de timp.

Apelanta consideră ca daunele morale nu pot fi evaluate în bani, deci nu au o valoare patrimonială, doctrină și practica judiciară confirmând existența unor daune morale pentru repararea cărora instanțele de judecată au acordat despăgubiri bănești. În legislația noastră nu există un text care să prevadă după ce criterii trebuie evaluat cuantumul despăgubirilor pentru repararea daunelor morale. Criteriile de apreciere a prejudiciului moral nu pot fi altele decât acestea de natură somato-psihică corespunzătoare naturii prejudiciului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, omul fiind o ființa socială, criteriile de apreciere rezultă și din repercusiunile prejudiciului pe plan social, profesional și familial ale persoanei vătămate. Trebuie avut totuși în vedere criteriul importanței și gravitații prejudiciului moral precum și criteriul echității, un prejudiciu moral grav constând în alterarea gravă a integrității fizice sau psihice a persoanei vătămate. Niciun prejudiciu moral nu este grav în sine, gravitatea prejudiciului fiind determinată de ceva și anume importanța prejudiciului sub aspectul importanței valorii lezate pentru persoana vătămată. Această condiție a gravitații prejudiciului moral trebuie să devină un obstacol în calea capriciului unor persoane și a valului de cereri ce ar putea inunda instanțele, iar răspunderea patrimonială pentru prejudicii morale nu trebuie să ducă la deformarea valorilor morale care sunt cuprinse în drepturile nepatrimoniale. Totuși,  aprecierea prejudiciului moral nu poate fi făcută în bani, pentru că între un prejudiciu moral, pe de o parte, și eventualele despăgubiri bănești, pe de altă parte, există o adevărată incomensurabilitate.

În concluzie, apelanta pârâtă consideră că nu se pot repara daune de natură extrapatrimonială prin mijloace de natură patrimonială, existând prin definiție o incompatibilitate între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor și caracterul patrimonial al despăgubirilor. Datorită acestei incompatibilități, plata unei sume de bani nu poate suprima o durere fizică sau o suferință psihică. Altfel, despăgubirile bănești acordate vor avea drept urmare doar creșterea patrimoniului material al victimei, fără a putea însă readuce sau îndrepta ceea ce a dispărut sau a fost știrbit din patrimoniul său moral. De asemenea, demersul judiciar inițiat este neîntemeiat și nedovedit, în condițiile în care din probele administrate (înscrisuri, martori) nu reiese niciunul din elementele răspunderii delictuale, respectiv vinovăția unității administrativ teritoriale, raportul de cauzalitate între așa zisă culpă a instituției și presupusul prejudiciu, element care de altfel nu a fost dovedit, nefiind lămurit aspectul legat de leziunile suferite și urmările acestora. Totodată, arborele ce s-a desprins din rădăcini se afla în stare de vegetație, coroana acestuia era verde, neprezentând semne vizibile de uscare, astfel că smulgerea acestuia din rădăcini nu a putut fi prevăzută, fiind vorba în speță de un caz de forță majoră și nu de neîndeplinirea obligației de întreținere a arborilor degradați.

În drept, apelanta pârâtă a invocat dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ., art. 1.380 și art. 1.351 C. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 630/PI/22.04.2019 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX a declarat apel și reclamanta prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

În motivare apelanta reclamantă a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea U.A.T.M. Timișoara la repararea prejudiciului produs minorei C_________ T______-G_______, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 500.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale, inclusiv dobânda l_____ calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă și la suportarea tuturor cheltuielilor aferente viitoarelor intervenții chirurgicale, de orice natură, pe care C_________ T______-G_______ le va suferi și care vor avea legătură cu accidentul suferit, inclusiv cheltuieli ocazionate de eventualele proteze cranioplastice necesare În ceea ce privește fapta generatoare de prejudiciu, aceasta a arătat că în data de 17.09.2017 C_________ T______-G_______, în vârstă de 11 ani, se afla împreună cu tatăl acesteia, C_________ O______-M____ și sora sa mai mica, pe _____________________ la B___ (fosta ____________________, pe domeniul public al m___________ Timișoara. La un moment dat, un plop aflat pe domeniul public și a cărui proprietate aparține U.A.T.M. Timișoara, s-a desprins și a căzut, iar în timpul prăbușirii acesta a lovit-o pe C_________ T______-G_______, trântind-o la pământ în stare de inconștiență. Lovitura fiind una extrem de puternică, a fost necesară transportarea imediată a acesteia la spital. La prezentarea în unitatea de primiri urgențe a Spitalului Clinic de Urgență „Pius B______” Timișoara, personalul medical a procedat imediat la menținerea stării de inconștiență, prin intubarea oro-traheală a fetiței și inducerea stării de comă, din cauza leziunilor foarte grave. Imediat după primele investigații efectuate pe secția de neurochirurgie, s-a decis intervenția chirurgicală de urgență, diagnosticul, așa cum reiese din actele medicale anexate (f. 3, 6, 7, 8 dos. fond) fiind traumatism cranio-cerebral acut prin lovire cu corp dur (trunchi de copac), plagă parieto-temporală dreaptă cu pierdere de substanță cerebrală și plagă parietală stângă, fractură parieto-occipitală dreaptă, fractură de bază de craniu, fractură a osului temporal drept, osului frontal și sinusului sfenoidal drept, dilacerări multiple la nivelul lobului frontal dreapta cu filete hemoragice subarahnoidiene, edem cerebral masiv GCS = 4 puncte, hematom epicranian la nivelul orbitei drepte, arcadei suprancenoase dreapta și fronto-parietal dreapta, hemosinus maxilar drept, sfenoidal bilateral și la nivelul celulelor etmoidalc, insuficiență respiratorie acută protezată mecanic cu sedare și curarizare reziduală, anemie secundară formă severă.

Apelanta reclamantă apreciază că cererea de chemare în judecată ar fi trebuit admisă în integralitate, prejudiciul suferit de minora C_________ T______-G_______ fiind unul extrem de grav, iar cererea de chemare în judecată a fost fundamentată pe răspunderea civilă delictuală (art. 1.349 C.civ.), instanța analizând în mod concret condițiile cerute de lege pentru activarea acestui tip de răspundere, potrivit art. 1.357 al. 1 C.civ. (faptă, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate). De asemenea, având în vedere particularitatea cauzei, apelanta a invocat dispozițiile art. 1.376 al. 1 C.civ., care reglementează obligarea răspunderii pentru fapta lucrului, explicând totodată noțiunea de pază a lucrului, conform art. 1.377 C.civ., făcând dovada faptului că proprietatea arborelui aparține intimatei U.A.T.M. Timișoara, astfel că în mod corect prima instanță a reținut faptul că aceasta este răspunzătoare.

Apelanta reclamantă a invocat inclusiv dispozițiile Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, unde se indică precis faptul că întreținerea spațiilor verzi se asigură de proprietarii acestora, aceștia din urmă fiind ținuți să întreprindă măsurile necesare de întreținere a acestora, instanța reținând în mod corect susținerile reclamantei și a avut în vedere răspunsul intimatei (f. 40 dos. fond), unde a indicat că, în urma deplasării în teren, s-a constatat necesitatea efectuării tăierilor de corecție la șapte plopi și că lucrările se vor executa „în funcție de posibilitățile financiare” și nu le-a efectuat, unul dintre cei șapte plopi căzând peste minoră.

Apelanta reclamantă a apreciat că în cauză se impune acordarea în totalitate a daunelor morale solicitate prin cererea de chemare în judecată, în cuantum de 500.000 Euro, dar și admiterea celui de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată, arătând că un prim aspect în cuantificarea daunelor morale pe care le solicită și de care trebuie să țină cont instanța de apel îl reprezintă durerile fizice ( pretium doloris ) suferite de reclamantă, atât în momentul producerii accidentului, cât și ulterior, ca urmare a faptului că o parte din craniu i-a fost înlăturată (foto fil. 34, 36, 38 dos. fond), din cauza pierderii substanței cerebrale, precum și durerile aferente tratamentelor medicale necesare în vederea recuperării. De asemenea, trebuie avut în vedere că a fost vorba de o lovitură deosebit de puternică, ce a fost aptă să producă o fractură deschisă extrem de gravă la nivelul craniului, și nu numai, iar durerile unui astfel de accident pe care minora a fost nevoită să le îndure sunt inimaginabile, fiind de o intensitate și durată majore. Tot cu privire la aceste dureri fizice, o componentă a acestora o reprezintă și cele încercate de reclamantă ca urmare a fizioterapiei necesare recuperării medicale ulterioare accidentului și înlăturării celorlalte efecte secundare derivate din aceasta, cum ar fi semipareza. Totodată, a precizat apelanta, chiar dacă intervenția chirurgicală a fost efectuată sub anestezie, dispariția efectelor acesteia i-a produs dureri extrem de puternice reclamantei, mai ales ținând cont de faptul că aceasta este doar un copil, impactul fiind unul foarte puternic.

Un al doilea aspect care trebuie avut în vedere în restabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanța de apel, este reprezentat, în opinia apelantei reclamante, de durerea psihică încercată de aceasta ca urmare a pierderii unei părți din craniu și care se manifestă pregnant, creând acesteia un complex puternic de inferioritate pe mai multe planuri. Împrejurarea că o tânără fată, în plină dezvoltare fizică și psihică, foarte aproape de vârsta adolescenței, nu are o parte din craniu, fiind nevoită să se afișeze cu o „gaură în cap” (foto f. 38 dos. fond), i-a cauzat și îi va cauza acesteia o depresie gravă, aptă să determine o schimbare radicală de personalitate, dintr-o persoană veselă, extrovertită și integrată social, într-o persoană retrasă, introvertită, ce nu agreează compania altor tineri și preferă singurătate.

Apelanta reclamantă a precizat că prejudiciul estetic cuprinzând toate vătămările și leziunile ce aduc atingere armoniei fizice sau înfățișării persoanei (foto f. 36, 37, 38 dos. fond) este de asemenea un element fundamental, acesta fiind imposibil de acoperit printr-o eventuală protejare care să mascheze infirmitatea, iar impactul psihic asupra victimei este cu atât mai dur, cu cât aceasta trăiește într-o societate ce pune tot mai mult accent pe aspectul fizic și frumusețea exterioară. Aceste vătămări și leziuni ale armoniei fizice și înfățișării se referă, în concret la mutilările, desfigurările ori cicatricele cauzate persoanei, la urmările dezagreabile pe care acestea le au sau le pot avea asupra posibilităților ei de afirmare deplină în viață, precum și la suferințele psihice pe care asemenea situații le pot determina. Această varietate de prejudiciu corporal constituie, pentru o anumită persoană, în speță pentru reclamantă, un handicap mereu supărător, generator de complexe și neliniște, având ca efect colateral excluderea acesteia de la viața socială, stigmatizarea sau marginalizarea acesteia în raport cu semenii sau colectivitatea din care face parte. Problemele legate de atingerea adusă armoniei fizice și înfățișării minorei se vor regăsi inclusiv atunci când aceasta va dori să-și întemeieze o familie, deci atunci când reclamanta va crește, iar conștientizarea stimei de sine va începe să-i creeze diferite probleme, fiind de notorietate faptul că aspectul fizic are un aport deosebit de important la clădirea unei relații de concubinaj, ca debut al unei căsnicii. Infirmitatea suferită de minoră îi creează acesteia un complex de inferioritate aproape imposibil de surmontat, dramatismul acestei situații fiind accentuat de faptul că aceasta va trăi toată viața cu acest handicap fizic și psihic, în condițiile în care reclamantei îi lipsește o parte din craniu (foto f. 38 dos. fond), fiind de la sine înțeles că multe activități vor fi greu de întreprins, dacă nu chiar interzise acesteia. Mai mult, tot ca o varietate a prejudiciului corporal suferit, este prejudiciul juvenil, reprezentând un tip aparte de daună corporală, care creează în favoarea victimei un drept special la reparație, cunoscut sub denumirea de pretlum juvenlutis , în autonomia acestui tip de prejudiciu vârsta victimei având o importanță aparte, urmările de durată ale vătămărilor corporale fiind cu atât mai greu resimțite de către o persoană tânără. Astfel, indemnizarea prejudiciului juvenil este justificată în cazul în care victima este o persoană tânără și este în mod special afectată posibilitatea sa de a beneficia de avantajele specifice vârstei tinere, mai ales ținând cont că aceasta nu s-a realizat pe plan profesional, familial sau social, asemenea cauzei de față.

Este necesar de amintit, susține apelanta reclamantă, faptul că din cauza leziunilor extrem de grave suferite, minora este ținută de la întreprinderea anumitor activități specifice vârstei, inclusiv de la mersul la scoală pe o anumită perioadă de timp, deoarece există riscul agravării stării de sănătate prin mișcări bruște sau loviri ale craniului.

De asemenea, în ceea ce privește prejudiciul de agrement, apelanta a arătat că trebuie menționat faptul că datorită restrângerii posibilității de a participa la diferite activități sportive și culturale, minora are în continuare de suferit, reținerea de la activitățile enumerate fiind datorată inclusiv atenției permanente pentru evitarea contactului cu partea scalpului afectată, iar activități precum handbalul, înotul, manifestări sociale în parc alături de alți tineri, vor fi inexistente pentru aceasta, permanenta supraveghere din partea unui adult fiind de asemenea un aspect ce sporește nevoile sociale, dar și familiale ale acesteia.

Așadar, susține apelanta reclamantă, este fără putință de tăgadă că minora C_________ T______-G_______ a suferit traume fizice și psihice accentuate ca urmare a căderii arborelui, reprezentând un prejudiciu cert, o astfel de concluzie fiind sprijinită de toate înscrisurile pe care le-a depus în probațiune, anexate la dosarul de fond, precum și de declarațiile martorilor, acesteia fiindu-i limitată posibilitatea de a desfășura activități cotidiene, activități de agrement, sportive, dar și accesul în condiții normale la o activitate profesională, la o viață de familie și socială, apreciind că suma solicitată cu titlu de daune morale, în cuantum de 500.000 Euro, este una proporțională cu prejudiciul suferit, având în vedere intensitatea suferințelor fizice și psihice ale fetiței. Deși nu există criterii clare, precise și determinante pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, în cauză apelanta a solictat instanței de apel să reanalizeze întreg materialul probator, astfel încât să constate adevărata traumă a minorei, precum și toate suferințele fizice și psihice la care a fost supusă, dar și cele care vor urma, inerente accidentului suferit.

Apelanta a precizat că, având în vedere gravitatea leziunilor suferite, există posibilitatea ca minora C_________ T______-G_______ să necesite viitoare intervenții chirurgicale, iar suportarea cheltuielilor aferente acestora trebuie să fie în sarcina intimatei. De asemenea, în cazul în care, pe parcursul vieții acesteia, va fi posibilă implantarea uneia sau mai multor proteze cranioplastice pe partea scalpului afectată, sau dacă vreodată aceasta va suferi orice altă complicație ce are legătură cu accidentul, apelanta reclamantă a solicitat instanței de apel să aibă în vedere că intimata este cea care are sarcina suportării cheltuielile aferente. Tocmai acesta este și motivul pentru care a solicitat ca intimata să fie obligată și la suportarea acestor costuri aferente eventualelor intervenții chirurgicale ce vor avea legătură cu accidentul sau costurile aferente eventualelor proteze cranioplastice. Astfel, deși în prezent nu există certitudinea acestora, apelata apreciază că, în măsura în care ar fi obligată intimata la suportarea acestor cheltuieli, atunci când ele vor deveni certe, iar intimata va fi obligată la plată direct în temeiul acestei hotărâri, deci nu va mai fi nevoie să se întreprindă alt proces, care ar presupune timp pierdut, dar și clipe de așteptare apăsătoare.

În drept, apelanta reclamantă a invocat dispozițiile art. 470-471 și urm. C.pr.civ.

Poziția procesuală a intimatului pârât C_____ S______ Școlar nr. 1 Timișoara a fost exprimată în cauză pe calea întâmpinării formulate la data de 18.07.2019, prin care  a solicitat admiterea apelului declarat de apelanta reclamantă C_________ T______ – G_______, în sensul obligării M___________ Timișoara la plata sumei corespunzătoare suferințelor reclamantei, dar și al estimării corecte al urmărilor definitive și iremediabile ale accidentului suferit și respingerea apelului declarat de apelanta U.A.T. M_________ Timișoara prin P_____, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimatul a arătat că, așa cum a arătat și în fața primei instanțe, terenul în cauză este cuprins în CF nr. xxxxxx Timișoara, cu suprafața de 34.524 mp și a făcut obiectul unui schimb imobiliar între Ministerul Educației, Tineretului și Sportului prin C_____ S______ Școlar nr. 1 Timișoara și Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, în condițiile H.G. nr. 953/26.09.2012, protocol care se află la dosarul de fond. Astfel, prin protocolul semnat, s-a trecut acest teren de la Ministerul Administrației și Internelor către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Club S______ Școlar nr. 1 Timișoara. Acest protocol a fost legiferat prin Hotărârea Guvernului nr. 953/26.09.2012. Terenul a fost înscris în CF nr. xxxxxx, cu intabulare ca proprietar Statul Român, în administrarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Club S______ Școlar nr. 1 Timișoara. Ulterior, în modalități cel puțin suspecte, explicate pe larg în fața instanței de fond, terenul a intrat în proprietatea UAT M_________ Timișoara. Prin Hotărârea Consiliului L____ nr. 525/08.12.2015 s-a radiat dreptul de administrare al terenului de către C_____ S______ Școlar nr. 1 Timișoara. În aceste condiții, la data de 17.07.2017, data producerii accidentului, intimatul nu mai aveam nici măcar calitatea de administrator al terenului, astfel încât nu poate fi ținut răspunzător pentru prejudiciul cauzat, în mod corect stabilindu-se de către prima instanță că paza juridică a bunului aparținea la acea dată UAT M_________ Timișoara, astfel încât acesta are calitate procesuală pasivă, fiind răspunzător pentru proasta gestionare a imobilului și, pe cale de consecință, pentru producerea prejudiciului, consecința directă a administrării deficitare. Mai mult, încercând să facă probe pentru prezentul apel, M_________ Timișoara îi trimite o adresă la data de 04.06.2019 prin care îi solicita un răspuns cu privire la investiția inițială și bineînțeles că nu există fonduri pentru o investiție bugetată la nivelul anului 2008, pe un teren care aparține M___________ Timișoara de la data de 19.04.2013, conform cărții funciare nr. xxxxxx Timișoara.

Prin urmare, raportat la cele prezentate mai sus și susținute atât în fața instanței de fond, cât și în baza celor reținute de către prima instanță în mod corect și legal, intimatul Clubului S______ Școlar nr. 1 apreciază că acestuia nu îi poate fi angajată răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, atât timp cât paza juridică a lucrului cauzator de prejudiciu nu îi mai aparținea la data accidentului, drept ridicat încă din 2015. În acest context, având în vedere și probatoriul aflat la dosarul cauzei, intimatul consideră că admiterea excepției lipsei calității procesuale a sa a fost corectă și l_____, pe cale de consecința apelul declarat de către intimatul pârât M_________ Timișoara prin P_____ fiind neîntemeiat, impunându-se respingerea acestuia ca atare, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata reclamantă la data de 01.08.2019, aceasta și-a exprimat opinia față de apelul declarat în cauză de pârâtă și a solicitat respingerea acestuia, arătând cu privire la apelul formulat de către Instituția Primarului M___________ Timișoara și C________ L____ al M___________ Timișoara, că cele două autorități ale administrației publice locale nu au calitate procesuală în prezenta cauză. În opinia reclamantei, instanța de control judiciar trebuie să stabilească, în privința calității procesuale a părților, dacă acestea au participat la judecata în primă instanță, pentru că numai persoanele care au fost părți în proces au calitatea de a declara apel împotriva hotărârii de fond. În privința altor subiecte de drept, care nu au fost părți în proces la fond, regula este că acestea nu au calitatea de a declara apel împotriva unei hotărâri care a soluționat un litigiu între alte persoane, litigiu în care acestea nu au figurat în nicio calitate.

Intimata reclamantă a mai arătat, cu privire la apelul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială M_________ Timișoara, prin P_____ în ceea ce privește motivul de apel privind presupusa lipsă a calității procesuale pasive a acesteia, excepție invocată și respinsă, temeinic și legal de către instanța de fond, că proprietar tabular al terenului este, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară, pârâta U.A.T.M. Timișoara. Mai mult decât atât, actul normativ în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate al pârâtei, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, este reprezentat de Hotărârea Guvernului, nr. 977 din 24.09.2002.

Intimata reclamanta precizează că, în legătură cu dreptul de administrare al Clubului S______ Școlar nr. 1, prin Hotărârea Consiliului L____ al M___________ Timișoara nr. 525 din 08.12.2015, s-a hotărât revocarea dreptului de administrare al Clubului S______ nr. 1 Timișoara, înscris în CF nr. xxxxxx, înscris la poziția B5, asupra imobilelor Al, A.l.1. Așadar, din data de 08.12.2015 administrarea terenului în discuție nu a mai aparținut Clubului S______ Școlar nr. 1, astfel că U.A.T.M. Timișoara, în calitate de proprietar, a redobândit și dreptul de administrare, pe care oricum, nu-1 pierduse vreodată, deoarece tot aceasta s-a ocupat de administrarea terenului, inclusiv înainte de H.C.L. a M___________ Timișoara nr. 525 din 08.12.2015. De asemenea, contrar celor susținute de apelantă, prin sentința civilă nr. 2198/16.02.2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. xxxxx/325/2016, nu s-a stabilit cu putere de lucru judecat, nici pe departe, faptul că C_____ S______ Școlar nr. 1 ar avea un drept de administrare asupra imobilului în discuție. Cu alte cuvinte există un act administrativ, care emană chiar de la autoritatea deliberativă a pârâtei U.A.T.M. Timișoara, prin intermediul căruia s-a dispus revocarea acelui drept de administrare la care se face referire și inclusiv prima instanță, atunci când a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale, a arătat că „Din extrasul de carte funciară nr. xxxxxx Timișoara și din documentele depuse la dosar, instanța reține că la data de 17.08.2017, dată la care s-a produs evenimentul care a dus la producerea prejudiciului, proprietar asupra domeniului public era pârâta U.A.T. M_________ Timișoara, dreptul de administrare al pârâtului Club S______ Școlar nr. 1 Timișoara fiind revocat prin H.C.L. nr. 525 din 08.12.2015, emisă de către C________ L____ al M___________ Timișoara”.

În opinia intimatei reclamante, există de asemenea contradicții în susținerile apelantei, în condițiile în care, pe parcursul cererii de apel, dar și în fața primei instanțe, aceasta a arătat că totuși ar fi toaletat arborii de pe terenul în discuție; terenul fiind în administrarea altei persoanei, fiind o contradicție în cele relatate de către apelantă, contradicție generată de încercarea nereușită a acesteia de a găsi motive de orice fel pentru a-și ascunde culpa. Mai mult, ca urmare a adresei nr. RM201028, prin care s-a solicitat autorităților controlul arborilor aflați pe ___________________ la B___ (pe terenul unde a avut loc accidentul), la fața locului s-au prezentat consilierii din cadrul Direcției de Mediu, Serviciul Spații Verzi Timișoara, deci personal din cadrul aparatului de specialitate al pârâtei. De asemenea, acest aspect a fost recunoscut de către apelantă, în sensul în care susține că ar fi toaletat arborii aflați pe terenul în discuție, precum și că ar fi luat toate măsurile ce se impun cu privire la întreținerea spațiilor verzi de pe _____________________ la B___, deci implicit că este proprietar și că administrează terenul în discuție.

În ceea ce privește invocarea de către pârâta U.A.T.M. Timișoara a existenței unui caz de forță majoră, intimata reclamantă consideră că, pentru a fi exoneratoare de răspundere, forța majoră trebuie să constea într-o împrejurare externă (exterioară conduitei părților), absolut invincibilă, fără relație cu lucrul care a provocat dauna și imprevizibilă. Or, situația de față nu prezintă caracteristicile amintite ale forței majore exoneratoare de răspundere, cauza producerii evenimentului fiind previzibilă – având relație cu lucrul care a provocat vătămarea gravă și neavând caracter de excepție, aspecte față de care nu se poate reține de instanță această cauză exoneratoare de răspundere, în acest sens invocând sentința nr. 1746 din 22.02.2016 a Judecătoriei Cluj-N_____, rămasă definitivă prin decizia nr. 847 din 29.06.2016 a Tribunalului Cluj.

Privitor la previzibilitatea evenimentului, intimata reclamantă arătă faptul că nu doar posibilitatea producerii acestui eveniment era previzibilă, dar a și fost prevăzută, iar ca urmare a adresei efectuate către apelantă, organele de specialitate ale acesteia au venit și constatat faptul că se impun tăieri de corecție la cei șapte plopi (răspunsul de la f. 40, anexată la cererea de chemare în judecată) – deci cunoșteau astfel posibilitatea căderii și ruperii acestora. Mai mult, chiar evenimentul meteorologic în sine nu a fost unul absolut imprevizibil pentru autorități. Așadar, intimata reclamantă apreciază că pentru a fi și eficient cazul de forță majoră, este necesar ca acesta să fie un eveniment străin (exterior conduitei părților), imprevizibil și de neînlăturat, iar, pe de altă parte, cel care-l invocă să fi luat toate măsurile pentru a-l putea evita ori a-i limita efectele, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, pârâta neluând măsurile necesare privitoare la întreținerea și toaletarea arborilor, pentru a evita punerea în pericol a vieții persoanelor. Pentru a exista caz exonerator de răspundere este necesar de asemenea ca împrejurarea externă să aibă un caracter extraordinar și să nu poată fi prevăzută sau depășită, la nivelul actual al științei. De exemplu, seceta prelungită, chiar dacă este constatată prin hotărâre de guvern, nu poate reprezenta un caz de forță majoră, în condițiile în care aceasta putea fi prevăzută, iar cazul de forță majoră nu poate exista în situații previzibile, precum condițiile atmosferice, constând în temperaturi scăzute în România. Forța majoră, eveniment imprevizibil și de neînlăturat care împiedică în mod obiectiv și fără nicio culpă din partea debitorului executarea obligației contractuale, nu se aplică în speță pentru că temperaturile scăzute puteau fi prevăzute de pârâtă. De asemenea, trebuie reținut și faptul că evenimentul natural vizat nu a fost un uragan sau o tornadă, ci un vânt puternic, care însă nu a afectat toți arborii existenți pe terenul în discuție ,ci exact acei plopi identificați cu probleme de consilierii din cadrul Direcției de Mediu (se pot zări arbori rămași în picioare în fotografiile anexate cererii de chemare în judecată, foto f. 32 dosar fond), deci care erau în stare sănătoasă din punct de vedere fitosanitar, de unde rezultă o lipsă de intervenție în privința celor afectați. În acest sens, reclamanta a indicat decizia nr. 175/2018 din 07.11.2018, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, unde se arată faptul că nu se poate reține un caz exonerator de răspundere, în condițiile în care se poate constata faptul că au rămas intacte anumite obiecte sau bunuri asemănătoare celui sau celor care au fost distruse, deși au fost supuse aceluiași fenomen ca și cele distruse – deci de unde rezultă o problemă (anterioară) cu bunul sau bunurile afectate. În aceeași ordine de idei, după cum se poate observa din planșele foto depuse în probațiune, exact acei plopi identificați cu probleme de consilierii din cadrul Direcției de Mediu s-au prăbușit sau au fost desprinși. De asemenea, se pot zări în fotografii existența altor arbori care nu au avut de suferit (foto f. 32), deci care erau în stare sănătoasă din punct de vedere fitosanitar, de unde rezultă în mod clar o lipsă de intervenție în privința celor afectați. Așadar, forța majoră trebuie temeinic dovedită de către cel care o invocă, adică trebuie să dovedească, în mod cumulativ, potrivit art. 1.351 al. 2 C.civ., cele patru condiții: exterioritatea, imprevizibilitatea, absoluta invincibilitate și inevitabilitate, după cum a reținut și Curtea de Apel Timișoara, în decizia nr. 225 din 04.12.2015.

Mai departe, apelanta pârâtă susține că, în mod greșit prima instanță ar fi arătat că fenomenul meteorologic din data de 17.09.2017 nu întrunește toate elementele cerute de lege, pentru a putea fi catalogat forța majoră, invocând în acest sens o adresă din partea Camerei de Comerț și Industrie Timișoara. Intimata reclamanta consideră că, în primul rând, avizul C.C.I.R. privind forța majoră se adresează companiilor, societăților care sunt angrenate în raporturi comerciale, fiindu-le necesar în raporturile comerciale. Astfel, acest aviz, astfel cum reiese din instrucțiunile privind emiterea lui, are un caracter privat. Atunci când aceste companii solicită emiterea avizului, trebuie să depună contractul afectat de evenimentul de forță majoră, cuprinzând această clauză privind exonerarea de răspundere în caz de forță majoră, precum și eventuale notificări adresate partenerului contractual în legătură cu apariția evenimentului și efectele sale asupra derulării operațiunilor contractuale. În al doilea rând, cele redate sunt susținute și de constatările Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în decizia nr. 2675 din 30.05.2012, a statuat că: „certificatul privind constatarea existenței cazului de forță majoră nu este întocmit de Camera de Comerț și Industrie a României ca subiect de drept public în raporturi juridice de natura celor care presupun exercițiul autorității publice, ci sunt întocmite exclusiv pentru un interes privat, producând efecte juridice asupra executării unui contract comercial, în sensul producerii unui eveniment de forță majoră care împiedică îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate prin contract”. Din considerentele redate de către ICCJ în decizia de mai sus, reiese foarte clar faptul că, avizul C.C.I.R. nu are natura juridică a unui act administrativ cu forță publică, care să împământenească definitiv ideea și să constate, general și obligatoriu existența forței majore. Mai mult, se poate observa că pentru emiterea unui astfel de aviz, se percepe o taxă de aproximativ 500 euro, deci din nou, se subliniază caracterul privat al acestui tip de aviz, care are efecte cu privire la anumite părți implicate într-un raport contractual, părți care trebuie să arate concret situația obligațională în care sunt angrenate alături de partenerul contractual, tocmai pentru ca acest organism să analizeze, în particular, fiecare caz în parte.

În ceea ce privește susținerea apelantei conform căreia instanța de judecată nu ar avea calitatea de a se pronunța cu privire la un eveniment meteorologic dacă poate fi încadrat în categoria forței majore, intimata pârâtă arată că tocmai aceasta este menirea instanței de judecată, atunci când partea chemată să răspundă (delictual) invocă cauza exoneratoare de răspundere a forței majore, iar dacă instanța nu ar avea puterea, competența și abilitatea să analizeze dacă sunt întrunite, într-o anumită speță, condițiile forței majore, aceasta ar însemna că, de fiecare dată când este invocată, forța majoră ar avea succes, deoarece instanța ar fi doar un spectator, iar un asemenea raționament nu poate fi primit. Apelanta mai face referiri la Scara Beaufort, însă fără să indice clar o lucrare de specialitate sau un alt instrument științific, aspect invocat și în întâmpinarea din prima instanță dar cu care reclamanta nu este de acord, deoarece fenomenul din 17.09.2017 – nu a fost un uragan sau o tornadă.

Referitor la apărarea apelantei potrivit căreia faptul că au fost „smulși din rădăcină numeroși arbori la nivelul m___________”, intimata învederează faptul că după cum bine se poate observa din planșele foto depuse de aceasta la dosarul cauzei, un singur arbore a fost „scos din rădăcină”, putred, netoaletat (pag. 10 și 11 din 21), fiind astfel o situație clară de neluare a măsurilor de întreținere. În plus, apelanta face referire și la Parcul Justiției situat pe ______________ nr. 2, în sensul că „o mare parte” din arborii situați în parc, cu diametrul „chiar și peste 1 m”, au fost „smulși din rădăcină”, dar din planșele foto depuse de pârâtă (se indică numele parcului pe acestea) nu rezultă niciun arbore smuls din rădăcină. Deci din nou există încercări de inducere în eroare, deși de data aceasta (regretabil) apelanta nu-și dă seama că, din chiar planșele sale foto rezultă contrariul celor susținute, existând numeroase ramuri (de mici dimensiuni) căzute, iar în privința arborilor, doar cei netoaletați, afectați, au căzut și vătămat populația. Astfel, a arătat intimata reclamantă, toate planșele foto din Parcul Justiției, așa cum se poate observa, cuprind crengi rupte ale arborilor, și nu arbori „smulși din rădăcină”, contrar susținerilor pârâtei. Mai mult, se poate observa faptul că unele planșe foto sunt blurate sau mărite, tocmai pentru a nu scoate la iveală realitatea și a amplifica fenomenul, cu toate că din fotografii rezultă clar faptul că doar crengi și ramuri au căzut pe sol. Apelanta a mers atât de departe, încât a depus la dosarul cauzei o fotografie, ce surprindea un copac căzut pe un autovehicul, însă poza respectivă nu era din Timișoara și pentru a continua inducere în eroare a instanței în sensul că ar exista foarte multe crengi și ramuri rupte, pârâta a depus planșe foto cu crengi ale arborilor tăiate cu ferăstrăul mecanic, înainte de a fi preluate de organele însărcinate cu preluarea lor după cădere – aceasta deoarece după tăierea cu ferăstrăul mecanic au fost aranjate în grămezi pentru preluare. Dovada tăierii lor mecanice este dată de finisarea perfect rotundă, ce cu ușurință se poate observa în planșele foto din Parcul Justiției. Astfel, au fost afectați așadar arborii cu probleme, cei care nu au beneficiat de o întreținere corespunzătoare din partea autorităților și, deși pârâta susține faptul că efectuează anual o ________ corecții ale arborilor, prezentând anumite cifre, din nou, nu își dovedește susținerile, fiind ușor a indica anumite cifre, dar fără a și dovedi efectuarea lucrărilor de toaletare. Mai mult, trebuia să se intervină, în primul rând, acolo unde au fost sesizări din partea oamenilor, acolo unde și pârâta prin organele sale a constatat necesitatea efectuării lucrărilor de toaletare, ceea ce nu s-a întâmplat. Intimata reclamantă precizează că, pentru a putea fi avută în vedere de către instanță susținerea apelantei, aceasta din urmă trebuia să aducă anumite înscrisuri doveditoare prin care să arate faptul că a procedat la întreprinderea măsurilor de toaletare a plopilor, nu doar simple afirmații.

Intimata reclamantă mai arată că apelanta U.A.T.M. Timișoara susține în continuare faptul că „arborii din specia plop (Plopus sp) se aflau în stare de vegetație”, însă fără a dovedi acest aspect, respectiv fără a prezenta un raport de expertiză sau orice altă dovadă prin care să arate concret în ce stare se aflau arborii în discuție și, după cum se poate observa, întreaga susținere din cererea de apel este bazată pe anumite afirmații nedovedite, susținând de asemenea faptul că pe terenul unde a avut loc accidentul ce a generat prezentul litigiu „au căzut arborii sănătoși, iar singurii arbori uscați aflați pe teren, au rămas în picioare, neafectați”. Or, a susține un asemenea lucru este lipsit de orice rațiune, pârâta făcând trimitere la planșele foto, însă așa cum s-a arătat și în cererea introductivă, în planșele pe care le-a anexat, se observă foarte clar faptul că au căzut exact acei plopi care au necesitat lucrări de întreținere, deci cei afectați, respectiv exact acei plopi identificați cu probleme de consilierii din cadrul Direcției de Mediu s-au prăbușit sau au fost desprinși. De asemenea, se pot zări în fotografiile depus la dosar existența altor arbori care nu au avut de suferit (foto f. 32), deci care erau în stare sănătoasă din punct de vedere fitosanitar, de unde rezultă în mod clar o lipsă de intervenție în privința celor afectați și faptul că au avut de suferit acei arbori care aveau probleme.

Intimata reclamantă arată că, în ceea ce privește adresa nr. RM201028 (depusă la dosar), prin care s-a solicitat autorităților să ia măsuri cu privire la arborii de pe terenul unde a avut loc accidentul, apelanta susține că nu are relevanță deoarece s-ar fi toaletat „în medie xxxxx arbori anual”, aceasta susținând că pârâta nu a dovedit faptul că ar fi toaletat cei șapte plopi, ci susține doar că a toaletat mai mulți arbori la nivelul m___________, iar printre ei s-ar fi regăsit și cei în discuție. Mai mult, acești plopi ar fi trebuit toaletați imediat ce s-a constatat de către organele de specialitate faptul că sunt necesare intervenții la ei. Pentru a putea fi avută în vedere de către instanță susținerea pârâtei, aceasta din urmă trebuia să aducă anumite înscrisuri doveditoare prin care să arate faptul că a procedat la întreprinderea măsurilor de toaletare a plopilor, în urma unei proceduri de toaletare se întocmește o documentație aferentă, aceasta din urmă lipsind cu desăvârșire de la dosarul cauzei, pentru simplul fapt că nu s-a procedat la toaletarea plopilor în discuție.

Intimata reclamantă învederează faptul că, tot în vedere disculpării, pârâta susține că terenul unde a avut loc accidentul „nu este evidențiat în Cadastrul V____ al M___________ Timișoara”, însă totuși din extrasele de carte funciară reiese faptul că pârâta este proprietar al terenului, fiind vorba de domeniu public, deci aceasta fiind și proprietar al arborilor.

Intimata reclamantă precizează, cu privire la susținerea pârâtei în sensul că daunele morale solicitate ar fi neîntemeiate și nedovedite deoarece la dosar a atașat „doar un bilet de ieșire din spital”, că documentele medicale depuse în probațiune conțin un număr de 31 de file, cuprinzând în mod detaliat întreaga paletă de intervenții și analize medicale de specialitate efectuate minorei, inclusiv ce a presupus intervenția de urgență pe care personalul medical a efectuat-o. În legătură cu susținerile apelantei, în sensul că instanța ar fi reținut greșit că minora se afla în stare de comă, deoarece martorii oculari ar fi precizat că aceasta se afla în stare de inconștiență, recurenta apreciază că sunt total lipsite de sens, în condițiile în care martorii oculari au folosit termenul de „inconștiență”, având în vedere raportul de sinonimie al acestuia cu sintagma „comă”.

În opinia intimatei reclamante atingerile aduse valorilor morale îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs. Așa cum a arătat în cererea introductivă, minora C_________ T______-G_______ a fost supusă unor suferințe fizice și psihice extrem de puternice, mai ales ținând cont de vârsta sa fragedă. Astfel, în stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului produs, instanța are în vedere o ________ criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care i-a fost afectată persoanei situația familială, profesională și socială. Aceasta consideră că este fără dubiu faptul că în prezenta cauză avem de-a face cu un prejudiciu grav suferit de minoră, gravitate ce poate fi apreciată prin analizarea actelor medicale și planșelor foto depuse la dosar, de unde în mod cert rezultă amploarea consecințelor producerii accidentului.

După aprecierea intimatei reclamante, pârâta mai susține, într-un mod sfidător, faptul că în cauză „condiția gravității prejudiciului moral trebuie să devină un obstacol în calea capriciului unor persoane și a valului de cereri ce ar putea inunda instanțele”, arătând (în mod indirect) faptul că acțiunea de față este doar un capriciu, în cauză neexistând un prejudiciu grav, astfel că prin prezenta acțiune se „inundă instanțele” și solicită instanței să înlăture aceste susțineri, deoarece a dovedit gravitatea prejudiciului suferit în cauză, suferințele fizice și psihice la care a fost supusă minora fiind foarte mari, nefiind așadar vorba de niciun capriciu al acesteia.

Intimata reclamantă mai precizează faptul că despăgubirile bănești solicitate nu au ca scop, așa cum în mod greșit a arătat pârâta, „doar creșterea patrimoniului material al victimei”, menirea lor fiind cu totul diferită, respectiv aceea de a compensa, pe cât posibil, durerile și suferințele fizice cauzate, precum și suferitele psihice la care minora a fost supusă. Aceasta consideră că, în mod contrar celor susținute de apelantă, repararea prejudiciului moral poate fi făcută doar prin acordarea unor daune morale, deci prin obligarea celui care a cauzat prejudiciul, la plata unei sume de bani. Celelalte susțineri ale apelantei, care se referă, spre exemplu, la faptul că „între un prejudiciu moral, pe de o parte, și eventualele despăgubiri bănești, pe de altă parte, există o adevărată incomensurabilitate”, sunt total lipsite de sens, fără a avea o logică, astfel că se impune înlăturarea acestora, mai ales în condițiile în care este unanim acceptată ideea reparării prejudiciului moral prin acordarea despăgubirilor bănești.

Analizând apelurile de față prin prisma motivelor și apărărilor invocate, tribunalul  reține următoarele:

În ceea ce privește apelul formulat de apelanta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială M_________ Timișoara prin P_____, cu prioritate se impune reținerea faptului că aceasta este cea care a formulat prezenta cale de atac, aspect care rezultă din motivarea cererii, unde se solicită în primul rând schimbarea soluției asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a sa. În considerarea faptului că aceasta a fost pârâtă în faza judecății în primă instanță, simpla menționare a Primarului M___________ Timișoara și a Consiliului L____ al M___________ Timișoara în prima parte a cererii de apel nu reprezintă decât o eroare de redactare, astfel încât aceștia nu reprezintă părți în această fază procesuală pentru ca hotărârea de față să le fie opozabilă. Acest aspect rezultă și din antetul și ștampila care figurează pe cererea de apel, fiind evident că cel care a formulat cererea de apel este M_________ Timișoara.

Pe fondul cauzei, curtea constată că ceea ce s-a supus soluționării instanței de apel de către apelanta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială M_________ Timișoara prin P_____ este soluția pronunțată de Tribunalul T____ asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, incidența în speță a cazului de forță majoră și modalitatea în care prima instanță a apreciat asupra cuantumului prejudiciului constând în daunele morale suferite de intimata reclamantă.

În privința lipsei calității procesuale pasive, apelanta pârâtă a invocat calitatea de administrator al terenului pe care se afla copacul care a căzut a l Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului – C_____ S______ Școlar nr. 1, dobândită în baza Protocolului nr. 988/25.10.2012 încheiat între M.A.I. și C_____ S______ Școlar nr. 1 Timișoara și a procesului-verbal de predare-primire nr. 989/2012. Sub acest aspect, curtea reține mai întâi faptul că apelanta pârâtă nu a negat calitatea sa de proprietar asupra terenului pe care s-a produs evenimentul în discuție, situat în Timișoara, ___________________ la B___, înscris în CF xxxxxx Timișoara. Or, în interpretarea dispozițiilor art. 1.376 și art. 1.377 C.civ., răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri aparține în primul rând proprietarului.

Deși este adevărat că paza lucrului, respectiv răspunderea poate aparține și celui care, în temeiul unei dispoziții legale, al unui contract sau numai în fapt, exercitând în mod independent controlul și supravegherea asupra lucrului și se servește de acesta în interes propriu, în cauză nu s-a făcut dovada că intimatul pârât C_____ S______ Școlar nr. 1 îndeplinește aceste condiții. Astfel, deși în cuprinsul extrasului CF aflat la dosar, eliberat la data de 02.11.2015, este consemnat dreptul de administrare al Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului – C_____ S______ Școlar nr. 1, acesta a fost revocat prin H.C.L. nr. 525/08.12.2015. Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada anulării sau desființării pe orice cale a acestei hotărâri și întrucât cele consemnate în extrasul CF au la bază numai principiul publicității imobiliare, neconstituind probă a existenței dreptu lui de administrare al intimatului pârât Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului – C_____ S______ Școlar nr. 1, curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că ace sta nu poate reprezenta titularul obligației ce face obiectul cauzei.

Pe de altă parte, bunul imobil se află pe teritoriul M___________ Timișoara, constituind domeniu public, astfel încât unității administrativ teritoriale, ca titular al dreptului de proprietate, îi revine obligația răspunderii.

Referitor la motivul de apel constând în incidența în speță a cazului de forță majoră, curtea constată că în mod întemeiat instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută această apărare, având în vedere neîndeplinirea cumulativă în speță a condițiilor prevăzute de art. 1.351 al. 2 C.civ. Astfel, caracterul absolut invincibil și inevitabil al furtunii care a avut loc la data evenimentului, cu consecința căderii copacului peste victimă, nu poate fi reținut , atât în considerarea faptului că, deși vântul a bătut cu o intensitate mare în acea zi, consecințele nu erau de neînlăturat, apelanta pârâtă neluând toate măsurile necesare pentru a evita punerea în pericol a vieții persoanelor și , pe de altă parte, chiar și la o intensitate a furtunii mai mică s-ar fi produs evenimentul în discuție, în condițiile în care copacul era unul despre care s-a reținut că necesita tăieri de corecție încă din anul 2010.

Pe de altă parte, nu reprezintă un caz de forță intensificările de vânt și furtunile din timpul verii, intensitatea acestor fenomene nefiind de natură a le cataloga ca fiind imprevizibile, de vreme ce sunt specifice verii, motiv pentru care autoritățile care dețin în proprietate sau administrare terenuri pe care se află copaci ce ar putea pune în pericol integritatea fizică a cetățenilor sunt obligate să ia pe tot parcursul anului măsurile care se impun pentru a preîntâ mpina producerea unor incidente de natura celui care face obiectul cauzei de față.

Pentru aceste considerente, curtea reține, în acord cu prima instanță , că în speță nu se poate reține cauza exoneratoare de răspundere a forței majore, deoarece evenimentul a fost previzibil, dar și pentru că apelanta pârâtă nu a luat toate măsurile necesare pentru preîntâmpinarea producerii prejudiciului, acest ultim aspect rezultând din adresa nr. RM2010-28/26.05.2010 (f. 51 din dosarul de primă instanță), serviciul spații verzi din cadrul apelantei pârâte constatând faptul că se impun tăieri de corecție la cei șapte plopi din zonă.

În ceea ce privește cuantificarea daunelor morale solicitate, curtea va face o analiză unitară a celor două cereri de apel sub acest aspect având în vedere că ambele părți au contestat cuantumul sumei acordate de prima instanță cu acest titlu.

Referitor la prejudiciul moral, instanța reține că acesta decurge din traumele fizice și psihice suferite de apelanta reclamantă C_________ G_______ T______ ca urmare a  evenimentului în care a fost implicată.

Astfel, în cuprinsul scrisorii medicale emise de Spitalul Clinic Județean Timișoara (f. 13-15) se consemnează că apelanta reclamantă C_________ G_______ T______ , victima evenimentului din data de 17.09.2017, a prezentat la internare în aceeași zi la Terapie Intensivă diagnosticul de: „TCC acut prin lovire cu corp contondent. Plagă parieto-temporală dreapta cu pierdere de substanță cerebrală. Fractură parieto-occipitală dreapta. Fractură de bază de franiu. Plagă parietală stânga. Dilacelări multiple. Edem cerebral masiv GCS=4puncte. Insuficiență respiratorie acută protezată mecanic cu sedare și curarizare reziduală. Anemie secundară formă severă”, la data de 03.10.2017 constatându-se că evoluția pacientei la Terapie Intensivă este favorabilă, cu îmbunătățirea statusului neurologic și respirator, motiv pentru care s-a decis transferul pacientei pe secția de Neurochirurgie. Potrivit biletului de ieșire din spital (f. 16-17 din dosarul de primă instanță), la data de 03.10.2017, la Secția de Neurochirurgie s-a reținut următorul diagnostic la externare: „Traumatism cranio-cerebral acut prin lovire cu corp contondent, plagă cranio-duro-cerebrală parietală dreapta operată, dilacerări cerebrale multiple în resorbție, fractură bază de craniu etaj anterior și mijlociu dreapta, fractură de piramidă nazală, fractură temporală și frontal dreapta și edem cerebral difuz în remisiune.” La data de 17.10.2017, conform biletului de ieșire din spital (f. 18-21 din dosarul de primă instanță), apelanta reclamantă C_________ G_______ T______ a fost externată și din secția de Pediatrie.

D eși cuantificarea prejudiciului moral suferit de apelanta reclamată ca urmare a vătămării integrității sale corporale nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cea în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Deși este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri fizice și/sau psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacții, iar în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește, în schimb, se poate acorda persoanei prejudiciate o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunei și nici venituri nejustificate pentru victimă. Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

În cauză, având în vedere consecințele produse asupra integrității fizice a apelantei reclamante, este evident că modul de viață al acesteia a fost în mod considerabil afectat de evenimentul în care a fost implicată. Astfel, apelanta reclamantă a fost nevoită să se supună intervențiil or chirurgicale și o lungă perioadă de timp să stea imobilizată la pat pentru a se recupera, fapt ce a făcut ca aceasta să aibă nevoie de ajutorul altor persoane atât pe perioada spitalizării, cât și după externare. În plus, aceasta a suferit din cauza faptului că a fost nevoită să întrerupă cursurile școlare, fiind obligată să depună un efort suplimentar pentru recuperare. De asemenea, având în vedere v ârsta acesteia de 11 ani, este d e înțeles că aceasta a fost afectată și din punct de vedere psihic, evenimentul în care este implicată având urmări pe termen lung. Sub acest aspect, instanța apreciază că ceea ce prezintă relevanță în determinarea cuantumului daunelor morale sunt numai consecințele produse acesteia ca urmare a vătămării sale corporale și care sunt certe că s-au produs, neputând fi determinate cheltuielile aferente viitoarelor intervenții chirurgicale, acestea din urmă constituind daune materiale incerte și pentru care se pot formula cereri atunci când vor deveni actuale.

Concluzionând, integritatea corporală și psihică ale apelantei reclamantă au fost prejudiciate prin fapta ilicită, în această situație fiind necesar ca victima să depună eforturi mai mari pentru realizarea aceluiași randament și are nevoie de ajutor suplimentar în desfășurarea activităților, ceea ce necesită cheltuieli suplimentare.

Deși integritatea corporală a intimatei reclamante a fost prejudiciată prin fapta ilicită, curtea apreciază că la ora actuală se poate reține că aceasta este ameliorată, urmând a se avea în vedere și vârsta acesteia de 11 de ani, ceea ce îi va permite și pe viitor o recuperare considerabilă.

Pe de altă parte, instanța apreciază că atât daunele morale estimate de apelanta reclamantă la suma de 500.000 Euro, cât și cele acordate de prima instanță, de 250.000 Euro, sunt exagerate față de prejudiciul suferit și acordarea acestora în totalitate ar deturna rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.

Prin urmare, instanța apreciază că acordarea sumei de 100.000 Euro cu titlu de daune morale reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de apelanta reclamantă C_________ G_______ T______ și este de natură să compenseze consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic, psihic și social.

Pentru toate aceste motive, curtea va respinge apelul formulat de apelanta reclamantă C_________ G_______ T______, prin reprezentant legal C_________ O______ M____, împotriva sentinței nr. 630/PI/22.04.2019 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX și va admite apelul formulat de apelanta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială M_________ Timișoara prin P_____, urmând să schimbe în parte sentința nr. 630/PI/22.04.2019 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în sensul că: va obliga pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M_________ Timișoara prin P_____ la plata către reclamanta C_________ G_______ T______ a sumei de 100.000 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, la care se adaugă dobânda l_____ de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective și va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată din această fază procesuală, instanța constată că apelanta reclamantă C_________ G_______ T______ nu justifică acordarea lor, având în vedere culpa sa procesuală în formularea unei cereri de apel apreciate ca neîntemeiate, iar apelanta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială M_________ Timișoara prin P_____ nu a formulat vreo cerere în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă C_________ G_______ T______, prin reprezentant legal C_________ O______ M____, împotriva sentinței nr. 630/PI/22.04.2019 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

Admite apelul formulat de apelanta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială M_________ Timișoara prin P_____.

Schimbă în parte sentința nr. 630/PI/22.04.2019 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în sensul că:

Obligă pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M_________ Timișoara prin P_____ la plata către reclamanta C_________ G_______ T______ a sumei de 100.000 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, la care se adaugă dobânda l_____ de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel Timișoara.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 07.11.2019.

NOTĂ:
Facem precizarea că la data redactării prezentului material, în cauză s-a formulat şi recurs, stadiul procesual al dosarului putând fi verificat pe portalul instanţelor de judecată[1].


[1] Din motive lesne de înţeles, apreciem că nu se impune să menţionăm aici nr. de dosar, acesta putând fi găsit de cei interesaţi pe portal.just.ro.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

 
Secţiuni: C. administrativ, Content, Drept civil, Jurisprudență Curți de Apel, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD