« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

CCR. Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. Codul muncii. Pentru concediere netemeinică sau nelegală, angajatorul trebuie să plătească salariatului despăgubiri, indiferent dacă ulterior concedierii acesta a realizat sau nu venituri din alte surse
29.12.2020 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 1265 din 21 decembrie 2020 a fost publicată Decizia nr. 698/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 80 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.”

Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, în sensul existenței unei pretinse inegalități între salariat și angajator din perspectiva protecției legale a drepturilor și intereselor acestora.

Curtea Constituțională constată că aceste aspecte au mai fost analizate în jurisprudența sa (prin Decizia nr. 1.267 din 27 septembrie 2011), iar soluția legislativă criticată nu aduce atingere egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât între părțile contractului de muncă – angajator și salariat – există o discrepanță obiectivă din punctul de vedere al potențialului economic și financiar în favoarea celui dintâi, de natură să îi permită a-și impune punctul de vedere la negocierea clauzelor contractului. În plus, prin Decizia nr. 1.241 din 7 octombrie 2010, Curtea a mai reținut că „angajatorul care a cauzat un prejudiciu salariatului prin desfacerea nelegală a contractului de muncă nu se află în aceeași situație cu cel prejudiciat, iar obligația de despăgubire nu poate fi interpretată ca instituind o situație privilegiată pentru acesta din urmă.”

Cu privire la argumentul autorului prezentei excepții de neconstituționalitate, în sensul că salariatul are dreptul de a solicita acordarea daunelor morale și de a le proba, Curtea apreciază că acest aspect este irelevant, de vreme ce articolul de lege supus controlului de constituționalitate nu reglementează posibilitatea acordării daunelor morale (prevăzute de art. 253 alin. (1) din Codul muncii). De altfel, în ceea ce privește acordarea daunelor morale, angajatorul poate invoca probe care să demonstreze inexistența sau/și caracterul nejustificat al acordării acestora.

Curtea reţine că angajatorul se bucură de dreptul la un proces echitabil și de dreptul la apărare și în contextul dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Codul muncii. Astfel, norma de lege criticată are ca ipoteză concedierea unui salariat în mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui proces desfășurat cu respectarea principiului contradictorialității și pe baza unui probatoriu pertinent și convingător. Numai în urma stabilirii acestui fapt, instanța va putea dispune anularea măsurii de concediere și obligarea angajatorului în culpă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. De altfel, aceasta este consecinţa firească a repunerii părţilor în situaţia anterioară, iar o soluţie contrară ar fi inechitabilă pentru salariat, căci lipsirea lui de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii și cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse.

Cu privire la întinderea despăgubirilor ce trebuie acordate salariatului în acest caz, instanţa de judecată nu are o libertate de decizie foarte extinsă, întrucât legiuitorul a prezumat şi a stabilit în mod expres că prejudiciul suferit de angajat este egal cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate nu țin cont de situația angajatorului, astfel că drepturile și interesele sale pot fi vătămate, Curtea a reținut că angajatorul nu suferă o pierdere patrimonială, ci își execută obligațiile bănești la care angajatul era îndrituit în lipsa actului nelegal/netemeinic al angajatorului. Obligarea la executarea contractului încălcat și obligațiile pecuniare care decurg din acest lucru nu reprezintă o pierdere patrimonială, ci constituie expresia protecției principiului securității raporturilor juridice civile, principiu inerent statului de drept. Totodată, Curtea a arătat că situația financiară a angajatorului nu poate reprezenta un argument pentru a fi scutit de plata despăgubirilor datorate salariatului, întrucât, dacă s-ar accepta această ipoteză, s-ar ajunge la situația absurdă în care măsura anulării concedierii să fie lipsită de substanță, mai ales dacă angajatul nu ar cere reintegrarea.

În sfârșit, faţă de susținerile potrivit cărora aspectele formale ale deciziei de concediere nu ar trebui să prevaleze atunci când salariatul este suspectat de a fi săvârșit o faptă penală incompatibilă cu funcția deținută, Curtea a reținut că există o diferență între angajarea răspunderii disciplinare a salariatului și răspunderea penală a acestuia. Astfel, răspunderea penală, al cărei izvor este însăși legea, se angajează numai în urma pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, moment până la care persoana este considerată nevinovată, ipoteză care nu corespunde prezentei situaţii de fapt.

Decizia de sancționare disciplinară este supusă unor condiții care, așa cum a arătat anterior Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.675 din 15 decembrie 2009 și Decizia nr. 1.243 din 22 septembrie 2011, au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă.

În același timp, aceste condiții sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă. Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise doar cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.

Pentru toate aceste considerente, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.