Despre rezerva succesorală. Crearea și perpetuarea sărăciei
02.01.2021 | Alberto KURTYAN

Alberto Kurtyan

Pe măsură ce acumulările de avere vor deveni semnificative, se va înţelege și în România că rezerva este, de fapt, o expropriere, o distribuire forţată a averii unei persoane.

Rezerva succesorală este o instituţie care răpeşte libertatea testatorului de a lăsa propria avere cui doreşte. Testamentele în România nu prea au nicio valoare. O lovitură grea dată libertăţii de contractare. Este o continuare istorică a raptului proprietăţii private, în acest caz al testatorului şi împărţirea forţată către rude şi familie. A se vedea și articolul Juanitei Goicovici „Până când moartea ne va despărți: obligația postumă de asistență materială dintre membrii familiei„.

Este irelevant dacă moştenitorii rezervatari sunt putrezi de bogaţi sau dacă au fost duşmani sau rude nerecunoscătoare sau ostile testatorului. Îţi râd în nas, ştiind că o să mori şi o să-ţi ia averea. Cel puţin 1/2 din avere.

Moştenirea forţată are un sens şi o logică juridică atunci când descendenţii sunt afectaţi de o infirmitate fizică sau o incapacitate mentală şi au nevoie de ajutor şi îngrijire. Dar în România, nu contează. Indiferent cât de mult un testator a fost persecutat sau batjocorit de către membrii de familie, chiar violentaţi în cazuri de violenţă domestică… testatorul este obligat de un Cod civil infam, ca o ultimă batjocură, la moartea testatorului, să lase 1/2 din avere persecutorilor. Rezerva succesorală trebuie acordată descendenţilor cu handicap sau incapacitate, într-o limită rezonabilă, de 1/4 şi doar celor care au o vârstă adultă rezonabilă, 20-25 de ani. Dar nu asta este legea la noi în prezent. La noi statul expropriază mortul de 1/2 din avere pe care o acordă familiei în ciuda şi cu dispreţ faţă de dorinţa decedatului.

Rezerva succesorală, sau moştenirea forţată a fost scoasă din lege în multe ţări din cauză că fărâmiţează proprietăţile, este o lipsă de respect faţă de averea omului, este o încălcare a libertăţii şi dreptului la proprietate, este o atitudine paternalistă a statului care se vede implicat în chestiuni profund personale. Rezerva succesorală reprezintă o insultă supremă adusă unui om care doreşte să lase în urma lui averea unei cauze sau destinaţii nobile. În plus, rezerva succesorală este jignitoare, deoarece consideră că toţi toţi succesibilii sunt asistaţi sociali, săraci sau ca având dizabilităţi şi care au nevoie de 1/2 din averea testatorului pentru a supravieţui. Nu e vorba de nicio echitate, este vorba de o expropriere, de un rapt, de altfel obişnuit în societatea românească, în mod istoric. Se copiază legislaţie din occident, dar nu se copiază cele mai bune exemple, ci doar cele mai proaste exemple de legislaţie medievală, neadaptată la timpurile noastre.

Rezerva succesorală este o instituţie profund imorală, la fel ca naţionalizarea averilor şi colectivizarea. Dacă mai aducem în ecuaţie şi legiferarea defectuoasă a fiduciei, ajungem la concluzia că planificarea averii pentru cauză de moarte este aproape imposibilă în România.

Rezerva succesorală reprezintă o pată adusă memoriei defunctului şi o tradiţie nefastă rămasă în foarte puţine ţări, şi păstrată la noi ca o relicvă insultătoare de sorginte etatistă.

Statul ne hotărăşte soarta, de la naştere, până la groapă, şi dincolo de ea.

Rezerva succesorală ar trebui limitată doar pentru protecţia specială a descendenţilor infirmi sau incapabili care sunt minori sau tineri adulţi. În niciun caz pentru susţinerea materială a săracilor sau a celor care nu vor să muncească. Într-o societate în care evaziunea şi ascunderea averilor este sport naţional, 3/4 din populaţie sunt săraci în scripte. În realitate îşi fac concediile în străinătate în fiecare an.

Copierea legilor franceze este una din greşelile enorme ale practicienilor români. Chiar preşedintele Franţei, Sarcozi, recunoştea că justiţia în Franţa este o loterie şi că stabilitatea este jalnică. Aşa şi noi, copiem cele mai nefaste sisteme falite de drept şi le prezintă ca sisteme progresiste. Habar nu au că toate aceste „noutăţi” din dreptul succesoral au fost fumate şi încercate şi aruncate la coşul de gunoi ai tentativelor eşuate de sistem de drept. De ce? Pentru că rezultatele sociale sunt dezastruoase. Am devenit o colonie a deşeurilor juridico-legislative franţuzeşti.

Legislaţia în România este înadins concepută pentru crearea şi perpetuarea sărăciei.

Alberto Kurtyan
Avocat în Texas, USA