« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Talk in everlasting words and dedicate them all to me: recenzarea produselor de către consumatori
02.01.2021 | Juanita GOICOVICI

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Juanita Goicovici

Juanita Goicovici

Calchiind versurile unei cunoscute piese scrise de Barry Gibb[1], afirmația potrivit căreia recenzarea online a produselor de către consumatori întrupează o paradigmă de tipul consumer empowering primește noi accente și se dovedește tot mai adevărată. Recenta adoptare a Directivei UE 2019/2161 de „modernizare” a dreptului european al consumatorului[2], care urmează a fi transpusă în dreptul național al statelor-membre până în 28 noiembrie 2021 și care se va aplica începând cu 28 mai 2022 impactează inclusiv maniera în care sunt tratate, din punct de vedere juridic, practicile profesioniștilor legate de exprimarea online de către consumatori a unor opinii despre experiența acestora de consumator[3], prin elemente de apreciere, calitative sau cantitative[4].

Recenziile false și publicarea recenziilor pozitive ale produselor[5], epurând comentariile malițioase ale consumatorilor[6] reprezintă doar vârful icebergului, în perimetrul practicilor incorecte ale comercianților, legate de evaluarea produselor de către consumatori[7]. Glisant în direcția escaladării practicilor neloiale ale profesioniștilor, textul noii directive trasează o rețea de dos and don‵ts pentru valorificarea de către comercianți a evaluărilor și recenziilor efectuate de consumatori:

(a) comercianții mențin libertatea de a recurge sau nu la recenzarea online a produselor de către consumatori; însă, în cazul în care comercianții oferă acces la recenziile consumatorilor, profesioniștii trebuie să prezinte, cu acuratețe și într-o manieră transparentă, informații despre aplicarea unor procese sau proceduri care să garanteze că recenziile publicate aparțin unor consumatori care au achiziționat și au utilizat produsele (de tipul verified acquisition);

(b) în egală măsură, prevederile directivei pun în ecuație maniera în care sunt prelucrate recenziile și evaluările online ale consumatorilor de către profesionistul beneficiar și caracterul transparent al acesteia; dacă sunt aplicate astfel de procese sau proceduri, comerciantul va trebui să furnizeze consumatorilor informații clare cu privire la modul în care sunt prelucrate recenziile, precizând explicit, în cadrul informațiilor accesibile pe pagina de recenzare, de exemplu, dacă sunt publicate toate recenziile, fie pozitive, fie negative sau dacă acestea au făcut obiectul unui contract de sponsorizare a conținutului, respectiv dacă recenziile postate de consumatori au fost „influențate” de relația contractuală cu un comerciant, indicând totodată maniera în care această „influență” economică a avut loc;

(c) incumbă comercianților obligația de a antama măsuri cu caracter rezonabil și proporțional cu riscurile implicate de eventualul caracter fictiv al recenziilor, iar în situațiile în care nu au fost luate măsuri rezonabile și proporționale pentru a verifica dacă recenziile aparțin unor consumatori care au utilizat sau au achiziționat efectiv produsul (funcția „achiziție verificată”), utilizarea de către comerciant a acestor recenzii ale produselor, care nu aparțin unor consumatori în privința cărora a fost verificat criteriul achiziției / testării efective a produsului, va fi considerată o practică comercială neloială, care induce sau are potențialul să inducă în eroare consumatorii;

(d) revine profesioniștilor obligația de a utiliza mijloace tehnice adecvate (de tipul identified subjects), de verificare a credibilității persoanei care postează o recenzie (sub aspectul calității de consumator care a achiziționat ori a testat efectiv produsul recenzat), evitând situațiile „permisive”, în care postarea recenziilor și a evaluărilor produselor de către consumator (de exemplu, acordarea unui număr între 1-5 stele sau alte procedee de rating pentru produsele comercializate online) ar fi posibilă pentru persoanele care nu au achiziționat produsul; în textul considerentului 47 din Directiva 2019/2161 este utilizat termenul de „garantare” a caracterului ingenuu al recenziilor consumatorilor, în sensul în care comercianții trebuie să menționeze expres că utilizează sau nu „procese sau proceduri care să garanteze că recenziile publicate aparțin unor consumatori care au utilizat sau au achiziționat efectiv produsele”;

(e) publicitatea hiperbolică și mesajele publicitare ludice sunt permise[8], după cum rezultă din cuprinsul considerentului 48 al Directivei, care reiterează liceitatea de principiu a „practicii publicitare curente și legitime care constă în formularea unor afirmații exagerate sau care nu sunt concepute spre a fi interpretate în sens literal”[9], cu evitarea situațiilor în care consumatorul ar fi persuadat printr-un mesaj publicitar care ascunde – prin omisiune ori prin eufemizare – pericolele ce decurg din utilizarea produsului, de pildă; rămâne interzisă publicitatea comercială care tinde către exploatarea credulității, a nevoii de afectivitate ori a trebuințelor fizice ale consumatorului, menținându-se exigența ca informația livrată consumatorului în mesajul publicitar (respectiv, în textul ofertei) să fie comprehensibilă, cu disiparea posibilelor obscurități ori ambiguități tehnice;

(f) practicile comerciale agresive în materia recenzării produselor sunt interzise; de pildă, poate fi discutat caracterul agresiv al practicilor constând în solicitarea persistentă și nedorită, prin intermediul e-mail-ului sau prin alte mijloace de comunicare la distanță, a recenzării produselor achiziționate de către consumator („cu excepția situațiilor legitime și în măsură justificată”, conform legislației naționale sau unionale, „pentru punerea în aplicare a unei obligații contractuale”); dacă invitația adresată consumatorului, de a recenza sau de a evalua produsele achiziționate / serviciile prestate este legitimă, repetarea în mod insistent și obstinat a acestei invitații depășește granițele unei relații business to consumer temperate și poate îmbrăca forma unei practici comerciale agresive;

(g) reprezintă practici comerciale înșelătoare utilizarea unor recenzii și recomandări false ale consumatorilor, inclusiv aprecieri pozitive („like”) pe platformele de comunicare socială, care nu provin în realitate de la consumatori neutri, precum și însărcinarea sau desemnarea de către comerciant, a unor persoane care să evalueze, în postura de consumator aparent, produsele pe platformele social media[10]; caracterul agresiv sau, după caz, înșelător al acestor practici se apreciază în contextul prezentării situației de fapt și ținând cont de toate caracteristicile și circumstanțele, întrucât limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărțuire, constrângere sau prin influența nejustificată și, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o;

(h) în considerentul 49 al Directivei (UE) 2019/2161 sunt descrise și alte tehnici dolosive de manipulare[11] a recenziilor consumatorilor, sub forma extrapolării pentru anumite produse / servicii (extrapolare cu caracter înșelător, în scopul inducerii în eroare a potențialilor consumatori) a recenziilor pozitive acordate unui anumit conținut, „astfel de practici s-ar putea realiza și prin extrapolarea recomandărilor din mediul online atunci când interacțiunea pozitivă a unui utilizator cu un anumit conținut online este legată de un conținut diferit, dar conex, sau transferată acestuia, creând aparența unei atitudini pozitive a utilizatorului respectiv față de acest din urmă conținut”.

(i) una dintre modificările radicale aduse prin adoptarea Directivei 2019/2161 în perimetrul definirii practicilor comerciale incorecte îl reprezintă consacrarea sintagmei „informații semnificative” care trebuie furnizate consumatorilor în contextul formării unui consimțământ avizat al acestora la momentul contractării online, astfel de informații decisive, esențiale pentru configurarea consimțământului consumatorului în cunoștință de cauză incluzând și informațiile privind maniera transparentă în care respectivul comerciant tratează recenziile și evaluările produselor de către consumatori precedenți; astfel, în art. 7 al Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori se adaugă (conform art. 3, par. 4, lit. c din Directiva 2019/2161) următorul alineat[12]: „(6) În cazul în care un comerciant oferă acces la recenziile consumatorilor privind produsele, sunt considerate semnificative informațiile care indică dacă și cum garantează comerciantul că recenziile publicate provin de la consumatori care au utilizat sau au achiziționat efectiv produsul.”

Factual, recenziile produselor / serviciilor elaborate de către consumatori se bucură de un nivel de credibilitate superior evaluărilor făcute de comercianți pentru propriile produse sau servicii, fiind înconjurate de o aură mai mult sau mai puțin accentuată de obiectivism (în pofida caracterului profund subiectiv, derivat din preferințele fiecărui consumator); principiul postulat este cel al neutralității intrinseci a comentariilor, evaluărilor și recenziilor postate de utilizatorii finali ai produsului / serviciului, potențialii consumatori ghidându-se frecvent în funcție de aceste recenzii provenind dinspre „egalii” lor, alți consumatori care au achiziționat produsul respectiv. Or, tocmai acest caracter neutru, ingenuu al recenzării produselor de către consumatori riscă să fie pulverizat prin practicile comerciale incorecte de epurare a recenziilor negative ori de postare a unor false recenzii pozitive de către comercianți. Supra-compensarea forței de influență pe care consumatorii o pot exercita prin evaluarea online a produselor / serviciilor, printr-o recompensare financiară mascată (discount la achizițiile anterioare, produse oferite gratuit pentru recenziile pozitive etc.) a evaluărilor pozitive, fără a comunica aceste aspecte într-o manieră transparentă, de către comerciantul care utilizează aceste recenzii pentru ierarhizarea preferințelor consumatorilor, reprezintă practici comerciale dolosive. Încrederea investită de potențialii consumatori în recenziile și evaluările provenind de la consumatorii precedenți trece printr-un proces de aglutinare, de retracție sau de atonie, în absența unor mecanisme corectoare a eventualelor abuzuri care pot marca astfel de practici comerciale.

Utilizarea unor „agenți de reputație virtuală / digitală” (persoane „mandatate” de către comerciant să creeze aparența unor veritabili consumatori, postând recenzii favorabile pentru produsele comercializate) sau utilizarea unor false recenzii, care presupun existența unei legături între un furnizor al unui instrument de colectare a recenziilor utilizatorilor și care prezintă recenzia unui utilizator cu privire la un produs ca fiind „neutră”, fără ca legătura economică dintre comerciant și autorul recenziei să fie complet evidențiată pentru potențialii cititori ai recenziei, în cazul în care legătura poate afecta în mod semnificativ influența sau credibilitatea recenziei, și anume în cazul în care existența unei legături economice (între autorul recenziei și comerciantul beneficiar) nu poate fi observată în mod rezonabil de către consumatorul mediu, reprezintă practici comerciale neloiale, conform dispozițiilor Directivei (UE) 2019/2161. De asemenea, recenziile prezentate de comerciant ca fiind furnizate de un consumator veritabil trebuie să reflecte opiniile, constatările, credințele sau experiențele reale ale consumatorilor (de pildă, comentariile cu un conținut / limbaj licențios pot fi cenzurate, nu însă și cele care respectă standardele de bună-conduită, dar sunt negative la adresa performanțelor tehnice ale produsului).

Stimulentele financiare, discount-urile și beneficiile economice acordate consumatorilor în schimbul recenzării produselor ridică, de asemenea, suficiente interogații în materie de legitimare a unor asemenea practici, chiar și atunci când nu sunt corelate în mod direct cu un conținut pozitiv al evaluării (de pildă, însuși numărul consistent de recenții alocate unui produs poate influența decizia potențialilor consumatori de a achiziționa respectivul produs, chiar dacă o parte din aceste recenzii ar fi moderate în aprecieri. Asemenea corelații între recenzarea produselor / serviciilor de către consumatori și stimularea economică a autorilor recenziilor ar putea constitui per se o acțiune înșelătoare contrară art. 6 din Directiva practicilor comerciale neloiale și, în măsura în care acest sistem remunerat de colectare a recenziilor este ecranizat consumatorilor potențiali[13], o omisiune înșelătoare contrară art. 7 din Directiva privind practicile comerciale incorecte, ca fiind contrară minimei diligențe profesionale și obligației de transparență care incumbă comercianților, astfel cum prevede textul art. 5, alin. (2) din Directiva privind practicile comerciale incorecte, modificată și pct. 11a din Anexa I la directiva menționată. Evident că oferirea de recompense economice în schimbul recenzării produselor poate augmenta volumul feedback-ului oferit de utilizatori și prezintă avantajul de a genera un spectru mai larg de evaluări și recenzii, cu conținut divers, însă prezintă dezavantajul de a masca potențiala manipulare, de către comerciant, a feedback-ului obținut sau chiar de a imprima recenziilor și evaluărilor obținute o anumită direcție (favorabilă comerciantului) ori de a distorsiona caracterul ingenuu al acestor recenzii, afectând uneori iremediabil vocația acestora la imparțialitate, în pofida faptului că provin de la consumatorii reali.

Suprimarea recenziilor și evaluărilor negative, cu menținerea doar a recenzărilor neutre ori pozitive poate macula încrederea potențialilor consumatori în astfel de evaluări, percepute inițial ca fiind veritabile peer reviews, provenite de la utilizatori verificați, aflați pe poziții de egalitate (în postura de consumator) cu alți potențiali clienți ai comerciantului. O gravitate similară prezintă practica comercială a controlului propriei reputații (de către comerciant) prin eliminarea recenziilor negative (chiar dacă ar menține recenziile pozitive reale, veritabile ale consumatorilor) sau includerea în condițiile generale de afaceri sau între clauzele-standard, din contractele de adeziune B2C, a unor clauze care să interzică achizitorilor elaborarea de recenzii negative[14]. Evident că ar trebui ca profesioniștii comercianți să informeze consumatorii că nu postează decât mesajele relevante (dacă este cazul), însă o asemenea avertizare explicită a caracterului epurat al postării recenziilor nu ar trebui să gliseze către descurajarea consumatorilor de a posta recenzii și comentarii negative oneste, autentice. Postarea cu întârziere nerezonabilă (de exemplu la un interval de câteva luni de la comunicarea recenziei de către consumator) a comentariilor negative poate reprezenta, la rândul său, un tip de practică comercială neloială.


[1] Titlul reproduce versurile piesei „Words” a grupului Bee Gees (1968); versiunile cover cele mai cunoscute ale acesteia au aparținut lui Elvis Presley (1970), Rita Coolidge (albumul Anytime, anywhere 1977) și grupului Boyzone (1996).
[2] Directiva (UE) 2019/2161 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivelor 98/6/CE, 2005/29/CE și 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor Uniunii în materie de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme a fost publicată în OJ L 328 în 18.12.2019.
[3] După cum rezultă din rezumatul discuțiilor din luna octombrie 2015 în Parlamentul European, Briefing – Online consumer reviews. The case of misleading or fake reviews, disponibil aici, „Consumers have increasingly been enjoying access to online tools that allow them to share information directly with their peers.”
[4] Anul 2021 va aduce, pentru legiuitorul român, și provocări în materia transpunerii în legislația internă a prevederilor noii directive de „modernizare” a dreptului consumului (DMDC). A se consulta, pentru o abordare detaliată a noilor reglementări, F. Stârc-Meclejan, „Părerea ta contează” conform noilor reguli ale pieței online, în Analele Universității de Vest din Timișoara, seria Drept, nr. 2/2019, Liber Amicorum prof. univ. dr. Emilia MIHAI, p. 88-101.
[5] Pentru practicile privind recenzarea de către consumatori a serviciilor (în domeniul serviciilor turistice), a se vedea R. Filieri, C. Vitari, E. Raguseo, „Extremely Negative Ratings and Online Consumer Review Helpfulness: The Moderating Role of Product Quality Signals”, în Journal of Travel Research, publicat în 05.05.2020, disponibil aici
[6] Relevant pentru sintetizarea practicilor corecte, recomandate în domeniul utilizării de către agenții economici a recenzării online a produselor este „Ghidul de bune practici privind evaluarea și recenzarea online a produselor de către consumatori” elaborat în 2019 de către Organisation for Economic Co-operation and Development – OECD (2019), Good Practice Guide on Online Consumer Ratings and Reviews: Protecting
consumers in e-commerce, disponibil aici. A se consulta, de asemenea, OECD, 2019, „Understanding online consumer ratings and reviews”, OECD Digital Economy Papers 289, OECD Publishing, disponibil aici
[7] M. Narciso, „The Regulation of Online Reviews in European Consumer Law” (2019), în European Review of Private Law nr. 3/2019, vol. 27, p. 557-581, disponibilaici
[8] Un grup de consumatori este considerat a fi cu precădere vulnerabil la o p. c. i. sau la produsul acesteia, din motive de infirmitate mintală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, comportamentul economic al consumatorilor putând fi în mod rezonabil prevăzut de comerciant. Sunt exceptate practicile publicitare obișnuite, licite, ce constau în declarații exagerate în legătură cu beneficiul consumului produsului (însă numai atât timp cât reprezintă dolus bonus, o exagerare licită inerentă oricărei publicități comerciale) sau declarații ce nu sunt destinate a fi luate ca atare (hiperbole, elemente ludice).
[9] Directiva (UE) 2019/2161 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivelor 98/6/CE, 2005/29/CE și 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor Uniunii în materie de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme, Considerentul 48.
[10] Considerentul 49 al Directivei 2019/2161.
[11] Instanțele judecătorești, respectiv ANPC au competența de a dispune, pentru practicile comerciale cu potențial agresiv / înșelător,  chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi patrimoniale sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenției sau a neglijenței comerciantului, una dintre următoarele măsuri: (a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale neloiale; (b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale neloiale chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent. Totodată, în cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale neloiale, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă nu a fost atacată, instanța care a emis hotărârea definitivă și irevocabilă, respectiv ANPC poate solicita: (a) publicarea acesteia, integral sau parțial, în forma pe care o consideră adecvată; (b) publicarea unui comunicat rectificator de către comerciantul sancționat.
[12] Se cuvine menționat că textul art. 7 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori  enumeră informațiile care sunt considerate semnificative și a căror omisiune marchează amprenta practicilor comerciale incorecte în contractele B2C. Directiva (UE) 2019/2161 de „modernizare” a dreptului european al consumului adăugă un nou alineat privind topologia informațiilor semnificative, specificând că: „În cazul în care un comerciant oferă acces la recenziile consumatorilor privind produsele, sunt considerate semnificative informațiile care indică dacă și cum garantează comerciantul că recenziile publicate provin de la consumatori care au utilizat sau au achiziționat efectiv produsul” [art. 7, alin. (6) din Directiva privind practicile comerciale neloiale, modificat]. În arhitectura conceptului de „practică comercială neloială”, conform art. 7 din Directiva 2005/29/CE, modificată prin Directiva (UE) 2019/2161 de „modernizare” a dreptului european al consumului, „o practică se consideră înșelătoare în cazul în care, analizând faptele și ținând seama de toate caracteristicile și circumstanțele, precum și de limitele proprii mediului de comunicare utilizat, omite o informație semnificativă de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o decizie comercială în cunoștință de cauză și care, în consecință, determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în alte împrejurări”. De asemenea, o practică comercială se consideră omisiune înșelătoare în cazul în care, ținând seama de toate aspectele descrise la alineatul (1), un comerciant disimulează o informație semnificativă prevăzută la alineatul respectiv sau o furnizează într-o manieră neclară, neinteligibilă, ambiguă sau nepotrivită sau dacă nu își declară intenția comercială adevărată în cazul în care aceasta nu reiese deja din context sau în cazul în care, în orice situație, aceasta determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în alte împrejurări. A se vedea, pentru dezvoltări, V. H. van Boom, A. Garde, N. Orkun Akseli, „The European Unfair Commercial Practices Directive: Impact, Enforcement Strategies and National Legal Systems”, Ashgate, Routledge, 2014, îndeosebi p. 214-261.
[13] Din „Ghidul de bune practici privind evaluarea și recenzarea online a produselor de către consumatori” elaborat în 2019 de către Organisation for Economic Co-operation and Development – OECD (2019), Good Practice Guide on Online Consumer Ratings and Reviews: Protecting consumers in e-commerce, cit. supra, rezultă că, în materia evaluărilor și recenziilor online colectate contra unor stimulente economice, profesioniștii / comercianții ar trebui să ofere cititorilor acestor recenzii informații clare în ceea ce privește relația cu un brand sau o companie-terță, indiferent de mediile folosite (de exemplu, platforme online de intermediere, site-uri de recenzii și platforme social media); să facă publice, în mod transparent, informațiile privind existența și tipurile de stimulente pe care le oferă consumatorilor în schimbul evaluărilor și recenziilor, astfel încât consumatorii potențiali să poată identifica într-o manieră facilă evaluările și recenziile făcute în schimbul unor stimulente; să nu ofere stimulente consumatorilor condiționându-i de un feedback pozitiv; în ipotezele în care colectează dacă scoruri ale evaluărilor și recenziilor, să menționeze explicit dacă scorul general include și feedback-ul obținut în schimbul unor stimulente oferite consumatorilor.
[14] F. Stârc-Meclejan, „Părerea ta contează” conform noilor reguli ale pieței online, cit. supra, p. 98. În dreptul anglo-saxon, asemenea prevederi contractuale poartă denumirea de clauze de non-denigrare (non-disparagement clauses), interzicând consumatorul să emită considerații critice cu privire la serviciile prestate de cealaltă parte sau cu privire la garanțiile post-vânzare oferite de profesionist ori cu privire la competențele tehnice ale produselor acestuia.


Lect. univ. dr. Juanita Goicovici, Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Articole, Cyberlaw, Drept civil, Drept comercial, Dreptul Uniunii Europene, Protecția consumatorilor, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii, _CONTENT | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD