Secţiuni » Arii de practică » Business » Cyberlaw
Cyberlaw
CărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Cyberlaw, Drept civil, Opinii, RNSJ, SELECTED, Studii

Nume şi număr. Semnătura olografă şi semnătura digitală

18 octombrie 2023 | Lucian BUTA
Lucian Buta

Lucian Buta

1. OMUL

Omul este o fiinţă singulară, irepetabilă de la începutul şi până la sfârșitul istoriei. Persoana este unicul subiect de drept.

Potrivit art. 25 al 1 C. Civ. subiectele de drept civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice. Persoana juridică este o ficţiune de drept de dată relativ recentă. În schimb persoana fizică este o realitate, un dat milenar exterior dreptului. Persoana fizică este creatoarea şi arhetipul statului şi al persoanei juridice, cărora le transmite o parte a caracterelor sale. Raportul de drept public cuprinde şi el în mod necesar persoana.

Potrivit art. 25 al 2 C. Civ. persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. Consideraţiile ce urmează au în vedere persoana fizică (persoana) în sensul definit anterior, în contextul mutaţiilor tehnologice şi juridice induse de apariţia şi utilizarea semnăturii digitale.

2. NUMELE

Persoana se individualizează prin nume. Numele nu are definiţie legală în legislaţia românească. Definirea nici nu e necesară pentru că de la începutul istoriei oamenii s-au identificat prin nume. Vârsta acestei noţiuni este egală cu vârsta umanităţii. Numele are sens.

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

JURIDICE by Night

De la antichitatea romană porneşte, pe un filon prezent până în zilele noastre, convingerea că nomen est omen adică numele este un destin, o condiționare profetică. O parte a mantrelor utilizate din vechime până azi în hinduism şi budism constau în rostirea numelor unor zeităţi, o altă parte rezidă în incantarea unor vocabule numinoase, care sunt practic nume corelate unor prezenţe supranaturale. În iudaism numele lui Dumnezeu este atât de sacru încât odată scris nu poate fi şters. Atribuirea numelui persoanei are loc cu ocazia circumciziei. În isihasmul ortodox viaţa contemplativă a omului rezidă în rostirea numelui lui Hristos. Atribuirea numelui persoanei are loc la botez. În islam cunoaşterea celor 99 de nume ale lui Dumnezeu este necesară pentru înţelegerea atributelor divinităţii.

În absolut toate tradiţiile numele persoanelor implică o anumită consacrare spirituală. Chiar şi în abordarea profană, numele este atribuit la naştere supravieţuind şi după moartea persoanei. Serbarea zilei onomastice constituie şi în prezent o practică curentă.

Odată cu postmodernitatea, care respinge existenţa obiectivă a sensului și a adevărului, iar prin aceasta şi identitatea individuală (Lyotard), instituţia numelui a fost asaltată. Numele îşi reduce semnificaţia spirituală însă îşi menţine funcţia de identificare socială[1]. Realizarea sau ignorarea vocaţiei de vehicul spiritual a numelui rămâne la latitudinea fiecărei persoane, în funcţie de propriile sale credinţe şi viziuni.

Art. 82 C.Civ. consacră dreptul la nume (orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii). Fiind un drept subiectiv nepatrimonial acesta prezintă, printre altele, două caractere importante.

Personalitatea este acel caracter care are la bază faptul că dreptul la nume este strâns legat de persoana titularului său. Acest caracter indică legătura indestructibilă dintre instituţia persoanei fizice şi instituţia numelui.

Opozabiliatatea erga omnes a dreptului la nume constă în aptitudinea acestuia de a fi exercitat de titular fără a fi nevoie de concursul altei persoane, tuturor celorlalte subiecte de drept revenindu-le obligaţia generală şi negativă de a nu îi duce atingere.

Deoarece constituie un mijloc de identificare a persoanelor în cadrul familiei şi al comunităţii, Jurisprudenţa CEDO a statuat că, deşi nu este prevăzut expres de art. 8 din Convenţie, numele priveşte viaţa privată a unei persoane (C.E.D.O., Burghortz c.Elveţiei, 22 februarie 1994, www.echr.coe.int., C.E.D.O., Guillot c. Franţei, 24 octombrie 1993, www.echr.coe.int.)

3. SEMNĂTURA

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte semnătura ca numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură. (DEX 2009)

Din punct de vedere juridic semnătura este o consecinţă a numelui şi ea se execută de mâna titularului. Numele, sub acest aspect, apare ca un mijloc pus de drept la dispoziţia omului pentru a-şi imprima voinţa asupra unui înscris şi pentru a face din acest înscris un act juridic. (O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele în reglementarea noului Cod Civil. Ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită, Ed. Hamangiu, 2015, p. 239)

În procedura penală şi civilă, semnătura este reglementată in extenso atât pentru exteriorizarea acordului cu conţinutul şi forma oricărui act de procedură, cât şi pentru neschimbare, cu remediul nulităţii în caz de vicii. Datorită utilizării universale a semnăturii, raţiunea instituirii obligaţiei de a semna nu este menţionată explicit în codurile de procedură. Aceasta decurge în mod firesc din utilizarea universală a instituţiei-mamă: numele.

Potrivit art. 92 al. 1 din Legea nr. 36/12.05.1995 a notarilor publici și a activității notariale pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor. Exteriorizarea consimțământului se materializează prin semnătură. Din anul 1960 practica aplicării amprentei digitale (de regulă falanga degetului arătător al mâinii stângi) nu mai este prevăzută de lege.

4. SEMNĂTURA DIGITALĂ

Semnătura digitală nu este o semnătură. Este un eufemism care acoperă o schemă matematică formată din trei algoritmi. În esenţă este un număr. Atribuirea semnăturii digitale are loc independent de numele, domiciliul, starea civilă, sexul, vârsta sau orice alt atribut de identificare al titularului. În vreme ce legătura dintre semnătura olografă şi persoana semnatarului este una directă, nemijlocită (întrucât este realizată cu mâna şi cu numele semnatarului) legătura dintre semnătura digitală şi semnatar este mediată de un terţ, care deţine atât datele de identificare a persoanei cât şi protocolul criptografic atribuit acesteia.

Necesitatea instituirii acestui terţ este cauzată tocmai de caracterul impersonal al semnăturii digitale. Acest terţ este furnizorul de servicii care emite semnatarului un certificat adică, o colecţie de date în formă electronică ce atestă legătura dintre datele de verificare a semnăturii electronice şi o persoană, confirmând identitatea acelei persoane (art. 4 pct. 11, 13, 14 din Legea nr. 455/18.07.2001 rep. privind semnătura electronica). Furnizorul de servicii atribuie fiecărui semnatar un cod personal care să asigure identificarea unică a semnatarului (art. 18 al 2 din aceeaşi lege).

Ca o concluzie intermediară reţinem faptul că semnătura digitală este în esenţă un număr atribuit unui semnatar a cărui identificare se realizează tot printr-un număr de către un terţ străin de conţinutul actului juridic semnat în această modalitate.

Legea nr. 455/18.07.2001 rep. privind semnătura electronica, publicată în M.Of. nr. 500/20.05.2022 constituie transpunerea în dreptul naţional a Regulamentului UE nr. 910/2014 al Parlamentului european și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE.

În principal, acest regulament stabilește condițiile în care statele membre recunosc mijloacele de identificare electronică a persoanelor, norme pentru serviciile de încredere, în special pentru tranzacțiile electronice şi cadrul juridic pentru semnăturile electronice (art. 1 din regulament)

Potrivit art. 25 al 2 din regulament semnătura electronică calificată are efectul juridic echivalent al unei semnături olografe.

În acelaşi sens, art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 455/18.07.2001 rep. conferă actului semnat digital valoarea unui înscris sub semnătură privată (dacă înscrisului i s-a asociat o semnătură electronică extinsă) respectiv a unui înscris autentic (dacă înscrisul semnat electronic este recunoscut de cel căruia i se opune).

De asemenea, conform art. 7 din lege, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

La nivel de principiu, art. 3 din lege stabileşte că nicio dispoziţie a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voinţă şi a libertăţii contractuale a părţilor.

Din textele citate rezultă că efectele juridice ale celor două semnături sunt echivalente. Reiese că semnătura electronică este reglementată ca un instrument de extindere a modalităţii tradiţionale de exprimare a consimţământului prin semnare olografă. Efectele semnăturii electronice sunt asimilate efectelor semnăturii olografe, ceea ce presupune caracterul de subsidiaritate al semnăturii digitale.

În raporturile de drept privat semnătura digitală constituie un instrument suplimentar de identificare personală şi exteriorizare a consimţământului, la care părţile au libertatea de a apela.

În sfera raporturilor de drept public situaţia este aceeaşi, cu condiţia imperativă de a nu se aduce atingere libertăţii individuale de alegere a modului de exprimare a consimţământului.

Altfel spus, impunerea, prin forţa statului, a uzului exclusiv al oricăreia dintre cele două modalităţi de identificare personală şi exprimare a consimţământului este abuzivă şi incompatibilă cu respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale.

5. EXCLUDEREA SEMNĂTURII OLOGRAFE

Ipoteza menționată în precedent a devenit realitate în perioada impregnată de magie dintre Crăciunul anului 2022 şi revelion când, după alte modificări anterioare, a fost publicată OUG nr. 182/2022 pentru modificarea art. 2^1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice (M.Of. nr. 1263/28.12.2022)

Potrivit art. 2^1 al 3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative începând cu data de 1 ianuarie 2024, persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), cu excepția celor prevăzute la art. 1 alin. (1) pct. 39, au obligația de a completa și depune declarațiile de avere și de interese în format electronic, certificate cu semnătură electronică calificată, prin intermediul e-DAI.

Art. 1 al 1 pct. 1-38 şi 40 din Legea nr. 176/2010 enumeră limitativ funcțiile publice în sarcina cărora s-a instituit această obligație, între care: Președintele României; președinții Camerelor Parlamentului, deputații și senatorii; membrii din România în Parlamentul European și membrii în Comisia Europeană din partea României; primul-ministru, membrii Guvernului; membrii Curții de Conturi și personalul cu funcții de conducere și de control din cadrul acesteia; președintele Consiliului Legislativ și președinții de secție; Avocatul Poporului și adjuncții săi; președintele și vicepreședintele Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal; membrii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; președintele și vicepreședintele Agenției Naționale de Integritate, precum și membrii Consiliului Național de Integritate; directorul Serviciului Român de Informații, prim-adjunctul și adjuncții săi; directorul Serviciului de Informații Externe și adjuncții săi; persoanele cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, care își desfășoară activitatea în cadrul tuturor autorităților publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituțiilor publice; guvernatorul, prim-viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administrație, angajații cu funcții de conducere ai Băncii Naționale a României, precum și personalul din conducerea băncilor la care statul este acționar majoritar sau semnificativ; prefecții și subprefecții; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, asimilații acestora, precum și asistenții judiciari; judecătorii Curții Constituționale

În privinţa judecătorilor şi a judecătorilor Curții Constituționale care sunt inamovibili potrivit art. 125 respectiv art. 145 din Constituţia României modificarea suscită o tratare separată întrucât, în privinţa magistraţilor, aduce atingere (şi) principiului constituţional al independenţei justiţiei.

Revenind la cadrul general, care este motivul eliminării semnăturii olografe?

În practică aceasta are o întrebuințare universală, este mai facil de utilizat, este gratuită (spre deosebire de semnătura digitală care se generează, se verifică şi se validează prin intermediul unui serviciu electronic remunerat – art. 3 pct. 16, 17 din Regulamentul UE nr. 910/2014) şi supusă unor riscuri de falsificare net mai reduse. De aceea în anul 2022, prin intermediul platformei e-DAI, au fost transmise Agenției Naționale de Integritate un număr de 769.542 de declarații de avere și de interese, dintre care doar 123.535 au fost semnate cu semnătură electronică calificată, respectiv un procent de 16% din numărul total.

Semnătura digitală este nu doar nepopulară şi cu utilizare redusă ci prezintă, în mod real, riscul suplimentar de falsificare fără urme, de piratare sau de utilizare frauduloasă a bazelor de date personale deţinute de către prestatorii de servicii de încredere (art. 3 pct. 19 din Regulamentul UE nr. 910/2014). Atribuirea adjectivului de încredere este rezultatul unei programări neuro-lingvistice (NLP), cu scopul de a genera un capital de încredere de care, în realitate, serviciul electronic respectiv nu beneficiază.[2]

Reluăm pentru claritate: nici Regulamentul UE nr. 910/2014 şi nici Legea nr. 455/18.07.2001 rep. nu exclud semnătura olografă.

Această excludere este operată numai prin Legea nr. 176/2010 şi numai în raport cu modalitatea de completare şi depunere a declarațiilor de avere și de interese. Însă chiar şi aceasta dispune că declarațiile de avere și declarațiile de interese depuse prin e-DAI au același regim cu declarațiile depuse în format hârtie…(art. 2^1 al 4 din Legea nr. 176/2010). Așadar, excluderea semnăturii olografe nu este doar abuzivă, ci şi lipsită de logică.

În paragraful final al preambulului OUG nr. 182/2022 este indicat motivul adoptării acesteia: necesitatea îndeplinirii obiectivului privind digitalizarea sectorului public pornind de la considerente realiste, cu acoperire în practică, situație care are ca finalitate în reducerea costurilor efectuate în prezent cu colectarea, prelucrarea și depozitarea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese în format fizic.

De remarcat caracterul „gospodăresc” al abordării legiuitorului delegat: încălcarea drepturilor este motivată, pur şi simplu, de o reducere a costurilor. Iluzorie, câtă vreme chiar în paragraful al doilea al aceluiași preambul este invocată imposibilitatea financiară și tehnică de asigurare a unui număr suficient de certificate cu semnătură electronică calificată, în contextul noii modalități de completare și depunere a declarațiilor de avere și de interese prin intermediul instrumentelor electronice puse la dispoziție de către Agenția Națională de Integritate.

6. CONCLUZII

Din ignoranţă sau din lipsă de măsură, art. 2^1 al 3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, rep. încalcă în mod grav şi nejustificat exercițiul unor drepturi şi libertăți individuale fără ca aceasta să se impună pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitați naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, astfel cum condiționează art. 53 din Constituția României.

Depunerea declaraţiilor de avere şi de interese constituie o condiţie sine qua non de acces şi exercitare a funcţiilor publice numite sau alese, locale sau centrale, prev. de art. 1 al 1 pct. 1-38 şi 40 din Legea nr. 176/2010 (menţionate la pct. 5).

Prin condiționarea completării și depunerii declarațiilor numai în format electronic, certificat cu semnătură electronică calificată, este încălcat principiul egalităţii în drepturi prev. de art. 16 din Constituţia României în raport cu oricare dintre persoanele care candidează la, ori ocupă vreuna dintre funcţiile publice enumerate de lege, care aleg să semneze olograf respectivele declaraţii.

Având în vedere că depunerea declarațiilor de avere și de interese constituie o condiţie obligatorie pentru exercitarea efectivă a funcţiilor prev. de art. 1 al 1 pct. 1-38 şi 40 din Legea nr. 176/2010 dispoziţiile menţionate aduc atingere, după caz şi dreptului la muncă ocrotit prin art. 41 din Constituţia României (Munca şi protecţia socială a muncii) sau dreptului de a fi ales protejat de art. 37 din Constituţia României (Dreptul de a fi ales).

Prin aceste încălcări sunt violate şi dispoziţiile art. 14 CEDO (Interzicerea discriminării) şi ale art. 1 al 1, 2 ale Protocolului nr. 12 la Convenţia EDO (Interzicerea generală a discriminării), prevederile art. 2^1 al 3 din Legea nr. 176/2010 având un caracter discriminatoriu în raport cu oricare dintre persoanele care aleg să semneze olograf respectivele declaraţii.

Faţă de atingerea implicită adusă dreptului la nume se aduce atingere dreptului la respectarea vieţii private protejat de art. 26 din Constituţia României şi art. 8 din Convenţia EDO.

În concluzie aplicarea art. 2^1 al 3 din Legea nr. 176/2010, în forma sa actuală, este susceptibilă de a genera acţiuni în justiţie, sesizări ale CCR şi plângeri la CEDO.

De lege ferenda, pentru evitarea acestor urmări şi în vederea menţinerii în graniţele statului de drept, se impune modificarea textului pentru a consacra semnarea declaraţiilor de avere şi de interese atât cu semnătura olografă cât şi cu semnătura electronică.


[1] În România datează din perioada comunistă (1978) utilizarea codului numeric personal, care este un număr de identificare poliţienească. Este compus din 13 cifre (SAALLZZJJNNNC) dintre care 9 prezintă o semnificaţie legată de sexul, anul luna, ziua şi judeţul de naştere a persoanei. Este CNP-ul un rudiment al semnăturii digitale? Răspunsul este negativ. Deşi ambele au o expresie numerică codul numeric personal nu constituie un o alternativă la semnătură ori un substitut al acesteia şi nu exprimă consimțământul persoanei. Este doar un complement al datelor tradiționale de identificare atribuit de către stat în scopul realizării activității de evidentă a persoanelor astfel cum aceasta este definită de art. 1 din Normele Metodologice din 4 octombrie 2006 de aplicare unitară a dispozițiilor legale privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români (ansamblul operațiunilor realizate pentru înregistrarea și actualizarea datelor cu caracter personal ale cetățenilor români, necesară cunoașterii populației, mișcării acesteia, comunicării de date și informații instituțiilor publice, persoanelor fizice și juridice interesate, precum și pentru eliberarea documentelor necesare cetățenilor români în relațiile cu statul, cu persoanele fizice și juridice).
[2] Este serviciul de încredere prev. art. 3 pct. 19 din Regulamentului UE nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 un notar al spaţiului virtual?
Simpla juxtapunere a atribuţiilor notarului astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 12-14 din Legea nr. 36 din 12 mai 1995 (*republicată*) a notarilor publici și a activității notariale (redactarea înscrisurilor cu conținut juridic, la solicitarea părților; autentificarea înscrisurilor; procedura succesorală notarială; certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege; legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum și a sigiliilor; darea de dată certă înscrisurilor; primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor și a documentelor prezentate de părți, precum și a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spațiului și utilităților de care dispune biroul notarial; actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin și al cecurilor; legalizarea copiilor de pe înscrisuri; efectuarea și legalizarea traducerilor; eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit; activități fiduciare, în condițiile legii numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special; înregistrarea și păstrarea, în condițiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de marcat; certificarea etapelor procedurale ale licitațiilor și/sau ale rezultatelor acestora; procedura divorțului, în condițiile legii; emiterea certificatului european de moștenitor; lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moștenitorilor; emiterea titlurilor executorii notariale; procedura numirii asistentului pentru încheierea actelor juridice, orice alte operațiuni prevăzute de lege, consultații juridice în materie notarială, activități de agent al Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare etc) cu cele ale „serviciului de încredere” definit de art. 3 pct. 16 din Regulamentul UE nr. 910/2014 (ca fiind un serviciu electronic prestat în mod obișnuit în schimbul unei remunerații, care constă în: crearea, verificarea și validarea semnăturilor electronice, a sigiliilor electronice sau a mărcilor temporale electronice, a serviciilor de distribuție electronică înregistrată și a certificatelor aferente serviciilor respective; sau crearea, verificarea și validarea certificatelor pentru autentificarea unui site internet; sau păstrarea semnăturilor electronice, a sigiliilor sau a certificatelor aferente serviciilor respective) conduce la un răspuns negativ. Unicul punct de contact aparent al competenţelor este acela al atestării semnăturii. Însă în vreme ce notarul public atestă semnarea unui act de către părţi ca mijloc de exteriorizare a consimțământului acestora cu privire la un anumit act sau fapt juridic, consimțământ perceput prin simțurile proprii ale notarului (art. 100 al 2 din Legea nr. 36/12.05.1995 rep.), furnizorul de servicii de încredere atestă doar legătură dintre semnatar şi semnătura electronică corespondentă (exprimată algoritmic), pe care o şi creează. Mai departe: notarul public atestă semnătura persoanei prin semnătură, în vreme ce furnizorul de servicii de încredere atestă numărul atribuit unei anumite persoane tot printr-un număr (cod). Așadar, diferența dintre cele două instituții nu rezidă numai între analogic şi digital ci şi între o abordare umană complexă (intelectuală plus senzorială) şi una tehnologică limitată.


Judecător Lucian Buta

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories