Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Negotiation Games for Lawyers
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, CCR, Drept penal, Jurisprudență, Note de studiu, RNSJ, SELECTED

CCR. Infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 Cod Penal. Constituționalitate

23 octombrie 2023 | Anda-Laura DUȚESCU
Anda Laura Duțescu

Anda-Laura Duțescu

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 722 din data de 4 august 2023 a fost publicată Decizia nr. 232/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. (1) din Codul penal.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan-Daniel Băcăuanu într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Bacău – Secţia penală.

În ceea ce privește obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta este reprezentat de dispoziţiile art. 206 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins:

„(1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.”

Se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate – cât priveşte lipsa de claritate a sintagmelor „fapte păgubitoare [ ] dacă este de natură să îi producă o stare de temere”, invocată de autor din perspectiva faptului că nu este prevăzută o anumită gravitate a faptei păgubitoare, respectiv că nu se stabileşte în mod concret dacă starea de temere trebuie să fie produsă persoanei vătămate sau fapta să aibă capacitatea abstractă de a crea o stare de temere -, Curtea reţine considerentele Deciziei nr. 36 din 4 februarie 2020. Astfel, cu privire la faptul că legea nu prevede criterii pentru cuantificarea stării de temere a victimei, Curtea a constatat că acţiunea de ameninţare, potrivit textului de lege, trebuie să aibă aptitudinea producerii unei stări de temere. Pentru a analiza îndeplinirea acestei cerinţe esenţiale a infracţiunii, parte a laturii obiective, Curtea a reţinut că trebuie avute în vedere, în mod evident, anumite criterii subiective în sine raportat la persoana victimei, şi anume calitatea sa, starea sa psihică sau gradul de instruire, experienţă şi pricepere al acesteia.

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Prin urmare, toate aceste condiţii sunt unele subiective care trebuie evaluate şi analizate in concreto, raportat la circumstanţele cauzei. Nu se poate reproşa legiuitorului faptul că textul de lege nu reglementează în mod expres şi exhaustiv astfel de criterii pentru determinarea stării de temere, întrucât prin însăşi folosirea sintagmei „de natură să îi producă o stare de temere” din cuprinsul art. 206 alin. (1) din Codul penal se poate înţelege că acţiunea de ameninţare trebuie să aibă aptitudinea de a provoca un sentiment de frică în privinţa subiectului pasiv al infracţiunii, iar criteriile rezultă în mod logic din textul normativ.

Mai mult, Curtea a reţinut că enumerarea exhaustivă a criteriilor relevate ar imprima normei juridice penale o rigiditate excesivă, fără însă ca precizia absolută să poată fi atinsă, ceea ce înseamnă că o generalitate a sa în privinţa analizată nu este contrară per se principiului legalităţii incriminării, elementul de interpretare judiciară fiind necesar şi inevitabil. În completarea celor reţinute de Curte, în decizia precitată, aceasta observă că, din formularea normei penale criticate – prin folosirea pronumelui „îi” – rezultă că susceptibilitatea producerii unei stări de temere trebuie raportată la persoana ameninţată, iar nu la orice altă persoană, iar aceasta se analizează de către instanţa de judecată, în mod concret, în funcţie de modalitatea şi împrejurările de săvârşire a faptei. În concluzie, Curtea reţine că norma penală criticată, sub aspectul analizat, este clară, precisă şi previzibilă, îndeplinind cerinţele de calitate a legii care decurg din art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Cât priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 206 alin. (1) din Codul penal sunt discriminatorii sub aspectul regimului sancţionator, în raport cu cele două forme de săvârşire a infracţiunii, Curtea observă că norma penală criticată nu stabileşte de plano că fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei fapte păgubitoare este mai gravă decât ameninţarea cu săvârşirea unei infracţiuni ori viceversa. Dimpotrivă, astfel cum este formulat, textul stabileşte acelaşi regim sancţionator pentru ambele forme alternative ale infracţiunii, fiind atributul instanţei să aprecieze în mod concret, în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei, cuantumul pedepsei aplicate. În aceste condiţii, Curtea constată că norma penală criticată nu este de natură să încalce principiul egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituţie, întrucât discriminarea poate fi constatată doar în situaţia reglementării unor soluţii juridice diferite pentru persoane aflate în situaţii similare, aspect ce nu poate fi reţinut în prezenta cauză. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat, în repetate rânduri, că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar că acesta nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferenţe de situaţii.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia norma penală este contrară principiului ultima ratio, întrucât nu există criterii clare de delimitare între infracţiunea de ameninţare şi contravenţia de ameninţare, Curtea reţine că, prin incriminarea faptei de ameninţare, legiuitorul a prevăzut un criteriu clar de delimitare între infracţiunea de ameninţare şi contravenţia prevăzută de art. 2 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, în ceea ce priveşte urmarea imediată, întrucât în situaţia contravenţiei, ameninţarea cu acte de violenţă împotriva persoanelor trebuie să fie de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora, în schimb, în cazul infracţiunii de ameninţare, aceasta trebuie să fie de natură să producă o stare de temere persoanei ameninţate.

Totodată, Curtea reţine că art. 21 alin. (3) din Constituţie nu are legătură cu textul criticat, întrucât sfera de cuprindere a dreptului la un proces echitabil nu vizează normele de incriminare/de drept substanţial, ci normele procesuale. Or, în cauză, se contestă o normă cu caracter substanţial, astfel că nu se poate reţine incidenţa acestui text de referinţă. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare prin norma penală criticată a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, întrucât prevederile constituţionale invocate sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, restrângere care nu s-a constatat însă în cauza de faţă.

Astfel, Curtea decide:

– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. (1) din Codul penal.

Anda Laura Duțescu

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories