« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

A vota sau a nu vota. Aceasta-i întrebarea – Roman Elections in the Age of Cicero, de Rachel Feig Vishnia
12.01.2021 | Ionela CUCIUREANU

JURIDICE - In Law We Trust
Ionela Cuciureanu

Ionela Cuciureanu

Arta guvernării Republicii, despre care mulți credeau că este secretul realizărilor impresionante  ale Romei nu a fost niciodată formulată ca o politică definită în mod teoretic. Romanii nu au încercat să abstractizeze și/sau să teoretizeze ordinea socială și politică, nici nu au avut vreo înclinație, din câte ne putem da seama, de a dezbate punctele principale ale politicii romane sau teorii despre stat. Alegerile romane au fost pentru oricine a intenționat să cerceteze zona dreptului electoral, un punct de plecare esențial în demersul științific.

Blamată adesea că nu atingea nici gradul de reprezentativitate, nici nivelul de dezvoltare și evoluție pe care îl avea democrația ateniană, republica Romană, a fost totuși, un tablou greu de descris în alb și negru, datorită amplitudinii paletei de culori care o zugrăveau, dar și a dinamicii ei perpetue, greu de apreciat și categorisit în temenii stricți ai binomului clasic  democratic – nedemocratic, fiind mai degrabă un creuzet de aristocrație, oligarhie și democrație, patriciat și plebe, de extreme precum strictum ius devenit summa iniuria sau instituții juridice de o flexibilitate impresionantă.

TOP 3 CITATE

The populus Romanus (Roman people) was an intricate web of groupings and social relationships that cannot be easily untangled from a distance of over two millennia. Its main features were rigid hierarchy and classification into groups and sub-groups. Although nominally all citizens were equal before the law—that was practically all that they had in common. Beyond the obvious distinctions between slaves and free men, or rich and poor, there were other highly significant classifications in the Roman sociopolitical fabric. These finer points of social distinctions of status—some statutory and some merely traditional—have no real modern equivalents.[1]

Elections are the supreme manifestation of the people’s sovereignty in modern democratic regimes. On given dates, at regular intervals, as prescribed by law, by various methods and by peaceful means, the voting public casts its votes and determines who will represent the people in the legislative body; or, through direct elections, it votes for the executive body as well. The system presupposes the existence of an alternative to the current government in power, as well as ideological and political pluralism, and conditions conducive to voting whilst maintaining well defined principles such as universal suffrage,  equality of vote, and secrecy. When these conditions are met, elections represent a means of oversight and control through which the entire voting  public can express its satisfaction or dissatisfaction with the incumbent leadership and either grant it a further term in office or hold it accountable for its performance in government and replace it by majority vote.[2]

The ruling elite, comprising rich and powerful families, considered the governance of the Republic as its exclusive and indisputable prerogative, and its members competed fiercely among themselves for the various offices. To maintain their hegemony as a group, they imposed strict regulations on themselves so that no outstanding individual could rise above the collective and threaten their privileged position. They well understood that they could not be solely responsible for the decision as to who among their ranks was worthiest of being elected to office, especially the consulate— thus attaining the much desired dignitas, the honor that ensued from holding office—since the power struggles could easily deteriorate into bloodshed and mutual destruction.[3]

CE MI-A PLĂCUT

Autoarea înțelege necesitatea de a face o analiză complexă și echilibrată a societății și a vieții politice romane, înainte de a trata strict problematica descrisă în titlu, respective modul de desfășurare al alegerilor în Roma Antică din vremea lui Cicero. Iar dacă la o privire aruncată rapid asupra titlului, cititorul se așteaptă ca după o scurtă prefață privind istoria Romei, să plonjeze direct în „miezul problemei”, mare îi va fi mirarea, când incursiunea sa în lumea tertipurilor electorale romane va fi la fel de laborioasă precum parcurgerea celor 20.000 de leghe sub mări sau călătoria spre centrul pământului.

Dincolo de a fi un demers consacrat exclusiv problematicii electorale, lucrarea se califică drept un „must read” pentru orice pasionat al culturii clasice și mai ales al politice romane, o frescă fidelă a vieții politice din Republica romană, care la rândul ei nu reprezintă altceva decât expresia frământărilor și transformărilor socio-economice.

Sursele documentare folosite și aparatul critic sunt generoase, iar abordarea este una care fluidă, care permite cititorului să ia contact cu o informație complexă, fără să simtă apăsarea unei lucrări științifice redactate într-un stil excesiv de dens.

CE NU MI-A PLĂCUT

Cicero a fost în mod evident o eminență a politicii vremurilor sale. Fie că îl considerăm cel mai mare bârfitor al Romei, cum îl numea Dumas, ori unul din cei mai înzestrați și abili politicieni ai tuturor timpurilor, pentru o lucrare ce îi plasează numele în titlu, pe alocuri cartea lasă impresia unei insuficiente exploatări a materialului lăsat de versatul politicianul roman. Din această perspectivă, pare că, cel puțin în anumite privințe, numele lui Cicero din titlu e folosit mai degrabă ca reper temporal, din rațiuni ce țin mai de grabă de marketingul editorial, decât ca fundament principal al studiilor de caz ilustrate.


[1] Rachel Feig Vishnia, Roman Elections in the Age of Cicero, Routledge, p. 31: Populus Romanus (poporul roman) era o rețea complicată de grupări și relații sociale care nu pot fi ușor desfăcute de la o distanță de peste două milenii. Principalele sale caracteristici erau ierarhia rigidă și clasificarea în grupuri și subgrupuri. Deși nominal, toți cetățenii erau egali în fața legii – acest lucru era practic tot ce aveau în comun. Dincolo de distincțiile evidente dintre sclavi și oameni liberi, ori dintre bogați și săraci, au existat alte clasificări foarte semnificative în țesătura socio-politică romană. Aceste puncte mai fine ale distincțiilor sociale de statut – unele statutare și altele doar tradiționale – nu au echivalențe moderne reale.
[2] Idem, p. 105:  Alegerile sunt manifestarea supremă a suveranității poporului în regimurile democratice moderne. La date fixate, la intervale regulate, așa cum prevede legea, prin diverse metode și prin mijloace pașnice, poporul votant își exprimă voturile și stabilește cine îl va reprezenta în corpul legislativ; sau, prin alegeri directe, votează și pentru organul executiv. Sistemul presupune existența unei alternative la actualul guvern la putere, precum și un pluralism ideologic și politic, împreună cu niște condiții favorabile votului, menținând în același timp principii bine definite, cum ar fi votul universal, egalitatea și și secretulul votului. Când aceste condiții sunt îndeplinite, alegerile reprezintă un mijloc de supraveghere și control prin care întreaga populație cu drept de vot își poate exprima satisfacția sau nemulțumirea față de conducerea actuală și fie îi poate acorda un mandat suplimentar în funcție, fie îl poate trage la răspundere pentru prestația sa de la guvernare, prin vot majoritar
[3] Idem, p. 152: Elita conducătoare, formată din familii bogate și puternice, a considerat guvernarea Republicii drept prerogativa exclusivă și incontestabilă a acesteia, iar membrii săi au concurat acerb între ei pentru diferitele funcții. Pentru a-și menține hegemonia ca grup, și-au impus regulamente stricte, astfel încât niciun individ remarcabil să nu se poată ridica deasupra colectivului și să-și amenințe poziția privilegiată. Ei au înțeles bine că nu pot fi singurii responsabili pentru decizia cu privire la cine dintre rândurile lor este cel mai important dintre cei aleși în funcție, în special cu privire la consulat – obținând astfel mult dorita dignitas, onoarea care rezulta din ocuparea funcției – de când luptele pentru putere se puteau deteriora cu ușurință pin vărsare de sânge și distrugere reciprocă. (trad.ns.)


Av. Ionela Cuciureanu

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.