« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Reglementarea actuală și posibile evoluții ale noțiunii de „suport durabil”
12.01.2021 | Mircea-Mihai OBREJA

JURIDICE - In Law We Trust
Mircea-Mihai Obreja

Mircea-Mihai Obreja

În contextul complicat creat de pandemia COVID-19, o atenție aparte a fost acordată nevoii de digitalizare a activității operatorilor economici. Dacă, până în prezent, digitalizarea a fost privită, în cele mai multe cazuri, ca o modalitate de eficientizare a costurilor și, implicit, de creștere a profiturilor, în noua realitate cauzată de această pandemie, a devenit mai degrabă un element menit să asigure supraviețuirea multora dintre activitățile economice existente în piață.

Această concentrare asupra digitalizării a dezvăluit, la nivelul societății, o insuficientă cunoaștere a unor aspecte existente deja în legislație de o perioadă importantă de timp. Două dintre exemplele relevante în acest sens sunt semnătura electronică și noțiunea de „suport durabil”.

Dacă lipsa de claritate cu privire la subiectul semnăturii electronice poate fi motivată de lipsa, în continuare, a unei legislații naționale care să reglementeze aspectele lăsate la latitudinea statelor membre de către Regulamentul (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă („eIDAS”), situația este diferită în cazul noțiunii de „suport durabil”, aceasta fiind o prezență constantă în legislația europeană și națională încă de la sfârșitul anilor ’90, respectiv începutul anilor 2000.

Importanța noțiunii de „suport durabil” este dată de faptul că aceasta reprezintă, din punct de vedere legal, unul dintre elementele de bază pentru informarea precontractuală la distanță, încheierea la distanță a contractelor și chiar executarea contractelor – atunci când presupune un transfer de informații în mediul electronic. Pentru a exemplifica, redăm următoarele fragmente din legislație:

– Art. 7 alin. (1) din OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare:

„Furnizorul va comunica consumatorului, în totalitate, termenii şi condiţiile contractuale şi informaţiile prevăzute la art. 4 şi 6, în scris, pe hârtie sau pe orice suport durabil disponibil şi accesibil consumatorului, în timp util, înainte ca acesta să aibă obligaţii rezultate din semnarea unui contract la distanţă sau din acceptarea unei oferte a unui astfel de serviciu financiar la distanţă.”

– Art. 7 alin. (2) din OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii:

„Profesionistul furnizează consumatorului un exemplar original al contractului semnat sau confirmarea contractului pe suport hârtie sau, dacă consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil, inclusiv, dacă este cazul, confirmarea acordului prealabil expres al consumatorului în conformitate cu art. 16 lit. m).”

– Art. 51 alin. (1) din Directiva (UE) 2015/2366 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne:

„Statele membre solicită prestatorului de servicii de plată să comunice utilizatorului serviciilor de plată informațiile și condițiile specificate la articolul 52, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cu suficient timp înainte ca utilizatorul serviciilor de plată să devină parte la un contract-cadru sau la o ofertă. (…)”

Definițiile „suportului durabil” sunt numeroase în legislația europeană și națională, acestea fiind foarte asemănătoare între ele. Pentru scopurile acestui articol, cu titlu de exemplu, amintim definiția regăsită la art. 4 pct. 35 din cadrul Directivei (UE) 2015/2366 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne:

Suport durabil înseamnă orice instrument care permite utilizatorului serviciilor de plată (n.red. destinatarului) să stocheze informații adresate personal respectivului utilizator al serviciilor de plată, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare pentru o perioadă de timp adecvată în vederea informării, și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate;”

Observăm, așadar, că principalele elemente pe care un „suport durabil” trebuie să le îndeplinească sunt (i) posibilitatea stocării documentului, care trebuie să fie adresat personal destinatarului, (ii) accesibilitatea documentului pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor avute în vedere (ex. durata relației contractuale) și (iii) non-repudierea documentului, imposibilitatea de a-l modifica ulterior transmiterii, astfel încât reproducerea identică a informațiilor stocate să fie posibilă.

Scopul avut în vedere de legiuitorul european și național prin reglementarea noțiunii de „suport durabil” este descris de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-49/11 Content Services Ltd v Bundesarbeitskammer[1]ca fiind acela de a crea un mediu de comunicare alternativ hârtiei, instrumentele prin care sunt transmise informații fiind necesar să îndeplinească aceleași funcționalități care sunt îndeplinite de hârtie, pentru ca ele să poată fi considerate „suport durabil”.

Curtea Europeană de Justiție subliniază astfel că metoda utilizată de legiuitorul european în vederea reglementării unor instrumente care să permită, așa cum am menționat mai sus, informarea precontractuală, încheierea și chiar executarea contractelor în mediul electronic sau digital, a fost aceea a imitației, raportată la caracteristicile hârtiei, care reprezenta elementul de bază pentru punerea în practică a logicii juridice existente la momentul respectiv.

Față de această metodă utilizată de legiuitorul european și față de modul cum aceasta a fost pusă în aplicare au existat o serie de opinii și probleme ridicate de-a lungul timpului, dintre care trebuie menționate (i) întrebările cu privire la posibilitatea de a exista anumite instrumente care să fie considerate în sine „suporturi durabile” și (ii) în continuarea punctului anterior, opiniile contrare soluției de a oferi o definiție generală și abstractă a „suportului durabil”, conform cărora legiuitorul european ar fi trebuit mai degrabă să enumere o serie de instrumente care să fie acceptate la nivel comunitar, astfel încât să fie adus un plus de claritate cu privire la acest subiect.

Un răspuns la cele două subiecte menționate mai sus poate fi regăsit în concluziile Avocatului General Paolo Mengozzi în aceeași cauză C-49/11 Content Services Ltd v Bundesarbeitskammer. Acesta menționează că, deși ideea unei definiții exhaustive a noțiunii de „suport durabil” poate fi „interesantă”, soluția unei definiții generale, formulate în termeni abstracți este de preferat, având în vedere că, în contextul dezvoltării tehnologice, impunerea unor obligații prea restrictive ar putea avea efecte negative, chiar împotriva scopurilor avute în vedere la momentul reglementării noțiunii de „suport durabil”. În susținerea acestei idei, Avocatul General menționează în continuare că „în timp scurt, progresele tehnologiei pot introduce modalități noi, care nu pot fi imaginate astăzi, dar care, în practică, pot îndeplini chiar în mai mare măsură condițiile stabilite de legiuitor”.

Prin susținerile sale, Avocatul General Paolo Mengozzi arată că legiuitorul european a înțeles realitatea dezvoltărilor tehnologice într-un ritm alert și beneficiile pe care aceasta le poate aduce, alegând astfel să reglementeze doar anumite elemente abstracte menite să asigure îndeplinirea scopurilor avute în vedere, atât cele imediate – înlocuirea hârtiei, cât și cele finale –  asigurarea unei informări precontractuale care să asigure un consimțământ informat la momentul încheierii contractelor sau deținerea documentației contractuale și a informațiilor conținute de acestea, astfel încât părțile să își poată invoca, la nevoie, drepturile care le revin, asigurându-se astfel siguranța circuitului civil.

Cu toate acestea, tocmai realitatea ritmului alert al dezvoltărilor tehnologice poate ridica anumite semne de întrebare cu privire la actualitatea reglementărilor referitoare la noțiunea de „suport durabil”, care are la bază metoda imitației și datează de la sfârșitul anilor ’90, așa cum am arătat anterior. Astfel, se poate pune problema dacă noțiunea de „suport durabil” asigură în continuare îndeplinirea unora dintre scopurile avute în vedere la momentul reglementării acesteia sau dacă există în prezent alte metode capabile fie să asigure îndeplinirea acestor scopuri într-o manieră mai eficientă din punct de vedere al costurilor suportate de operatorii economici, fie chiar să asigure o mai bună îndeplinire a acestor scopuri, întrebări la care e posibil ca legiuitorul european sau național să încerce să răspundă în viitor.

Un prim exemplu în sensul celor prezentate mai sus poate fi observat în ceea ce privește caracteristica „non-repudiabilității”, specifică noțiunii de „suport durabil”. „Non-repudierea”, în sensul vizat în prezent de legislație, este văzută ca o caracteristică obiectivă a suportului durabil, care nu trebuie să permită modificarea informațiilor odată ce acestea au fost transmise către destinatar. Perspectiva obiectivă asupra non-repudierii poate naște o serie de dificultăți pentru anumiți operatorii economici, cum ar fi cei care au ales să dezvolte platforme digitale proprii, în care clienții sunt identificați și care permit și transmiterea de mesaje adresate personal acestora.

Dezvoltarea posibilității ca informațiile transmise către destinatar în cadrul acestor platforme să nu poată fi modificate în mod obiectiv poate să fie dificil de implementat, fapt care poate crea o serie de costuri suplimentare pentru operatorii economici. Aceste costuri ar putea fi diminuate în unele situații, în măsura în care legislația ar permite o viziune subiectivă asupra non-repudierii, în sensul în care obligația în sarcina operatorului economic să fie aceea de a nu modifica informațiile transmise destinatarului, lucru care, utilizând tehnologiile existente în prezent, ar putea fi verificat prin auditarea sistemelor informatice.

Un al doilea exemplu în același sens poate fi acela al obligației operatorilor economici de servicii de a furniza consumatorilor informațiile precontractuale pe suport durabil. Prin crearea acestei obligații, legiuitorul european și cel național au în vedere protejarea consumatorilor prin faptul că este asigurat acestora accesul la informațiile cu privire la contractul pe care urmează să îl încheie. Cu toate acestea, analizând ceea ce se întâmplă în practică, putem observa că această protecție oferită consumatorilor este oferită doar la nivel de premisă, întrucât, în numeroase cazuri, consumatorii aleg să nu consulte aceste documente, astfel că, deși prevederile legale sunt respectate întocmai, informarea consumatorilor nu are loc.

În acest caz, una dintre posibilitățile care pot fi avute în vedere pentru a oferi o mai bună protecție consumatorilor ar putea fi prezentarea informațiilor esențiale cu privire la contract într-o manieră care să aibă în vedere acest scop „by design”. O astfel de soluție poate fi susținută prin faptul că un număr tot mai mare de operatori economici au înțeles importanța pe care o are mai nou-apărutul domeniu în piața din România – „User Experience/User Interface (UX/UI) design”, care are la bază feedback-ul oferit de consumatori cu privire la experiența digitală avută și care este utilizat tot mai mult în implementarea noilor soluții digitale.

Până în prezent însă, nu a existat o aplecare a legiuitorului asupra acestui domeniu, puținele situații prin care s-a încercat o mai bună informare a consumatorului față de simpla transmitere pe suport durabil fiind mai degrabă împovărătoare pentru experiența digitală și ineficiente în atingerea scopurilor avute în vedere – un exemplu în acest sens fiind cel reglementat de Norma nr. 19/2018 privind distribuția de asigurări, în care la Anexa nr. 20, lit. (C), pct. 3 este menționat că, în cazul comercializării electronice a produselor de asigurare, „pentru a avea garanţia parcurgerii documentelor menţionate la pct. 1 şi 2 (n.red. informațiile precontractuale), căsuţa de acceptare a condiţiilor sau de închidere ferestrei este vizibilă numai după parcurgerea întregului text”.

În concluzie, putem observa că avansul tehnologiei creează cadrul necesar pentru o eventuală evoluție, din punct de vedere legislativ, a noțiunii de „suport durabil”. Cu toate acestea, pentru ca această evoluție să aibă loc, trebuie asumată o schimbare de viziune, asupra modului prin care se dorește ca scopurile avute în vedere la momentul reglementării „suportului durabil” pot fi duse la îndeplinire, acestea fiind în continuare valabile. Rămâne astfel de văzut dacă legiuitorul european și cel național își vor asuma o nouă abordare, mai curajoasă și mai inovatoare care, deși în primă fază ar putea părea că prezintă anumite riscuri, poate avea ca efect final o mai bună ducere la îndeplinire a scopurilor sale sau dacă, similar exemplului prezentat mai sus, va alege soluții mai degrabă conservatoare, care pot apărea ca împovărătoare pentru experiențele digitale.


[1] Disponibil aici – accesat la data de 09.01.2021


Consilier juridic Mircea-Mihai Obreja, BCR

* Opinie susținută în legătură cu dezbaterea Ce faci când se schimbă foaia? Trimiți pe alt suport durabil. Suportul durabil – elementul de încredere în contextul digitalizării, ediția 418, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.