« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Codul administrativ și conceptul de colectivitate locală. O abordare pracademică
13.01.2021 | Cristian BITEA

JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Bitea

Cristian Bitea

Sumar

Concepte precum «colectivitate locală», «tutelă administrativă», «regim de putere publică», «prerogativă de putere publică», «funcționar public», «raport administrativ», «capacitate administrativă», «răspundere administrativă», «deconcentrare», «act administrativ» ori relația «post-funcție», «organ-autoritate-instituție» ș.a sunt unități studiabile și prin prisma științei administrației. Ele se alterează sau fortifică în funcție de context, stare, regim, situație, factori perturbatori și mecanisme de reglare.

Vulnerabilitatea unor instituții fundamentale ale administrației publice și dreptului administrativ în fața deficitului cronic al calității reglementărilor, reclamă semnalizarea drumului către posibila reconceptualizare a unor situații și teorii.

Plecând de la premisa că practica este sursă a cunoașterii, sunt lesne observabile manifestările unor noi tendințe, noi relații între fenomene și procese care conduc la noi realități administrative. Acestea pot fi subsumate sau nu unor modele care să le teoretizeze, pe măsura exegezei și interesului critic al cercetătorului.

Pentru prezenta lucrare am ales o privire analitică, în acest sens, asupra conceptului de colectivitate locală subsumată studiului pracademic al administrației publice care conduce concluziv la versatilul unor concepte și teorii.

1. Preliminarii

Vom încerca în această secțiune, explicarea termenilor utilizați în titlul prezentului studiu, după cum urmează.

Există diferite definiții date termenului pracademic[1], dar ne vom opri la un cupaj realizat de prof. Jennifer Dickfos, de la Griffith University în articolul Academic professional development: Benefits of a pracademic experience”[2]. Astfel, după cum arată autoarea, «[„Pracademicii” pot fi descriși în mod restrâns ca persoane care sunt experți recunoscuți dual în practica academică și profesională (Panda, 2014). Volpe și Chandler (2011) s-au referit în mod similar la pracademic ca „facultate de a îmbina deopotrivă experiența de învățare/didactică cu cea practică” (p. 245). Termenul a fost folosit și pentru a se referi la o simbioză  de practic cu academic (Owens, 2016) sau pentru a descrie un stil de predare care se concentrează pe aplicarea practică a teoriei și cunoașterii academice (McDonald & Mooney, 2011). Termenul de pracademic este considerat sinonim cu cel de „cercetător practicant”. Unii autori au folosit termenul „cercetător practicant” pentru a descrie pe „cineva care se dedică generării de noi cunoștințe utile practicienilor. „Cercetătorii practicanți” sunt interpreți, vorbind limbile cercetării, academicului și practicii ”(Kormanik și colab., 2009, p. 488). Contribuțiile „pracademicilor” apar în literatura de specialitate a  unor discipline variate, inclusiv administrația publică (Posner, 2009), managementul practicii (Walker, 2010), științe politice (Murphy și Fulda, 2011), turism durabil (Dredge & Wray, 2012), soluționarea conflictelor (Susskind, 2013), asistență socială (Owens, 2016) ] ș.a.».

Termenul este utilizat astăzi, de exemplu, în documentele, publicațiile și conferințele Societății Americane de Administrație Publică (ASPA), dar și ale Institutului Internațional de Științe Administrative (IIAS-IISA) Bruxelles.

Cu privire la înțelegerea termenilor de concept și teorie, din perspectiva prezentului studiu, redăm accepțiunea acestora potrivit (DEX) Dicționarul Explicativ al Limbii Române: Concept – Idee generală care reflectă corect realitatea; noțiune. Teorie –  1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene.

2. Cu privire la conceptul de colectivitate locală

Pornind de la realitatea că „Acțiunea de reglementare a raporturilor sociale are loc în cadrul unui sistem compus dintr-o multitudine de norme care se împletesc și interacționează reciproc”[3], vom încerca, în sensul celor de mai jos, unele observații punctuale și, credem, de substanță.

Acestea subsumate ideilor reliefate de Mihai T. Oroveanu în Tratatul de știința administrației[4], potrivit cărora cercetătorul se află și în ipostaza unei științe a relităților administrative și de aceea „este necesar ca știința juridică să păstreze contactul cu realitățile sociale la care se referă normele. Dincolo de norme se caută o înțelegere și o cercetare a realităților administrative. Știința administrației cercetează administrația în toată complexitatea ei, completându-se cu dreptul administrativ”. Același autor arată și că metoda principală de investigare în știința administrației „este cea inductivă, care procedează de la particular la general, de la efect la cauză, deoarece știința administrației utilizează experiența ca mijloc de confirmare a constatărilor și ipotezelor sale”.[5]

Studiul pracademic al administrației publice consonează potrivit și cu una din regulile lui Descartes[6] menționate de autorul citat într-o altă lucrare[7] unde „valoarea cunoașterii experimentale” presupune ca cercetătorul „să meargă cu analiza până la formele cele mai simple ale relațiilor. Cu alte cuvinte, să se dividă fiecare din dificultățile examinate în atâtea părți cât este necesar pentru ca să poată fi cercetată fiecare parte în detaliu, cu scopul de a înțelege bine întregul”.

Mihai T. Oroveanu transmite citititorului și că „Observarea faptelor pare simplă, dar în realitate este cea mai dificilă”.[8]

Sub aceste auspicii predeterminate și prețuite, ne vom axa asupra conceptului de colectivitate locală  în paradigma conturată de paragrafele ce urmează.

1. Sub aspectul definiției, observăm doar o consacrare legală, nu și una constituțională a colectivității locale. De multe ori este suprapusă noțiunii de comunitate locală sau celei de populație stabilă a unei localități și utilizată impropriu în unele documente sau referiri, deși acești termeni sunt diferiți și se întrepătrund, după caz.

2. Potrivit Codului administrativ, în Titlul II, al Părții I, intitulat „Definiții generale aplicabile administrației publice”, art.5, lit.p), este dată definiția legală a colectivității locale, după cum urmează: „totalitatea persoanelor fizice cu domiciliul în unitatea administrativ-teritorială respectivă”. Reținem din această definiție că este vorba despre persoane fizice și nu și juridice, iar acestea trebuie să aibă domiciliul în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Totodată criteriul teritorial prevăzut este acela organizat la nivelul unității administrativ-teritoriale, nu și la nivelul subunităților administrative ale acestora. Definiția este chestionabilă în raport cu realitatea fenomenului administrativ local și cu unele instituții consacrate, precum referendumul local ori inițiativa cetățenească locală și nu în ultimul rând cu autonomia locală.

Astfel, începând cu luna iulie 2019, criteriul domiciliului a fost extras din binomul clasic domiciliu-reședință pentru a desemna colectivitatea locală. Cu toate acestea, în ceea ce privește locuitorii având stabilită reședința în unitatea administrativ-teritorială respectivă, legea le recunoaște dreptul de a alege, de a iniția și/ participa la referendumul pentru dizolvarea consiliului local[9] ori pentru demiterea primarului[10] sau de a susține o inițiativă cetățenească[11]. Or aici se naște un paradox, ca unei persoane care nu face parte din colectivitatea locală respectivă să i se recunoască asemenea drepturi. Cu alte cuvinte toți au dreptul de a alege primarul, dar primarul exercită ulterior autonomia locală doar în numele și în interesul celor cu domiciliu. Doar cei din colectivitatea locală, având domiciliul în comuna, orașul/municipiul respectiv pot fi aleși primari, dar odată aleși pot fi demiși prin  referendum și cu votul (semnificativ și ipotetic hotărâtor) al celor care au reședința în respectivele localități. Valabil și pentru celelalte autorități ale administrației publice locale, consiliile locale/județene.

3. Mai mult, apare și o altă situație specială, anume aceea a cetățenilor europeni. Aceștia au dreptul de a alege și de a fi aleși la nivelul autorităților administrației publice locale, doar în baza reședinței[12]. Din definiția dată de Codul administrativ, colectivității locale, reiese că un cetățean european, un cetățean străin sau un apatrid cu domiciliul în unitatea administrativ-teriorială este parte a colectivității locale, iar un cetățean român cu reședința în aceeași unitate administrativ-teritorială, nu. Așa cum am arătat în unele studii recente,[13] cetățenii europeni pot fi aleși fără a fi și cetățeni români, fără a avea domiciliul în unitatea administrativ-teritorială în care candidează și fără a avea condiția obligatorie a cunoașterii limbii române. „Această idee a fost mai degrabă teoretică și acum a devenit realitate.”[14]

4. Același Cod administrativ, definind autonomia locală, arată că aceasta reprezintă „dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale la nivelul cărora sunt alese, treburile publice, în condițiile legii”.

Din definiția autonomiei locale, coroborată cu cea a colectivității locale, rezultă că prima se exercită în numele și în interesul persoanelor fizice cu domiciliul în unitatea administrativ-teritorială.

În același “siaj” se circumscriu și următoarele situații:

– Primăria soluționează problemele curente ale colectivității locale[15];

– Consiliile locale și județene participă cu împrumuturi, capital sau cu bunuri în interesul colectivităților locale la nivelul cărora sunt alese[16];

– Resursele naturale de pe raza unității administrativ-teritoriale sunt puse în valoare de Consiliul local în interesul colectivității locale [17];

– Consiliile locale înființează instituții publice de interes local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor colectivității locale[18];

– Consilierii locali și consilierii județeni primesc un semn distinctiv al calității lor de reprezentanți aleși ai colectivității locale[19];

– Serviciile publice de interes local sunt serviciile publice care răspund în principal nevoilor colectivităților locale[20];

– Autoritățile administrației publice centrale au obligația să consulte structurile asociative ale autorităților administrației publice locale[21] atunci când inițiază proiecte de acte normative cu impact asupra colectivităților locale[22];

– Nesocotirea de către primar a intereselor generale ale colectivității locale constituie cauză pentru declanșarea referendumului având ca obiect demiterea acestuia[23];

– Libertatea de opinie este garantată în exercitarea mandatului alesului local pentru soluționarea și gestionarea treburilor publice în interesul colectivității locale pe care o reprezintă[24];

– Concediul de odihnă al primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților consiliilor județene poate fi întrerupt în mod excepțional dacă interesele colectivității locale impun prezența acestora în unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială[25];

– Consilierii locali și consilierii județeni se află în serviciul colectivității locale[26].

5. Codul administrativ nu este consecvent nici cu utilizarea sintagmei „colectivitate locală”, aceasta devenind simplu, colectivitate atunci când:

– Primarii și președinții consiliilor județene au calitatea de reprezentanți legali ai unităților/subunităților administrativ-teritoriale și au îndatorirea de a participa, pe durata mandatului, la exercitarea competențelor autorităților administrației publice locale pe care le reprezintă cu bună-credință și fidelitate față de țară și de colectivitatea care i-a ales[27];

– Titularul dreptului de folosință gratuită a unui bun proprietate publică are obligația să prezinte, anual, rapoarte privind gradul de implementare a activității de utilitate publică desfășurate la nivelul colectivității[28].

6. O privire asupra textului Cartei europene a autonomiei locale[29], ne relevă faptul că legiuitorul român a utilizat sintagma populație locală[30], traducând varianta în limba engleză („local population”) a documentului în privința noțiunii de la art. 3 și sintagma colectivități locale, traducând varianta în franceză[31] (collectivités locales) a aceluiași document, în privința noțiunii de la art. 5. Există diferențe de sintagme și în interiorul variantelor oficiale (EN, FR), cea franceză fiind constantă în a trata autoritățile administrației publice locale prin “collectivités locales”, deși face o distincție între acestea și “leur population”, încă din primul paragraf al articolului 1.

7. Revenind la reglementarea autohtonă, prin prisma Codului administrativ, observăm că se poate ivi un alt tip de situație particulară din perspectiva exercițiului mandatului autorităților administrației publice locale.

Astfel, dacă accesul în funcție al acestora se face în urma alegerii prin vot având ca și condiție obligatorie domiciliul pe raza unității administrativ-teritoriale respective, ulterior, prin concursul unor circumstanțe subiective, obiectivizate legal, și anume dizolvarea consiliului local și imposibilitatea exercitării atribuțiilor de către primar (încetarea de drept sau suspendarea mandatului), rezolvarea problemelor curente al comunei, orașului și municipiului se transferă în sarcina secretarului general al unității administrativ-teritoriale. Acesta nu are drept condiție de ocupare a funcției publice pe care o deține, domiciliul pe raza unității administrativ-teritoriale în cauză. Mai mult și în lipsa acestuia, procedura prescrisă de legiuitor impune activarea rolului prefectului prin detașarea unui secretar general. Chiar dacă nu este o autoritate a administrației publice locale, iată că în aceste situații, secretarul general se substituie competențelor acestora, împuternicit fiind de lege, cu rezolvarea problemelor curente, exercitând astfel atribuții subsumate principiului autonomiei locale, în numele și în interesul colectivității locale, schimbând, fie și temporar, paradigma teoretizată clasic.[32]

Aceasta cu atât mai mult cu cât autoritățile administrației publice locale intră în exercițiul mandatului doar după îndeplinirea obligației de a depune un jurământ specific[33], aparte de cel al funcționarilor publici.

8. Observăm totodată și că dispozițiile art.589 din Codul administrativ încorsetează practic competența generală a autorităților administrației publice centrale, care în principiu se resfrânge pe tot teritoriul țării, atunci când în cauză este vorba de înființarea/organizarea structurilor responsabile pentru prestarea serviciilor care răspund în principal nevoilor specifice colectivității locale. Aceste servicii publice pot fi înființate doar prin acte administrative ale autorităților administrației publice locale, nu și centrale[34]. Situațiile se coroborează cu art. 191 și art. 194, alin. 1, lit. a) din Codul civil, prin concursul dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Codul administrativ.

9. Definiția colectivității locale nu este corelată nici cu noțiunea de populație stabilă a unei localități. Aceasta include „reședința obișnuită”, care potrivit Regulamentului (CE) 763/2008 înseamnă „locul în care o persoană își petrece în mod normal perioada de odihnă zilnică, independent de absențele temporare în scopul recreerii, al vacanței, al vizitelor la prieteni și rude, al afacerilor, al tratamentului medical sau al pelerinajelor religioase”.

Noțiunea de „populație stabilă a unei localități” [35] este utilizată în cadrul recensămintelor populației și locuințelor, iar, potrivit metodologiei, din combinarea criteriilor aplicate în funcție de anumite intervale de timp la momentul de referință, rezultă că persoane care au domiciliul în localitate, dar nu locuiesc efectiv în localitate, nu fac parte din populația stabilă a acelei localități, dar fac parte din colectivitatea locală, iar persoane care au doar reședința obișnuită în localitate, fără a avea și domiciliul, fac parte din populația stabilă a acelei localități, dar nu fac parte din colectivitatea locală.

Ipoteze: 

Tabel nr. 1 Colectivitate locală vs populație stabilă a localității (apartenența legală)

Pornind de la conținutul definiției colectivității locale și având în vedere cele tratate, putem considera că se manifestă clar o diferență între aceasta și comunitatea locală. Astfel,

– Comunitatea locală, în sens restrâns cuprinde populația stabilă a unei localități, indiferent dacă membrii acesteia fac parte sau nu din colectivitatea locală;

– Comunitatea locală, în sens larg, cuprinde colectivitatea locală și locuitorii rezidenți ai unității administrativ-teritoriale.


Figura nr. 1 Diagrama de relații

Diferențieri:

Tabel nr. 2 Elemente de diferențiere colectivitate locală vs comunitate locală

Așadar, obișnuit, subiecții autonomiei locale sunt colectivitățile locale și nu comunitățile locale, dar în practică acțiunea autorităților administrației publice locale se răsfrânge asupra comunității locale, o noțiune mai largă decât colectivitatea locală, așa cum am arătat mai sus[36]. Fenomenul mobilității populației și a forței de muncă apare tot mai dinamic și tot mai pregnant în prezent și în viitor. Astfel din punct de vedere al nucleului familial putem întâlni situații în care o familie, tradițional prezentă pentru un număr mare de ani cu domiciliul într-o unitate administrativ-teriorială, ulterior să aibă reședințe separate sau chiar domicilii separate: soția în unitatea administrativ-teritorială de referință, soțul acolo unde are locul de muncă, iar copiii acolo unde au locul de studiu (universitar).

10. O altă discuție poate fi legată de autoritatea administrației publice locale exercitată de un „nelocalnic”, chestiune care astăzi nu mai este posibilă. În perioada comunistă, dar și în unele reglementări interbelice a existat posibilitatea numirii primarilor – pentru că aceștia nu au fost întotdeauna aleși – din rândul unor persoane care nu proveneau din colectivitatea locală.

Exemplificăm astfel prin art. 25 din Legea pentru modificarea unor articole din legea administrației publice locale[37], potrivit căruia ministrul de interne putea numi în stațiunile balneoclimaterice primarul sau ajutorul de primar, „chiar dacă ei n-ar fi membrii acestor comune sau consilii”.

11. Chestiunea alegerii autorităților administrației publice locale în unitățile administrativ-teritoriale mici, dar cu potențial turistic mare, suscită și astăzi unele dispute care ar avea potențialul de a fi preluate și cercetate și sub aspect științific (administrativ, politic, sociologic). Aici colectivitatea locala este dominată de către cei care și-au stabilit reședința, urmare a construirii ori cumpărării unor locuințe secundare, având în vedere potențialul turistic al zonei. Astfel vom da exemplul cele mai mici comune din România, Brebu Nou (jud. Caraș-Severin), compusă din două sate Brebu Nou și Gărâna, care în anul 2002 număra conform recensământului, 87 de locuitori, iar potrivit recensământului efectuat în 2011, un număr de 119 locuitori. Deși satul de reședintă potrivit legii este Brebu Nou, acesta a fost schimbat în fapt, nu și în drept, în Gărâna, acolo unde își au actualmente sediul autoritățile administrației publice locale.[38] Un alt exemplu poate fi acela al comunei Bătrâna, jud. Hunedoara.[39]

12. În ceea ce privește problema personalității juridice aceasta este a unităților administrativ-teritoriale și nu a colectivităților locale. Astfel potrivit Codului administrativ, art. 96, alin. 1 “Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”.

Am putea susține această abordare avută în vedere de legiuitor, făcând o paralelă cu personalitatea juridică a statului. Astfel, statul prin toate elementele sale componente (teritoriu, populație, suveranitate) este persoana juridică și nu doar printr-unul din aceste elemente constitutive. La fel unitatea administrativ-teritorială comuna, orașul/municipiul, județul prin (teritoriu, populație/colectivitate locală, autonomie locală).

Figura nr. 2 Personaliatea juridică: stat/u.a.t.

O altă observație interesantă, în același registru, o constituie faptul că prin legea inițială a administrației publice locale, comunele, orașele și județele erau considerate după caz, persoane juridice civile sau persoane juridice de drept public[40].

La fel, statul era considerat prin lege, expresis-verbis, “persoană juridică”[41]. Acest lucru nu a mai fost reluat în Codul civil, o dată cu abrogarea prin acest act normativ a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.

13. Două sau mai multe unități administrativ-teritoriale pot constitui asociații de dezvoltare intercomunitară[42], adică între comunități, iar orașele și muncipiile, utilizând exercițiul autonomiei locale pot deservi și „populații dintr-o zonă geografică mai întinsă decât limitele administrative ale acestuia”[43].

14. O altă serie de reglementări specifice, anterioare Codului administrativ, abrogate în prezent, defineau colectivitatea locală, fără să facă vreo deosebire între domiciliu și reședință. Astfel, Legea administrației publice locale nr. 69/1991, republicată, prevedea că „Prin colectivitate locală se înţelege totalitatea cetăţenilor din unitatea administrativ-teritorială”[44] și ulterior Legea administrației publice locale nr. 215/2001 arăta că „Prin colectivitate locală se înțelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială”[45].

Interesantă din această perspectivă este și terminologia utilizată: „cetățeni” (1996) – „locuitori” (2001) – „persoane fizice” (2019).

15. Apreciem că, evolutiv, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, sintagma „locuitori” este mai potrivită, iar introducerea de către Codul administrativ a criteriului domiciliului pentru a determina colectivitatea locală ridică o serie de întrebări vis-a-vis de scopul reglementării, misiunea și sarcinile administrației, unele aspecte privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului și nu în ultimul rând de doctrina de specialitate.

 3. Scurte observații de concluzie

Prin acest exemplu adus în atenție unei dezbateri mai largi, am dorit să reliefăm cum prin definirea de către legiuitor, în anumiți parametri, a noțiunii de colectivitate locală se schimbă sensul clasic acceptat, și prin aceasta, “convenționalul”, despre care facem vorbire în ipostaza de membrii ai comunității academice. Nutrim totuși speranța că, prin cercetări avansate și prin aportul însușit al acestora la fondul de reglementare existent și viitor, deopotrivă cu o atenție sporită în privința morfologiei și sintaxei textului administrativ, se va ajunge la sinergia mult clamată și căutată, la acel “nexus” practico-academic, realizând în acest mod siguranța și trăinicia unor concepte și teorii, și implicit a dreptului la “bună administrare”.

* Prezenta lucrare este un extras din „Studiul pracademic al administrației publice. Versatilul unor concepte și teorii”, studiu pregătit de autor ca o contribuție în cadrul proiectului „Susținerea cercetării de excelență în cadrul școlii doctorale în domeniul științelor administrative din SNSPA prin dezvoltarea capacității de cercetare științifică avansată (START)” – director de proiect Prof. univ. dr. Emil Bălan. Lucrarea a fost prezentată în cadrul Conferinței “Impactul cercetării de excelență în științele administrative asupra reglementărilor și practicii administrației publice”, oraganizată de SNSPA – CDPSA, la 23 octombrie 2020.


[1] Un pracademic este cineva care este atât un membru al comunității academice, cât și un practicant activ în domeniul său. Termenul are o istorie de cel puțin 30 de ani, dar prima sa apariție nu este pe deplin identificată. Cea mai veche referință datează din 1973. În articolul său din 2009 „The Life and Times of Pracademics”, Paul L Posner discută termenul de pracademic. De la articolul lui Posner, mulți academicieni au folosit termenul în jurnale și în alte instrumente de prezentare. Pentru o documentare sporită asupra acestei chestuni se vedea și https://www.definitions.net/definition/pracademic, precum și un articol actualizat al lui Paul L. Posner, The Pracademic: An Agenda for ReEngaging Practitioners and Academics, Springer, 2009, Public Budgeting & Finance, vol. 29, Issue 1, pag.12-26.
[2] J. Dickfos, Academic professional development: Benefits of a pracademic experience, International Journal of Work-Integrated Learning 20 (3), pag. 243-255.
[3] Emil Bălan, Instituții de drept public, Editura C.H. Beck, București, 2003, p. 2.
[4]  Mihai T. Oroveanu, Tratat de știința administrației, Editura Cerma, București, 1996, p. 65.
[5] Idem, p. 82.
[6] René Descartes (1596-1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un reputat filozof și matematician francez.
[7] Mihai T. Oroveanu, Organizare și metode în administrația de stat, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, pp. 33-34
[8] Mihai T. Oroveanu, Introducere în știința administrației de stat, Editura Enciclopedică Română, București, 1975, p. 35.
[9] Art. 144 C.adm.
[10] Art. 162 C.adm.
[11] Art. 247 C.adm.; Cu privire la dreptul de a propune un proiect de hotărâre în cadrul unei inițiativei cetățenești, observăm că acesta este rezervat doar cetățenilor care domiciliază pe raza unității administrativ-teritoriale respective și nu și locuitorilor care au stabilită reședința. Aceștia din urmă pot doar să susțină prin semnături inițiativa „cetățenească”.
[12] A se vedea art. 5, alin. 1 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în M.Of. nr. 349/2015 – „Cetățenii Uniunii Europene care au domiciliul sau reședința în România au dreptul de a alege și de a fi aleși în aceleași condiții ca și cetățenii români, cu îndeplinirea prevederilor prezentei legi”. În acest sens a se vedea Hotărârile Tribunalului Timiș în dosarul 25174/325/2020 privind validarea în funcția de primar a cetățeanului german Fritz Dominic Samuel  și ale  Judecătoriei Sibiu nr. 3045/2020 în dosarul 7985/306/2020 privind candidatura cetățeanului european (finlandez) Szekely Gheorghe-Radu. A se vedea de asemnea și https://www.juridice.ro/694696/ccr-pendinte-art-4-alin-2-din-legea-nr-115-2015-pentru-alegerea-autoritatilor-administratiei-publice-locale.html. O altă observație pe care o formulăm cu privire la dispozițiile superficiale ale Codului administartiv este și aceea vizând diferențele semnificative în procesul de validare a alegerii aleșilor locali. Astfel pentru validarea mandatelor primarilor și președinților consiliilor județene aceștia nu sunt obligați la a face dovada domiciliului în unitatea administrativ-teritorială în care au fost aleși, prin prezentarea unei copii a actului de identitate și nici dovada că nu și-au pierdut drepturile electorale, prin prezentarea cazierului judiciar. Aceste documente sunt însă obligatorii în cazul validării mandatelor consilierilor locali și județeni. Potrivit legii, pe parcursul exercitării mandatului de către aleșii locali, schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială este cauză de încetare de drept a mandatului acestora. Situația similară în privința aleșilor locali, cetățeni europeni, cu reședința în unitatea administrativ-teriorială respectivă a rămas nereglementată de lege.
[13] Bitea Cristian, 2019. Some aspects on the right to work in public administration for legal migrants, in EU Democracy and citizenship under Migration Pressure (Zlătescu I, Cocoșatu M, Berceanu B), Lambert Academic Publishing, pp. 83-87 și Bitea Cristian, 2020. Some aspects on the right to work in public administration for legal migrants (II), in EU Democracy and citizenship under Migration Pressure (Zlătescu I, Cocoșatu M, Berceanu B), Lambert Academic Publishing, pp. 141-149
[14] După cum spunea într-un interviu recent noul primar al municipiului Timișoara, Dominic Fritz. A se vedea https://www.digi24.ro/emisiuni/in-fata-ta/in-fata-ta-3-octombrie-14-00-1378432. Municipiul Timișoara, alegeri locale 2020: Dominic Fritz, cetățean german, primar și  Jorge Gonzalez, cetățean spaniol, consilier local.
[15] Art.5, lit.hh), C.adm.; Se ridică întrebarea: Primăria rezolvă problemele curente ale colectivității locale sau și ale locuitorilor care și-au stabilit reședința pe raza unității administrativ-teritoriale în cauză și unde dețin imobile (terenuri și clădiri) pentru care plătesc impozite bugetului local respectiv? Aceștia din urmă nefiind parte a colectivității locale potrivit „noii” definiției a legiuitorului.
[16] Art. 92, alin. 1, C.adm.
[17] Art.129, alin. 7, lit. r), C.adm.
[18] Art. 130, alin. 1, C.adm.
[19] Art. 206, alin. 3, C.adm.; Consilieri locali sunt reprezentanți aleși ai colectivității locale sau și ai persoanelor cu reședință pe raza unității administrativ-teritoriale care și-au exprimat și ei votul pentru alegerea lor?
[20] Art. 581, alin. 2, C.adm.
[21] ACoR, AOR, AMR și UNCJR; cu excepția UNCJR acestea sunt veritabile structuri asociative ale unităților administrativ-teritoriale (comune, orașe/municipii) și nu ale autorităților administrației publice locale (primari, consilii locale), după cum am arătat și în“Unele observații specifice privind cadrul organizatoric şi funcţional în desfăşurarea activităţii de audit public intern. Un “quo vadis” la alegoria bunei guvernări”, în Revista Economie și Administrație Locală, nr.10/2019, p.32.
[22] Art. 86, alin. 2, C.adm.
[23] Art. 161, alin. 2, C.adm.
[24] Art. 207, alin. 1, C.adm.
[25] Art. 214, alin. 7, C.adm.
[26] Art. 222 C.adm.; Consilierii locali și consilierii județeni se află în serviciul colectivității locale sau în serviciul celor care i-au ales, inclusiv persoanele care și-au stabilit reședința și care au dreptul de a iniția un referendum pentru dizolvarea consiliilor locale/județene? Raportat la vechea reglementare observăm că prin Codul administrativ s-a reformulat de o manieră criticabilă și raportul dintre aleșii locali și colectivitatea locală, în sensul că doar consilierii locali și județeni sunt considerați a fi în serviciul colectivității locale, nu și primarul ori președintele consiliului județean. Mai mult s-a suprimat ideea de responsabilitate a acestora în fața colectivității locale, alegându-se în loc formularea „bună-credință și fidelitate”. Pentru comparare a se vedea art. 3, alin. 2 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, în prezent abrogată: „În exercitarea mandatului, aleșii locali se află în serviciul colectivității locale și sunt responsabili în fața acesteia”.
[27] Art. 222 C.adm.
[28] Art. 350, alin. 2, lit. b) C.adm.
[29] Ratificată în condițiile Legii nr. 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, publicată în M. Of. nr. 331/1997.
[30] Disponibil aici [EN].
[31] Disponibil aici [FR].
[32] Sub acest aspect se pune și problema constituționalității unei asemenea măsuri, din moment ce, colectivitățile locale au dreptul la autorități alese, iar legiuitorul admite posibilitatea conducerii treburilor publice pe un interval de până la 1 an de zile, de către o persoană numită. A se vedea art. 121, alin. 1 din Constituție.
[33] A se vedea art. 117, alin. 1 și art. 150 alin. 1 C.adm. “Jur să respect Constituția și legile țării și să fac, cu bună-credință, tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei/orașului/municipiului/județului… Așa să îmi ajute Dumnezeu!”. Observăm cu acest prilej că în formula jurământului legiuitorul a prevăzut sintagma locuitorilor și nu colectivității locale.
[34] Autoritățile administrației publice locale menționate generic în art.589 C.adm., se particularizează în concret la consiliile locale și consiliile județene, competente în acest sens prin art.130, alin.1 și norma de trimitere de la art.174.
[35]  Institutul Național de Statistică – Recensământul populației și al locuințelor 2002, Vol.II, Norma metodologică. pag. 740-741, www.insee.ro.
[36] Definiția și diagrama de relații au fost determinate cu respectarea principiului legalității, avându-se în vedere „Definiții generale aplicabile administrației publice” din Codul administrativ. Dacă membrii colectivității locale, nu ar fi condiționați de domiciliu, atunci colectivitatea locală ar lua locul comunității locale și viceversa în modul de reprezentare din figura nr. 1. Ex.[comunitatea locală a celor cu domiciliu în u.a.t./localitate; comunitatea locală a rezidenților; comuniatea locală a cadrelor didactice; comunitatea locală a cultului x; comunitatea locală a etnicilor y.] Există o serie de alte reglementări sectoriale, care tratează colectivitatea locală „în înțelesul prezentei legi. De pildă, Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în M.Of. nr. 121/2013, include și persoanele juridice în colectivitatea locală, după cum arată prevederile art. 41, alin. 4: „Membrii colectivităților locale, persoane fizice sau persoane juridice, au, în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilități publice, în principal, următoarele obligații […], iar Legea asistenței sociale nr. 292/2011, definește comunitatea locală prin aceea că „reprezintă membrii organizați ai colectivității locale, formele de asociere a acestora, instituțiile administrației publice locale, precum și alte instituții și servicii publice ori private de interes local”.
[37] Publicată în M.Of. nr. 65/18 martie 1934.
[38] A se vedea aici și aici. Schimbarea denumirii comunei și a satului de reședință a fost propusă printr-un proiect de lege, însă pe motive formale, Guvernul, în punctul său de vedere comunicat Parlamentului, nu a susținut adoptarea respectivei propuneri legislative, proiectul fiind retras ulterior de către inițiatori. A se vedea  PLx 701/2006  – www. cdep.ro.
[39] Comuna Bătrâna, județul Hunedoara, care la recensământul din anul 2011 număra 127 de locuitori, astăzi are sub 100, iar unul din sate, Piatra, deși prezent atât în lege (anexa la Legea nr. 2/1968) cât și pe hartă țării, nu mai are în prezent niciun locuitor. A se vedea și https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/raport-de-tara-2019/cea-mai-mica-saraca-si-imbatranita-localitate-din-romania-masina-cu-paine-ajunge-o-data-pe-saptamana-1103818.
[40] Astfel potrivit Legii administrație publice locale nr. 69/1991, art. 4. “Comunele, orașele și județele sînt persoane juridice. Ele au deplină capacitate, posedă un patrimoniu și au inițiativă în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale, exercitînd, în condițiile legii, autoritatea în limitele administrativ-teritoriale stabilite. Ca persoane juridice civile au în proprietate bunuri din domeniul privat, iar ca persoane juridice de drept public sînt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local, potrivit legii”.
[41] Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial al României nr.8/30 ianuarie 1954; art. 25 “Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații”.
[42] Art. 189 C.adm.
[43] Art. 99 și art. 100 C.adm.
[44] A se vedea art. 1, alin. 3 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, republicată, M.Of. nr. 79/1996.
[45] A se vedea art. 3, alin. 4 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, publicată în M.Of. nr. 204/2001, republicată în M.Of. nr. 123/2007.


Cristian Bitea

 
Secţiuni: Articole, C. administrativ, Content, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD