ÎCCJ. Nivel de trai mic = daune morale mici
27 octombrie 2023 | Alina MATEI
Alina Matei
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că reprezintă motiv de casare a deciziei situația în care instanța de apel a păstrat cuantumul daunelor morale acordate de instanțe în primul ciclu procesual (280.000 EURO), fără a respecta decizia de casare care era în sensul de verificare a cuantumului, în acest mod plasându-se ”într-o poziţie de contradicţie făţişă în raport cu aceasta, pronunţând din acest motiv o soluţie nelegală, ce a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 501 alin. 1 şi 3 C. proc. civ. şi casabilă pe temeiul dispoziţiilor art. 497 coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.”
Înalta Curte a constatat că ”refăcând judecata în urma casării cu trimitere, instanţa de apel a dat curs doar în mod parţial dezlegărilor şi îndrumărilor obligatorii ale deciziei de recurs, deoarece prin hotărârea pronunţată aceasta a refăcut argumentarea acordării daunelor morale pe care le-a stabilit într-un cuantum identic, dar omiţând a se preocupa de asigurarea finalităţii compensatorii a despăgubirilor după cum indicase instanţa de recurs, adică „comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai existent în acest stat, aşa încât reparaţia bănească să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei a beneficiarilor” şi cât, prin cuantumul lor, daunelor morale să nu fie deturnate de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, acelea de a permite celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge în situaţia îmbogăţirii fără just temei.
Răspunzând criticilor pârâtei din apel – care contestase suma acordată drept echivalent al prejudiciilor de ordin moral ca fiind complet exagerată prin raportare la venitul mediu lunar al victimei directe sau la venitul familiei de dinaintea pierderii rudei apropiate ori prin raportare la cuantumul despăgubirii medii în caz de deces cauzat prin accident, acordat de instanţele din Uniunea Europeană funcţie de un venit mediu net lunar mai mare decât cel din România (respectiv de 1.576 eu) – instanţa de rejudecare s-a rezumat să reţină că aceasta nu a făcut dovada mediei europene a sumelor acordate în caz de deces (ca fiind de 13.636 euro) ori a neacordării de daune morale rudelor victimei imediate în unele ţări membre şi, de asemenea, că nu poate dimensiona cuantumul daunelor morale funcţie de criterii economice precum cel referitor la veniturile realizate de defunct.
Or, dimensionarea cuantumului daunelor morale comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai în acest stat a constituit, precum s-a arătat, o linie de îndrumare a deciziei de casare menită să asigure o aşezare echitabilă a despăgubirii acordată victimei, care să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, aşa încât nivelul stabilit să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege.
Instanţa de apel a refuzat această raportare motivând, eronat şi împotriva deciziei de casare, că în stabilirea daunelor morale nu pot fi utilizate criterii economice precum cele referitoare la veniturile realizate de defunct, cu toate că raportarea la care îndruma decizia instanţei de recurs avea ca obiectiv, în circumstanţa criticilor pârâtei, verificarea cerinţei ca reparaţia bănească acordată să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei, ci să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale.
Aceste exigenţe şi aceste nuanţe sunt importante şi au semnificaţia lor proprie atunci când în discuţie se află compensarea prejudiciilor de ordin moral provocate prin suferinţele de ordin sufletesc, moral şi psihic îndurate de rudele celor decedaţi în accidente ori în circumstanţe factuale asimilate acestora, precum cele în speţă, având în vedere dimensiunea majoră a acestora, aproape sau chiar incomensurabilă şi imposibilitatea, din acest motiv, a acoperirii integrale a unor atare prejudicii. Tendinţa dimensionării daunelor acordate spre acelaşi nivel major al prejudiciului încercat devine un factor de rupere a echilibrului şi de pierdere a calităţii de „satisfacţie echitabilă” a daunelor morale care, aşa cum a statuat deja anterior decizia de casare, atrage consecinţa deturnării acestora de la scopul şi finalitatea prevăzută de lege, atare despăgubiri nefiind menite, spre exemplu, să preia rolul şi funcţia daunelor materiale.” (Decizia nr. 1012 din 7 iunie 2023, pronunțată de Secţia I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
Av. Alina Matei, SĂVESCU & ASOCIAȚII
