Secţiuni » Arii de practică » Business » Construcţii
Construcţii
CărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Negotiation Games for Lawyers
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Construcții, Drept civil, Drepturile omului, Opinii, SELECTED

După 20 de ani, încă 20 de ani sau cum Statul Român își permite să încalce Hotărârile CEDO

26 octombrie 2023 | Vlad MUSTACA
Vlad Mustaca

Vlad Mustaca

În urmă cu un an, colegii mei Ruxandra Argăseală și Petre Piperea au prezentat într-o manieră exhaustivă și inteligibilă lungul parcurs al modificărilor survenite în materia fondului funciar, cu precădere cele ale articolului 21 din Legea nr. 165/2013.

După patru modificări ale acestui articol – una în anul 2016 și trei în anul 2020 – și 2 Decizii ale Curții Constituționale prin care parte din actele normative de modificare nu au trecut testul de constituționalitate, disputa legislativă referitoare la evaluarea imobilelor a luat sfârșit, cel puțin pentru moment.

Chiar fără studii juridice finalizate, orice persoană care se bucură de logica gândirii poate ajunge la o concluzie tristă: modificările succesive ale legilor din materia fondului funciar nu erau menite să sprijine și să îmbunătățească situația justițiabililor și a celor îndreptățiți la reparație, ci, din contră, să le micșoreze drepturile cuvenite ori să se prevaleze de regimul de putere publică pentru a justifica întârzierile de peste 20 ani în rezolvarea cererilor.

Deznădăjduiți de cinismul puterii legislative dar încurajați de avocați devotați, persoanele îndreptățite la despăgubire au promovat acțiuni judiciare prin intermediul cărora au solicitat instanțelor de judecată obligarea reputatelor comisii de fond funciar să soluționeze cererile depuse și părăsite în sertarele acestor organisme.

În acest mod s-a ajuns ca instanța de contencios constituțional, în ipoteza întârzierilor considerabile și excesive a comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, să recunoască dreptul titularilor cererilor de a se adresa instanțelor de judecată pentru soluționarea pe fond a pretențiilor (Decizia nr. 20 din 19 martie 2007, Decizia nr. 27 din 9 mai 2022).

Totodată, prin Hotărârea RIL nr. 20 din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a decis cu putere de lege că instanțele judecătorești sunt competente să se pronunțe inclusiv pe fondul cererilor și să dispună, după caz, restituirea bunurilor sau acordarea despăgubirilor prevăzute de lege.

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Aceste decizii au permis multor beneficiar ai legii să obțină titluri executorii pentru obligarea autorităților la soluționarea dosarelor administrative în vederea emiterii titlurilor de plată.

La momentul redactării prezentului articol, zeci de mii de persoane îndreptățite așteaptă ca, după o nedreaptă așteptare în care au suportat îndelungate termene, să poată beneficia de ceea ce mereu a fost al lor: despăgubirile acordate în baza Legii nr. 10/2001. Însă Guvernul României pare să năruie acestă speranță (și de această dată).

1. Proiectul Ordonanței de Urgență privind reducerea cheltuielilor bugetare din anul 2023

Nici nu a fost adoptat bine proiectul bugetului de stat pentru anul 2023 că reprezentanții coaliției de Guvernare au indus în rândul populației o idee generalizată: avem deficit bugetar și trebuie să reducem drastic cheltuirea banului public.

După adoptarea pachetului de măsuri fiscale prin asumarea răspunderii Guvernului condus de primul ministru Marcel Ciolacu, a venit rândul unor noi măsuri de austeritate prin intermediul cărora se preconizează (fără să se prezinte cum) o economisire a peste 8 miliarde de lei la bugetul de stat.

Pentru a se economisi această sumă considerabilă, Guvernul a gândit o serie de reguli pentru cheltuirea banilor de către autoritățile publice, printre care a inserat:

a) prorogarea termenului de plată a sumelor stabilite prin titlurile de plată emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu scadență în anul 2023, începând cu aprilie 2024;

b) suspendarea emiterii de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a titlurilor de plată;

Cu alte cuvinte, sumele stabilite prin titlurile de plată care erau scadente în anul 2023 vor intra în plată (poate) începând cu 1 aprilie 2024, iar persoanele care au obținut un titlu executoriu pentru emiterea titlurilor de plată nu îl pot valorifica.

Suplimentar faptului că Guvernul României își va dubla obligațiile de plată a despăgubirilor în anul 2024, măsurile pe care executivul dorește să le adopte contravin garanțiilor instituite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Protocolul nr. 1 la Convenție.

2. Măsurile Guvernului sunt de natură a reprezenta o ingerință în sensul articolului 1 din Protocolului nr. 1 la Convenție

Acordarea despăgubirilor În materia imobilelor preluate abuziv a fost analizată în repetate rânduri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța de contencios european conchizând că întârzierea aplicării măsurilor reparatorii este de natură să încalce dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

În cauza Viașu contra României, Curtea a arătat că un reclamant poate invoca o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție în măsura în care deciziile contestate se referă la bunurile sale, iar noțiunea de bun poate desemna inclusiv valori patrimoniale, creanțe al căror titular demonstrează că au un temei suficient în legislația națională și în temeiul cărora se poate pretinde existența unei „speranțe legitime” de a dobândi respectivul bun.

Totodată, instanța europeană a precizat că din momentul în care un stat care a ratificat Convenția a adoptat o legislație care prevede restituirea totală sau parțială a unor bunuri confiscate, o asemenea legislație poate fi considerată ca generând un nou drept de proprietate protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul în care persoanele îndeplinesc condițiile de restituire, principiu aplicabil inclusiv în ceea ce privește dispozitivele de restituire sau de despăgubire.

Atât prin prorogarea termenului de plată stabilit prin titlurile de plată, cât și prin împiedicarea ANRP de a emite titlurile de plată persoanelor îndreptățite, Statul Român provoacă o neexecutate a unei decizii de recunoaștere a unui drept, fapt ce constituire o ingerință în sensul art. 1, par. 1, teza I din Protocolul nr. 1, care enunță principiul general al respectării proprietății (cauza Burdov c. Rusiei; cauza Ramadhi și alții împotriva Albaniei).

Este adevărat că potrivit jurisprudenței constate a Curții Europene, statele dispun de marjă de apreciere pentru a determina ceea ce este în interesul public, în special atunci când este vorba de adoptarea și de aplicarea măsurilor de reformă economică sau de justiție socială, iar orice ingerință a autorității publice în drepturile reclamaților trebuie să aibă la bază temeiuri argumentate.

Cu toate acestea, Guvernul României nu se mai poate prevala de acest drept în materia despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate abuziv de regimurile totalitate întrucât Curtea Europeană a stabilit că aplicarea dispozițiilor acestei legislații a fost de natură a distruge justul echilibru dintre protecția proprietății reclamantului și cerințele interesului general, astfel încât chiar dacă Guvernul ar putea demonstra că ingerința în drepturile persoanelor îndreptățite servește unei cauze de interes public ar rămâne prezentă încălcarea articolului 1 al Protocolului 1 (part. 73 din cauza Viașu c. României, part. 20 – 27 din Hotărârea pronunțată în cauza Marin și Gheorghe c. României).

Mai mult decât atât, în cauza Elias c. României, Curtea a arătat că neexecutarea unei decizii administrative, prin care se recunoaște un drept la o despăgubire a cărei valoare o stabilește, reprezintă o ingerință în sensul primei teze de la primul paragraf al primului articol.

În același timp, nu poate fi omis că o bună parte din titlurile de plată sunt emise de ANRP ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești, iar prin măsurile pe care Guvernul României intenționează să le adopte va obliga practic autoritatea să nu execute hotărârile judecătorești. Or, prin Hotărârea pronunțată în cauza Deneș și alții c. României, instanța europeană a apreciat că, cu atât mai mult, neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prin care se recunoaște un drept la despăgubire, chiar dacă valoarea nu a fost stabilită, reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate în sensul primei teze de la primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.

Toate Hotărârile citate anterior trebuie coroborate cu Hotărârea – pilot pronunțată în cauza Atanasiu și alții împotriva României, prin care instanța de contencios european a reținut că nu pot fi puse la îndoială motivele de ordin factual prezentate de Guvernul României pentru a justifica ineficiența legislației în materia imobilelor preluate abuziv, însă dificultățile identificate și prezentate de către Guvern nu au fost suficient asociate cu măsuri legislative și administrative care să ofere tuturor părților implicate în procesul de restituire o soluție coerentă și proporțională cu scopurile de interes public.

Deși Curtea a recunoscut sarcina pe care legislația în materie de bunuri imobile naționalizate o impune asupra bugetului de stat, a arătat totuși că repetatele hotărâri de condamnare a României în cauze privind acordarea acestor tipuri de despăgubiri nu au avut niciun rezultat, disfuncționalitățile mecanismului de restituire persistând.

Prin pronunțarea Hotărârii – pilot, Curtea a impus Statului Român să adopte măsuri care să garanteze protecție efectivă a drepturilor enunțate la art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

De la momentul adoptării Hotărârii – pilot au trecut mai bine de 13 ani, iar situația persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor a rămas identică în sensul că disfuncționalitățile majore ale acestui sistem persistă și se intensifică, inclusiv prin intenția de adoptare a Ordonanței de Urgență la care am făcut referire anterior.

3. Speranța legitimă a beneficiarilor, curmată de acțiunile ilegitime ale Guvernului

Consacrată prin Hotărârea din 29 noiembrie 1991, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Pine Valley Developments Ltd. Și alți c. Irlandrei, noțiunea de speranță legitimă a fost dezvoltată în jurisprudența Curții de la Strasbourg prin diverse cauze, putând cita în acest sens Hotărârea din 24 iunie 2003, pronunțată în Cauza Stretch c. Regatului Unit sau Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza Pressos Compania Naviera S.A. și alții c. Belgiei.

Din considerentele acestor hotărâri, dar și din cele redate în alte cauze ale instanței de contencios european, speranța legitimă s-a conturat ca un element sau un corolar al dreptului de proprietate revendicat, ce se situează sub incidența protecției art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.

În cauza Pine Valley Developments Ltd. Și alți c. Irlandrei, Curtea a constatat faptul că s-a creat o „așteptare legitimă” atunci când a fost acordat certificatul de urbanism în temeiul căruia societățile reclamante au achiziționat terenul în vederea dezvoltării acestuia. Certificatul de urbanism, care nu putea fi revocat de o autoritate abilitată în materie de urbanism, era o parte integrantă a proprietății societăților.

În același sens, în cauza Ceni c. Italiei, Curtea a arătat că încheierea unui antecontract de vânzare prin care promitentul cumpărător a achitat prețul apartamentului, îi creează acestuia din urmă așteptarea legitimă întemeiată pe o invocare justificată în mod rezonabil a unui act juridic care are un temei solid și care implică dreptul de proprietate.

Un aspect al noțiunii de așteptare legitimă este ilustrat în cauza Pressos Compania Naviers S.A. și alții c. Belgiei, Curtea considerând că reclamanții puteau susține că aveau așteptarea legitimă ca o serie de creanțe derivate din accidente maritime vor fi examinate în conformitate cu principiile răspunderii civile, creanța constituind tot un element patrimonial inclus în sfera noțiunii dreptului la proprietate.

La fel de adevărat este și că instanța europeană a arătat faptul că nu poate fi incidentă „speranța legitimă” în situația în care reclamantul se bazează pe simplul fapt că membrii guvernului au făcut declarații în favoarea creanțelor restante ale reclamantului, însă situația în prezenta cauză este total opusă acestui fapt.

Rezultă astfel dincolo de evidență că adoptarea unui act normativ de către legiuitorul primar al țării, chiar modificat succesiv și în contra intereselor beneficiarilor, a creat acestora speranța legitimă în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a bunurilor naționalizate întrucât, așa cum s-a statuat inclusiv în jurisprudența Curții Constituționale[1], însușindu-și considerentele Deciziei din data de 10 iulie 2002 a Curții Europene, oricât de întemeiată ar putea fi din punct de vedere moral, speranța de a dobândi o valoare patrimonială nu dobândește caracter legitim decât dacă se întemeiază pe o dispoziție legală sau pe o decizie judiciară.

4. Concluzii

Măsura de prorogare a termenului pentru plata sumelor scadente nu garantează în niciun fel că aceste obligații vor fi îndeplinite începând cu data de 1 aprilie 2024 sau, anterior acestei date, va interveni o altă prorogare a termenului, prevalându-se executivul de această parabolă „de fier” a oportunității adoptării actelor normative în materie fiscal – bugetară.

De altfel, afirmația este fundamentată de practica deja cunoscută a legiuitorului secundar de a proroga la nesfârșit termenele pentru acordarea unor drepturi cuvenite, cu titlu de exemplu fiind situația beneficiarilor Legii nr. 154/2021, prin care au fost acordate despăgubiri urmașilor persoanelor persecutate de instaurarea regimului dictatorial. Deși aceste despăgubiri trebuiau acordate începând cu anul 2022, la finalul anului 2021 Guvernul a prorogat termenul pentru 1 ianuarie 2023. La finele anului 2022, Guvernul a adoptat o nouă Ordonanță de Urgență și a prorogat din nou termenul pentru 2024.

Raportat la Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în materia aplicării legilor denumite generic ale fondului funciar, prin adoptarea măsurilor dorite Guvernul României nu numai că își va înrăutăți situația în privința scadențelor drepturilor bănești, ci va permite o iminentă nouă condamnare pentru imposibilitatea justificării măsurii prorogării.


[1] Decizia nr. 460 din 22 iunie 2017, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.


Vlad Mustaca, Associate Lawyer PIPEREA ȘI ASOCIAȚII

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories