Colegiul de conducere al Curții de Apel București a arătat că la întâlnirea de unificare a practicii judiciare în materie civilă, la nivelul acestei instanțe și instanțelor arondate, aferentă trimestrelor II și III din anul 2019, desfășurată la data de 20 noiembrie 2019, dezbătându-se problema modului de aplicare în timp a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, s-a constatat că practica instanțelor din raza Curții de Apel București, în această materie, nu este unitară.
Verificând și jurisprudența instanțelor naționale în materie, autorul sesizării a constatat existența a două soluții diferite.
A) Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială, s-a considerat că dispozițiile art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se interpretează în sensul că acest act normativ este aplicabil doar acelor cereri (accesorii, incidentale, alte incidente procedurale) formulate în cadrul unei acțiuni introduse după data intrării sale în vigoare, iar nu și cererilor (accesorii, incidentale, alte incidente procedurale) formulate după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, însă în cadrul unei acțiuni introduse cât timp erau în vigoare prevederile Legii nr. 146/1997.
În susținerea acestei opinii s-a susținut că art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 face distincție între „acțiune” și „cerere”, noțiunile cu care operează textul nesuprapunându-se întocmai cu cele utilizate de Codul de procedură civilă.
Prin noțiunea de „acțiune introdusă după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013” legiuitorul a urmărit a se înțelege procesul început după acest moment, având în vedere că noțiunea de „acțiune civilă” a primit o reglementare legală prin art. 29 din noul Cod de procedură civilă. Astfel, acțiunea civilă la care face referire art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 cuprinde o multitudine de forme de manifestare, precum cereri, excepții, căi de atac etc. Or, întrucât cererile accesorii, incidentale, alte incidente procedurale (de exemplu, cerere de recuzare) sunt formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare, ele sunt parte din acțiunea civilă, în accepțiunea art. 29 din Codul de procedură civilă, așa încât le este aplicabilă legea în vigoare la data introducerii acțiunii.
Prin noțiunea de „cerere introdusă după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013” din cuprinsul art. 55 legiuitorul a urmărit a se înțelege toate acele cereri ce nu reprezintă o formă de manifestare a acțiunii civile, precum este cazul cererilor adresate Ministerului Justiției, la care face referire art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 (de exemplu, cereri pentru supralegalizarea înscrisurilor sau copiilor de pe înscrisuri, destinate a fi utilizate în străinătate) sau al cererilor pentru legalizarea de copii de pe înscrisurile aflate la dosar, la care face referire art. 9 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.
În sensul primei orientări jurisprudențiale s-au depus hotărâri judecătorești definitive relevante.
În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a arătat că dispozițiile art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se interpretează în sensul că acest act normativ este aplicabil atât cererilor (accesorii, incidentale, alte incidente procedurale) formulate în cadrul unei acțiuni introduse după data intrării sale în vigoare, cât și cererilor (accesorii, incidentale, alte incidente procedurale) formulate după intrarea sa în vigoare, însă în cadrul unei acțiuni introduse cât timp erau în vigoare prevederile Legii nr. 146/1997.
S-a argumentat că taxa judiciară de timbru se stabilește în baza legii în vigoare la data formulării cererii supuse timbrajului, indiferent că este vorba despre o cerere accesorie, incidentală sau alt incident procedural și independent de legea taxelor de timbru în vigoare la momentul declanșării litigiului în cadrul căruia este formulată respectiva cerere.
Trebuie avut în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este un act normativ preponderent fiscal, supus, în lipsă de dispoziții exprese contrare, principiului aplicării imediate a legii fiscale noi.
Astfel, în interpretarea art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, cu referire la cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, raportarea trebuie făcută la momentul formulării cererii supuse timbrajului, privită individual (spre exemplu, cerere reconvențională, cerere de intervenție în interes propriu, cerere de chemare în garanție, cerere de recuzare), chiar dacă cererea respectivă este formulată în cadrul unui litigiu aflat deja în derulare, care a fost declanșat la o dată când erau în vigoare prevederile Legii nr. 146/1997.
Și în sensul acestei orientări jurisprudențiale s-au atașat hotărâri judecătorești definitive/irevocabile.
