Preluările ostile în materie societară
30 octombrie 2023 | Bogdan POPESCU, Gabriela BODNĂRESCU
Bogdan Popescu
Gabriela Bodnărescu
Practica preluărilor ostile este cunoscută, în special, pe piețele americane, acolo unde a luat naștere, însă aceste strategii nu au ocolit în totalitate teritoriul european. Statisticile arată că, între 1985 și 2018, în Marea Britanie, au avut loc 385 de preluări ostile, următoarele în listă fiind Franța, cu 40 de preluări ostile, urmată de Norvegia și Suedia cu câte 24[1]. De-a lungul timpului, inclusiv marile companii, care domină piețele pe care activează, au fost confruntate cu potențiale preluări ostile, fiind cazul, spre exemplu, al societății Netflix și, mai recent, al societății Twitter.
Odată cu intensificarea tranzacțiilor bursiere și cu listarea unui număr tot mai mare de companii românești la bursele naționale și internaționale, care devin astfel expuse, am putea asista la un fenomen de extindere a acestor preluări și în privința societăților pe acțiuni înregistrate în România.
I. Ce este o preluare și, mai ales, ce o face ostilă?
Sensul noțiunii de preluare a societății este relativ intuitiv: o societate este preluată atunci când structura majoritară a acționariatului care (date fiind atribuțiile adunării generale, reprezintă factorul decizional ultim) este înlocuită.
De unde vine ostilitatea? Deși sensul comun al termenul ostil poate induce în eroare, în această privință ostil nu înseamnă ilegal, ilicit, nici măcar injust. Termenul ostil provine din antiteza deja consacrată între hostile takeover și friendly takeover, noțiuni folosite pentru a descrie preluarea unei societăți în funcție de atitudinea pe care conducerea actuală a societății țintă o are față de potențiala preluare.
Se arată că stabilirea calității unei preluări de a fi ostilă sau amicală nu reprezintă o calificare imuabilă: din contră, nu este exclus ca o preluare să înceapă prin a fi ostilă, însă, pe parcurs să devină amicală, sau o preluare amicală să se transforme într-una ostilă, atunci când suportul conducerii societății-țintă este pierdut[2].
La nivel de reglementare, prezintă interes, în primul rând, Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață. Totodată, din perspectiva dreptului comunitar, trebuie avută în vedere Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ofertele publice de cumpărare care tratează operațiunile de preluare a societăților, dar care, în ceea ce privește tratamentul legal al ostilității, lasă statelor membre o largă marjă de apreciere, după cum vom vedea în cele ce urmează.
II. Cum se realizează o preluare ostilă?
Potrivit legii române, în cazul în care o persoană intenționează să dobândească acțiuni ale unui emitent care i-ar atribui mai mult 33%[3] din drepturile de vot, în acest caz, acesta urmează să lanseze o ofertă de preluare[4]. Persoana care intenționează să emită o ofertă de preluare transmite ASF un anunț preliminar în vederea aprobării[5]. Ulterior aprobării, acest anunț preliminar privind oferta este transmis și societății obiect al preluării, pieței reglementate pe care sunt tranzacționate acțiunile și, de asemenea, este publicat în cel puţin un cotidian central şi unul local din raza administrativ-teritorială a emitentului.[6]
În realitate, destinatarii finali ai ofertei, singurii în măsură să decidă în mod direct dacă o acceptă sau nu, sunt acționarii, ale căror acțiuni fac obiectul ofertei de preluare. Cu toate acestea, în mod evident, și conducerea administrativă a societății va avea o poziție proprie față de oferta transmisă: o poate susține, situație în care putem vorbi de friendly takover, sau se poate opune, preluarea fiind astfel ostilă. În acest ultim scenariu, conducerea societății, a cărui poziție este în pericol, ar putea lua, în anumite condiții, diverse măsuri, după cum vom explica în continuare, pentru a încerca să determine eșecul preluării.
Achizitorul (cel ce urmărește să preia controlul) poate decide să nu trădeze în nici un fel intenția de preluare înaintea lansării ofertei. Într-un astfel de scenariu, achizitorul nu își va crește semnificativ procentul deținut din drepturile de vot, tocmai pentru a evita consecințele ce decurg din obligația legală de notificare a societății emitente[7].
O astfel de notificare poate funcționa ca o formă de avertizare a societății țintă care, astfel, ar putea începe să implementeze diverse măsuri sau strategii pentru a împiedica eventuala preluare sau pentru a face viitoarea oferta de preluare mai puțin atractivă în ochii acționarilor.
Strategia opusă ar fi aceea în care achizitorul își crește treptat participația în cadrul societății țintă, chiar cu riscul avertizării acesteia, construind ceea ce practica numește un cap de pod (toehold[8]) pe care urmează să se fundamenteze viitoarea ofertă de preluare.
Utilitatea unei astfel de metode, prin prisma costurilor (mai reduse) pe care le impune, a fost subliniată în literatura de specialitate: pentru ca oferta de preluare să fie avantajoasă pentru acționari, este de preferat ca prețul oferit pentru o acțiune să fie mai mare decât prețul ce ar putea fi obținut prin tranzacționarea pe piață[9]. Or, cu cât achizitorul deține mai multe acțiuni (cumpărate la prețul pieței) anterior transmiterii ofertei de preluare, cu atât vor fi mai puține acțiunile pentru care va fi nevoit să ofere un preț mai mare pentru a-și completa deținerea necesară pentru preluarea controlului.
III. Ce societăți pot fi preluate ostil?
Teoretic, în cazul acțiunilor tranzacționate, nu există societăți ale căror acțiuni să nu poată face obiectul unei oferte de preluare. Totuși, societățile cele mai vulnerabile sunt acelea ai căror acționari ar fi cei mai înclinați să accepte o astfel de ofertă. Fără a pătrunde în profunzime în psihologia acționarului, credem că, în majoritatea cazurilor, o astfel de decizie se ia în urma punerii în balanță a beneficiilor actuale și a celor potențiale.
Beneficiile actuale sunt reprezentate de câștigul, surplusul, pe care l-ar obține acționarul în cazul în care și-ar transfera acțiunile către ofertant, mai exact diferența dintre prețul actual al respectivelor acțiuni și prețul stabilit prin ofertă.
Beneficiile potențiale au, însă, o natură mai variată. Astfel, ar putea fi luată în calcul valoarea cu care acționarul presupune că vor crește acțiunile pe care le deține, putând chiar, la un moment dat, să depășească cu mult prețul oferit (beneficiul actual). Totodată, s-ar putea ține cont și de câștigurile pe care acționarul le obține din dividende și frecvența cu care acestea sunt distribuite de societate, precum și de eventuale planuri sau proiecte viitoare care au potențialul de a aduce un profit considerabil societății.
În esență, ceea ce se evaluează de fapt este încrederea pe care o are acționarul în progresul financiar și succesul companiei sub actuala conducere.
În măsura în care acționarii nu sunt mulțumiți de modalitatea în care conducerea societății le satisface interesele, este probabil ca aceștia să fie și mai tentați să părăsească societatea, în schimbul unui preț avantajos, făcând astfel loc achizitorului.
Posibilitatea unei societăți de a se găsi în situația unei preluări ostile nu depinde în nici un fel de mărimea acesteia, existând în practică exemple de societăți cu un renume pe piața pe care activează care, totuși, au fost preluate fără susținerea conducerii. În acest sens, menționăm preluarea companiei PeopleSoft, o companie renumită în domeniul software, de către Oracle în 2004[10] și preluarea Cadbury PLC, cea mai mare companie de dulciuri la acea vreme, după Mars, de către Kraft Foods Inc, în 2009[11].
IV. Metode de apărare – practici internaționale
Practica (în special cea din piețele americane) a condus la apariția unei întregi palete, extrem de variate, de metode și strategii la care societățile apelează pentru a preîntâmpina o preluare ostilă sau pentru a o bloca (atunci când aceasta a fost deja inițiată).
La nivel european, însă, eficiența apărărilor pe care consiliul de administrație le poate pune în aplicare depinde într-o măsură covârșitoare de modul în care statul respectiv a implementat Directiva 2004/25/CE. După cum precizam și anterior, această lasă o marjă de apreciere în privința tratamentului aplicat preluărilor ostile, statele membre având posibilitatea de a opta pentru protecția voinței acționarilor, în sensul împiedicării oricăror interferențe din partea conducerii societății.
Totuși, este utilă o trecere în revistă a celor mai cunoscute și practicate metode de apărare, pentru o mai bună înțelegere a dinamicii preluărilor ostile.
Cu titlu de măsuri preventive, societățile ar putea institui, prin actul constitutiv, ceea ce practica denumește shark repellants[12]. Această sintagmă desemnează acele clauze statutare care se activează atunci când este inițiată o preluare ostilă și care au tocmai rolul de a împiedica sau îngreuna finalizarea acesteia.
În această categorie am putea încadra, spre exemplu, instituirea unor majorități calificate pentru aprobarea unei astfel de mișcări [13] sau acele prevederi care reglementează emiterea unui număr mare de noi acțiuni pentru a face și mai oneroasă dobândirea pachetului de control (tactică cunoscută sub denumirea de macaroni defence[14]).
În același sens, amintim și metoda pilulelor otrăvite (poison pills), devenită o formă tradițională de apărare în practica americană, unde, până la începutul anilor ’90, peste 1000 de companii, reprezentând 43% din companiile listate la New York Stock Exchange, American Stock Exchange și National Association of Securities Dealers Automated Quotations System, au adoptat această metodă.[15]
Aceste pilule pot lua diferite forme, însă, generic, acestea reprezintă clauze potrivit cărora, în cazul în care un acționar dobândește o participare ce depășește un anumit procent, ceilalți acționari, cu excluderea celui dintâi, pot cumpăra acțiuni nou emise la un preț derizoriu sau semnificativ mai redus decât cel curent, tocmai pentru a dilua cota deținută de cel dintâi. Se arată că obiectivele pilulei sunt în principal acelea de a dilua poziția achizitorului, de a crea dubii cu privire la probabilitatea succesului acestuia, de a crește costurile achiziției și, totodată, de a motiva achizitorul să negocieze cu conducerea societății-țintă.[16]
Această metodă este cea care a fost aplicată de Netflix în anul 2012, pentru a bloca demersurile investitorului Carl Icahn de preluare a controlului, după ce acesta acumulase 9.98% din capitalul social, într-o perioadă în care acțiunile Netflix erau în scădere.[17]
O altă tactică întâlnită în practică, ca formă de apărare, constă în îndatorarea societății sau vânzarea de active importante ale acesteia, pentru ca societatea țintă să fie mai puțin atractiva în ochii celui ce intenționează să o preia. În această categorie putem încadra metoda bijuteriile coroanei (Crown Jewel); în astfel de cazuri, în actul constitutiv al societății este inserată o clauză care prevede că, în cazul în care se inițiază o preluare ostilă, cele mai valoroase active (în sens larg) ale companiei vor fi vândute, precum bunuri, brevete sau chiar secrete comerciale. În măsura în care scopul preluării era tocmai acela de a avea acces la aceste active, este probabil ca achizitorul să-și abandoneze planurile[18].
Atunci când conducerea nu este ostilă față de orice intenție de preluare, ci doar față de oferta concretă de preluare transmisă acționarilor, ar putea fi aplicată metoda white knight.
În acest caz, va fi identificată o societate, la rândul său interesată de preluare, dar care, spre deosebire de ofertant, este agreată de conducere, ca aceasta să facă o contra-ofertă[19] și, astfel, să diminueze șansele de acceptare a celei dintâi.
Ca o variație a metodei white knight, practica a dezvoltat și o variantă mai puțin intruzivă a acesteia, denumită white squire. În acest caz, terțul nu va prelua el însuți societatea-țintă, dar va achiziționa un pachet de acțiuni suficient de mare pentru a îngreuna eforturilor inițiatorului preluării ostile.
Atunci când niciuna dintre aceste apărări nu corespunde intereselor conducerii, societatea-țintă ar putea, la rândul său, să adopte o strategie ofensivă. În acest sens, menționăm, spre exemplu, metoda contra-atacului Pac-Man: societatea țintă face la rândul său demersurile pentru a achiziționa cât mai multe dintre acțiunile companiei ofertante, pentru a o determina să renunțe la demersul său. În unele cazuri, o astfel de tactică s-a soldat cu achiziționarea societății (inițial) ofertante de către societatea (inițial) țintă[20].
Nu în ultimul rând, menționăm și o tactică controversată, mai exact procedura greenmail (în antiteză cu blackmail – „șantaj” – din limba engleză). În acest caz, pentru a împiedica preluarea ostilă, societatea-țintă cumpără acțiunile deținute de cel ce intenționează să preia controlul asupra societății, oferind însă un preț mult mai mare decât valoarea curentă a respectivelor valori mobiliare[21]. Totuși, o astfel de procedură poate încuraja terții să lanseze false preluări, mai exact să acumuleze treptat un număr din ce în ce mai mare de acțiuni, pentru a presa societatea țintă să le răscumpere, fără a urmări, în realitate, preluarea controlului, ci doar obținerea unui profit considerabil. Față de procedura greenmail, în Statele Unite ale Americii au fost luate de-a lungul timpului diverse măsuri de descurajare. Spre exemplu, a fost reglementată o taxă de 50% asupra profitului pe care potențialul achizitor îl obține ca urmare a procedurii de greenmail.[22]
În fine, o metodă interesantă, care însă nu este per se un instrument de apărare împotriva preluării este reprezentată de metoda golden parachute, care permite conducerii să se salveze atunci când, în urma preluării, se decide schimbarea conducerii.
În esență, această parașută de aur este o clauză potrivit căreia în cazul unei preluări, contractul managerilor sau administratorilor încetează, aceștia având de asemenea dreptul la despăgubiri semnificative[23]. Spre exemplu, în anul 2015, ca urmare a preluării societății EMC de către Dell, CEO-ul de la acel moment al EMC a primit compensații în valoarea de 27 milioane de dolari.[24]
Observând modelul parașutei de aur, practica a extins această metodă și în favoarea unor angajați ai companiei, creând așa-numitele silver parachutes. În astfel de cazuri, în anumite condiții, dacă contractele respectivilor angajați încetează, aceștia ar fi îndreptățiți să solicite compensații bănești.
V. Puterile conducerii societății țintă în dreptul național – protecția voinței sociale
Prin Directiva 2004/25/CE, Uniunea European a reglementat, cu titlu opțional[25], regula board neutrality[26] și regula breakthrough[27], lăsând astfel posibilitatea statelor membre să decidă dacă doresc sau nu să intervină legislativ pentru a înlătura impedimentele în exprimarea liberă a voinței acționarilor, chiar cu riscul facilitării preluărilor ostile.
Astfel cum sugerează însăși denumirea, regula board neutrality impune ca membri conducerii societății-țintă să rămână neutri și, pe cale de consecință, să nu poată adopta nicio măsura de reacție față de preluarea inițiată. Potrivit regulii breakthrough, dacă actul constitutiv prevede anumite clauze de împiedicare a preluării (precum shark repellants), adunarea acționarilor poate decide suspendarea acestora pe durata de valabilitate a ofertei de preluare.
România a preluat, sub diferite forme, ambele reguli, prin art. 33 și 42 din Legea nr. 24/2007
Potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 24/2017, consiliul de administrație poate convoca adunarea generală extraordinară în vederea informării acționarilor cu privire la poziția sa în ceea ce privește oferta. În continuare, potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 24/2017, „de la momentul recepționării anunțului preliminar și până la închiderea ofertei, consiliul de administrație al societății obiect al preluării nu mai poate încheia nici un act și nu mai poate lua nicio măsură care să afecteze situația patrimonială sau obiectivele ofertei de preluare, cu excepția actelor de administrare curentă. ”.
Legea circumstanțiază categoria actelor care afectează situația patrimonială, menționând în alin. (4), cu titlu de exemplu, majorările de capital social sau emisiunile de valori mobiliare care dau drept de subscripție ori conversie în acțiuni, grevarea sau transferul unor active reprezentând cel puțin 1/3 din activul net conform ultimei situații financiare anuale.
Prin excepție, potrivit art. 33 alin. (5) din Legea nr. 24/2017, astfel de operațiuni ar putea fi totuși efectuate, însă numai cu aprobarea expresă a adunării generale extraordinare a acționarilor, convocată special ulterior anunțului preliminar.
Prin urmare, puterile conducerii societății țintă sunt extrem de limitate, consiliul de administrație putând doar să își exprime ferm și să își motiveze temeinic opoziția față de preluare și, eventual, să adopte tactici de apărare non-invazive, care nu afectează situația patrimonială a societății și care nu contravin obiectivelor preluării, precum identificarea unui white knight.[28]
În ceea ce privește restricțiile și condiționările deja stabilite prin actul constitutiv, art. 42 stabilește că adunarea generală a acționarilor va putea decide suspendarea restricțiilor privind transferul valorilor mobilare sau a restricțiilor privind drepturilor de vot, precum și limitarea exercitării votului multiplu aferent unei valori mobiliare.
Reglementarea tuturor acestor limitări protejează voința acționarilor, aceștia urmând să poată aprecia în mod liber cu privire la oportunitatea preluării societății de către un terț. O astfel de abordare poate avea un impact pozitiv și asupra administrării societăților în general – în această formulă, modalitatea cea mai sigură de a preveni o preluare ostilă va fi câștigarea încrederii acționarilor: cu cât acționarii sunt mai mulțumiți de status quo-ul de la momentul lansării ofertei, cu atât vor fi mai înclinați să refuze oferta, chiar în lipsa oricăror măsuri reactive din partea conducerii.
VI. Concluzii
Spre deosebire de alte domenii intens reglementate, preluările ostile, precum și strategiile de apărare față de acestea sunt rezultatul direct al experiențelor practice: nevoia de satisfacere a interesului economic, pe de o parte, și nevoia de protecție, pe de altă parte, au trezit imaginația celor confruntați cu acestea și au dat naștere unor tactici și metode extrem de creative.
Față de evoluția organică a practicii, legea a avut un rol corectiv, spre exemplu, de a descuraja practicile la limita legalității, cum a fost cazul procedurii greenmail, sau de a tempera contraatacul conducerii societății țintă prin obligarea acesteia la neutralitate.
Cu toate că epoca preluărilor ostile, care a dominat anii 80’-90’, în special în Statele Unite, pare că s-a încheiat, totuși, pandemia de Covid-19 a afectat drastic multe companii, lăsându-le vulnerabile în fața unor posibile ostilități, ceea ce a creat motive de îngrijorare inclusiv la nivel comunitar[29].
[1] A se vedea Statista Research Departament, Volume of hostile merger and aquisition (M&A) take-overs in Europe between 1985 and 2018, by country, publicat pe 30.05.2023 disponibil pe www.statista.com accesat la data de 11.08.2023
[2] E. L. Miller apud S. V. Bodu, Preluarea Ostilă, în Revista Română de Drept al Afacerilor 1 din 2020, p. 15-42.
[3] Precizăm că, la nivelul statelor membre UE, ca urmare a adoptării Directivei 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare, odată ce s-a atins un anumit procent din drepturile de vot deținute de către un acționar, împreună cu persoanele cu care acționează concertat (în dreptul național, 33% potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață), titularul nu poate rămâne în pasivitate, fiind obligat să facă o ofertă de publică de preluare a societății.
[4] A se vedea art. 32 alin. (1) din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață.
[5] A se vedea art. 32 alin. (2) din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață.
[6] A se vedea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață.
[7] Potrivit art. 71 din Legea nr. 24/1017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață „În cazul în care un acţionar dobândeşte sau înstrăinează acţiuni ale unui emitent, care sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi cărora le sunt anexate drepturi de vot, acţionarul este obligat să notifice emitentului procentul de drepturi de vot pe care le deţine în urma achiziţiei sau cesiunii în cauză, atunci când procentul respectiv atinge, depăşeşte sau scade sub unul din pragurile de 5%, 10%, 15%, 20%, 25%, 33%, 50% şi 75%. Drepturile de vot se calculează pe baza ansamblului acţiunilor la care sunt anexate drepturi de vot, chiar dacă exercitarea acestora este suspendată. Această informaţie este, de asemenea, furnizată pentru ansamblul acţiunilor care aparţin aceleiaşi categorii şi cărora le sunt anexate drepturi de vot.”.
[8] A se vedea Corporate Finance Institute, Toehold Postition/ Purchase – An investment strategy to get your foot in the door. Publicat la 14.10.2019 diponibil la următoarea adresă web Toehold Position/Purchase – Overview and Process (corporatefinanceinstitute.com), accesat la 13.08.2023. Se arată că, în general, capul de pod reprezintă o cotă de sub 5% , dar care permite deținătorului să exercite o presiune asupra societății țintă.
[9] A se vedea S. Bodu, Preluarea ostilă, în Revista Română de Dreptul Afacerilor nr. 1 din 2020, p. 15-42.
[10] A se vedea articolul Oracle Goes Hostile After Peoplesoft publicat de Forbes disponibil pe www.forbes.com accesat la data de 11.08.2023.
[11] A se vedea articolul Cadbury and Kraft agree £ 11.6 bn deal publicat de Financial Times disponibil pe www.ft.com accesat la data de 13.08.2023.
[12] A se vedea W. Kenton Shark Repellent: Meaning, Tactics, Example, disponibil la următoarea adresă web www.invetsopedia.com accesat la data de 08.09.2023
[13] A se vedea S. Bodu, op. cit.
[14]A se vedea D. Liberto, Macaroni Defense, disponibil la următoarea adresă web www.invetsopedia.com accesat la data de 08.09.2023
[15] A se vedea Robert F. Bruner, Universitatea din Virgina, The Poison Pill anti-takeoveor Denefnese: The Price of Strategic Deterrence, publicată de The Research Foundation of the Institute of chartered financial analysts, 1991, p. 2
[16] Idem, p. 6.
[17] A se vedea articolul, Netflix takes poison pill to ward off Icahn Takeover, publicat de BBC pe 5 noiembrie 2012 și disponibile la www.bbc.com accesat la 11.08.2023. A se vedea și comunicatul de presă emis de Netflix în data de 05.11.2012 și publicat pe site-ul propriu la următoarea adresă https://ir.netflix.net/investor-news-and-events/financial-releases/2012/default.aspx.
[18] A se vedea A. Hayes, Crown Jewels: What it Means, How it Works, disponibil la următoarea adresă web www.invetsopedia.com accesat la data de 11.08.2023.
[19] A se vedea A. Shleifer, R. W. Vishny, Greenmail, white knights and shareholders’ interest , în Rand Journal of Economics, Vol.12, no.3, 1986, p. 294.
[20] Spre exemplu este cazul societății Martin Marietta Corporation care, în 1982, a răspuns demersurilor de preluare de către lansate de către Bendix Corporation, cu un contra-atac, cumpărând cea din urmare companie. Cazul este menționat ca fiind originea apărării Pac-Man. A se vedea articolul Origins of the ’Pac-Man’ Defense publicat pe 23.01.1988 în The New York Times și disponibil la adresa Origins of the ‘Pac-Man’ Defense – The New York Times (nytimes.com), accesat la 13.08.2023.
[21] A se vedea N. Noked, „Greenmail” Makesa Comeback, in Harvard Law School Forum on Corporate Governance and Financial Regulation, publicat la data de 22 ianuraie 2014, disponibil la următoare adresă “Greenmail” Makes a Comeback (archive.org), accesat la 13.08.2023.
[22] A se vedea Sec. 5881 din US Code.
[23] A se vedea S. Bodu, op. cit..
[24] A se vedea articolul $27 million golden parachute for EMC CEO Joe Tucci publicat de CNN Business și disponibil la următoarea adresă web www.money.cnn.com accesat la 08.09.2023
[25] A se vedea art. 12 din Directiva 2004/25C/CE
[26] A se vedea art. 9 din Directiva 2004/25/CE
[27] A se vedea art. 11 din Directiva 2004/25/CE
[28] A se vedea S. Bodu, op. cit.. Se arată că „orice fel de măsuri ale conducerii unei societăți-țintă – cu excepția recomandării(opiniei) adresate acționarilor și a găsirii unui ofertant alternativ (white knight) – îi sunt interzise, mai puțin atunci când sunt aprobate de adunarea generală.”
[29] A se vedea, spre exemplu, Comunicatul de presă din 25 martie 2020 privind noile orientări de protecție a activelor și tehnologiilor europene față de investitorii străini, disponibil la următoarea adresă web Comisia emite orientări cu privire la active și tehnologii (europa.eu), accesat la 13.08.2023. În același sens, a se vedea și articolul de presă EU fears a rise in hostile takeovers publicat pe www.dw.com la data de 04.07.2020, accesat la data de 13.08.2023.
Bogdan Popescu, Partner STOICA & Asociații
Gabriela Bodnărescu, Junior Lawyer STOICA & Asociații
