« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
6 comentarii

Întrebare preliminară cu privire la suspendarea fiscalului până se judecă penalul (ÎCCJ – din oficiu)
14.01.2021 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul suprem din România se întreabă, din oficiu (!!!!!!!!! – semnele exclamării sunt pentru avocații implicați, nemenționați și neidentificați/sau pentru consilierul juridic, dacă avocați n-au fost), cu privire la suspendarea fiscalului până se judecă penalul (C-582/20).

Situația de fapt:
1. materii de drept UE incidente: TVA, fiscalitate
2. avem o legislație națională care permite organelor fiscale ca, după ce au emis o decizie de impunere prin care au refuzat recunoaşterea dreptului de deducere a TVA plătită în amonte, să suspende soluţionarea contestaţiei administrative până la soluţionarea unui dosar penal care ar putea furniza elemente obiective suplimentare referitoare la implicarea persoanei impozabile în frauda fiscală
3. necesitatea de a se afla dacă dreptul Uniunii se opune unei astfel de legislații
4. totodată, necesitatea de a se afla dacă răspunsul ar fi diferit dacă, pe parcursul suspendării soluţionării contestaţiei administrative, persoana impozabilă ar beneficia de măsuri provizorii apte să suspende efectele refuzului dreptului de deducere a TVA
5. pentru întregul conținut al cererii de pronunțare a unei decizii preliminare, a se vedea aici, în limba română (24 de pagini); pentru ce vor citi judecătorii CJUE, a se vedea aici în franceză (18 pagini) – evident că regretăm nespus faptul că pe pagina ÎCCJ nu putem consulta această încheiere, trebuind să ne considerăm norocoși că o putem face pe pagina CJUE (pentru ce putem doar consulta pe pagina ÎCCJ, a se vedea aici).

Notă MMB: Pentru mine, citind două paragrafe din această încheiere ÎCCJ în cadrul dezbaterii Ce este cu adevărat evaziunea fiscală?, a se vedea aici, de la minutul 53:00.

Dispoziții de drept UE invocate a fi incidente: „Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la suspendarea fiscalului până se judecă penalul (ÎCCJ – din oficiu)

  1. Ioan BUCSA spune:

    Astfel de cauze sunt frecvente pe rolul tribunalelor/curţilor de apel! Nu se suspendă inspecţia ci contestaţia; e un fel de pedeapsă pentru că ai îndrăznit să conteşti!!! Organul fiscal are o decizie de impunere pe care o poate pune în executare, te bagă în insolvenţă/faliment şi chiar te radiază de tot până se termină dosarul penal dacă vreo instanţă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Speţa ICCJ e mai interesantă(!) pentru că se face referire la furnizorii furnizorilor!!! Nu cred că era utilă întrebarea, dar bine că s-a întrebat, mai ales dacă executarea deciziei de impunere a fost suspendată.

    • De ce considerați că nu e utilă? Că dacă nu e utilă, nu va răspunde CJUE și deci s-a pus degeaba, plus că există riscul să se suspende alte judecăți ce deja începuseră să se soluționeze în favoarea contribuabilului. Uitați aici un exemplu: https://citate.juridice.ro/11750/suspiciunea-savarsirii-unei-infractiunii-de-evaziune-fiscala-in-care-ar-fi-fost-implicat-contestatorul-nu-are-nicio-justificare-in-a-dispune-suspendarea-solutionarii-contestatiei-administrative/

      Întreb sincer de ce considerați că e lipsită de utilitate, și aceasta pentru că nu am citit decât pasaje și nu am stat să o analizez.

      • Ioan BUCSA spune:

        Nu e utilă pentru instanţă, raportat la contextul factual nu se justifica suspendarea contestației(nu rezultă că reclamanta ştia sau putea să ştie ce ilegalităţi fac furnizorii furnizorilor). Pentru noi ceilalţi e utilă pentru alte speţe.

        • Pai asta zic. Ca daca nu e utila pentru instanta de trimitere, Guvernul Romaniei va invoca acest aspect si CJUE va zice ca e inadmisibila cererea de pronuntare a unei decizii preliminare. De aceea zic ca daca chiar e asa, atunci aceasta trimitere ex officio poate fi de fapt o capcana.

          Daca chiar asa e, atunci trebuie ca avocatii, in alte cauze, acolo unde intr-adevar astfel de intrebari sunt utile, sa solicite neaparat si ei realizarea unei trimiteri asemanatoare cu cea realizata de ICCJ. In niciun caz sa accepte doar suspendarea pana la pronuntarea lui CJUE in aceasta cauza.

          Concret: pentru CJUE, intrebarea, si deci raspunsul, trebuie sa fie utila pentru speta concreta de pe rolul instantei care sesizeaza. Ca daca nu e, degeaba e pentru restul dreptului din Romania. Iar apoi, dupa ce va zice CJUE ca e inadmisibila intrebarea – dar pe motiv ca nu era utila raportat la faptele concrete din speta ICCJ – celelalte instante din Romania care vor citi doar dispozitivul lui CJUE – ca doar acela *si cu intrebarea se publica in JOUE, vor avea motiv sa zica ca Domnule!!!, nu e competenta CJUE, ca uite ce a zis, ca e inadmisibila o astfel de intrebare.

          Mie mi se pare si suspect ca avocatul recurentului n-a solicitat el mai intai trimitere. Si apoi a solicitat total diferit de ce a trimis ICCJ, si ICCJ nu a explicat de ce a respins intrebarile solicitate de avocatul recurentului.

          Dar ma rog, poate nu stiu eu drept UE. Dar daca e intr-adevar o capcana, atunci acesta este si un motiv pentru recuzarea completului dupa ce raspunde CJUE si zice ca e inadmisibila.

          Vedem.

      • Cateva detalii:

        Este Decizia de impunere din 2014 definitiva? A fost contestata?

        Art 105^1 permite reverificarea cu conditie: (3) Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.

        Daca discutam de furnizori inactivi se aplica ceea ce pe JURIDICE.ro in 3 noiembrie 2014 afirmam ca masura din Codul fiscal era nelegala depasind cadrul Directivei TVA 112/2006. C-101/16 din 19 octombrie 2017 în cauza SC Paper Consult SRL împotriva Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrației Județene a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a constatat acelasi lucru.

        Daca discutam de documente justificative se aplica C-430/19:
        46 În această privință, trebuie amintit că determinarea măsurilor care, într‑o anumită cauză, pot fi pretinse în mod rezonabil din partea unei persoane impozabile care dorește să exercite dreptul de deducere a TVA‑ului pentru a se asigura că operațiunile sale nu sunt implicate într‑o fraudă săvârșită de un operator în amonte depinde în mod esențial de circumstanțele respectivei cauze (Hotărârea din 22 octombrie 2015, PPUH Stehcemp, C‑277/14, EU:C:2015:719, punctul 51).

        47 Deși o astfel de persoană impozabilă poate fi obligată, în cazul în care dispune de indicii care permit să se bănuiască existența unor nereguli sau fraude, să se informeze cu privire la operatorul de la care intenționează să achiziționeze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia, administrația fiscală națională competentă nu poate impune totuși în general respectivei persoane impozabile, pe de o parte, să verifice dacă emitentul facturii aferente bunurilor și serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și dacă și‑a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata TVA‑ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privință (Hotărârea din 22 octombrie 2015, PPUH Stehcemp, C‑277/14, EU:C:2015:719, punctul 52).

        48 Întrucât prezentarea unor astfel de documente suplimentare nu este prevăzută de articolul 178 litera (a) din Directiva TVA și poate afecta în mod disproporționat exercitarea dreptului de deducere, precum și, prin urmare, principiul neutralității, administrația fiscală națională competentă nu poate solicita în general o astfel de prezentare.

        49 În aceste condiții, este necesar să se răspundă la întrebările a doua‑a patra că principiile care guvernează aplicarea de către statele membre a regimului comun al TVA‑ului, în special cele ale neutralității fiscale și securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în prezența unor simple bănuieli nesusținute cu dovezi ale administrației fiscale naționale cu privire la realizarea efectivă a operațiunilor economice care au stat la baza emiterii unei facturi fiscale, persoanei impozabile destinatare a acestei facturi să i se refuze dreptul de deducere a TVA‑ului dacă nu este în măsură să furnizeze, în afara facturii menționate, alte elemente care să probeze realitatea operațiunilor economice realizate.

        Apoi se aplica Principiul Kittel: persoana care solicită rambursarea TVA ştia sau ar fi trebuit să ştie de existenţa unei fraude pe lanţul de aprovizionare.

        Poate ca problema este ca noi privim lucrurile anapoda. Parchetul trebuie sa dovedeasca infractiunea, acolo unde ea s-a comis si instanta sa anuleze documentele, acolo unde ele au fost comise. CJUE spune ca că principiile care guvernează aplicarea de către statele membre a regimului comun al TVA‑ului, în special cele ale neutralității fiscale și securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în prezența unor simple bănuieli nesusținute cu dovezi ale administrației fiscale naționale cu privire la realizarea efectivă a operațiunilor economice care au stat la baza emiterii unei facturi fiscale, persoanei impozabile destinatare a acestei facturi să i se refuze dreptul de deducere a TVA‑ului dacă nu este în măsură să furnizeze, în afara facturii menționate, alte elemente care să probeze realitatea operațiunilor economice realizate. Ori parchetul s-a erijat in autoritate fiscala, calculand TVA si impozit pe profit, atributie pe care nu o are. Deci inca nu exista o fapta penala la beneficiar, dar pentru ca un furnizor al furnizorului, ar fi putut sa nu poata proba realitatea operatiunilor atunci tot lantul este infractional. Pai atunci de ce statul beneficiar final nu este si el in lant?

        Tempus regit actum. Trimiterile ICCJ se fac pe noul CPF, ori perioada verificata si reverificata este pe vechiul cod

        Art. 214 Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă

        (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

        a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

        b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

        (2) Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.

        (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.

        (4) Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

        Eu personal vad problema in aplicarea alin (4). Autoritatea competenta respectiv Contenciosul fiscal nu mai judeca contestatia fiscala, pentru ca organul penal necompetent fiscal, care ar fi trebuit sa trimita la instanta competenta, contencios fiscal sa rezolve chestiunea prealabila, si-a asumat in necompetenta, competenta, pentru ca judeca actiunea civila din dosarul penal, la care ANAF nu s-a inscris cu o creanta certa.

        Trebuie avut în vedere și faptul că, în forma sa actuală, art. 10 din Legea nr. 241/2005 face o trimitere expresă la pretențiile părții civile, ceea ce înseamnă că aceste pretenții trebuie să fie cuantificate și formulate în condițiile legislației speciale (procedura fiscală) și urmând regulile cunoscute din procedura fiscală; esențial, nu există prejudiciu fără o creanță fiscală.

        Citez din Av. Costas:

        Prejudiciul. Există unul sau mai multe prejudicii în cauzele așa-zise de evaziune fiscală? Recuperarea acestui prejudiciu este obiectivul principal al organelor fiscale, orice alt obiectiv fiind secundar (ex. angajarea răspunderii penale a persoanelor care au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005, anularea unor înscrisuri, instituirea unor interdicții pentru persoanele condamnate penal etc.)

        ANAF, Direcția Generală de Integritate, raport A_DGI nr. 2464/21.11.2018:
        – Constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal trebuie făcută în baza unui act care să stabilească în mod cert existența prejudiciului și a întinderii acestuia;
        – Singurele acte prin care se stabilește în mod cert existența acestui prejudiciu fiscal sunt decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, iar procedura de emitere sau de modificare a acestora este cea prevăzută în Codul de procedură fiscală;
        – Singura autoritate competentă, potrivit legii fiscale, să emită titlu pentru creanța fiscală este ANAF.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.