« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

CEDO. Hotărârea în Cauza Dimitrie Dan Popescu și alții împotriva României
14.01.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 40 din 13 ianuarie 2021 a fost publicată Hotărârea în Cauza Dimitrie Dan Popescu și alții împotriva României, din 29 septembrie 2020.

În fapt

Cererile privesc imposibilitatea reclamanților de a se bucura de dreptul lor de proprietate, recunoscut de instanțele naționale, asupra unor imobile naționalizate de stat în timpul regimului comunist totalitar, întrucât bunurile respective au fost vândute de stat chiriașilor care locuiau în acestea.

Reclamanții au obținut hotărâri judecătorești definitive care constatau că naționalizarea de către fostul regim comunist a proprietăților acestora fusese nelegală și că aceștia nu au încetat să fie proprietarii legitimi ai respectivelor bunuri. În pofida faptului că titlurile de proprietate ale acestora nu au fost contestate, reclamanții nu au putut redobândi posesia asupra imobilelor lor, întrucât fuseseră vândute de către stat unor terți. Reclamanții nu au primit despăgubiri pentru pierderea bunurilor.

În drept

Imposibilitatea de a redobândi posesia asupra bunurilor naționalizate în mod nelegal sau de a obține despăgubiri în această privință, în pofida hotărârilor judecătorești prin care sunt recunoscute drepturile de proprietate asupra acestor bunuri, constituie o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.”

Cu privire la fond

Curtea amintește că imposibilitatea unui justițiabil de a redobândi posesia bunurilor sale, în pofida pronunțării unei hotărâri definitive prin care a fost recunoscut dreptul său de proprietate asupra bunurilor în cauză, constituie o lipsire de proprietate în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În absența unei despăgubiri, o astfel de lipsire impune persoanei în cauză o sarcină disproporționată și excesivă, cu încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prejudiciul material

O hotărâre prin care aceasta a constatat o încălcare impune statului pârât obligația legală de a pune capăt respectivei încălcări și de a înlătura consecințele acesteia astfel încât să restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare.

În circumstanțele prezentei cauze, Curtea consideră că restituirea bunurilor imobile în discuție îi va plasa pe reclamanți, pe cât posibil, într-o situație echivalentă celei în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

În lipsa unei asemenea restituiri din partea statului pârât, acesta trebuie să plătească reclamanților, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, o sumă care corespunde cu valoarea actuală a proprietăților acestora.

Important: Guvernul a mai invocat excepţia de inadmisibilitate privind neepuizarea căilor de atac interne, referitoare la parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013. Curtea a respins excepţia, reamintind statuarea sa din hotărârile pronunțate în cauzele Străin și alții, Preda și alții, Dickmann și Gion, precum și Ana Ionescu și alții.

Hotărârea CEDO

„Pentru aceste motive, în unanimitate, Curtea:

1. hotărăște că moștenitorii reclamanților, care și-au manifestat dorința de a continua prezenta procedură în locul acestora, au calitatea de a face acest lucru (a se vedea anexa);
2. decide să conexeze cererile;
3. decide scoaterea de pe rol a cererilor nr. 28.872/04, 3.996/05 și 15.783/05, în măsura în care privesc pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în legătură cu bunurile imobile menționate la pct. 12 din prezenta hotărâre;
4. declară cererile admisibile în ceea ce privește celelalte capetele de cerere întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea anexa);
5. declară cererile inadmisibile în ceea ce privește restul capetelor de cerere;
6. hotărăște că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1;
7. hotărăște:
a) că statul pârât trebuie să le restituie reclamanților, în termen de trei luni, bunurile imobile în cauză;
b) că, în caz contrar, statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în același termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pentru aceste sume, pentru prejudiciul material;
c) că, în orice caz, statul pârât trebuie să le plătească reclamanților, în același termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, plus orice sumă ce poate fi datorată de către reclamanți cu titlu de impozit pentru aceste sume, pentru prejudiciul moral și pentru cheltuielile de judecată;
d) că sumele indicate în tabel trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, cu excepția sumelor acordate reclamanților din cererile nr. 29.712/05, 41.411/05, 27.808/07, 46.902/07, 61.539/08, 53.085/09 și 35.610/14;
e) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;
8. respinge cererile de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.”

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.