« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

AVAC România ref. rolul procurorului în stabilirea întinderii prejudiciului suferit de victime
14.01.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Joi, 14 ianuarie 2021, Asociația Victimelor Accidentelor de Circulație – AVAC România a dat publicității următorul comunicat, semnat de Cătălin Codescu, Președinte:

În îndeplinirea scopului stabilit în statut, referitor la supravegherea modului în care sunt respectate drepturile victimelor accidentelor rutiere, în ultima perioadă AVAC a constatat că, în multe cauze penale privind accidentele de circulație, procurorul pune concluzii cu privire la cuantumul daunelor solicitate de victime, forțând limitele principiului disponibilității, transformându-se astfel în avocatul uneia din părți, aspect ce poate influența decizia judecătorului și implicit calitatea actului de justiție. Având în vedere aceste aspecte, am considerat că se impune să procedăm la analiza prevederilor din Constituție, Codul de Procedură Penală, Codul de Procedură Civilă, punctul de vedere al procurorului general al României și Deciziile Curții Constituționale, pentru a arăta legalitatea și temeinicia acestui tip de intervenție în actul de justiție. În urma analizei se poate concluziona:

(1) În soluționarea laturii civile a procesului penal, procurorul are un rolul activ ce presupune posibilitatea acestuia de a cenzura modul de soluționare a acțiunii civile numai:

atunci când constată încălcări ale legii sau ale drepturilor fundamentale ale cetățeanului;

atunci când constată aspecte de neconformitate în administrarea probelor privind împrejurările cauzei;

în limitele și fără a afecta principiul disponibilității.

(2) „Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este cel al disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și la părți.”[1]

(3) ”Cu privire la determinarea limitelor cererii de chemare în judecată sau a cadrului procesual, titularul este decidentul principal. De regulă, reclamantul este cel care precizează cu cine doreşte să se judece, fără ca instanţa să poată impune chemarea în judecată a unei anumite persoane.

Tot reclamantul arată în cerere ce anume doreşte să obţină, iar instanţa de judecată nu poate judeca altceva, să dea ceva ce nu a cerut reclamantul sau mai mult decât a cerut. Codul de procedură civilă este imperativ, şi cere judecătorului să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată de reclamant. Încălcarea acestor dispoziţii imperative deschid celui lezat calea procesuală a apelului, invocând încălcarea principiului disponibilităţii.”[2]

(4) În cauzele privind accidentele de circulație soldate cu vătămări corporale sau deces, reclamantul își valorifică drepturile nepatrimoniale lezate (dreptul la viață, la integritate fizică și psihică). Daunele morale rezultate prin încălcarea acestor drepturi și evidențiate prin valorificarea principiului disponibilității, nu pot fi compensate prin aplicarea unor criterii prestabilite (șabloane, grile, etc.) prevăzute într-un act normativ sau alt tip de document emis de o autoritate publică, ci presupun o evaluare particulară și detaliată realizată de judecător, singurul exponent în ecuația înfăptuirii justiției în țara noastră, care deține pârghiile necesare evaluării și aprecierii acestui tip de prejudiciul, în vederea unei corecte compensări, în baza unor principii de drept privat și ținând seama de cerințele echității, cu aprecierea întregului material probator ce relevă modul în care viața victimei a fost afectată de evenimentul traumatic.

(5) Dacă argumentarea prejudiciul pretins, ce urmează a fi analizat în activitatea de înfăptuire a justiției de către judecător, s-a făcut prin încălcarea unei legi sau a drepturilor fundamentale, procurorul poate interveni și pune concluzii, acestea fiind obligatoriu motivate.

(6) Totodată procurorul, atunci când identifică probe neconforme ce pot influența decizia judecătorului, inclusiv asupra cuantumului daunelor morale, poate interveni în a arăta care sunt aceste probe (ex: acte medicale false sau străine cauzei, lipsa cauzalității medico-legale între anumite afecțiuni invocate și trauma suferită prin infracțiune, etc.) și modul în care, în accepțiunea sa, pot influența decizia.

(7) Orice altă intervenție a procurorului cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate de victimă, (simple puncte de vedere/păreri, etc.) ar reprezenta o încălcare a principiului disponibilității, fiind lipsită de fundament juridic, instanța având obligația de a interveni și de a cenzura astfel de poziții.

(8) Argumente juridice:

– Natura acțiunii civile, în procesul penal, este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile.

– Potrivit art. 19 pct. (5) Cod Procedură Penală “Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.”

– Rolul activ al procurorului în proces, este de aflare a adevărului și respectare a legii.[3] Procurorul exercită rol activ în soluţionarea acţiunii civile în conformitate cu dispoziţiile legale, limitările ţinând de respectarea principiului disponibilităţiifiind cele legate de pornirea acţiunii civile, dovedirea temeiniciei acesteia în privinţa întinderii prejudiciului şi a convenţiilor care pot interveni între părţi.[4]

– În art. 131 alin. (1) Constituție se precizează că procurorul apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Procurorul, în soluționarea laturii civile în procesul penal, nu este adversarul vreuneia din părți, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul constituțional, referindu-se la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părți, ci de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuție astfel de drepturi și libertăți.[5]

– În cursul judecăţii, procurorul formulează cereri, ridică excepţii şi pune concluzii. Cererile şi concluziile procurorului trebuie să fie motivate.[6]

Procurorul are dreptul de a cenzura modul de soluţionare a acțiunii civile cu respectarea reglementărilor referitoare la: calitatea persoanei constituite ca parte civilă; la respectarea termenului de introducere a acţiunii civile; la legitimitatea exercitării acţiunii în raport de condiţionarea legală ca faptul ilicit generator de prejudiciu să fie reprezentat de fapta penală dedusă judecăţii; la respectarea dispoziţiilor privind limitarea exercitării concomitente a acţiunii civile la instanţa civilă şi la cea penală[7].

– Procurorul participă în procesul civil prin punerea de concluzii, dacă această este cerută în vederea apărării ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor. Prin urmare, scopul acțiunii procurorului este acela de a asigura conforma aplicare a legii în privința admiterii sau respingerii cererilor părților, aceasta fără a afecta principiul disponibilității.[8]

(9) Fără a deține o evidență a cauzelor ce au favorizat sau defavorizat victimele prin intervenția procurorului, care se referă la punerea de concluzii cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate, AVAC consideră că actul de jutiție trebuie să se realizeze prin respectarea valorile statului de drept, a principiilor privind înfăptuirea justiției și astfel să conducă la aflarea adevărului în cauză.

Material întocmit și cu sprijinul av. Remus Ciuraru.


[1] Decizia 2952/2007 a Secţiei civile a ÎCCJ.
[2] Acta Universitatis George Bacovia. Juridica – Volume 4. Issue 2/2015 – http://juridica.ugb.ro/ – Ovidiu NEICUȚESCU
[3] art. 363 CPC, pct. 2
[4] RIL Nr.18582/1880/2005 – disponibil aici
[5] Curtea Constituțională – Decizia nr. 190/2008
[6] Art. 363 CPC, pct. 3
[7] RIL Nr.18582/1880/2005 – disponibil aici
[8] Prof. univ. emerit dr. Ion Deleanu a publicat în Revista Română de Jurisprudență nr. 5/2013 articolul intitulat ,,Participarea procurorului în procesul civil. Disecţia prevederilor art. 92, art. 216 şi art. 394 C. pr. civ.https://www.juridice.ro/444175/ion-deleanu-participarea-procurorului-in-procesul-civil-disectia-prevederilor-art-92-art-216-si-art-394-c-pr-civ.html


PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.