Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3 SUV
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Drept civil, Familie, Opinii, SELECTED

Drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale copilului nenăscut

1 noiembrie 2023 | Cristina SĂVULESCU
Cristina Săvulescu

Cristina Săvulescu

Art. 36. Cod Civil

Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.

Articolul 36 din Noul Cod Civil se referă la personalitatea juridică a copilului conceput. Textul prevede că persoana concepută este considerată născută pentru tot ceea ce îi privește interesul, însă aceasta trebuie să se nască viu și să aibă o existență viabilă.

Acest articol reflectă o perspectivă importantă în dreptul civil, recunoscând faptul că copilul conceput are drepturi și interese care trebuie protejate. Totuși, se impune o distincție între concepție și naștere, menționând că persoana concepută trebuie să se nască vie pentru a beneficia de drepturi juridice.

Prin această prevedere, legiuitorul dorește să stabilească un echilibru între protejarea intereselor copilului conceput și considerarea realităților medicale și biologice. De exemplu, se recunoaște că o sarcină poate să nu ducă la nașterea unui copil viu, iar aceasta poate avea implicații juridice.

De asemenea, articolul 36 subliniază necesitatea unui tratament juridic adecvat pentru copiii concepuți, chiar dacă aceștia nu s-au născut încă. Aceasta poate include, de exemplu, dreptul la moștenire sau la alte beneficii ce decurg din starea civilă.

JURIDICE by Night

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

1. Care sunt drepturile copilului conceput? Beneficiază acesta de toate drepturile subiective patrimoniale şi nepatrimoniale?

Copilul conceput beneficiază de anumite drepturi subiective patrimoniale și nepatrimoniale, dar acestea sunt supuse unor condiții specifice. Este important să se sublinieze că, în majoritatea jurisdicțiilor, aceste drepturi sunt recunoscute doar în cazul în care copilul se naște viu.

Drepturile copilului conceput includ:

Drepturi patrimoniale: Acestea pot include dreptul la moștenire (vocația succesorală) sau dreptul de proprietate asupra unor bunuri. Totuși, aceste drepturi devin efective doar în cazul în care copilul se naște viu.

Drepturi nepatrimoniale: Acestea includ, de exemplu, drepturile la respectarea demnității, la integritatea fizică și psihică, la identitate, și la dezvoltare. Totuși, aceste drepturi sunt adesea asociate cu persoanele născute și, în practică, pot fi dificil de exercitat de către copilul încă nenăscut.

Limitări ale drepturilor copilului conceput:

Drepturile copilului conceput sunt sub condiție suspensivă, adică ele devin efective doar în cazul în care copilul se naște viu.

Efectele juridice ale acestor drepturi nu sunt retroactive, ceea ce înseamnă că nu se aplică în mod retroactiv pentru perioada anterioară nașterii.

Condiția suspensivă este esențială în determinarea exercitării drepturilor și obligațiilor copilului conceput.

Este important să reținem că, înainte de naștere, copilul conceput nu are capacitatea de a acționa în mod independent și nu poate exercita drepturi sau obligații în mod direct. Acestea devin efective abia după naștere, sub rezerva îndeplinirii condiției suspensive.

În România, conform legislației, drepturile copilului conceput sunt recunoscute începând cu momentul concepției. Acest lucru este stipulat în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care definește copilul ca fiind „persoana în vârstă de până la 18 ani”.

Natura juridică a condiționării conform căreia copilul trebuie să se nască viu se referă la faptul că, în România, pentru a beneficia de anumite drepturi și protecții legale, copilul trebuie să supraviețuiască nașterii și să trăiască după aceea. Acest lucru este important în cazul acordării unor drepturi specifice legate de identitate, cetățenie și îngrijire medicală, printre altele.

Drepturile copilului conceput pot fi influențate de această condiționare în sensul că drepturile complete, inclusiv cele legate de viața și sănătatea copilului, intră în vigoare numai după naștere. Până atunci, copilul beneficiază de o protecție specifică, dar nu are acces la toate drepturile pe care le va avea ulterior.

2. Ce înseamnă ,,copil conceput” şi cum corelăm această sintagmă cu tehnicile de reproducere umană asistată medical?

Termenul „copil conceput” se referă la stadiul de dezvoltare al unui embrion uman care a fost creat în urma fecundării oului de către un spermatozoid, dar care nu s-a născut încă. În context legal și medical, acest termen este important pentru că desemnează momentul de la care unele drepturi și obligații pot să se aplice unui viitor copil, încă din timpul perioadei de gestație.

Tehnicile de reproducere umană asistată medical (cum ar fi fertilizarea in vitro sau inseminarea artificială) sunt metode prin care se încearcă să se ajute persoanele care întâmpină dificultăți în a concepe un copil în mod natural. În cazul acestor tehnici, „copilul conceput” se referă la etapa în care embrionul a fost creat în laborator, dar încă nu a fost implantat în corpul femeii. Deci, în acest context, copilul conceput înseamnă un embrion uman care a fost creat în afara corpului uman, în vederea pregătirii pentru o eventuală implantare în uter.

În legislația din România, copilul încă nenăscut este tratat ca fiind născut ori de câte ori se discută despre drepturile sale. Acest lucru este legat de ideea de „capacitate de folosință anticipată” a unui copil conceput, dar care nu s-a născut încă, cu condiția ca acesta să se nască viu. Această excepție este consemnată în articolul 36 din Codul civil, oferind astfel recunoașterea unor drepturi copilului încă nenăscut și asociindu-i anumite drepturi și obligații.

Embrionul uman sau fătul reprezintă o entitate în curs de dezvoltare, intrinsec legată de momentul nașterii sale din corpul mamei. În ciuda acestui fapt, până la momentul nașterii, el nu dobândește statutul de persoană distinctă în cadrul ordinii juridice, fiind asociat juridic exclusiv cu mama sa. Deși, așa cum am precizat anterior, legea îi recunoaște unele drepturi, atât de natură patrimonială, cât și nepatrimonială, acestea sunt contingentate (limitate )  de anumite condiții. Mai simplu spus, embrionul uman nu are o existență juridică concretă și nu devine subiect de drept decât în momentul nașterii sale vii.

Această perspectivă subliniază diferența dintre existența biologică a embrionului sau fătului și recunoașterea sa în cadrul sistemului juridic. Chiar dacă procesul biologic de dezvoltare este în curs, acesta nu dobândește automat statutul de subiect de drept, ci acesta este condiționat de nașterea sa viabilă. Această interpretare evidențiază complexitatea interacțiunii dintre aspectele medicale, etice și juridice în cazul concepției și dezvoltării umane precoce.

3. În ce condiții sunt recunoscute drepturile copilului conceput? Ce natură juridică are condiţionarea conform căruia trebuie să se nască viu şi cum influenţează aceasta naşterea drepturilor?

Condiționarea conform căreia trebuie să se naște viu are o natură juridică semnificativă. Aceasta se numește „condiție suspensivă.” Acest lucru înseamnă că efectele drepturilor copilului conceput sunt suspendate și nu devin efective decât în cazul în care se îndeplinește această condiție. Prin urmare, există o diferență semnificativă între recunoașterea drepturilor copilului conceput și exercitarea efectivă a acestor drepturi, care are loc doar după nașterea lui.

Această condiție suspensivă are un impact asupra momentului în care drepturile devin efective și poate influența, de exemplu, dreptul la moștenire sau dreptul la beneficii legate de starea civilă a copilului. Este important de subliniat că această condiție are rolul de a proteja drepturile copilului și de a evita conflicte sau complicații în cazul în care copilul nu se naște viu.

În esență, legea acordă un anumit statut juridic embrionului sau fătului, chiar înainte de naștere, dar acesta este condiționat de nașterea vie. Dacă condiția nu este îndeplinită, drepturile respective sunt eliminate și nu sunt transmise sau moștenite. Acest concept de „capacitate de folosință anticipată” subliniază complexitatea modului în care legea abordează dezvoltarea umană precoce și recunoașterea statutului juridic în acest context.

2. Sunt aceste drepturi protejate între data concepțiunii şi data nașterii, şi dacă da, cum şi de către cine? Din ce patrimoniu fac parte aceste drepturi în intervalul menționat?

Drepturile copilului conceput sunt recunoscute în intervalul dintre data concepției și data nașterii, însă există anumite aspecte juridice importante de luat în considerare:

Drepturile copilului conceput fac parte din ceea ce se numește „patrimoniul personal anticipat”. Acesta include drepturi de natură patrimonială și nepatrimonială care se referă la viitorul copil. De exemplu, dreptul la moștenire sau dreptul la daune în caz de prejudiciu.

Acest lucru înseamnă că dacă copilul nu se naște viu, aceste drepturi pot fi afectate retroactiv.

5. Cum evităm conflictele de interese între data concepțiunii şi a nașterii?

Pentru a evita conflictele de interese între data concepției și data nașterii în contextul drepturilor și obligațiilor copilului, este important să existe claritate și precizie în definirea clară a momentului nașterii, reglementarea capacității de folosință anticipată, stabilirea condițiilor clare pentru dobândirea drepturilor, considerarea cazurilor excepționale cum ar fi cazurile în care copilul conceput nu se naște viu.

Prin luarea acestor măsuri, se poate contribui la evitarea conflictelor de interese și la asigurarea unei protecții legale adecvate pentru copiii concepuți, încă nenăscuți.

6. Cum raportăm drepturile astfel recunoscute, precum vocația succesorală şi partajul?

 Drepturile recunoscute copilului conceput, cum ar fi vocația succesorală și partajul, sunt raportate în conformitate cu prevederile legale, astfel, conform articolului 36 din Codul Civil, copilul conceput este considerat născut pentru ceea ce privește interesul său, cu condiția să se nască viu și să aibă o existență viabilă.

Principiul infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur (copilul conceput este tratat ca născut ori de câte ori este vorba despre drepturile sale), recunoscut de lege, stipulează că drepturile copilului conceput sunt protejate încă de la momentul concepției. Acest principiu se aplică în special în cazul succesiunilor, permițând copilului conceput să participe la moștenirea tatălui său decedat înaintea nașterii.

Pentru a se bucura de prevederile articolului 36 din Noul Cod Civil, copilul conceput trebuie să îndeplinească două condiții cumulative: să se nască viu și să fie vorba despre drepturile copilului, nu despre obligațiile sale civile.

Astfel, drepturile precum vocația succesorală și partajul se raportează în contextul specific al dreptului succesoratului, iar aplicarea acestui principiu presupune determinarea momentului concepției copilului pentru a stabili dacă acesta putea fi considerat existent la data când dreptul pe care urma să-l dobândească a luat naștere.

7. Ce se întâmplă atunci când drepturile sunt indisolubil legate de obligația corelativă?

Atunci când drepturile sunt indisolubil legate de obligaţia corelativă, acestea formează ceea ce se numește un „raport juridic”. Un raport juridic reprezintă o relație dintre două sau mai multe persoane în care una are drepturi, iar cealaltă are obligații corespunzătoare.

Dacă vorbim despre drepturile și obligațiile unui copil conceput, acestea sunt interdependente. De exemplu, dreptul copilului conceput de a beneficia de întreținere din partea părinților este legat de obligația părinților de a asigura acea întreținere.

În ceea ce privește momentul nașterii obligației de întreținere a copiilor în sarcina părinților,  aceasta poate începe fie de la nașterea propriu-zisă a copilului, fie chiar de la concepția acestuia, corelativ cu drepturile ce încep să apară pentru copil încă din această etapă. În acest context, este de menționat faptul că un copilul conceput poate să câștige anumite drepturi, dar acestea vor fi acordate doar dacă se naște viu.

În caz contrar, aceste drepturi vor dispărea retroactiv, iar copilul conceput nu va fi considerat titular de drepturi, nu le va putea transmite și nu va avea o existență juridică reală decât în momentul nașterii.

De asemenea, embrionul uman, înainte de naștere, nu are personalitate juridică distinctă de cea a mamei sale, fiind legat de aceasta din urmă până la momentul nașterii. Totuși, prin recunoașterea capacității de folosință anticipată, copilul conceput dobândește unele drepturi, cu condiția de a se naște viu.

Nu in ultimul rând trebuie avută in vedere  necesitatea unui tratament juridic adecvat pentru copiii concepuți, chiar dacă aceștia nu s-au născut încă, având în vedere dreptul lor la moștenire și alte beneficii legate de starea civilă.

Av. Cristina Săvulescu, Senior Associate BRADU, NEAGU & ASSOCIATES

* Idei expuse în cadrul dezbaterii Drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale copilului nenăscut / 30 octombrie 2023 (ediția 611)

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories