Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Dreptul muncii Opinii SELECTED

Avocatul – singurul „extern” legal în procedura cercetării disciplinare prealabile a salariatului

8 octombrie 2020 | Ștefan NAUBAUER
Ștefan Naubauer

Ștefan Naubauer

În urmă cu un deceniu, am susținut că la cercetarea disciplinară prealabilă salariatul are dreptul să fie asistat de avocat[1], în temeiul normelor edictate pentru exercitarea profesiei de avocat, acest drept fiind unul superior și distinct față de cel în baza căruia salariatul poate fi asistat, la cererea sa, de un reprezentant al sindicatului al cărui membru este[2]. Am arătat atunci că, indiferent cum s-ar analiza opțiunea legiuitorului cu privire la persoanele din interiorul unității care i-ar putea asigura apărarea salariatului cercetat, această reglementare nu poate avea caracter restrictiv prin raportare la competența și rolul avocatului, astfel cum sunt consacrate prin normele ce guvernează exercitarea profesiei de avocat[3]. Într-adevăr, alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat[4] prevede că avocatul (spre deosebire de consilierul juridic) are dreptul să asiste inclusiv persoanele fizice (de exemplu, salariații) în fața altor persoane fizice sau juridice (de exemplu, angajatorul lato sensu). Acest drept este reconfirmat de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/1995, conform cărora activitatea avocatului se realizează inclusiv prin apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină. În cazul supus analizei – ca de altfel în orice altă situație ce implică exercitarea profesiei de avocat – dreptul avocatului de a asista, respectiv dreptul salariatului de a fi asistat în cursul cercetării disciplinare prealabile se nasc din contractul de asistență juridică[5], în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.

În acord cu interpretarea noastră raportată la realitățile normative evidențiate supra, prin Legea nr. 77/2014 pentru modificarea alin. (4) al art. 251 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii[6], acest text a fost completat cu referirea expresă la avocat, legiuitorul recunoscând astfel dreptul salariatului ca, în cursul cercetării disciplinare prealabile, să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat.

Legea nr. 213/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii[7] a înlocuit referirea la avocat din alin. (4) al art. 251 cu sintagma consultant extern specializat în legislația muncii, sintagmă introdusă la Camera Deputaților, Cameră decizională în procesul legislativ. În forma adoptată de Senat se regăsea mențiunea privind avocatul, textul fiind completat cu referirea la „un expert în legislația muncii”, față de care, în Avizul favorabil al Consiliului Legislativ, s-a precizat totuși că „nu este o profesie reglementată în România, ci doar o ocupație listată în Clasificarea ocupațiilor din România COR, având codul 242220 (grupa de bază 2422 – Specialiști în domeniul politicilor administrative).”. Mai mult, Consiliul Legislativ a reamintit dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 – confirmând astfel baza legală a opiniei noastre anterioare Legii nr. 77/2014 – și a atras atenția că „în situația în care o altă persoană, care nu este avocat, acordă asistență juridică unui salariat, se va ajunge la încălcarea art. 25 din Legea nr. 51/1995 (…)”, întrucât exercitarea fără drept a oricărei activități specifice profesiei de avocat constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale [art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995].

Recenta modificare a alin. (4) al art. 251 din Codul muncii nu afectează dreptul salariatului de a fi asistat, la cererea sa, de un avocat, în cursul cercetării disciplinare prealabile, concluzie ce se desprinde – dincolo de argumentele noastre de acum 10 ani, în continuare valabile – din expunerea de motive a propunerii legislative ce s-a finalizat cu adoptarea Legii nr. 213/2020. Așa cum am arătat, inițiatorii noului act normativ au urmărit, între altele, completarea alin. (4) al art. 251 din Codul muncii, propunerea lor fiind votată de Senat: „introducerea unei prevederi prin care angajatul să poată fi asistat, conform propriei opțiuni, și de către un expert în legislația muncii, în cursul cercetării disciplinare” (s.n.). Pe de altă parte, deși în cuprinsul art. 251 nu se explicitează ce se înțelege prin consultantul extern specializat în legislația muncii, din interpretarea sistematică a modificărilor și completărilor aduse de Legea nr. 213/2020 rezultă că acest consultant poate fi un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislația muncii, astfel cum se menționează la alin. (4) al noului articol 231 ind. 1 introdus prin aceeași lege în Codul muncii pentru a reglementa procedura concilierii ca modalitate de soluționare amiabilă a conflictelor individuale de muncă.

Observăm că legiuitorul, prin referirea la specializarea consultantului extern în legislația muncii, îl prezumă pe avocat ca îndeplinind această condiție – care, de la caz la caz, corespunde ori nu realității -, permițând totodată și experților, respectiv mediatorilor, dacă au expertiză/specializare în legislația muncii, să îndeplinească acest rol. Constatăm însă un aspect neconcordant – în planul competențelor legale – asumat de Parlament în pofida avertizării sale de către Consiliul Legislativ: în procedura concilierii, avocatul exercită doar o activitate compatibilă cu profesia sa, conform dispozițiilor art. 16 lit. d) din Legea nr. 51/1995, dar în procedura cercetării disciplinare prealabile a salariatului, în afara reprezentantului intern al sindicatului, singurul „extern” care poate asista legal persoana fizică cercetată este avocatul, nu expertul/mediatorul și nici alt profesionist/neprofesionist, indiferent de specializările lor.


[1] A se vedea: Şt. Naubauer, Observaţie privind dreptul salariatului de a fi asistat de avocat în cursul cercetării disciplinare prealabile, în Revista română de dreptul muncii nr. 2/2010, p. 91-92. Opinia noastră a fost împărtășită în doctrina de referință a dreptului muncii, ai cărei iluștri exponenți au trecut, între timp, în eternitate: Ș. Beligrădeanu, Competența statornicirii regulilor referitoare la cercetarea disciplinară obligatorie, prealabilă aplicării unei sancțiuni disciplinare, în temeiul Codului muncii, în Dreptul nr. 3/2012, p. 71-72; I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 746.
În sens contrar: Al. Țiclea, Codul muncii adnotat – comentarii, acte normative, jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 762; Idem, Codul muncii comentat și adnotat cu legislație, doctrină și jurisprudență. Vol. II (art. 171-297), Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 454; Idem, Consideraţii privind cercetarea abaterii disciplinare, în Revista română de dreptul muncii nr. 1/2010, p. 26.
[2] În redactarea inițială, art. 267 (actualul art. 251) alin. (4) din Codul muncii prevedea că, în cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este. Această reglementare a fost considerată restrictivă și discriminatorie, propunându-se – întemeiat – ca salariatul să aibă dreptul de a fi asistat, în cursul cercetării disciplinare prealabile, de un alt salariat din unitatea respectivă, soluție adoptată în Codul muncii francez la art. L1232-4 (O. Ținca, Observații referitoare la concedierea disciplinară pentru abatere gravă, în Revista română de dreptul muncii nr. 6/2008, p. 38-39). Am apreciat la acea vreme – opinie ce nu și-a pierdut actualitatea – că soluția la care s-a oprit legiuitorul nu trebuie interpretată altfel decât ca o valență a dialogului social, în ipoteza în care există o organizație sindicală constituită în unitatea unde se desfășoară cercetarea disciplinară prealabilă, al cărei membru este salariatul cercetat (Şt. Naubauer, Observaţie privind dreptul salariatului de a fi asistat de avocat în cursul cercetării disciplinare prealabile, loc. cit., p. 91).
[3] Şt. Naubauer, Observaţie privind dreptul salariatului de a fi asistat de avocat în cursul cercetării disciplinare prealabile, loc. cit., p. 91.
[4] Republicată în M. Of. nr. 440 din 24 mai 2018, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 46/2019 privind modificarea art. 61 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (publicată în M. Of. nr. 191 din 11 martie 2019) și Legea nr. 142/2019 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (publicată în M. Of. nr. 598 din 19 iulie 2019).
[5] Şt. Naubauer, Observaţie privind dreptul salariatului de a fi asistat de avocat în cursul cercetării disciplinare prealabile, loc. cit., p. 92.
[6] Publicată în M. Of. nr. 470 din 26 iunie 2014. Pentru analiza acestei reglementări a se vedea D. Țop, Considerații cu privire la două noi acte normative în domeniul relațiilor de muncă, în Revista română de dreptul muncii nr. 10/2014, p. 24-26.
[7] Publicată în M. Of. nr. 893 din 30 septembrie 2020.


Cons. avocat dr. Ștefan Naubauer

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership