Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că dacă o parte solicită proba testimonială împotriva dispoziţiilor art. 1191 C. civ. de la 1864, instanţa nu trebuie să atragă atenţia părţii adverse că are dreptul să se opună la încuviinţarea probei în virtutea rolului activ, pentru că s-ar ajunge la restrângerea mijloacelor de probă şi atingerea principiului aflării adevărului. În speță, instanța supremă a constatat că în recurs pârâtul invocă inadmisibilitatea probei testimoniale, însă la instanţa de fond nu s-a opus administrării acesteia, mai mult chiar, atât în instanţa de fond, cât şi în apel a solicitat el însuşi administrarea probei cu martori.
Opinia separată: ”Instanţa de apel, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, era datoare a observa că în încheierea probatorie din data de 11 ianuarie 2017, prin care au fost încuviinţate probele, s-a consemnat că probele au fost discutate numai în prezenţa reclamantului, fără a fi fost puse de către instanţa de fond în discuţia contradictorie a părţilor şi fără a fi fost identificate faptele care trebuie probate, sens în care instanţa de apel era obligată a analiza legitimitatea probei cu martori, pertinenţa şi concludenţa acesteia peste cele cuprinse în actul autentic încheiat, respectiv împotriva declaraţiei exprese a reclamantului că a primit integral preţul vânzării la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.” (Decizia nr. 2360 din 12 decembrie 2019, pronunțată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.