CCR. Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri avocațiale. Constituționalitate
8 noiembrie 2023 | Irina RIMARU
Irina Rimaru
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 998 din 2 noiembrie 2023 a fost publicată Decizia nr. 367/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă cererea de anulare a deciziei de eliberare din funcţia publică de consilier.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrâng dreptul avocatului de a acţiona în limita contractului de asistenţă juridică încheiat şi îl plasează în sfera acordării apărării şi asistenţei judiciare gratuite prevăzute de art. 90 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă, fără a garanta dreptul prevăzut de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, potrivit căruia „Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său”.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 87 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că nu poate reţine încălcarea accesului liber la justiţie prin dispoziţiile legale criticate care reglementează posibilitatea avocatului să facă orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, precum şi posibilitatea să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate, chiar şi fără mandat, întrucât, pe de o parte, declararea căii de atac trebuie făcută într-un termen a cărui nerespectare atrage decăderea, iar, pe de altă parte, avocatul trebuie să depună toată diligenţa pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clientului şi îl informează pe acesta cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost încredinţat, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 110 şi 111 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, partea având obligaţia legală de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia.
Prin urmare, faptul că avocatul, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, are posibilitatea, chiar şi în lipsa împuternicirii, de a declara calea de atac, pe care însă nu o va putea susţine în faţa instanţei de control judiciar decât în baza unei noi împuterniciri, nu este de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 care reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte invocarea pretinsei încălcări a prevederilor art. 53 din Constituţie din perspectiva restrângerii dreptului avocatului de a acţiona în limita contractului de asistenţă juridică încheiat şi poziţionarea acestuia în sfera acordării apărării şi asistenţei judiciare gratuite, aceasta nu poate fi analizată de Curte, fiind formulată de o persoană care nu poate justifica un interes în acest sens. Cu privire la interesul autorului excepţiei de neconstituţionalitate în invocarea textului de referinţă în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate a se vedea Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
Irina Rimaru, JURIDICE.ro
