Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Drept civil Next SELECTED

Definiția și evoluția dreptului de proprietate

9 noiembrie 2023 | Maria Florentina PETRIȘOR
Maria Florentina Petrișor

Maria Florentina Petrișor

Dreptul de proprietate este rezultatul unei îndelungate evoluții umane, fiind privit chiar ca nucleul societății și existând încă din cele mai vechi timpuri. Caracterul istoric al dreptului de proprietate este incontestabil, acesta apărând și dispărând odată cu statul, dar dreptul nefiind la început cunoscut sub acest nume. Acest drept este inerent ființei umane și provine incontestabil din libertatea și dorința omului de a-și însuși bunuri proprii.

Prima sursă în care a fost consacrat dreptul de proprietate provine din dreptul roman și este chiar Legea celor XII table, făcându-se trecerea de la proprietatea comună la cea individuală prin partajare. Societatea romană poziționează în centrul său economic și social conceptul de proprietate, inițial recunoscând o unică formă de proprietate perfectă, cunoscută sub denumirea de dominium ex Jure Quiritium”, dar ca apoi, extinzându-și domeniul de aplicare, reglementează și o formă incompletă și imperfectă, „rem in bonis habere”[1].

După căderea Imperiului Roman, proprietatea a suferit schimbări semnificative, astfel, în Evul Mediu ea își pierde caracterele fiind dependentă și încărcată de sarcini. Posesia și folosința sunt concesionate, formând domeniul util[2], nudul proprietar deținând domeniul eminent[3]. Prin acest fapt, o mare parte din pământuri rămân să fie posedate de cesionari, care cu trecerea timpului au fost considerați chiar proprietarii propriu-ziși ai terenurilor, cei care dețineau dominium eminens fiind uitați.

Schimbarea constantă a dreptului de proprietate a determinat nevoia de reglementare a acestuia într-o normă imperativă. Astfel, în vechiul Cod Civil, legiuitorul statuează că proprietatea reprezintă capacitatea cuiva de a se bucura și dispune într-un mod exclusiv și absolut de un lucru, însă în limitele prevăzute de lege, pentru reglementarea acestei dispoziții legiuitorul având ca model articolul 554 din codul civil napoleonean: „proprietatea este dreptul de a te bucura și de a dispune de lucruri în modul cel mai absolut, cu condiția de a nu-l folosi într-un mod interzis de lege sau de regulamente.”[4]

Prevederile vechiului cod nu s-au bucurat de o mare trecere, definiția dreptului de proprietatea fiind îndelung criticată de doctrinari. Mai întâi s-a afirmat că dreptul de proprietatea a fost descris după atributele sale, enumerarea acestora impunându-se a fi exhaustivă, pentru a elimina orice confuzie. Totuși, în vechiul Cod, cu privire la dreptul de proprietate, se menționează doar existența detenției bunului, lăsând loc de interpretări și nelămuriri care știrbesc din imperativul legii.

O altă incoerență, susținută de doctrinari, a reglementării anterioare subliniază definirea dreptului ca unul individual, neținând cont de materializarea lui într-o funcție socială, această idee fiind regăsită în Codul Civil Mexican din 1928. Acest drept nu trebuie perceput doar în interesul proprietarului, interesul social putând avea o funcție restrictivă atunci când este cazul.

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Textul articolului 480 a mai fost subiectul unor controverse, prin contradicția termenilor care îl alcătuiesc, statuând că dreptul de proprietate este un drept absolut, dar totuși stabilind exercitarea lui în limitele legale.

Chiar dacă conturarea proprietății, care reiese din articolul 480, este deficitară, nu trebuie considerată o contradicție deoarece toate drepturile subiective, inclusiv dreptul de proprietate, trebuie exercitat conform articolelor 1 și 3 din Decretul nr. 31/1954, în limitele interne, de ordin material și juridic și cele externe, privind scopul social și economic prevăzute în lege.

În plus, o altă problemă ridicată de vechiul Cod este aceea că, între titularul dreptului de proprietate și cel al altor drepturi nu se face nicio diferență. Astfel, prevederile sunt incomplete, proprietarul exercitând atributele dreptului de proprietate în interes propriu, supunându-se doar legii, lucru care nu este regăsit la ceilalți care se supun atât prevederilor legiuitorului cât și voinței proprietarului.

Pentru a pune capăt tuturor criticilor din trecut, Noul Cod civil, prin articolul 555 alin. (1), oferă o definiție clară, coerentă și completă a dreptului de proprietate: „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, a folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu”. Din textul articolului se desprinde aspectul economic al dreptului, reprezentând relația socială de apropiere iar, tot din cuprinsul definiției regăsite în cod, se observă cele două enumerări exhaustive, prima a atributelor dreptului de proprietate (posesia, folosința și dispoziția), iar cea din urmă a caracterele dreptului (exclusiv, absolut, perpetuu). Cele două aspecte formează conținutul și însușirile acestui drept real, sprijinind ideea de unicitatea a acestuia, așa cum precizează și legiuitorul, fiind singurul drept care se exercită de către proprietar în privința propriului interes, fiind limitat doar de prevederile legale.

Astfel, bazându-ne pe definiția dreptului de proprietate care prefigurează în Cod, acesta va fi „un drept subiectiv asupra unor bunuri, altele decât cele care alcătuiesc domeniul public, în temeiul căruia titularul său exercită posesia, folosința și dispoziția, în putere proprie și în interes propriu, în limitele determinate de lege.”[5]

Din reglementările legislației în vigoare, putem cu ușurință să determinăm titularul acestui drept ca fiind orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat și de drept public. În categoria titularilor fac parte și unitățile administrativ-teritoriale și statul, întinderea dreptului de proprietate în cazul acestor subiecți fiind conturat de Legea nr. 18/1991, Legea nr .213/1998 și Legea nr. 215/2001. Articolul 6 din cea dintâi menționată dispune alcătuirea domeniului privat al statului, comunelor, orașelor, municipiilor și județelor ca fiind alcătuit din terenuri dezafectate din domeniul public, cât și terenurile dobândite conform prevederilor legii. Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică precizează că domeniul privat al statului și al instituțiilor administrativ-teritoriale cuprinde bunurile aflate în proprietatea lor și neincluse în domeniul public, asupra acestora existând un drept de proprietate privată. În final, Legea nr. 215/2001 vine să completeze tabloul schițat de reglementările anterioare și precizează că domeniul privat al administrației publice locale este alcătuit din bunurile mobile și imobile obținute prin modalități prevăzute de lege și care nu fac parte din domeniului public, aceste bunuri fiind supuse dispozițiilor de drept comun, dacă legea nu prevede altfel.

Un alt aspect important pe care putem să îl desprindem din precizările codului referitor la dreptul de proprietate este obiectul acestuia. Reglementarea obiectului este o nevoie practică având in vedere importanța capitală pe care o ocupă acest drept garantat și de Constituție prin articolul 44. Orice lucru mobil sau imobil poate fi obiectul dreptului de proprietate privată cu excepția celor care fac obiectul proprietății publice și a celor care nu sunt susceptibile de apropiere.  

Cu toate acestea, circulația unor bunuri cât și aproprierea acestora poate fi supusă unor reglementări speciale care trebuie respectate cu prioritate, încălcarea lor atrăgând sancțiuni administrative, civile sau chiar penale. Printre astfel de lucruri se regăsesc și armele și munițiile (Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor), bunurile din patrimoniul cultural național (Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil și Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ei ulterioare).


[1] A se vedea T. Sâmbrian, Drept roman, Editura Helios, Craiova, 2001, p. 137
[2] Dominium utile
[3] Dominium eminens
[4] Art. 544 C. civ. francez, prevede: „La propriété est le droit de jouir et de disposer des choses de la manière la plus absolue, pourvu qu’on n’en fasse pas un usage prohibe par loi ou par le règlement”.
[5] A se vedea G. Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Curs de drept civil .Drepturi reale principale, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 15


Maria Florentina Petrișor
Masterandă – Facultatea de Drept a Universității din Craiova

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership