Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

America înșelată și înfrântă
26.01.2021 | Simona M. VRĂBIESCU KLECKNER

Secţiuni: Content, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Introducere

În noaptea de 3 noiembrie 2020, America a fost înşelată. Se aștepta un „landslide” (victorie netă) în favoarea Președintelui Donald Trump, dar a doua zi, pe 4 noiembrie, am aflat cu stupoare că Joe Biden, care nici măcar nu a făcut campanie electorală, ar fi câștigător. Cum s-a ajuns la această situație?
Mai târziu s-a aflat că s-au comis fraude pe seama voturilor prin corespondență și totodată prin întrebuințarea unor mașini adaptate sistemului de vot manipulabil, numite Dominion Voting System, Smartmatic, Sequoia și Scorecard, al organizației ACORN, având proprietari necunoscuți, cu software-uri dubioase și conectate cu străinătatea.
Se pare că Dominion Voting Machines a fost cumpărat de China contra sumei de 400 milioane de dolari, sub conducerea Partidului Comunist, fiind folosit numai de statele Georgia (GA), Michigan (MI), New Mexico (NM), Nevada (NV), Pennsylvania (PA) și Wisconsin (WI), unde numărarea voturilor a continuat după 3 noiembrie, în timp ce toate celelalte secții de votare încheiaseră numărarea în aceeaşi zi.
Mă refer, în special, la ACORN, Association of Community Organization for Reform Now, proprietara lui Scorecard. O organizație de stânga care funcționa din anii ’70, când s-a format mişcarea socialistă cu National Welfare Rights Organization (NWRO), fondatori fiind soții marxişti Richard Cloward şi Frances Fox Piven, care urmăreau trecerea treptată a SUA de la capitalism la socialism, aspecte pe care le-am detaliat în studiul meu „Evoluția mișcării de stânga în SUA și Donald Trump„, publicat de site-ul JURIDICE în serial în cursul anului 2019.
Astfel, în 1971, NWRO a fost transformată de Wade Rathke în ACORN, care avea un proiect special ”Project-Vote,” condus de Barack Obama în calitate de șef activist, devenit apoi avocatul organizației. Deci, Obama cunoștea procedurile alegerilor, mai ales că predase cursuri la Universitatea din Chicago despre drepturile electorale, iar ca Senator, în 2007, introdusese un proiect de lege pentru mărirea penalizării intimidării la vot.
John Fund, semnatar al unor articole publicate de Wall Street Journal și National Review, în cartea sa „How the Obama Administration Threatens to Undermine our Elections” („Cum Administrația Obama ne amenință și subminează alegerile”)[1] a scris despre campania din 2008 a Președintelui Obama, arătând cum acțiuni ale ACORN au provocat adevărate scandaluri. Care însă au fost trecute cu vederea, în urma presiunilor puse de Partidul Democrat din Camera Reprezentanților prin Comitetul Drepturilor și Libertăților Civile, Președinte fiind Jerrold Nadler, cel care în 2019 a prezidat impeachment-ul lui Trump.
John Fund încheie: „Dacă noi nu cerem ca Administrația Obama și aliații săi din Congres să abandoneze scheme și politici menite să submineze încrederea în sistemul nostru electoral, vom întâmpina crize, care vor zdruncina sistemul nostru electoral, şi ne vor face să ne amintim cu nostalgie de alegerile din 2000.”[2]
Nici nu știa John, pe care l-am cunoscut cu ocazia unui banchet dat de „National Review”, câtă dreptate avea.
De aceea, nu cred că greșesc dacă menționez că organizarea manipulării voturilor din 2020 a fost preluată din vreme de fostul Președinte Barack Obama.
Se cuvine menționat că, după 2017, el a înființat Organization for Action (OFA), în cadrul căreia să poată activa contra noii Administrații Trump, cu doctrina sa „America First”, care reprezenta opusul ideilor social-progresiste, scopul fiind eliminarea lui Trump înainte de încheierea mandatului. Dar, cum acest lucru nu s-a materializat după Raportul Mueller din 2019 și nici după impeachment-ul tot din 2019, atunci probabil că Obama a întrebuințat OFA ca ultima șansă de a stopa cel de al doilea mandat al lui Donald Trump, prin fraudarea alegerilor.

Despre punerea în operă a fraudelor

Fraudele trebuiau să rezolve trei probleme:
a. A votului popular, ținând seamă că Trump era susținut de 75 milioane de alegători, deci un număr mare de voturi;
b. A votului Colegiului Electoral;
c. Cea legată de prevederea faptului că avocații lui Trump aveau să deschidă procese pentru dovedirea fraudelor în statele unde au avut loc.
Cum s-au rezolvat problemele:
Prima, rezolvarea scorului mare al votului popular, s-a făcut cu concursul virusului COVID, care a motivat votul prin corespondență, permițând astfel o avalanșă de ilegalități și totodată executanți care să accepte și să acopere ilegalitățile, cum ar fi: voturi ale decedaților, ale celor plecați din stat ori fără cetățenie, de la copii, cu adrese greșite, buletine de vot distruse pro Trump etc. Mai adăugăm votul prin mașinile menționate, cu care lucrătorii-activiști au schimbat în timpul nopţii voturile lui Trump în cele ale lui Biden.
A doua problemă, se referea la votul Colegiului Electoral care, conform Art. II al Constituției, trebuia aprobat de legiuitorii fiecărui stat. Or, majoritatea legiuitorilor erau republicani. Deci soluția a fost ca certificarea să fie aprobată de către guvernatori; ceea ce constituia o încălcare a Art. II al Constituției, dar care a fost acceptată fie prin cedare la corupție, fie la amenințări.
A treia, zădărnicirea proceselor intentate de avocații lui Trump, s-a rezolvat cu cooperarea judecătorilor, prin refuzul de a primi procese care dovedeau fraudele în baza declarațiilor unor martori care au constatat cum se frauda. Judecătorii și-au încălcat jurământul de a susține Constituția, fie cedând corupției, fie sub amenințări.
Acțiunile fraudării au fost posibile cu concursul mass-media de stânga, cu cel financiar al globaliștilor bilionari, al Chinei care activa prin „United Front” și agenți comuniști chinezi, cât și al Big Tech (Google, Facebook, Twitter).
Prin Proiectul Amistad al Societății Thomas More s-a aflat, la 19 decembrie, despre contribuția lui Mark Zuckerberg de 500 milioane $, date personalului de stânga din New Organizing Institute – în vederea facilitării încălcării legii electorale. Mark avea tot interesul ca Trump să nu câștige deoarece se temea că va anula clauza 230 a Communications Decency Act din 1996, care îi dădea imunitate la cenzurarea comunicărilor prin Facebook, Twitter etc.
Concluzia este că desfășurarea fraudelor nu se putea face fără cumpărare, amenințare, terorizare sau şantajare, cu ajutor străin, cu trădători profesioniști și cu mulţi executanți.
Faptul cel mai șocant a fost că nimeni nu a bănuit acestă activitate îndelungată. Toți au tăcut, nimic nu a răsuflat. A fost o conspirație bine pusă la punct, cum numai stânga socialist-comunistă știe să lucreze într-o singură direcție și să fie unită.
În schimb, dreapta republicană, cu exceptia a vreo 10 senatori și reprezentanţi care au fost mereu foarte activi și au ținut piept Democraților – restul fiind numiți RINO, „Republicans in name only”, era mai de grabă în defensivă, lăsându-se intimidată, capitulând față de valorile americane. În alegerile din 2018 a pierdut majoritatea din Camera Congresului, când au venit la bord noi membri marxiști. Iar in alegerile din 2020 unii legiuitori și juriști republicani s-au dezis complet.

Reacția față de ilegalitățile votului popular și Justiția

Așadar, după 4 noiembrie, când America s-a trezit că alegerile au fost dejucate, avocații Președintelui Trump au intrat imediat în acțiune, folosind orice cale legală pentru a dovedi fraudele. Grupul avocatului Rudy Giuliani, împreună cu avocata Jenna Ellis, s-a ocupat de voturile prin corespondență și a reușit să vină cu declarații scrise de la martori la audieri în cadrul legislativului unor state. Și, tot ei au înaintat procese în statele Georgia, Michigan, Pennsylvania și Wisconsin, dar argumentele nu au fost nici măcar ascultate, iar cazurile au fost refuzate pe temei procedural. Evident, certificarea judecătorească a fraudelor ar fi schimbat numărătoarea voturilor în favoarea lui Trump.
Avocata Sidney Powell a înaintat, la 25 noiembrie, procese în statele Georgia și Michigan, referitor la fraudele efectuate cu mașinile de vot. Cu această ocazie, mai mulți experți si-au exprimat părerile:
Dennis Montgomery, analist electronic – căruia DOJ și FBI i-au acordat imunitate pentru a putea vorbi, a declarat că 10 state au putut schimba prin software-ul Dominion teancuri de voturi ale lui Trump în favoarea lui Biden și că, prin Dominion, țări străine au avut acces la alegerile din SUA.
Allied Security Operations Group (ASOG), împreună cu analiști de la alte departamente au verificat securitatea cibernetică a mașinilor Dominion Voting System din Districtul Antrim, Statul Michigan și au declarat la 14 decembrie că ele nu corespundeau cerințelor federale pentru alegeri. Ca urmare, Districtul Antrim a renumărat manual voturile și la 16 decembrie s-a afișat rezultatul de 9.759 voturi pentru Președintele Trump și 5.959 pentru Biden. În afară de Districtul Antrim din Michigan, nici unul din procesele intentate nu au adus vreo schimbare până la 21 decembrie.
Patrick Byrne, bilionar și antreprenor, a spus încă din vară că există un cod suplimentar în mașina Dominion, care poate fi activat în vederea manipulării votului. Tot el a declarat ziarului „The Guardian” că manipularea mașinilor poate veni din China prin Iran spre Cuba și Venezuela.
Și Bradley Johnson, fost agent CIA, a confirmat că știa că Italia a fost direct implicată în manipularea voturilor din SUA, ca și Gary Berntsen, tot fost agent CIA; de asemenea, că imixtiuni în alegeri s-au exercitat din Venezuela, Cuba, China, Rusia și Iran.

Reacția Curții Supreme

Revelatoare a fost plângerea Procurorului General al Statului Texas, Ken Paxton, care înregistrase marți, 8 decembrie, la Curtea Supremă intervenția referitoare la alegerile din Pennsylvania, Georgia, Michigan și Wisconsin, bazată pe încălcarea Art. II al Constituției. El a argumentat că „declarația Curții este importantă în vederea viitoarelor alegeri prezidențiale”. În încheiere, el a cerut ca rezultatele alegerilor din aceste state să fie respinse și Curtea să impună legislativelor acestor state să desemneze ele electorii, fără a se baza pe rezultatele din noiembrie 2020.
În aceeași zi, Eric Schmitt, Procurorul General al Statului Missouri a trimis Curții Supreme o scurtă întâmpinare, spre a scoate în evidență importanța cazului înaintat de Ken Paxton. De asemenea, pe 10 decembrie, 17 state au intervenit pe lângă Curtea Supremă pentru ca aceasta să țină seama de cererea Statului Texas privind încălcarea Art. II al Constituției. Ca atare, Curtea era chemată să confrunte rezultatul electoral din statele care au încălcat corectitudinea alegerilor.
Toate aceste recomandări nu au intimidat Curtea Supremă, deoarece, spre stupoarea tuturor, pe 11 decembrie, în loc să primească cazul Texas, a declarat că „în baza Constituției, Statului Texas îi lipsea jurisdicția sau capabilitatea de a interveni prin justiție în legătură cu felul în care alte state își manipulează alegerile.” Problema era tocmai respingerea proceselor intentate de avocații Casei Albe de către curțile acestor state, spre a se evita evidențierea fraudelor, care ar fi dus la victoria lui Trump.
Detalii despre felul cum Curtea Supremă a respins cazul au fost făcute cunoscute pe 18 decembrie, când ziarul „Epoch Times” a raportat că cei 9 judecători s-au întâlnit să delibereze primirea cazului Texas și când Judecătorul Șef John G. Roberts a cerut celorlalti 8 să refuze cazul, întrebându-i: „O să fiți voi responsabili pentru haosul ce va urma dacă audiem cazul?” Judecătorii democrați au fost de acord că audierea ar fi fost periculoasă. Cu alte cuvinte, o audiere și hotărâre corectă a Curții ar fi dus la renumărarea voturilor, ceea ce l-ar fi făcut pe Trump câștigător și ar fi provocat mișcări violente al organizațiilor marxiste ANTIFA și BLM. În schimb, judecătorii conservatori, Clarence Thomas și Samuel Alito, ar fi vrut să primească cazul.
Și încă o dată, Judecătorul Şef J.G. Roberts s-a eschivat de la datorie, când la 21 decembrie, avocații Președintelui au revenit cu un apel la Curtea Supremă, cerând să impună Curții Supreme a Statului Pennsylvania să revină asupra unei hotărâri anterioare. Roberts a găsit soluția ca apelul să fie înregistrat pe 23 ianuarie, adică după numirea noului Președinte, la data de 20 ianuarie. Roberts a încălcat Constituția de două ori, refuzând funcționarea Curții Supreme.
Senatorul de Texas Ted Cruz, în cartea sa „One Vote Away: How a Single Supreme Court Seat Can Change History[3], a arătat cum un vot poate avea ultimul cuvânt în deciziile Curții Supreme și cum drepturile cetățenilor depind de 9 judecători care au ultimul cuvânt. Ted Cruz s-a găbit să publice cartea în vederea numirii Judecătoarei republicane Amy C. Barrett, în vederea unui viitor caz despre dezvăluirea fraudelor, dar el nu si-a putut închipui că majoritatea nici nu va conta în urma respingerii cazului pe temei procedural. De fapt, avocatul Casei Albe Lin Wood a dezvăluit pe Twitter că John G. Roberts și Judecătorul Stephen Breyer discutaseră din august cum să asigure ca „Trump să nu fie reales.”

Votul Colegiului Electoral: reacție negativă și pozitivă

Problema a doua se referea la votul Colegiului Electoral, electorii înaintând la 14 decembrie voturile certificate ilegal de către guvernatorii statelor respective, cu rezultatul 306 pentru Joe Biden și 232 pentru Donald Trump (în imaginea alăturată People, cei doi contracandidați).
Imediat Joe Biden s-a declarat învingător și Președintele Senatului, republicanul Mitch McConnell (R-KY) și John Thune (R-SD), adjunctul său, l-au felicitat ca Președinte ales, înainte ca voturile colegilor republicani să fi fost luate în considerare, fără nici o obiecție față de refuzul Justiției de a constata fraudele la votul popular.
Pe bună dreptate, avocatul Președintelui, Lin Wood, l-a calificat pe M. McConnell drept „trădător și simpatizant comunist”. Nu putea să nu fie simpatizant, din moment ce soția sa este chinezoaică și socrul face afaceri în transportul comercial cu China.
În schimb, avocata Sidney Powell a reacționat imediat contra acestui vot ilegal, scoțând în evidență Ordonanța de Urgență, semnată la 18 septembrie 2018 de Președintele Trump, care i-ar fi permis să ia măsuri urgente atunci când se constată intervenția unui guvern străin ce amenință siguranța națională a SUA. Ea se referea la maşinile de vot străine care au schimbat voturile pe care s-au bazat electorii.
În plus, Powell a indicat că Ordonanța, împreună cu Raportul directorului John Ratcliffe de la Direcțiunea Oficiului Securității Naționale – care lucrează cu mai multe agenții sau departamente ale Administrației, raport care și urmează să apară la 45 zile de la alegeri, adică pe 18 decembrie, ar putea indica intervenția unui guvern străin. Ca urmare, Guvernul ar fi putut aplica automat sancțiuni indivizilor şi altor entități străine care s-au implicat în alegeri.

Reacția Ministerului Justiției (DOJ)

Până aici am constatat cum organizarea fraudelor a fost ultima soluție pentru a-l elimina pe Trump, cu cooperarea judecătorilor statelor sau a Curții Supreme, care a evitat evidențierea fraudelor, cu încălcarea Constituției, permițând Colegiului Electoral să prezinte liste bazate pe voturi false.
Dar, în continuarea aceleiaşi zile de 14 decembrie, William Barr, Ministrul Justiției, numit de Președintele Trump la alegerile din 2018, și-a dat demisia înainte de încheierea mandatului la 20 ianuarie. De ce a reacționat atât de neașteptat?
Bill Barr avusese responsabilitatea a trei probleme pe care a evitat să le rezolve și anume:
Prima, priveşte investigarea abuzurilor făcute de Deep State contra lui Trump, cerută de Comitetul Juridic al Senatului. În acest scop, Barr a numit un consilier special, pe John Durham. Presupusul caz al lui Trump cu rușii, Russia-gate, era în curs de investigare de către Robert Mueller, al cărui Raport din 2019 nu i-a găsit nicio vină lui Trump. Dar, Raportul Durham – așteptat cu mult înainte de alegerile din noiembrie 2020 – n-a apărut, Barr dând vina pe COVID.
Imediat, pe 21 decembrie, Directorul Oficiului Siguranței Naționale, John Ratcliffe, a cerut direct Procurorului Special John Durham să publice cel puțin un raport interimar, afirmând că „americanii nu vor afla oficial ce s-a întâmplat în cazul în care Administrația Biden ar prelua puterea și ar opri investigația. Și dacă Raportul ar fi apărut în primăvara anului 2020, cu condamnările aşteptate, rezultatul alegerilor probabil ar fi fost corect, la 4 noiembrie.”
Oricum, originea acestei cercetări era cunoscută, prin televiziune și prin cartea „Russian Hoax: The Illicit Scheme to Clear Hillary Clinton and Frame Donald Trump[4] a analistului juridic Gregg Jarrett, în 2018, acestea arătând abuzurile funcționariilor superiori din DOJ și FBI, alături de John Brennan și James R. Clapper de la CIA, contra lui Trump, cât și abuzurile lui Hillary Clinton.
În plus, problemele financiare ale familiei Clinton au fost descrise de autorul Peter Schweizer încă din 2015, în cartea „Clinton Cash: The Untold Story of How and Why Foreign Goverments and Businesses Helped Make Bill and Hillary Rich[5], privind activitatea lui Bill și Hillary în cadrul Fundației Clinton și felul în care au încălcat legea, prin abuz de putere și obstrucționarea justiției.
A doua problemă a lui Barr a fost că a refuzat investigarea fraudării alegerilor, declarând că nu s-au constatat fraude demne de a fi verificate.
A treia priveşte situația familiei Joe Biden, când Barr, a declarat joi, 10 decembrie, că știa despre activitatea lui Hunter Biden, fiul Președintelui ales, dar a căutat să nu oficializeze situația înainte de campania electorală, pentru ca aceasta să se desfăşoare în linişte. El a acționat ca J.G. Roberts, amânând cazul până după data când nu mai putea avea nici un efect.
Atunci, cu indignare, Tom Fitton, președintele Judicial Watch, a spus că Barr a ascuns luni de zile două probe federale, care îl implicau pe Hunter Biden. Fapt confirmat și de Wall Street Journal, pentru care Barr a primit multe critici din partea congresmenilor republicani și din partea Media Research Center, al cărui sondaj a confirmat că aproape 50% dintre alegători nu erau la curent cu afacerile lui Hunter Biden și dacă ar fi știut probabil mulți nu l-ar fi votat pe Joe Biden.
În plus, înaintea alegerilor, s-a aflat că familia Biden a primit 1,5 milioane $ din partea Chinei comuniste, pentru a investi în industrii de care să beneficieze și China. Hunter Biden a primit 3,5 milioane $ pentru familie de la soția primarului Moscovei cât și alte milioane de la compania Burisma din Ucraina, iar James, fratele lui Joe, a primit contracte de construcții în Irak etc.
Peter Schweizer a scris două cărţi despre problemele lui Joe Biden. În „Secret Empires: How the American Political Class Hides Corruption and Enriches Family and Friends[6], el a scos la lumină felul în care clasa politică din preajma Președintelui Obama a ascuns corupția, îmbogățind membrii familiei, printre care cea a lui Joe Biden. Iar în „Profiles in Corruption: Abuse of Power by America’s Progressive Elite[7], descrie abuzul de putere al elitei progresiste, al candidaților democrați propuși pentru președinție în 2020, printre care, din nou, Joe Biden.
Întrebarea se pune de ce W. Barr a demisionat așa grăbit? În acest sens, avem un răspuns indirect, care mai mult ca sigur se poate aplica și lui Barr. Avocata Casei Albe, Jenna Ellis, a declarat ziarului „Epoch Times” că, de când s-a ocupat de cazurile alegerilor, a primit „sute” de amenințări. Și un fost judecător din Wisconsin a spus, la 20 decembrie, că intimidarea din partea stângii radicale a împiedicat judecătorii să accepte audieri ale cazurilor privind fraude. Iar, James Troupis, martor, a spus că are informații precise în sensul că, multe firme importante de avocați nu au vrut să participe la procesele cu fraude de frica răzbunării fie a unor viitori clienți, fie a unor membri din Partidul Democrat sau a celor din viitoarea Administrație Biden.
Explicațiile date de Ellis și Troupis probabil corespundeau situației în care se aflase Barr și motivului pentru care a reacționat atât de neașteptat și în grabă. Trebuie luat în seamă că miza dezvăluirilor sale ar fi fost enormă și de aceea probabil și amenințările au fost cântărite pe măsura triplei sale puteri:
a. Cu dezvăluirea în timp util a Raportului Durham, fraudele nu ar fi putut fi organizate;
b. Cu investigaţiile FBI privind descoperirea fraudelor, ceea ce ar fi dus la victoria lui Trump;
c. Cu afacerile lui Hunter care îl implicau pe Joe, dorit de China în locul lui Trump.
Toate cele trei situații depindeau de W. Barr pentru ca Trump să fie câștigător și l-au forțat pe Barr să demisioneze.
Putem trage concluzia că din partea Deep State au avut loc cele mai mari abuzuri de putere în istoria juridică a Americii. Abuzurile anti-Trump au fost atacate în justiție, numai de Tom Fitton, președintele organizației Judicial Watch, după cum a arătat în cartea sa „A Republic Under Assault: The Left’s Ungoing Attack on American Freedom[8], evident fără rezultatele dorite din cauza lipsei de cooperare a DOJ, adică a lui Barr, care refuza să predea documente clasificate.

Recunoașterea fraudelor și o soluție legală ratată

În cele 23 zile – de la alegerile electorale din 14 decembrie, ilegale, ca și rușinoasa demisie a lui Bill Barr, pâna la 6 ianuarie, ziua alegerii oficiale a Președintelui, a urmat o perioadă de știri contradictorii despre fraude. Pe de o parte, giganții Big Tech cu mass-media de stânga refuzau să admită realitatea și enormitatea fraudelor, afirmând că toate evidențele aduse au fost dezinformări, ca de exemplu cele 200.000 de voturi în exces față de votanții înregistrați în Pennsylvania sau cele 2.500 de declarații de martori date sub jurământ despre cele văzute, și nici vorbă despre maşinile de vot care transferau voturi de la un candidat la altul.
Pe de altă parte, atât unii senatori cât şi avocații Casei Albe s-au străduit să convingă despre realitatea fraudelor înainte de alegerea Președintelui, în speranța că vor acționa pozitiv asupra conștiinței politicienilor patrioți.
Senatorul Ron Johnson (R-WI), Președinte al Comitetului Siguranței Patriei și Afaceri Guvernamentale, a ținut o audiere, la 16 decembrie, dorind să sublinieze refuzul curților de a primi cazurile de fraudă, încălcând chiar Art. II al Constituției.
Şi, tot pentru a constata fraudele, la 17 decembrie, Consilierul de la Casa Albă Peter Navarro a publicat un raport despre presupusele fraude, ca să se poată trage concluzia că în cele 6 state, Arizona (AZ), Georgia (GA), Michigan (MI), Nevada (NV), Pennsylvania (PA) și Wisconsin (WI), existase o strategie coordonată cu complicitatea mass-mediei de stânga împreună și cu guvernatorii respectivi în vederea ascunderii adevărului.
Iar, cu privire la mașinile de vot, Michael Flynn, fostul consilier al Securității Naționale, a declarat la Fox News că avea informații de la agenții străine, care supravegheaseră alegerile, în sensul că erau dispuse să înainteze evidențe pertinente Președintelui Donald Trump.
În plus, directorul Oficiului Securității Naționale, John Ratcliffe, a informat că, în viitorul său raport din 18 decembrie, va include informații despre imixtiuni străine chineze „relevante” care ţineau de securitatea națională.
Rudy Giuliani, Peter Navarro împreună cu alți patru s-au reunit într-un meeting prin zoom la 2 ianuarie, în vederea anulării voturilor ilegale din 14 decembrie, a informării a cca 300 de legiuitori, în majoritate republicani, din cele șase state, AZ, GA, MI, NV, PA și WI, despre evidența fraudelor și cum s-au desfășurat. Atunci a vorbit și Președintele şi legiuitorii au putut auzi direct și părerile sale despre cele întâmplate, cu încălcarea Constituției.
Peter Navarro a spus ziarului „Epoch Times” că fraudarea alegerilor constituia o situație periculoasă, care subminează stabilitatea sistemului politic al Republicii, și că s-ar putea ca la 6 ianuarie să fie numit un consilier special care să investigheze dacă au fost comise fraudele în cauză.
Recunoașterea fraudelor era menită să-i convingă pe cei ce aveau să participe la votul pentru alegerea Președintelui din 6 ianuarie, astfel încât legiuitorii să aibă curajul să obiecteze față de votul ilegal. Lucru deloc uşor din cauza Amendamentului XXV, care admite schimbări doar dacă Senatul și Camera ar fi de acord. Greu de realizat în împrejurările de dezbinare totală a politicii americane.
Totuși, probabil în scopul de a se cerceta fraudele petrecute, la 2 ianuarie, peste 400 de funcționari din cadrul CIA, poliției și judiciarului au format un grup care să poată investiga fraudele alegerilor din 2020, în caz de nevoie.
Robert Caron, unul din organizatori – care în 2014 fusese recrutat pentru verificarea unor operațiuni neadecvate între ofiteri și șefii lor – a spus că în 2014 General Lt. Michael Flynn s-a adresat Președintelui B. Obama asupra activității siguranței naționale, care nu funcționa corect. Caron a completat că, pentru cercetarea neregulilor din 2020, mulți lucrează voluntari și alții cu plată și că fiecare membru al grupului a constatat fraude evidente bazate pe propriile lor observații.
La 18 decembrie am aflat o știre care mi s-a părut de o importanță deosebită. Este vorba de o reuniune la Casa Albă, în prezența Președintelui și cu participarea avocatei Sidney Powell, a fostului consilier al Securității Naționale, Michael Flynn, a șefului personalului Casei Albe, Mark Meadows, a consilierului Pat Cipollone și a actualului consilier al securității naționale, Robert O’Brien, avocatul Rudy Giuliani fiind prezent doar telefonic.
În cursul reuniunii, se pare că Trump îi oferise lui S. Powell poziția de Consilier Special al Casei Albe. Ea era cea care se ocupase de procesele cu maşinile de vot, care reacționase la ilegalitățile votului electoral, venind imediat cu soluția aplicării Ordonanței de Urgență din 18 septembrie 2018. Powell sugera atunci că Președintele putea să confişte maşinile, dovedind fraudele și aplicând sancțiuni proprietarilor. Și data de 18 decembrie ar fi coincis cu apariția raportului directorului John Ratcliffe al Oficiului Securității Naționale, care ar fi urmat să certifice informații relevante asupra imixtiunii Chinei în alegeri, dar date din raport au fost reținute pe motive politice de CIA, după cum s-a raportat la 19 ianuarie „Epoch Times”.
Părerea mea este că Președintele a ales-o pe Sidney Powell și a intenționat s-o numească consilier, întrucât venise cu soluţia Ordonanței, prin care putea dovedi fraudele, cu mașini care aveau software-uri care puteau schimba votul Și, mai ales că și Michel Flynn venise cu informații despre agenții străine care erau dispuse să înainteze evidențe pertinente Președintelui.
Cu Powell și cu Flynn, Donald Trump ar fi putut dovedi fraudele pe temei legal. Dar numirea lui Sidney Powell nu s-a materializat.
Ulterior, am aflat din presă că ar fi intervenit consilierul Pat Cipollone și avocatul Rudy Giuliani, îndemnându-l pe Președinte să nu o numească pe Powell, pe motivul că avea idei „conspirative”.
Cred că dacă Președintele acționa conform inspirației inițiale, s-o numească consilier, poate ar fi avut timp ca autoritățile federale să confişte maşinile pentru dovedirea fraudelor în timp util şi pe cale legală.

Alegerea Congresului, a majorității Senatului și a Președintelui

În urma alegerilor din 3 noiembrie, noul Congres a fost validat pe 3 ianuarie, când în Cameră Republicanii au câștigat 14 noi membri. Rezultatul a fost 216 pentru Democrați, Nancy Pelosi (D-CA) rămasă Președinta Camerei și 209 pentru Republicani, cu Kevin McCarthy (R-CA) Șeful Minorității.
Și, la 5 ianuarie, în Statul Georgia au fost alegerile pentru majoritatea republicană în Senat, când ambii Republicani, Kelly Loeffler și David Perdue, au pierdut cu 49,0 și 49,4%, iar Democraţii Raphael Warnock și Jon Ossoff au câștigat cu 51,0 și 50,6%. Senatul a rămas la 50R/50D, astfel că în viitor Vicepreședinta Kamala Harris va avea votul hotărâtor pentru Democrați.
La 6 ianuarie a fost memorabila zi a Sesiunii Unite a Congresului, cu numirea Președintelui Americii. Conform Amendamentului XII, Vicepreședintele, în speță Mike Pence, conduce sesiunea, menirea sa fiind una pur festivă, fără a avea autoritatea de a face schimbări. Adică el certifică voturile electorale în ordinea celor 50 de state, în urma cărora candidatul cu punctajul cel mai ridicat este noul Președinte. Dacă, însă, există obiecțiuni, ele se fac în scris de către cel puțin un membru al Camerei și unul al Senatului. În urma cărui fapt fiecare în parte se retrage pentru dezbateri maximum 2 ore, spre a vota dacă acceptă sau respinge obiecțiunile, rezultatul necesitând un vot majoritar al Camerei și unul al Senatului. Deci schimbarea votului electoral se putea face prin acordul Senatului și al Camerei.
Considerând dezbinarea politică existentă, republicanul Louie Gohmert (R-TX) a introdus o acțiune judiciară, cerând ca Vicepreşedintele să poată avea autoritatea exclusivă să determine care din voturile electorale să fie considerate. Dar, ca de obicei, judecătorul a respins cererea.
În continuarea acestei idei, avocata Sidney Powell, într-un interviu din 29 decembrie, cu Gene Bailey de la Flash Point, a fost de părere că Mike Pence ar trebui să respingă listele electorilor statelor din cauza votului ilegal – dar fiind o acțiune discutabilă, ea a sugerat votanților din aceste state să ceară legiuitorilor respectivi să solicite anularea fostelor voturi certificate ilegal de guvernatori, mai ales că judecătorii au refuzat să audieze acest gen de cazuri.
Senatorul republican Brandon Beach din Georgia a inițiat o scrisoare, către Vicepreședintele Mike Pence, semnată de câțiva alți senatori, în sensul ca el să ceară în ședință amânarea procedurii din data de 6 ianuarie pentru a avea timp să se dovedească fraudele.
În acea zi, la 11:30, Președintele Trump a ținut un discurs în Parcul Ellipse din Washington. Cu această ocazie a menționat din nou fraudele care au avut loc, cu încălcarea Art. II al Constituției cât și a voinței a 74 de milioane de alegători, sperând ca Vicepreședintele M. Pence să ceară ca voturile să fie retrimise statelor, unde să fie verificate de legiuitori, conform Art. II al Constituției, şi nu de către guvernatori.
La ora 13:00, Vicepreședintele Mike Pence deschidea Sesiunea Unită în clădirea Capitoliului, pentru legalizarea certificatelor electorilor în ordinea alfabetică a statelor. Într-o scrisoare premergătoare adresată Sesiunii, Pence a declarat că nu are „autoritatea constituțională să oprească certificarea lui Joe Biden ca viitor Președinte”.
Ședința a început în ordine alfabetică cu Statul Alabama, dar când s-a ajuns la Arizona, prima reacție a fost a Senatorului Josh Hawley (R-MO), care a declarat că ridică obiecțiuni cu privire la certificarea voturilor incorecte ale statelor în cauză. Iar Senatorul Ted Cruz a luat cuvântul arătând obiecțiunile pe care le are împotriva listei de electori aprobată de guvernul Statului Arizona, în loc de legiuitorii acestui stat, și cerând înființarea unei comisii de cercetare pentru o revizie urgentă a voturilor fraudate, înainte de 20 ianuarie, termen limită odată cu instalarea noului Președinte. A menționat că s-a inspirat de la comisia formată în 1877, în vederea unei alegeri contestate.
Cam 100 de membri ai Camerei și ai Senatului s-au alăturat ideii lui Ted Cruz și s-au înțeles să se împotrivească voturilor ilegale ale electorilor, motivația lor fiind respectul față de Constituție, față de integritatea alegerilor cât și față de voturile a 75 milioane de americani în favoarea lui Trump.
Apoi Sesiunea s-a întrerupt în vederea dezbaterilor separate din Senat si Cameră, pentru ca după 2 ore să revină cu rezultatul votului, dacă se acceptă respingerea certificării electorilor sau nu.
Între timp, participanți la întrunirea de la Casa Albă, care l-au ascultat pe Trump, s-au îndreptat în linişte spre Capitoliu pentru a protesta. Un grup de infiltrați au intrat în clădire până în Aula Sesiunii. Poliția nu a intervenit imediat, iar ulterior au avut loc împușcături soldate cu câțiva morți și răniți. Când Trump a aflat ce se întâmpla, s-a adresat mulțimii, cerându-i să plece liniștită acasă.
Seara, după ce clădirea fusese evacuată, Sesiunea a continuat, Președintele Senatului, republicanul Mitch McConnell împreună cu senatorii Mitt Romney (R-UT), Pat Toomey (R-PA), Lisa Murkowski (R-AK) și cu încă două duzini de senatori republicani respingând propunerea lui Ted Cruz în vederea unei comisii de cercetare a fraudelor.
Așadar, ca urmare a trădării unor republicani, joi 7 ianuarie, de Sf. Ioan, Președintele Donald Trump a spus: „Cu toate că nu sunt de acord cu rezultatul alegerilor, unde faptele îmi dau dreptate, totuși, va fi o tranziție ordonată la 20 ianuarie către noul Președinte.”

Motivul fraudelor

De ce era atâta obsesie împotriva lui Trump? Unii argumentau prin felul său de a se exprima câteodată sau personalitatea sa. Dar asta totuși nu explică atâta animozitate sau ură, dacă punem în balanță cei patru ani în care a făcut atâta bine.
El a împlinit ceea ce promisese în campanie, respect pentru Constituție și steag, refacerea și apoi ridicarea economiei la cel mai înalt nivel, tăierea impozitelor, revenirea corporaţilor din China, crearea de locuri de muncă, ajutând toate etniile – afro-americanii, latino-americanii, asiaticii, astfel schimbând scopul Partidului Republican, acesta devenind unul popular, construirea zidului sudic menit să apere țara de avalanșa imigranților, refacerea supremației militare americane în vederea instaurării păcii prin putere, negocierea tratatelor comerciale cu părțile respectând aceleași reguli, atingerea independenței energetice, prin eliminarea surselor din Orientul Mijlociu, cu retragerea forțelor armate din acea zonă, și din Afganistan, fără începerea unui război, obligând membrii NATO să mărească contribuția pentru apărare, înființarea unui Departament nou al Forței Speciale Spațiale și fabricarea vaccinului anti-virusul COVID în mai puţin de un an etc. În patru ani a făcut mai multe decât oricare alt președinte
Adevăratul motiv al dezbinării țării este lupta între ideologii, a socialismului globalist cu economia de piață capitalist-națională, susținută de Trump. El s-a găsit în epicentrul acestor structuri opuse, căutând să refacă puterea economică și militară americană, după ultimii patru președinți.
În schimb, în cei patru ani, Trump a suferit abuzuri ca nici un alt președinte din partea Deep State-ului, care a încercat eliminarea sa încă din campania din 2016 sau ulterior din Casa Albă prin Raportul Mueller și prin impeachment-ul din 2019, care nu au avut succes.
Ca atare, revenirea lui Trump după alegerile din 2020, a fost motivul care a determinat organizarea fraudelor, fiind cea de a treia încercare de impeachment. Însă în vederea reușitei lor a fost nevoie de cumpărare, amenințare, terorizare sau santajare, cu ajutor străin, cu trădări ale multor executanți și politicieni, cu judecătorii care au încălcat jurământul depus la numire, în sensul că vor susține Constituția, dar care au refuzat procesele de dovedire a fraudelor, fie de frică sau poate pentru a nu pierde donațiile promise. Cu cooperarea acestora, alegerile a 75 milioane de votanți au fost furate, furtul fiind de fapt o lovitură de stat.
Cu Biden câștigător, miliardarii-globaliști, Democrații și unii dintre Republicani puteau continua liniștiți afacerile comerciale și financiare cu China.

Politica Chinei: influență și propagandă

America a reprezentat o piedică pentru China, în ambiția ei de a domina pe scară globală. Partidul Comunist Chinez (PCC) și premierii chinezi au lucrat ani de zile să întreacă America şi acest efort îndelungat a dat roade, fiind acum aproape de reușită.
La 4 ianuarie 2020, Mike Pompeo, Șeful Departamentului de Stat a subliniat „enorma amenințare a PCC, care deja este prezent în interiorul țării (SUA), motiv pentru care Președintele Trump a început să ia măsuri în direcția cea bună ca să apere America de amenințarea comunismului chinez.”
În cartea mea „Rolul Trecutului asupra Prezentului. SUA, România și alegerile[9], al cărei text a fost publicat inițial în foileton de JURIDICE în vara trecută, am scris despre cum s-a ajuns la acestă situație.
Pe scurt, în timpul războiului din Coreea, Președintele Harry Truman nu a luat în considerare sfatul Generalului MacArthur, care, în 1950, a propus continuarea războiului contra comunismului chinez condus de Mao Zedong, afirmând că adevăratul duşman este China. Atunci China nu avea bomba atomică, iar Truman nu a reacționat, permiţând astfel continuarea colaborării paşnice cu premierii Mao Zedong, Deng Xiaoping, Jiang Zemin și Hu Jintao. Toți erau comuniști convinși, conducând guverne autoritare, dar sprijinind o economie mixtă, aflată între cea de piață și cea controlată de stat. În afară de Eisenhower, Kennedy și Johnson, următorii opt președinții americani, începând cu R. Nixon, au ajutat China direct sau indirect, economic și tehnic timp de 50 de ani și așa China s-a bucurat de o dezvoltare rapidă și dramatică până la venirea lui D. Trump în 2017.
D.Trump era informat de felul de cooperare comercială cu China ca mare competitor, care totodată exercita furtul de proprietate intelectuală și de capabilități cibernetice americane. În plus, mai știa despre propaganda chineză prin influența prezenței în universități a Institutelor Confucius, unde donau sume mari. Dându-și seama că statul chinez devine o amenințare puternică economică și militară, Trump a schimbat strategia, aplicând tarife comerțului respectiv.
Constatând schimbarea, Partidul Comunist Chinez a luat toate măsurile ca să-l elimine pe Trump cu ocazia alegerilor din 2020, fiindu-i frică ca în al doilea mandat să nu dizolve China precum a făcut Președintele Ronald Reagan cu URSS.
Ca urmare, China ajutată de miliardarii globaliști a căutat să influențeze populația americană împotriva lui Trump cu doctrina sa „America First.” După cum a reușit să-l influențeze și pe Președintele Bill Clinton, care a primit în 1996 contribuţii mari din partea Chinei.
În Congres, este Mitch McConnell, lider al Senatului, până la 5 ianuarie, al cărui socru chinez are o companie de transport și lucrează cu China, Senatoarea Dianne Feinstein, al cărei soț face afaceri cu China, având o avere de 90 milioane $, și Reprezentantul Eric Swalwell, candidat democrat în 2019 la președinție, care a făcut parte din mai multe comitete în cadrul Camerei, a avut relații cu Christine Fang, spioană chineză, care l-a ajutat financiar probabil cu sume oficiale chineze.
Cu privire la fraude, China a contribuit în acest scop cu sume substanțiale. Conform celor declarate de autorul Trevor Loudon ziarului „Epoch Times”, multe grupuri radicale care au activat în favoarea fraudelor aveau legături strânse cu guvernul chinez. Iar pentru atragerea tineretului universitar, în 2020 acesta a donat de exemplu 64 milioane $ Universității Stanford și 65 milioane $ Universităţii Yale.
Astfel, alături de americanii care au acoperit fraudele, China este curând pe cale să cucerească America fără să tragă un glonţ. În cartea sa „Trump vs. China: Facing America’s Greatest Threat[10], Newt Gingrich scrie că „dacă America va rămâne în urma dezvoltării dovedite de sistemului totalitar comunist chinez, atunci degradarea valorilor sistemului democratic și a sistemului domniei legii americane va fi decisivă.”[11]

Ultimele zile Trump-iste

Ce începuse la 6 ianuarie ca un protest contra votului electoral ilegal, s-a transformat deodată în violență și s-a încheiat cu 4 morți, Trump fiind acuzat de instigare, cu toate că a cerut protestatarilor să plece acasă în liniște.
După 6 ianuarie au urmat zile agitate:
a. Nancy Pelosi a început procedura de impeachment, în baza Amendamentului XXV, care nu era potrivit situației, nu a reușit.
b. Big Tech și Twitter au oprit comunicarea mass-mediei sociale, desființând conturile disidenților față de acțiunile stângii, inclusiv cel a Președintelui, ca să nu mai poată comunica cu populația.
c. Avocata Sidney Powell, a fost dată în judecată de către Dominion pentru defăimare cu o daună de peste 1 miliard $.
d. Agenții fostului Deep State, ca John Brennan și Jim Comey, îl denunță pe Trump, fapt posibil pentru că Raportul Durham nu apăruse la timp pentru a condamna tocmai abuzurile acestora.
e. Unii membri ai Partidului Democrat au cerut ca Senatorul patriot Ted Cruz să-și înainteze demisia pentru că a obiectat împotriva voturilor ilegale ale electorilor.
f. Nancy Pelosi, profitând de violențele din 6 ianuarie, atribuindu-le Președintelui, a deschis din nou, la 13 ianuarie, altă procedură de impeachment, la care au aderat și 10 republicani, procedură având și aprobarea lui Joe Biden.
A fost votată o Rezoluție cu 232 voturi pentru și 197 contra, într-o singură ședință de 7 ore, fără audieri, cu un singur articol bazat pe „instigare la insurecție la 6 ianuarie, la clădirea Capitoliului”. Rezoluția a fost înaintată în aceeași zi Senatului pentru a fi votată. Senatul nefiind în Sesiune, votul ar urma când Trump nu ar mai fi Președinte.
g. Ironic a fost că a doua zi după impeachment, pe 14 ianuarie, FBI a început cercetările și s-a aflat că a participat John Sullivan, şeful organizației marxiste BLM, care a apoi a fost arestat și condamnat pentru violență, dar după câteva zile eliberat.
h. La 15 și 19 ianuarie, Președintele Trump a declasificat multe documente despre Obamagate sau Crossfire Hurricane, adică subiectul Raportului Durham cu abuzurile anti-Trump făcute de Deep State, spre a o salva pe Hillary Clinton de ilegalitățile e-mailurilor sale, raport care nu a apărut. Totodată au fost declasificate și documente despre recentul scandal Ucraina al lui Hunter Biden.
i. La 16 ianuarie, Președintele Trump și-a luat rămas bun de la Armată la Centrul Aerian Lempoor din Florida și la 19 ianuarie a semnat grațieri.
j. Duminică 18 ianuarie, Senatorul Lindsey Graham a trimis o scrisoare Senatorului Chuck Shumer, devenit președinte al noului Senat, cerând să treacă peste Rezoluția articolului de impeachment, sugerând să se pună capăt acestei „dizgrațioase saga”.
Evenimentul cel mai deosebit a fost pregătirea tranziției în vederea inaugurării noului Președinte ales, care pentru prima dată este declarată un ”Eveniment Special pentru Securitatea Națională.” S-au luat măsuri extraordinare de teama unor posibile violențe, temute în urma fraudării a 75 de milioane de voturi pro-Trump.
Generalul Mark Milley a asigurat organizarea zilei de 20 ianuarie, aducând o forță masivă de 25.000 de soldați bine înarmați, dintre care 2.000 au fost avansați la gradul de US Marshal, ceea ce le conferea mai multă autoritate. Toți au fost verificați cu privire la vederile lor politice, după care 12 au fost retrași, fiind considerați nepotriviți. În plus, au fost aduse multe mașini militare, arterele de circulație inclusiv metroul au fost închise, locurile de parcare au fost închise cu două zile înainte, cutiile poștale sigilate ca să nu se poată pune bombe, forța aeriană în alertă ca şi când se aștepta un atac terorist, aspect potrivit unei zone militare, dar nu în capitala țării.
Despre Mark Milley am aflat din „Newsmax” că fusese numit în post de predecesorul său, generalul Joseph Dunford, care la rândul său a fost numit de Barack Obama, și că probabil Milley va fi reținut în post de Joe Biden.

America la 20 ianuarie 2020

La 8:30 dimineața, Președintele Donald Trump cu Melania au părăsit Casa Albă zburând cu elicopterul Marine 1 la aeroportul Andrews Base, unde Trump a ținut o cuvântare în fața unei mulțimi, arătând tot ce a făcut în acești patru ani și a încheiat cu „we love you”, a urat noroc noii administrații și a spus: „Voi reveni într-o formă sau alta”. Apoi a zburat cu Air Force One spre locuința sa Mar-A-Lago din Florida.
D. Trump a fost un Președinte capabil și patriot care a încercat să schimbe cursul istoriei, refuzând indulgența foștilor președinți față de China. A respectat Constituția, credința în Dumnezeu, susținând democraţia-capitalistă, ridicând economia și modernizând Armata.
Uitându-mă în urmă, mă întreb: dacă el ar fi fost înconjurat cu bunăvoință, în loc de animozitate, de către mass-media, media-socială, Hollywood, globaliști, miliardari, uniuni, politicienii din Washington D.C. și funcționarii federali din agențiile guvernamentale, America ar fi redevenit supraputere la rangul de supremație în lume, fără problema Chinei? Problemă care acum reprezintă „cea mai mare amenințare pe care America o întâmpină”, conform declarației din august 2020 a directorului său, John Ratcliffe, sau cum a calificat China Mike Pompeo, Șeful Departamentului de Stat, pe 4 ianuarie 2020, ca „enorma amenințare a PCC, care deja este prezent în interiorul țări”. Fără întârziere, la 21 ianuarie, China a declarat că impune sancțiuni lui M. Pompeo și altor 27 de oficiali ai Administrației Trump, acuzându-i pentru declarații neadevărate.

*

În aceeași zi de 20 ianuarie, la 11:30, pe platforma Capitoliului, în fața celor veniți la această ceremonie tradițională, au jurat că vor apăra și susține Constituția, mai întâi Kamala Harris, Vicepreședinte – prima femeie și prima afroamericană în această funcție – în fața Judecătoarei Curții Supreme M. Satamayor, și apoi Joe Biden a jurat pe Biblie în fața Judecătorului Șef al Curții Supreme John G. Roberts.
Asistasem la TV de nouă ori la inaugurarea unui Președinte, întotdeauna cu respect, chiar dacă nu agream cu noul venit, însă cu apreciere față de sistemul democrat și civilizat al tranziției. Dar, de rândul acesta, regret s-o spun, ceremonia mi s-a părut un circ, din cauză că nu se putea să nu se realizeze că tranziția era bazată pe ilegalitatea fraudelor, cu apărarea armatei ca într-o zonă de război de frica posibilei revolte a 75 milioane de votanți. Cei care jurau că apără Constituția, în acel moment o încălcau, cei care au ținut cuvântări, referindu-se la viitoarea posibilitate de unire a spiritului unității țării, erau chiar cei care s-au opus mereu.
Printre cei prezenți se afla și Barack Obama, „șeful de orchestră” care a condus reușita simfonie a fraudelor, până la preluarea Administrației Biden/Harris, care de fapt este un al treilea mandat al său, dar cu intensificarea contribuției Big Tech – care va duce mai rapid la totalitarism.
În această primă perioadă se va acorda cetățenie celor 11 milioane de imigranți ilegali și vor fi primiți cei 9.000 din Honduras. Apoi Biden va căuta anihilarea Amendamentului II, cu dreptul portului de arme, va schimba tratatele, ca cel al Climei sau cel cu Iranul și multe altele.
Totodată, până în 2022, cred că vor urma și schimbări fundamentale referitoare la documente și valori care au stat la baza întemeierii Americii de către Părinții Fondatori:
a. Declarația de Independență, actul de naștere al Americii, din 4 iulie 1776 – bazată pe libertate, protejarea drepturilor și domnia legii egală pentru toti – va fi, probabil, înlocuită cu Proiectul 1619, al recunoașterii în acest sens a anului venirii primilor sclavi.
b. Constituția, semnată în 1787, va fi privită ca învechită, stând în calea progresului, adică un obstacol ce stă în fața centralizării puterii politice, economice și culturale. Se va mări numărul judecătorilor Curţii Supreme spre anularea majorității conservatorilor, va fi eliminat Colegiul Electoral, care menține independența și autonomia statelor mici față de cele mari.
c. Religia bazată pe Amendamentul I al Constituției va fi pe cale de dispariție din școli și Guvern etc.
Iar, după încă doi ani, 2022-2024 – dacă toată populația nu va avea instinctual de prezervare de a se opune – PCC va participa la conducere, având grijă să desființeze și fosta plutocrație globalist-financiară, cea care a ajutat la eliminarea lui Trump, dar pe care nu o vor mai găsi utilă. Aceștia vor trebui să dispară, conform zicalei „cine sapă gropa altuia cade singur în ea”.

America înfrântă cu restul lumii libere

În articolul meu „America la Răscruce„, din 30 septembrie 2020, publicat de acest site, am scris că, dacă în 2020 vor câștiga Democrații, America se va îndrepta către socialism, care nu este altceva decât un prim pas spre comunism.
În timpul alegerilor și a respingerii dovezilor fraudelor de către americani, America s-a aflat la marginea prăpastiei. Însă, la 6 ianuarie 2021, după respingerea obiecțiunilor ridicate de Senatorul patriot Ted Cruz față de votul ilegal electoral, America a fost înfrântă.
Din experiența trăită în România in timpul trecerii spre comunism în 1944-45, situația de atunci s-a datorat poziției geopolitice, la hotar cu URSS. Rușii au intrat cu tancurile şi nimic nu mai era de făcut, mai ales că America Președintelui Harry Truman a lăsat Europa de Est pradă lui Stalin.
Dar, considerând situația geopolitică, militară și economică din 2020, este de neconceput cum printr-o fraudă a alegerilor America a putut fi înfrântă. Și totuși a fost posibil, deoarece fraudele au fost înfăptuite voit chiar de americani, nu de cotropirea străinilor – ca în România.
Motivul, pe de o parte, a fost ideologic, între progresismul cu identitate etnică și justiție socială al lui Obama, contra doctrinei ”America First” a lui Trump și, pe de alta, goana după bani a miliardarilor globaliști, lacomi fără limită, care au vrut afaceri cu China, și Democrații, cu mass-media și Big Tech-ul, care au vrut puterea. Toți au facilitat influența Chinei, care deja se afla în interiorul țării.
Cu alte cuvinte, America nu a fost o victimă ca România, ci s-a autodistrus, odată cu restul lumii civilizate occidentale – lăsând locul Chinei să devină supraputerea în lume. China care, cu inteligența artificială, supravegherea digitală și cu un popor muncitor subjugat Partidului Comunist Chinez, va înghiți și Rusia lui Putin.
Datorită experienței mele de 20 de ani de comunism dur din România, cred că America, după 246 de ani, în 2022, își va încheia ciclul fostei supremații a lumii libere.
Sper ca numai un miracol să-i deschidă orizontul către libertate și apoi să urmeze ce a spus Ronald Reagan: „Libertatea trebuie apărată” – ceea ce nu s-a făcut în 2020.
Îi mulțumesc Președintelui Trump deoarece a preluat o funcție de care nu avea nevoie, doar pentru a salva America de socialismul incipient, timp în care a fost abuzat cu acuzări nedrepte, și când a îndeplinit ce promisese că va face.
Și sper ca moștenirea sa cu „America First” să inspire pe cei ce doresc binele acestei țări.

Palm Beach – Florida, 21 ianuarie 2021


[1] Encounter Broadside Books, # 3, N.Y., 2009.
[2] J. Fund – op. cit. – p. 35.
[3] Regnery Publishing, New Jersey, 2020.
[4] Harper Collins, N.Y., 2018.
[5] Harper Collins, N.Y., 2015.
[6] Harper Collins, N.Y., 2018.
[7] Harper Collins, N.Y., 2020.
[8] Threshold Editions, N.Y., 2020.
[9] Editura „Curtea Veche”, București, 2020.
[10] Hachette Book Group, N.Y., 2019.
[11] N. Gingrich – op. cit. – pp. 7-10.


Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Cuvinte cheie: , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti