« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 
2 comentarii

CCR pendinte: art. 59 și art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor
26.01.2021 | Mihaela MAZILU-BABEL, Andrei Alexandru MARCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Andrei Alexandru Marcu

Andrei Alexandru Marcu

În data de 25.01.2021 s-a constituit un nou dosar (160D/2021) pe rolul Curţii Constituţionale, urmând a fi analizate dispoziţiile art. 59 și art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor (cauza Primarul Municipiului Onești).

Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care aceste dispoziții formează obiectul unui control de constituționalitate.

Instanţa de trimitere este Judecătoria Onești.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut normativ:

Art. 59
(1) Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:
A. la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti:
a) asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;
b) urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PJGD;
c) elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor;
d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
e) asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;
f) asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu şi dezvoltă în mod corespunzător centrele înfiinţate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 pentru a oferi populaţiei posibilitatea de a se debarasa, fără plată, de deşeuri de hârtie şi carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, textile, ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori şi deşeuri voluminoase, inclusiv saltele şi mobilă;
g) asigură informarea locuitorilor prin mijloace adecvate şi prin postare pe site-ul propriu, asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor, inclusiv cu privire la centrele prevăzute la lit. f);
h) acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;
i) asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
B. la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:
a) elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD;
b) coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea deşeurilor;
c) acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea PJGD;
d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
e) analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului;
f) urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezentei legi;
g) asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti aprobă, prin hotărâri ale consiliului local/judeţean/general, măsurile necesare pentru interzicerea abandonării, aruncării sau gestionării necontrolate a deşeurilor.
(3) Pentru deşeurile generate în gospodăriile populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti şi, după caz, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu organizaţiile care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite prin actele normative care transpun directivele individuale.
(4) Unităţile administrativ-teritoriale sau subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor au dreptul de a solicita organizaţiilor care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului acoperirea costurilor de gestionare pentru deşeurile municipale care fac obiectul răspunderii extinse a producătorului, stabilite în baza actului normativ care reglementează fluxul specific al respectivelor deşeuri, şi au obligaţia de a stabili modalitatea prin care se plătesc serviciile aferente acelor deşeuri, prestate de operatorii de salubrizare.
(5) Pentru deşeurile care fac obiectul răspunderii extinse a producătorului care se regăsesc în deşeurile municipale, acoperirea costurilor se face de către organizaţiile care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului şi fără impunerea unor costuri suplimentare în sarcina utilizatorilor serviciului de salubrizare.
(6) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară sau unităţile administrativ-teritoriale sau subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor utilizează sumele încasate pentru acoperirea costurilor de gestionare pentru deşeurile municipale care fac obiectul răspunderii extinse a producătorului exclusiv pentru scopurile cărora le sunt destinate.

Art. 61 (extras)
(1) Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:
c) cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59.

Dispozițiile din Constituție în raport de care se va efectua controlul de constituționalitate au următorul conținut normativ:

Art. 1 (extras) – Statul român
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Art. 23 (extras) – Libertatea individuală
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

Mulțumim pe această cale Judecătoriei Onești pentru faptul că precizează pe pagina on-line a dosarului și dispozițiile din Constituție în raport de care se va realiza controlul de constituționalitate. Nu înțelegem de ce nu se poate impune, la nivel normativ, obligația ca această mențiune să fie realizată pe pagina dosarelor tuturor instanțelor din România care admit trimiterea unei excepții de neconstituționalitate.

Andrei Alexandru Marcu (text și selecție)
Avocat – Baroul Constanța

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator)

 
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Jurisprudență | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “CCR pendinte: art. 59 și art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor”

  1. EXCEPȚIE DE NECONSTITUȚIONALITATE

    a prevederilor art. 61, alin. (1), lit. c) cu referire la contravenția pentru nerespectarea art. 59 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare întrucât acestea vin în contradicţie cu prevederile art 1 alin. (5) şi art 23 alin. (11) din Constituţie, pentru motivele ce le vom prezenta detaliat infra:

    a) Nesocotirea prevederilor art 1 alin. (5) din Constituţie – Lipsa de accesibilitate, previzibilitate şi claritate a normei legale

    Prin dispoziţiile art. 59, alin. (1), pct. A, lit. e) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a reglementat în sensul: „Art. 59. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii: A. la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti: e) asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;” iar prin dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. c) din același act normativ s-a reglementat în sensul că „Art. 61. – (1) Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează: c) cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59.”
    Din analiza întregului act normativ, astfel cum a fost aprobat prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, remarcăm faptul că leguitorul nu a prevăzut vreo faptă contravenţională care să poată fi sancţionată, ci s-a limitat să reglementeze, în secțiunea § 35. Sancţiuni, la art. 61 alin. (1) lit. c), în mod generic, că neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit art. 59 constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează: c) cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.
    Art. 59 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie, în sarcina autorităţilor publice locale atât la nivel de comune, oraşe şi municipii cât și la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti însă, o multitudine de obligații cu caracter general astfel: „(1) Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:
    A. la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti:
    a) asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;
    b) urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PJGD;
    28/10/2016 – litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 68/2016
    c) elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor;
    d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
    e) asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;
    f) asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu şi dezvoltă în mod corespunzător centrele înfiinţate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 pentru a oferi populaţiei posibilitatea de a se debarasa, fără plată, de deşeuri de hârtie şi carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, textile, ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori şi deşeuri voluminoase, inclusiv saltele şi mobilă;
    19/07/2018 – litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 74/2018
    g) asigură informarea locuitorilor prin mijloace adecvate şi prin postare pe site-ul propriu, asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor, inclusiv cu privire la centrele prevăzute la lit. f);
    19/07/2018 – litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 74/2018
    h) acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;
    i) asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
    B. la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:
    a) elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD;
    28/10/2016 – litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 68/2016
    b) coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea deşeurilor;
    c) acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea PJGD;
    28/10/2016 – litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 68/2016
    d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
    e) analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului;
    f) urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezentei legi;
    g) asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală. ”

    Este de remarcat că, prin formularea generică utilizată la art. 61 alin. (1) lit. c) (a cărui nerespectare atrage răspunderea contravenţională) fapta contravenţională nu este configurată prin lege, ci prin numeroase acte administrative de aplicare a legii (hotărâri de Guvern, ordonanţe, ordine şi orice alte acte normative conexe) ale căror obiect de reglementare vizează, în realitate, domenii distincte.
    Astfel, strict în privința colectării separate, transportului, neutralizării, valorificării şi eliminării finale a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare, legiuitorul român a reglementat obligațiile administrației publice locale prin următoarele acte normative distincte de actul sancționator:
    a) Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare ;
    b) Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 58/2016 , contravențiile fiind reglementate distinct la art. 30;
    c) Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr. 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul ANRSCUP nr. 520/2018;
    d) Ordinul ANRSCUP nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor;
    e) Ordinul ANRSCUP nr. 111/2007 privind aprobarea Caietului de sarcini-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor
    Totodată, în privința poluării mediului, domeniul fiind foarte general, legiuitorul român a reglementat obligațiile administrației publice locale prin următoarele acte normative distincte de actul sancționator, fără a ne limita la:
    a) Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările și completările ulterioare, , contravențiile fiind reglementate distinct la art. 96;
    b) Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, contravențiile fiind reglementate distinct la art. 87;
    c) Hotărârea Guvernului României nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările și completările ulterioare;

    Or, în ipoteza contravenţiilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea la un alt act normativ de rang egal cu care textul sancţionator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei contravenţiei.
    În context, trebuie remarcat că, în considerarea domeniului poluării mediului, a fost emis un număr considerabil de acte normative conexe specifice pentru asigurarea protecției mediului, care cuprind „măsuri” în domenii variate (salubrizare, ape, păduri, zone verzi, etc.), obligând atât agenţii constatatori, cât şi persoanele fizice/juridice să identifice într-un adevărat hăţiş legislativ care sunt măsurile (considerate de legiuitorul delegat ca fiind fapte contravenţionale) a căror nerespectare atrage răspunderea contravenţională.
    În considerarea celor de mai sus, apreciem că art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este formulat într-un mod atât de general, încât normele legale sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, ceea ce determină imposibilitatea destinatarului legii, şi anume, persoana care ar încălca prevederile art. 59 alin. (1) din același act normativ, de a-şi stabili conduita de urmat, în lipsa unei descrieri riguroase a unei fapte contravenţionale.
    Pentru a exemplifica lipsa de predictibilitate a normei în reglementarea unor fapte şi sancţiuni contravenţionale, considerată neconstituțională, ne oprim asupra a două acte normative conexe poluării mediului cu deșeuri aplicabile situației care a generat litigiul pedinte, şi anume:
    a) prevederile art. 87 pct. 15 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează ca și contravenție depozitarea de reziduri, fără asigurarea condiţiilor de evitare a poluării, directă sau indirectă, a apelor de suprafaţă și care se sancționează conform art. 88, alin. (1), lit. a) cu amendă de la 75.000 lei la 80.000 lei, pentru persoane juridice şi cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei, pentru persoane fizice, conform art. 88 alin. (1) lit. a) din același act normativ, competența aplicării sancțiunilor revenind atât reprezentanților Apelor Române cât și comisarilor Gărzii de Mediu, respectiv
    b) prevederile art. 96 alin. (2) pct. 34 din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează ca și contravenție obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafaţa şi în zonele umede deşeuri de orice fel și care se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, sau eventual în prevederile art. 96 alin. (3) pct. 15 din același act normativ, care reglementează ca și contravenție obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase și care se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, competența aplicării sancțiunilor revenind comisarilor Gărzii de Mediu
    Așadar, aplicarea practică a acestor acte normative conexe domeniului deșeurilor instituite presupune stabilirea de către destinatarii normei juridice atât a conduitei de urmat, cât şi a sancţiunilor care decurg din nerespectarea măsurilor impuse.
    Observăm, aşadar, că art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, impun o obligaţie generală de a respecta anumite norme, fără a incrimina o faptă concretă, şi stabilesc sancţiuni contravenţionale, fără a oferi minime criterii obiective în aplicarea acestora în mod diferenţiat.
    Este evident, că, în acest fel, nu sunt înlăturate elementele subiective sau discreţionare ce pot interveni în momentul în care agentul constatator interpretează şi aplică normele legale, cuprinse în lege sau în celelalte acte normative.
    Practic, agentul constatator, trecând prin propriul filtru înţelegerea măsurilor dispuse prin lege, este pus în situaţia să aprecieze, în mod discreţionar, dacă o anumită atitudine a unei persoane fizice/juridice este sau nu contravenţie, neavând la îndemână repere clare ce i-ar putea contura fapta contravenţională.
    Astfel, textul legal criticat nu individualizează vreo faptă contravenţională, deşi cuantumul amenzilor contravenţionale este unul considerabil, ceea ce poate determina aplicarea unor sancţiuni disproporţionate în raport cu gravitatea faptei.

    În ceea ce priveşte accesibilitatea legii, observăm că, din punct de vedere formal, aceasta are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora.
    Însă, pentru a fi îndeplinită cerinţa de accesibilitate a legii acest aspect nu este suficient, ci este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conţinutul domeniului reglementat, cât şi o corespondenţă sub aspectul forţei lor juridice. Nu este, aşadar, admisă o reglementare disparată a domeniului sau care să rezulte din coroborarea unor acte normative cu forţă juridică diferită.
    În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, are loc potrivit unor principii similar sancţiunilor de drept penal. Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul stabilirii unor sancţiuni contravenţionale compatibile cu concepţia moral-juridică a societăţii, principiul individualizării (personalizării şi proporţionalităţii) sancţiunilor contravenţionale, principiul personalităţii sancţiunilor contravenţionale şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale [ne bis in idem].
    Principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile si in acelaşi timp precise şi previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunţată în Cauza Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70). Din această perspectivă, principiul legalităţii implică o obligaţie pozitivă a legiuitorului de a reglementa prin texte clare şi precise. Cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează.
    De asemenea, potrivit principiului proporţionalităţii, toate sancţiunile principale sau complementare aplicate contravenientului trebuie să fie dozate în funcţie de gravitatea faptei (Decizia nr. 732/2018 a Curţii Constituţionale).
    Nerespectarea acestui principiu viciază şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, care trebuie realizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului ş.a. Ca atare, la stabilirea proporţionalităţii sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancţiunea trebuie să aibă în vedere atât criteriile enunţate, precum şi alte criterii speciale, dacă este cazul.
    Date fiind coordonatele constituţionale invocate si având în vedere importanţa domeniului legiferat – stabilirea unor fapte de natură contravenţională, precum şi sancţionarea acestora – considerăm că se impune o reglementare previzibilă, accesibilă şi clară a faptelor de natură contravenţională, dar şi a sancţiunilor aferente.

    b) încălcarea prevederilor art 23 alin. (11) din Constituţie.
    Prin răsturnarea sarcinii probei în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că , procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură.
    În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.
    Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar […] instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apăiwea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii probe? (Decizia nr. 1084/2011). Aşadar, considerentele Curţii Constituţionale transmit în mod neechivoc faptul că prezumţia de veridicitate a procesului-verbal contravenţional nu poate fi situată deasupra prezumţiei de nevinovăţie în plan procesual în lipsa unui minim registru probatoriu pe care să se bazeze, neputând avea de plano valoare probantă absolută.
    Ne reţine atenţia şi faptul că instanţa europeană nu a oferit un remediu explicit pentru concilierea prezumţiilor, rezumându-se la a propune doar o soluţie interpretativă, în sensul în care prezumţia de nevinovăţie, fiind una relativă, ar putea coexista cu alte prezumţii relative existente într-un anumit sistem de drept, cu condiţia ca utilizarea acestora din urmă să nu fie incompatibilă cu garanţiile dreptului la apărare, iar limitele rezonabile şi principiul proporţionalităţii să fie analizate de la caz la caz.
    Or, în lipsa definirii conţinutului constitutiv şi juridic al faptelor ce constituie contravenţii din prisma prevederilor art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care să excludă aplicarea arbitrară a sancţiunilor, atât agentul constatator, cât şi instanţa de judecată se vor afla în situaţia de a aprecia, în afara unor criterii obiective, asupra oricărei faptei săvârşite de contravenient.
    Practic, în urma controlului realizat de agentul constatator, acesta va încadra atitudinea persoanei fizice ca fiind faptă contravenţională, pe care o va înscrie în procesul-verbal. În atare context, contravenientul va fi pus în situaţia să-şi demonstreze nevinovăţia, prin faptul că nu a săvârşit fapta respectivă, care nu este descrisă în mod concret în nici un act normativ.
    Insuficienta descriere a faptei contravenţionale nu permite persoanelor să realizeze o apărare eficientă în contradictoriu cu organul constatator, punându-le într-o situaţie de inegalitate, respectiv de inferioritate faţă de organul administrativ, în ceea ce priveşte posibilitatea formulării de apărări pentru dovedirea nelegalităţii sau netemeiniciei constatărilor efectuate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie.
    În această situaţie, sub aspect probator, prin lipsa unei norme concrete de incrirninare a faptei contravenţionale, este inversată sarcina probei, fiind prezumate a fi reale aspectele reţinute în procesele-verbale de constatare a contravenţiei, urmând ca persoana fizică/juridică – contravenientul – să facă dovada contrară. Or, această inversare a sarcinii probei nu are nici o justificare, chiar şi pe perioada stării de urgenţă, existând riscul de a spori numărul abuzurilor, dar şi a eventualelor tensiuni dintre cetăţeni şi autorităţile statutului competente să constatate contravenţiile.
    Subliniem faptul că, sancţionarea contravenţională a unei persoane este asimilată unei acuzaţii în materie penală, aceasta bucurându-se de toate garanţiile instituite în materie penală de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motiv pentru care este obligatoriu ca toată această materie, a contravenţiilor, să fie caracterizată de mai multă rigurozitate în reglementarea faptelor contravenţionale, care să nu permită răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.
    Această împrejurare are drept consecinţă şi punerea instanţelor în imposibilitatea de a realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, în condiţiile în care nu se poate aprecia în ce măsură o anumită faptă poate fi caracterizată ca fiind de natură contravenţională sau nu, precum şi în ce măsură sancţiunea contravenţională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, prin respectarea criteriilor de individualizare a sancţiunii.
    Având în vedere cele expuse, considerăm că prezumţia de nevinovăţie a beneficiarului primar (contravenientul) ar trebui să primeze în raport cu prezumţia de veridicitate a faptelor înscrise în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. De altfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, printre elementele pe care trebuie să le cuprindă, în mod obligatoriu, procesul-verbal de contravenţie, regăsim atât descrierea faptei contravenţionale, precum şi arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei, lipsa acestora atrăgând nulitatea procesului-verbal (art. 17 din acelaşi act normativ).
    Or, în situaţia în care legiuitorul nu a dat dovadă de rigurozitate în stabilirea conţinutului constitutiv al faptei contravenţionale, vătămarea produsă contravenientului este de natură să împiedice identificarea faptei săvârşite, încadrarea în drept, sancţiunea aplicabilă, cu consecinţa imposibilităţii efectuării apărărilor în cadrul procesului judiciar.
    Astfel, contravenientului i se creează o situaţie cu mult mai grea decât aceea de care ar fi beneficiat într-un proces penal, prin încălcarea evidentă a unor garanţii fundamentale ale dreptului la apărare, garanţii recunoscute la nivel internaţional, în temeiul respectării unei prezumţii nici măcar legale, ci născute pe calea doctrinei şi a jurisprudenţei.
    Pentru motivele expuse, considerăm că prin lipsa incriminării concrete a unei fapte ca fiind de natură contravenţională, art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare aduce atingere şi prevederilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală.
    În final, subliniem că, instabilitatea legislativă și lipsa de calitate normativă în materia contravenţională, indiferent de factorii determinatori, cât şi de emiterea unor acte normative de rang inferior (cum sunt ordonanțe, hotărâri, ordine ş.a.), în practică, s-a dovedit a fi o cauză a abuzurilor. De altfel, modul lacunar de reglementare a condus la necesitatea unor interpretări neunitare a instanțelor de judecată asupra conţinutului normativ reglementat, a măsurilor dispuse, dar şi a comportamentelor ce ar putea reprezenta posibile încălcări ale regulilor impuse.
    În susținerea tezelor probatorii invocăm și recenta practică judiciară a Curții constituționale care a admis, cu unanimitate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, în ansamblul său.
    Curtea a reținut că dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege și actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc și se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condițiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate. Or, Curtea constată că dispozițiile art.28 alin.(1) prin sintagma ”nerespectarea prevederilor art.9 constituie contravenţie” califică drept contravenție încălcarea obligaţiei generale de a respecta și de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională. În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
    Ori, premisa de la care trebuie plecat este aceea că statul de drept consacră o serie de garanţii menite să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, respectiv încadrarea autorităţilor publice în coordonatele dreptului. Exigenţele statului de drept impun ca garanţiile juridice ale drepturilor prevăzute de Legea fundamentală în beneficiul cetăţenilor să fie utilizate potrivit scopului pentru care au fost instituite. În felul acesta se poate ajunge la consolidarea unei adevărate democraţii constituţionale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD