Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Albania pendinte la CEDO: Acces la informații de interes public și lipsa de executare a unei hotărâri judecătorești (art. 6, 10 și 13)
27.01.2021 | Mihaela MAZILU-BABEL

Secţiuni: Achiziții publice, CEDO, Drept penal, Procedură penală, UNBR+INPPA+Barouri
JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-
Babel

Secția a treia, CEDO

Cererea nr. 616/16
Dorian MATLIJA împotriva Albaniei
depusă la 14 decembrie 2015, comunicată la

I. Obiectul cererii (precum este rezumat de CEDO și tradus de mine repede cu ajutorul lui Google Translate)

Cererea se referă la pretinsul refuz al Guvernului de a se conforma unei hotărâri a Curții administrative din Tirana din 6 octombrie 2014 prin care se dispune divulgarea documentelor privind îndeplinirea criteriilor legale de eligibilitate pentru numirea președintelui și a membrilor Comisiei pentru achiziții publice.

Reclamantul se plânge că neexecutarea hotărârii de mai sus a constituit o încălcare a drepturilor sale conferite în temeiul articolelor 6 § 1, 10 și 13 din Convenție.

Notă MMB: pentru o situație asemănătoare, ce se întâmplă chiar acum în România, a se vedea Radu Chiriță, Adevărul. Și foarte multe întrebări:

La Bucureşti, am avut mai mult noroc. Am câştigat în parte şi, printr-o decizie definitivă a Curţii de Apel Bucureşti, DNA a fost obligată să îmi răspundă la următoarele întrebări (similare oarecum cu cele de mai sus, că de aia scriu povestea asta aici, nu ca să mă dau mare că am câştigat un proces): numărul de dosare penale înregistrate la DNA în care experţi în domeniul juridic al SRI au fost cooptaţi în echipe operative comune în perioada 20111-2018; defalcat pe ani, numărul dosarelor din cele de mai sus în care s-a dispus trimiterea în judecată. Pentru alte întrebări acţiunea mea s-a respins. Cine e curios, poate vedea hotărârea aici. No, după ce am primit decizia asta, le-am trimis o scrisoare la DNA să îmi dea datele cu pricina. Au refuzat. Le-am mai trimis o hârtie să îmi dea datele, fiind obligaţi prin decizia CAB să mi le dea. Mi-au trimis un nou refuz, prin hârtia asta.

Amu’ ce fac? Înrămez hotărârea judecătorească să mă uit la ea, ca la un bibelou? DNA locuieşte în ţara asta, unde ar trebui să respecte hotărârile judecătoreşti?

II. Întrebările comunicate

1. A existat o încălcare a articolului 6§1 din Convenție coroborat cu articolul 13 din cauza neexecutării de către autorități a hotărârii Curții administrative din Tirana din 6 octombrie 2014 (Roșiianu împotriva României, nr. 27329/06, §§40-47, 24 iunie 2014)?

2. A existat o ingerință în libertatea de exprimare a reclamantului, în special cu privire la dreptul său de a primi și de a transmite informații, în sensul articolului 10§1 din Convenției? În special:

(a) divulgarea informațiilor solicitate de reclamant a fost impusă printr-o ordonanță judiciară care a câștigat forță juridică?

(b) alternativ, accesul la informațiile solicitate a fost instrumental pentru exercitarea de către reclamant a dreptului său la libertatea de exprimare?

Dacă da, această interferență a fost justificată în temeiul articolului 10 § 2 al Convenției (a se vedea Magyar Helsinki Bizottság împotriva Ungariei [MC], nr. 18030/11, § 180, 8 noiembrie 2016)?

III. Jurisprudența CEDO relevantă invocată de chiar CEDO

3.1. Roșiianu împotriva României, nr. 27329/06, §§40-47, 24 iunie 2014

40. În prezenta cauză, reclamantul a obţinut trei hotărâri judecătoreşti definitive prin care se dispunea ca primarul din Baia Mare să-i comunice informaţii de interes public.
41. Părţile sunt în dezacord dacă aceste hotărâri au fost sau nu executate. Guvernul susţine că primarul l-a informat pe reclamant că poate retrage o serie de documente contra plăţii unor taxe aferente cheltuielilor de fotocopiere. În acest sens, face trimitere la scrisorile din 8 şi 16 decembrie 2005, 17 şi 21 martie şi din 9 iunie 2006 (a se vedea supra, pct. 20). Reclamantul, la rândul său, susţine că hotărârile în discuţie au rămas neexecutate până în prezent. În primul rând, subliniază că documentele puse la dispoziţie de către primar nu reprezintă o executare a hotărârilor menţionate. În acest sens, insistă pe diferenţa între accesul la documente şi accesul la informaţie. Reclamantul evidenţiază astfel diferenţa dintre, pe de o parte, informaţiile solicitate, pe care numai primarul le putea oferi, şi, pe de altă parte, miile de pagini de documente pentru care a trebuit să plătească cheltuielile de copiere şi la care el putea avea acces, în orice caz, în baza aceleiaşi Legi nr. 544/2001.
42. Curtea observă că instanţele interne au concluzionat că invitaţia adresată reclamantului de a retrage copii ale mai multor documente disparate, care conţineau informaţii care puteau da naştere la interpretări diferite, nu poate fi în niciun caz considerată drept executarea unei hotărâri judecătoreşti prin care se dispune comunicarea de informaţii de interes public (a se vedea supra, pct. 18). Se pare, de altfel, că această abordare se înscrie în linia jurisprudenţei interne (a se vedea supra, pct. 26).
43. În aceste condiţii, Curtea consideră că scrisorile sus-menţionate nu îndeplinesc cerinţa de executare adecvată a unor hotărâri judecătoreşti. În plus, Curtea nu este în măsură să stabilească dacă documentele la care fac trimitere aceste scrisori conţin informaţiile solicitate de reclamant, întrucât Guvernul nu a transmis documentele menţionate la dosarul prezentei cauze sau un rezumat al acestora.
44. Curtea admite că dreptul de acces la o instanţă nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei sentinţe cu caracter civil, indiferent de împrejurări (Sanglier împotriva Franţei, nr. 50342/99, pct. 39, 27 mai 2003). Cu toate acestea observă că autoritatea respectivă în prezenta cauză face parte din administraţia locală, care constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Or, dacă administraţia refuză sau omite să se execute sau întârzie chiar să o facă, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în timpul etapei judiciare a procedurii îşi pierd orice raţiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, 19 martie 1997, pct. 41, Culegere de hotărâri şi decizii 1997‑II).
45. În plus, nu este oportun a-i cere unei persoane care a obţinut o creanţă contra statului în urma unei proceduri judiciare să fie nevoită apoi să iniţieze o procedură de executare silită pentru a obţine satisfacţie (Metaxas împotriva Greciei, nr. 8415/02, pct. 19, 27 mai 2004). Cu toate acestea, în speţă, reclamantul a făcut mai multe demersuri pentru executarea hotărârilor judecătoreşti, solicitând ca primarului să i se aplice o amendă, prin depunerea unei plângeri penale, şi chiar solicitând executarea silită a hotărârilor printr-un executor judecătoresc.
În plus, Curtea observă că motivele pe care administraţia ar fi putut să le invoce pentru a justifica o imposibilitate obiectivă de executare în timpul acestei perioade nu au fost niciodată aduse la cunoştinţa reclamantului prin intermediul unei hotărâri administrative formale (Sabin Popescu împotriva României, nr. 48102/99, pct. 72, 2 martie 2004).
46. Aceste elemente sunt suficiente Curţii pentru a concluziona că, în prezenta cauză, refuzând executarea hotărârilor judecătoreşti definitive care dispuneau comunicarea de informaţii de interes public reclamantului, autorităţile naţionale l-au privat de accesul efectiv la o instanţă.
47. În consecinţă, se poate concluziona că s-a produs o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie.

3.2. Magyar Helsinki Bizottság împotriva Ungariei [MC], nr. 18030/11, §180, 8 noiembrie 2016

viii. Concluzie

180. Pe scurt, toate informațiile solicitate de reclamantă secțiilor de poliție erau necesare pentru a-i permite să efectueze cu succes studiul privind funcționarea sistemului desemnării avocaților din oficiu pe care îl efectua în calitatea sa de organizație neguvernamentală pentru apărarea drepturilor omului pentru a contribui la o dezbatere despre o chestiune de interes public evident. Refuzându-i reclamantei accesul la informațiile solicitate, care erau deja disponibile, autoritățile naționale au împiedicat exercitarea de către aceasta a dreptului său la libertatea de a primi și a comunica informații astfel încât au adus atingere înseși substanței drepturilor sale protejate de art. 10. Prin urmare, a existat o ingerință în exercitarea dreptului garantat de această dispoziție, care este aplicabilă în prezenta cauză. Așadar, trebuie respinsă excepția de incompatibilitate ratione materiae ridicată de Guvern cu privire la capătul de cerere al reclamantei. 

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti