Secţiuni » Arii de practică » Business » Cyberlaw
Cyberlaw
CărţiProfesionişti

Data Services Act și Data Markets Act – Vertij digital reglementat
28.01.2021 | Alexandra CRUCERU

Secţiuni: Articole, Content, Cyberlaw, Data protection, Dreptul Uniunii Europene, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Alexandra Cruceru

Alexandra Cruceru

Habemus noi legi ale Internetului! Mă rog, aproape avem.

Comisia Europeană a propus două Regulamente care fac parte din strategia de reglementare a viitorului digital european (Shaping Europe’s Digital Future). E vorba despre Digital Services Act și Digital Markets Act care vor intra în dezbaterile Parlamentului European și Consiliului UE. Versiunile finale ale acestor acte (la încheierea negocierilor prin 2022-2023) se vor aplica în mod direct în fiecare stat membru al Spațiului Economic European (SEE), asemenea GDPR.

Până la capătul acestui demers este un drum lung și cel mai probabil anevoios, dar măcar e calea cea bună. Pachetul de reglementări va acoperi întreg spațiul serviciilor digitale, rețelele sociale, piețele online (marketplaces) și alte platforme online ce se manifestă în SEE.

Cele două Regulamente apar în contextul digitalizării extensive din ultima perioadă care se poate observa în amploarea pe care o reclamă rețelele sociale, shopping-ul online și restul apucăturilor noastre virtuale. Toate astea sunt în prezent reglementate de o lege cam… depășită moral. E vorba de Directiva E-commerce de acum 20 de ani, care de ceva vreme nu ne mai poate apăra cu brio de pericole ca fake news, radicalizare indusă, tot alaiul de manipulări prin algoritmi inteligenți, produse contrafăcute sau folosirea ilegală a datelor personale.

Sau altfel spus, digital vorbind, suntem de ceva vreme pe un pisc ascuțit, fără ham de siguranță și fără să avem curajul să ne uităm în jos. Noroc că suntem ocupați cu polemicile despre vaccin și cu… consumerismul pe fond nervos.

La asta se adaugă și aspectul că Uniunea Europeană nu se poate abține să nu fie ușor deranjată de faptul că o mână de companii (mai degrabă americane) controlează după bunul plac o porțiune (mai degrabă mare) din internet.

Dar să nu mâniem Dumnezeul augmentat! Recunoaștem totuși că viețile noastre s-au schimbat semnificativ în sens pozitiv prin fenomenul digitalizării și al globalizării, doar că am vrea să mai avem și noi din când în când controlul. Și asta promit Data Services Act și Data Markets Act: puțin mai mult control.

Cele două documente își propun să facă puțină lumină în spațiul digital încețoșat având două obiective principale:

• protejarea drepturilor fundamentale ale utilizatorilor europeni și

• promovarea inovației, dezvoltării și competitivității pe Piața Unică Europeană și la nivel global.

Data Services Act

În mare, Data Services Act (DSA) își propune să se ocupe de orice ar putea însemna conținut ilegal în online și în același timp căută să încurajeze competitivitatea în piețele digitale, mai ales prin armonizarea responsabilităților și răspunderii intermediarilor din societatea informațională, cu reflectoarele ațintite asupra platformelor de peste 45 de milioane de utilizatori.

Cui se aplica?

Subiecții Regulamentului DSA sunt intermediarii online care își oferă serviciile pieței informaționale europene (online intermediary service providers – OIP). Adică toți cei care „intermediază internetul”, de oriunde, pentru utilizatorii europeni – de la providerii de acces la internet, la providerii de domenii (servicii de intermediere), serviciile de cloud (servicii de hosting), piețele online (marketplaces), magazinele de aplicații online (app stores), serviciile de booking, până la platformele rețelelor sociale.

Ce e interesant e că (la fel ca la GDPR) nu contează unde se află acești furnizori de servicii – dacă sunt în SUA sau alt colț de lume. Cât timp prestează servicii pentru SEE regulile DSA li se aplică.

De asemenea, o atenție deosebită o vor primi platformele online cu peste 45 de milioane de utilizatori (adică 10% din totalul de utilizatori europeni), cei numiți Big Tech.

Dispoziții interesante DSA

Conținut ilegal

În cazul în care au cunoștință de materiale potențial ilegale (cum ar fi încălcarea drepturilor de autor, produsele contrafăcute, discursuri care instigă sau radicalizează) intermediarii internetului trebuie să procedeze urgent, prin eliminarea sau restricționarea accesului la acel conținut. De altfel, o autoritate administrativă competentă poate solicita eliminarea materialului ilegal respectiv.

În același timp, prestatorii de servicii trebuie să implementeze mecanisme prin care oricine să aibă posibilitatea să reclame conținut ilegal. Aceste mecanisme de notificare trebuie să fie cât mai intuitive, user-friendly și disponibile în format electronic.

Deci dacă te întâlnești cu o știre outrageous despre ceva ce tu știi că nu poate fi adevărat, poți raporta asta platformei. La fel și dacă descoperi un produs care pare de marcă dar nu prea e, sau dacă cineva folosește ceva de-al tău online fără să te întrebe (o poză, un articol, un desen etc).

Mai departe, cei din categoria Big Tech trebuie să implementeze inclusiv o procedură de gestionare a unor astfel de plângeri pe plan intern, iar în cazul în care descoperă materiale și activități ilegale care prezintă risc față de integritatea sau siguranța persoanelor trebuie să sesizeze autoritatea competentă.

În acest context DSA introduce conceptul de „trusted flaggers” și menționează că sesizările acestora trebuie tratate cu prioritate. Statutul de trusted flagger este dobândit atunci când entitatea care sesizează întrunește o serie de condiții: are expertiză în identificarea conținutului ilegal, reprezintă interese colective și este independentă față de oricare platformă online.

Totuși, DSA stabilește și cazuri în care intermediarii internetului nu sunt răspunzători. Aceștia nu răspund pentru existența sau gestionarea tuturor materialelor de pe platformele pe care le dețin și nici nu sunt obligați să cerceteze fiecare material al părților terțe care se află acolo pentru a stabili dacă nu cumva e ilegal și pentru a-l elimina.

Publicitate

Prestatorii de servicii vor avea obligația de a informa utilizatorii cu privire la sursele reclamelor pe care le întâlnesc navigând pe internet și trebuie să le explice de ce și prin ce mecanisme au fost targetați de respectivul anunț publicitar.

Adică dacă vezi o reclamă la șampon anti căderea părului trebuie să fie foarte clar cine a pus reclama respectivă în calea ta și cum anume a ajuns la concluzia că ai nevoie de șampon anti căderea părului.

Mai mult, Big Tech vor avea obligația de a întocmi arhive despre fiecare anunț publicitar, care să stocheze informații despre conținutul respectivului material, cui îi aparține, cât timp a fost afișat și la câți destinatari a ajuns. Aceste arhive vor fi publice și trebuie păstrate un an de la ultima afișare pe platformă. Nu tocmai simplu!

Un alt aspect foarte interesant este obligația platformelor mari care folosesc algoritmi de recomandare de a face transparent acest proces de recomandare, publicând principalii parametri folosiți de algoritm. În același timp aceștia au obligația (atenție!) de a oferi posibilitatea utilizatorilor să modifice acești parametri, incluzând cel puțin o variantă care nu se bazează pe profilare!

Dacă Youtube îți sugerează videoclipuri despre conspirația reptilienilor, vei putea vedea acum toate criteriile folosite de algoritm pentru a face sugestia respectivă și vei putea să modifici aceste criterii, astfel încât reptilienii să nu se mai potrivească cu preferințele tale de vizionare.

Restricționarea conținutului

Toți prestatorii de servicii trebuie să includă în Termeni și Condiții informații despre toate restricțiile pe care le impun odată cu folosirea serviciului lor. Totodată trebuie să informeze despre toate metodele de moderare sau cenzură a conținutului postat pe platformele lor. Aceste informații trebuie să se regăsească într-un format accesibil, într-un limbaj clar și ușor de înțeles de utilizator.

Trebuie deci să fie foarte clar în regulile platformei ce fel de conținut ai voie să afișezi și în ce condiții și totodată ce riști dacă nu respecți aceste reguli.

Informații despre comercianți

Big Tech trebuie să se asigure că toți comercianții integrați în platformele lor sunt de încredere (compliance de tip „know your customer”) și trebuie să ofere informații relevante despre aceștia utilizatorilor. De asemenea, trebuie să se asigure că platformele lor oferă un cadru propice aplicării tuturor reglementărilor europene privind protecția consumatorului și în materie de siguranța produselor.

Aceste informații despre comercianți vor contribui la identificarea acelor furnizori de produse sau servicii care comercializează bunuri contrafăcute sau înșală așteptările consumatorilor în alte moduri.

Asta înseamnă că vei ști exact de la cine cumperi. Și în același timp înseamnă că intermediarul, mare și puternic – să zicem Amazon, știe și el cine vinde prin platforma sa și e de acord pentru ca a verificat și furnizorul pare fair.

Iar dacă descoperi ceva umbros, te poți adresa chiar platformei mari, care trebuie să investigheze și să elimine materialul sau produsul ilegal.

Evaluarea riscurilor

Platformele mari vor avea obligația să desfășoare evaluări anuale a riscurilor pe care le presupune serviciul lor. Aceste evaluări trebuie să includă soluții de ameliorare a riscurilor, ca anumite măsuri pe care trebuie să le ia spre exemplu pentru a descuraja diseminarea conținutului ilegal sau manipularea opiniei publice în mediul online.

În situația în care Facebook descoperă, spre exemplu, că există un risc ca prin intermediul platformei sociale să se propage discursuri radicale și instigări la violență, va trebui să intervină cu măsuri spre a stopa aceste tendințe.

Această reglementare este extrem de utilă în contextul în care în ultima perioadă au existat numeroase incidente neplăcute ca rezultat al manipulării unei categorii a populației prin intermediul rețelelor sociale: dezinformare în legătură cu COVID19, alegeri prezidențiale fraudate, revolta de la Capitoliu și alte multe evenimente mai subtile.

În același timp rămâne de văzut ce măsuri pot fi luate și ce impact vor avea asupra libertății de exprimare care se află pe celălalt taler al balanței. Cam complicat.

Reprezentanți cheie

Toți intermediarii internetului trebuie să desemneze un singur punct de contact cu autoritățile statelor membre, iar cei care nu au sedii pe teritoriul Uniunii trebuie să desemneze un reprezentant. În același timp, pentru Big Tech e nevoie de numirea unui ofițer de conformitate care să asigure implementarea conformă a DSA.

Autoritatea competentă în domeniul de aplicare DSA va fi cea numită Digital Services Coordinator (DSC) din fiecare stat membru. Nu știm încă ce denumire va avea aceasta pe plan național.

Pe lângă verificarea conformității prestatorilor de servicii cu DSA, această autoritate va avea responsabilitatea de a monitoriza (la fiecare 6 luni) numărul de useri ai platformelor online pentru a stabili dacă se încadrează în categoria Big Tech sau nu.

Consecințele nerespectării DSA

Responsabilă pentru aplicarea sancțiunilor în caz de încălcare a DSA va fi autoritatea națională (DSC) din statul membru unde își are sediul principal prestatorul de servicii care a încălcat regulamentul. Și dacă acesta nu are niciun sediu în UE, competentă este DSC din statul în care se află reprezentatul său.

De asemenea, la nivel european va exista European Board for Digital Services care va fi organismul responsabil cu aplicarea armonizată a DSA în toate statele membre.

DSA afirmă în mod clar că platformele foarte mari, acei Big Tech, vor beneficia de o atenție aparte. Spre exemplu, în cazul acestora Comisia Europeană poate conduce investigația în cazul unei încălcări a regulamentului, poate solicita informații și poate lua măsuri.

Pentru prestatorii de servicii care nu se încadrează la categoria Big Tech fiecare stat membru va putea impune propriile sancțiuni pentru nerespectarea DSA, inclusiv amenzi, cât timp aceste amenzi nu depășesc plafoanele stabilite de Comisie.

Pentru Big Tech amenzile impuse pot atinge sume de până la 6% din cifra de afaceri anuală, la nivel global, dacă aceștia încalcă dispoziții importante ale DSA sau nu se supun măsurilor interimare dictate de Comisie. Amenzile vor varia în funcție de gravitatea încălcării, durată și frecvență.

Asta înseamnă un regim sancționator chiar mai împovărător decât cel prevăzut de GDPR!

Data Markets Act

Data Markets Act (DMA) își propune să asigure „deschiderea” serviciilor digitale importante către oricine, împiedicând giganții internetului să exercite un monopol netulburat asupra acestora sau să impună practici neconcurențiale în piață.

Astfel, DMA urmărește să ofere utilizatorului consumator (end users), pe de o parte și utilizatorului business (business user) pe de cealaltă parte, un mediu corect și competitiv în care fie să achiziționeze, fie să dezvolte servicii.

Cui se aplică?

DMA vizează exclusiv platformele online foarte mari care primesc statutul de „gatekeeper” (păzitor al porții). Nu vorbim aici de niște paznici la poarta liceului, ci despre niște „gardieni ai destinului” pentru că ei sunt în măsură să șlefuiască soarta omenirii cu toată puterea lor digitală infinită.

Acești gatekeepers sunt ferm ancorați în economia digitală și controlează accesul la serviciile digitale în ansamblu, atât pentru furnizorii de servicii digitale (toți cei mai mici decât ei) cât și pentru consumatorul final. În acest context, fără o reglementare specifică, gatekeepers sunt liberi să impună reguli și condiții inechitabile pentru toți ceilalți implicați.

Comisia a identificat în cadrul DMA o serie de servicii ale platformelor mari ce reprezintă în prezent un nucleu indispensabil utilizatorilor aflați în SEE și sunt așadar servicii esențiale (core platform services). Doar platformele care prestează acest gen de servicii se încadrează în categoria reglementată de regulament – gatekeeper.

Serviciile esențiale de platformă sunt:

• serviciile de intermediere online;

• motoarele de căutare (ca Google);

• serviciile rețelelor sociale (ca Facebook);

• serviciile platformelor de video-sharing (ca Youtube);

• serviciile de comunicații fără număr (ca Tweeter);

• sistemele de operare (ca Microsoft);

• serviciile de cloud computing;

• serviciile de advertising.

Statutul de gatekeeper este acordat dacă entitatea care furnizează servicii esențiale de platformă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

• Are un impact semnificativ pe piața internă

Această condiție se consideră a fi îndeplinită dacă entitatea, compania sau grupul de companii care furnizează serviciul esențial a avut o cifră de afaceri de peste 6,5 miliarde de euro în ultimii trei ani financiari (sau afacerea are o valoare de peste 65 de miliarde de euro pe o piață reglementată) și serviciul său este furnizat în cel puțin trei state membre.

• Funcționează ca un portal prin care utilizatorul business ia legătura cu utilizatorul consumator

Această condiție se consideră a fi îndeplinită dacă serviciul platformei ajunge la peste 45 de milioane de utilizatori consumatori SEE pe lună și la peste 10.000 de utilizatori business SEE pe an.

• Se bucură (sau este de așteptat să se bucure) de o poziție stabilă și durabilă pe piață

Această condiție se consideră a fi îndeplinită dacă serviciul platformei a atins numărul de utilizatori enunțat la condiția anterioară, în fiecare din ultimii trei ani.

În cazul în care o platformă îndeplinește aceste condiții are obligația ca în termen de 3 luni (de când toate condițiile sunt îndeplinite) să notifice Comisia. Dacă totuși, luând în calcul toate particularitățile afacerii, platforma consideră că statutul de gatekeeper nu i se potrivește poate să formuleze argumente susținute și să le alăture notificării. Mai departe, Comisia are 60 de zile la dispoziție să decidă.

În continuare, de la desemnarea ca gatekeeper, compania are la dispoziție 6 luni să implementeze reglementările DMA.

Mecanismul investigației în piață

Comisia poate acorda statutul de gatekeeper și ca urmare a unei investigații în piață, verificând îndeplinirea anumitor condiții în fiecare caz.

Comisia va publica o listă cu platformele gatekeepers și o listă cu serviciile esențiale pe baza cărora aceste platforme au primit acest statut.

De asemenea, Comisia are responsabilitatea de a revizui la fiecare 2 ani dacă platformele învestite cu statutul de gatekeeper îndeplinesc în continuare condițiile.

Instrumentul de investigare a pieței de către Comisie e menit să rămână unul flexibil pentru a răspunde optim tuturor schimbărilor rapide specifice domeniului digital.

Obligațiile platformelor gatekeepers

Toate platformele desemnate de Comisie ca fiind gatekeeper trebuie să îndeplinească obligațiile stabilite de DMA. Aceste obligații îndeplinesc o serie de obiective cuprinse în strategia generală a Comisiei, care vizează viitorul pieței digitale europene, după cum urmează:

Obligații privind practicile anticoncurențiale:

• Trebuie să permită utilizatorilor business să comercializeze prin terți aceleași bunuri și servicii ca cele oferite prin intermediul platformei gatekeeper, chiar la prețuri sau în condiții diferite.

Adică nu pot cere exclusivitate, astfel încât utilizatorul business poate funcționa și prin alt intermediar.

• Trebuie să permită utilizatorilor business să se promoveze și să încheie contracte cu utilizatorii consumatori în mod direct, chiar și în afara platformei.

• Nu trebuie să avantajeze propriile servicii și produse plasându-le mai favorabil în fața consumatorului față de servicii sau produse similare aparținând utilizatorilor business. Spre exemplu în cazul rezultatelor unei căutări a consumatorului, produsele și serviciile trebuie să fie afișate fără discriminare față de furnizor.

O astfel de încălcare a regulilor concurenței a fost cea pentru care eMAG a fost amendat cu 6,7 milioane de euro de către Consiliul Concurenței. Acesta a fost acuzat de abuz de poziție dominantă pe piaţa serviciilor de intermediere prin platforme online de tip marketplace, mai exact pentru afişarea mai favorabilă a propriei oferte de produse în defavoarea ofertelor furnizorilor care comercializau pe platforma sa.

Totuși, până la dobândirea statutului de gatekeeper astfel de încălcări vor fi în continuare supuse legilor concurenței de pe plan național. Acestea nu vor intra în sfera de aplicare a regulamentului DMA, care însă își propune în mod expres să complementeze reglementările existente privind concurența.

• Nu trebuie să folosească date obținute de la utilizatorii business și care altfel nu sunt publice în scopul de a concura pe piață cu acești utilizatori business.

Altfel spus, nu poate întoarce informațiile pe care le obține (din poziția de intermediar) împotriva concurenților săi (din poziția de comerciant).

• Trebuie să ofere companiilor care afișează publicitate pe platformă acces la instrumentele de măsurare a performanței reclamelor, în mod gratuit (la cererea acestora).

Astfel, acestea pot analiza și diagnostica performanța mecanismelor de publicitate și pot reacționa mai departe pentru a îmbunătăți targetarea pentru propriile produse și servicii.

• Trebuie să asigure accesul și posibilitatea de a folosi, în mod gratuit, continuu și în timp real, date generate de activitatea utilizatorului business pe platformă, precum și date despre utilizatorul consumator și activitatea sa (agregate sau neagregate). În măsura în care acestea sunt date cu caracter personal, consumatorul trebuie să-și dea acordul cu privire la această distribuire a datelor de la platformă către utilizatorul business.

Adică furnizorii de servicii vor avea acces la comportamentul consumatorilor pe platforma intermediarului.

• Trebuie să asigure portabilitatea datelor generate prin activitatea utilizatorului business pe platformă.

Adică toate aceste date pot fi transferate la solicitarea utilizatorului business din platforma gatekeeper pe orice alt suport compatibil la dispoziția utilizatorului.

• Nu trebuie să forțeze utilizatorii business să utilizeze alte tipuri de servicii oferite de gatekeeper pentru a avea acces la serviciul pe care vor de fapt să-l folosească.

• Trebuie să asigure pentru utilizatorii business acces sau interacțiune cu sistemul de operare, precum și cu instrumentele de hardware și software folosire pentru serviciile auxiliare de pe platforma (de exemplu serviciile de plată).

• Trebuie să asigure acces la magazinul de aplicații software al platformei în condiții nediscriminatorii pentru utilizatorul business.

• Nu trebuie să împiedice utilizatorul business să raporteze orice problemă legată de practicile folosite de gatekeeper ctăre autoritățile competente. Utilizatorul business are astfel dreptul de a reclama practicile neconforme cu regulamentul.

Obligații privind protecția datelor personale:

• Nu trebuie să combine datele personale din platformă cu date personale obținute prin oricare alte metode (alte servicii terțe) decât dacă utilizatorul consumator a consimțit.

• Trebuie să asigure portabilitatea datelor consumatorului conform GDPR. Adică aceste date pot fi transferate la solicitarea utilizatorului consumator din platforma gatekeeper pe orice alt suport compatibil la dispoziția consumatorului.

Obligații privind protecția consumatorului:

• Trebuie să permită utilizatorului consumator să dezinstaleze orice software preinstalat pe platformă (cu excepția elementelor strict necesare funcționării serviciului).

• Trebuie să permită instalarea și folosirea de software de proveniență externă pe platforma sa, uneori alături de sistemele sale de operare.

• Nu trebuie să restricționeze tehnic posibilitatea consumatorilor de a trece de la o aplicație software la alta folosind sistemul de operare pus la dispoziție de gatekeeper. Această opțiune vizează inclusiv alegerea providerului de internet de către consumator.

Aceste obligații privesc spre exemplu cazurile în care un consumator este legat de un software, o aplicație sau un sistem de operare pre-instalate pe un dispozitiv (laptop, smartphone, tabletă) și care este restrictiv și incompatibil cu alte aplicații sau instrumente software pe care utilizatorul respectiv ar vrea sa le folosească.

Consecințele nerespectării DMA

Responsabilă pentru aplicarea sancțiunilor în caz de încălcare a DMA va fi însăși Comisia care poate aplica amenzi de până la 10% din cifra de afaceri anuală, la nivel global. Asta înseamnă mai mult decât o ușoară șifonare pentru compania gatekeeper vinovată.

Pe lângă amendă Comisia poate aplica și alte remedii structurale, ca în cazul în care un gatekeeper încalcă în mod sistematic DMA. Se consideră încălcare sistematică situația în care Comisia a sancționat în mod repetat un gatekeeper (cel puțin de 3 ori) într-o perioadă de 5 ani.

Un astfel de remediu structural presupune inclusiv obligația companiei gatekeeper de a renunța la o parte din business, dar asta doar dacă se demonstrează a fi necesar și proporțional pentru respectarea reglementărilor DMA.

Comisia are toate puterile de investigare. Aceasta poate solicita toate informațiile necesare de la gatekeeper și poate investiga toate activele companiei: bazele de date, algoritmii, precum și toate echipamentele și incintele. Investigația la fața locului se va desfășura după o notificare prealabilă a companiei.

Concluzii

Cele două propuneri legislative ale Comisiei afirmă după cum am detaliat mai sus o serie de avantaje pentru piața digitală în ansamblu.

Pentru consumatori beneficiile sunt: o protecție sporită a drepturilor fundamentale, precum și protecția față de conținutul ilegal online și pe de altă parte posibilitatea de a alege dintr-o gamă mai largă de produse și servicii la prețuri competitive, precum și posibilitatea de a înlocui cu ușurință furnizorii de astfel de bunuri și servicii.

Pentru furnizorii de servicii digitale (utilizatorii business ai platformelor mari) beneficiile sunt: o protecție sporită față de condițiile inechitabile impuse de Big Tech/ gatekeepers în mediul de business și  posibilitatea de a se dezvolta și de a inova într-un mediu competitiv.

Pentru Big Tech sau gatekeepers beneficiile sunt: oportunitatea de a inova și de a se dezvolta în continuare într-un mediu clar reglementat, precum și redresarea încrederii utilizatorilor.

Pentru societate în ansamblu un beneficiu incontestabil este acela că vor exista mijloace de a controla și atenua riscurile manipulării și dezinformării publice. Sau așa sperăm.

Deși demersul reglementării universului digital este abia la început și cele două regulamente vor trece prin procedura legislativă europeană și probabil vor suferi modificări, ce contează cel mai mult este inițiativa Comisiei Europene de a struni libertățile până acum neîngrădite ale giganților tehnologiei.

Și asta în contextul în care favoriții internetului sunt deja anchetați din ce în ce mai des de opinia publică. Din ce în ce mai des răspund, chiar neoficial și fără repercusiuni directe, în fața celor mulți.

E un substrat potrivit pentru schimbări. Și independent de forma finală, impactul noilor reglementări asupra marilor companii din industria digitală se anunță a fi considerabil. Pentru unele poate va însemna chiar schimbări semnificative în modelul de business pe care îl aplică.

Așadar era digitală în ținutul nimănui se apropie de sfârșit.

Pentru că www nu vine de la wild wild west.

Av. Alexandra Cruceru, CIPP/e

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti