ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Pentru a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuinţa achiziţionată de poliţist să fie situată în localitatea în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea, locuinţa putând fi situată şi în altă localitate aflată în proximitate (limitrofă)
15 noiembrie 2023 | Andrei PAP
Andrei Pap
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1025 din 10 noiembrie 2023 a fost publicată Decizia nr. 59/2023 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.652/110/2021.
I. Titularul şi obiectul sesizării
Prin Încheierea din 15 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.652/110/2021, Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă, în interpretarea art. 31 alin. (12) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 360/2002), raportat la art. 31 alin. (1) şi art. 31 alin. (11) din aceeaşi lege, pentru a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, este necesar ca locuinţa achiziţionată de poliţist să fie situată obligatoriu în localitatea în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea sau locuinţa poate fi situată în altă localitate (eventual limitrofă)?
II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
76. Cu titlu preliminar, pentru corecta definire a obiectului chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită, se impune a arăta că întrebarea vizează interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), (11) şi (12) din Legea nr. 360/2002 în varianta anterioară modificării acestui text prin Legea nr. 113/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 10 mai 2023, formă aplicabilă din 13 mai 2023.
77. Această precizare este necesară întrucât, în varianta actuală a legii, legiuitorul rezolvă el însuşi, prin soluţia legislativă adoptată, problema de drept supusă dezlegării, optând în favoarea celei de-a doua soluţii jurisprudenţiale, articolul unic din Legea nr. 113/2023 statuând că:
„Articolul 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
(…)
2. După alineatul (14) se introduce un nou alineat, alin. (15), cu următorul cuprins:
«(15) Contractul de închiriere pe baza căruia se acordă compensaţia lunară pentru chirie în condiţiile alin. (1) şi alin. (11) sau documentele în baza cărora se acordă dreptul prevăzut la alin. (12) pot avea ca obiect o locuinţă din localitatea unde poliţistul a fost numit în prima funcţie ori mutat în interesul serviciului sau o locuinţă situată într-o localitate aflată la o distanţă de maximum 70 km, în cazul în care nici poliţistul şi nici soţul/soţia nu au în proprietate personală o locuinţă în localitatea unde se află locuinţa ce face obiectul contractului de închiriere ori al documentelor în baza cărora se acordă dreptul prevăzut la alin. (12) sau în altă localitate situată mai aproape de locul de muncă.»”
78. În varianta anterioară, cea a cărei interpretare a necesitat prezenta dezlegare pe calea unei hotărâri prealabile, art. 31 din Legea nr. 360/2002 nu făcea nicio referire la condiţia ca respectivul contract de închiriere pe baza căruia se acordă compensaţia lunară pentru chirie în condiţiile alin. (1) şi (11) să aibă ca obiect o locuinţă din localitatea unde poliţistul a fost numit în prima funcţie ori mutat în interesul serviciului sau o locuinţă situată într-o localitate aflată la o distanţă de maximum 70 km, acesta stipulând doar că:
„(1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensaţie pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.
(11) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care îşi are domiciliul, dar care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiul de locuit corespunzător, poate beneficia de compensaţia lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului afacerilor interne, însuşite de către conducătorul unităţii din care face parte poliţistul, la solicitarea acestuia.” – (alineatul a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005, în vigoare de la 22 noiembrie 2004 şi modificat la 22 decembrie 2012 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2003, cu modificările şi completările ulterioare).
(12) Poliţistul care îndeplineşte condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin. (1) şi (11) şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului. În această situaţie, compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar.”
79. În aplicarea acestui text de lege, prin art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, în varianta aplicabilă anterior modificărilor legislative din anul 2023, au fost prevăzute condiţiile acordării dreptului prevăzut de art. 31 alin. (12) din Legea nr. 360/2002, respectiv:
„Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie dacă îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe:
a) nu efectuează naveta la şi de la locul de muncă din/în localitatea de domiciliu;
b) poliţistul ori soţia/soţul acestuia/acesteia nu deţine locuinţă proprietate personală în localitatea în care a fost numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului;
c) unitatea de poliţie în care poliţistul este încadrat nu are posibilitatea să îi asigure acestuia şi, după caz, membrilor familiei sale spaţiu de locuit corespunzător;
d) poliţistul ori soţia/soţul acestuia/acesteia nu are atribuită, prin contract de închiriere cu plata subvenţionată a chiriei, o locuinţă din fondul locativ de stat în localitatea unde a fost numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului;
e) poliţistul ori soţia/soţul acestuia/acesteia prezintă un contract de închiriere a unui spaţiu de locuit încheiat în nume propriu sau în numele soţului/soţiei, altul decât cel prevăzut la lit. d); (…)”.
80. Art. 31 alin. (12) din Legea nr. 360/2002 face trimitere doar la condiţiile impuse de alin. (1) şi (11) ale aceluiaşi articol, iar enumerarea condiţiilor prevăzute de aceste texte este una exhaustivă, textul nefăcând vreo trimitere la eventuale alte condiţii ce ar urma să fie stabilite prin legislaţia secundară. Prin urmare, legea nu impune expres condiţia referitoare la amplasarea locuinţei achiziţionate şi nu lasă loc pentru interpretarea textului în sens restrictiv sau pentru eventuale explicitări ulterioare în acest sens, pe cale infralegală.
81. De remarcat că nici textul care stabileşte condiţiile acordării acestui drept, respectiv art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, nu prevede o condiţie restrictivă în sensul ca respectivul contract de închiriere pe baza căruia se acordă compensaţia lunară pentru chirie în condiţiile alin. (1) şi (11) să aibă ca obiect o locuinţă din localitatea unde poliţistul a fost numit în prima funcţie.
82. Mai mult, o astfel de condiţie nu reiese expres nici din art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, care descrie metodologia acordării acestui drept prin enumerarea elementelor ce trebuie cuprinse în raportul scris prin care poliţiştii solicită acordarea dreptului, text potrivit căruia:
„(1) Poliţiştii îndreptăţiţi să beneficieze de compensaţia lunară pentru chirie solicită, prin raport scris, şefului unităţii de poliţie în care sunt încadraţi acordarea acestui drept bănesc.
(2) Raportul se înregistrează la secretariatul unităţii şi va conţine, în mod obligatoriu, următoarele elemente:
(…)
c) adresa la care locuieşte în localitatea în care a fost numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului, pentru care se anexează copia contractului de închiriere (s.n.); (…)”.
83. Numai indirect, din elementele enumerate la art. 4 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 ca trebuind incluse în raportul ce urmează a fi întocmit pentru acordarea dreptului, printre care se regăseşte şi cerinţa de a fi menţionată adresa la care locuieşte în localitatea în care a fost numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului, pentru care se anexează copia contractului de închiriere, s-ar putea desprinde faptul că acel contract de închiriere pe baza căruia se acordă compensaţia lunară pentru chirie în condiţiile alin. (1) şi (11) trebuie să aibă ca obiect o locuinţă care trebuie situată în localitatea unde poliţistul a fost numit în prima funcţie.
84. Prin urmare, problema de drept a cărei dezlegare se urmăreşte în prezenta cauză rezultă din faptul că textele legale care reglementează condiţiile de acordare a beneficiului [art. 31 alin. (1), (11) şi (12) din Legea nr. 360/2002 şi art. 2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005] nu impun condiţia ca locuinţa achiziţionată de poliţist să fie în localitatea în care a fost numit, pe când art. 4 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, care reglementează conţinutul raportului prin care poliţistul cere beneficiul, face referire la existenţa unui contract de închiriere din localitatea în care a fost numit, instanţele fiind ţinute să respecte atât legea, cât şi hotărârea Guvernului. Aşadar, problema constă într-o aparentă incoerenţă între art. 31 alin. (1), (11) şi (12) din Legea nr. 360/2002 şi art. 2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, pe de-o parte, şi art. 4 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, pe de altă parte.
85. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţine că interpretarea sistematică a textelor de mai sus, ţinându-se seama de ierarhia actelor normative şi de regulile de tehnică legislativă ale Legii nr. 24/2000, conduce la concluzia că, pentru a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuinţa achiziţionată de poliţist să fie situată în localitatea în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea, locuinţa putând fi situată şi în altă localitate (aflată în proximitate).
86. Un prim argument de text constă în faptul că este eronat a adăuga la condiţiile legale expres arătate în cuprinsul art. 31 alin. (1), (11) şi (12) din Legea nr. 360/2002 şi art. 2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 o condiţie suplimentară obţinută prin interpretarea unui text care reglementează conţinutul raportului, care nu este altceva decât cererea depusă în vederea acordării dreptului.
87. Este evident că obiectul art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 nu este acela de a stabili condiţiile acordării dreptului, acestea fiind stabilite de art. 2 din actul normativ menţionat, care îşi are corespondentul în art. 31 din actul normativ primar, respectiv Legea nr. 360/2002. Prin urmare, raportul pe care poliţistul trebuie să îl întocmească în scris nu poate face referire la îndeplinirea altor condiţii decât a celor stipulate de actul normativ primar şi de norma sa de aplicare, iar menţiunea pe care art. 4 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 o face la adresa la care locuieşte în localitatea în care a fost numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului nu poate primi semnificaţia introducerii unei noi condiţii, care ar adăuga atât la lege, cât şi la norma ei de aplicare.
88. Prin urmare, art. 4 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 trebuie interpretat extensiv, pentru că doar astfel se asigură coerenţa lui cu art. 2 şi 3 din acelaşi act normativ şi mai ales cu art. 31 alin. (1), (11) şi (12) din Legea nr. 360/2002. Ceea ce primează sunt textele care reglementează expres condiţiile acordării beneficiului şi nu referinţa conjuncturală dintr-un text care are alt obiect de reglementare, respectiv conţinutul cererii de acordare a beneficiului.
89. Se reţine, de asemenea, că interpretarea gramaticală a textului, pornind de la noţiunea de „localitate”, nu se opune acestei interpretări extensive.
90. Astfel, anexa nr. 1 din Legea nr. 351/2001 defineşte noţiunea de localitate ca fiind „formă de aşezare stabilă a populaţiei în teritoriu, alcătuind un nucleu de viaţă umană, cu structuri şi mărimi variabile, diferenţiate în funcţie de specificul activităţilor de producţie dominante ale locuitorilor, caracteristicile organizării administrativ-teritoriale, numărul de locuitori, caracterul fondului construit, gradul de dotare social-culturală şi de echipare tehnico-edilitară”.
91. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 2/1968, „Oraşele şi municipiile sunt alcătuite din localităţi componente sau din localităţi componente şi sate ce aparţin oraşului, respectiv municipiului, după caz”.
92. Prin urmare, legiuitorul însuşi a înţeles să distingă între două categorii de localităţi: localităţi componente ale oraşului, pe de o parte, şi localităţi componente şi sate ce aparţin oraşului, pe de altă parte. Din această perspectivă, cele dintâi se vor regăsi în interiorul limitelor teritoriale ale unităţii administrative, pe când cele din a doua categorie vor fi în afara acestor limite. Pe de altă parte, însuşi legiuitorul pune uneori, în mod explicit, semnul egalităţii între localitate şi municipiu, aşa cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 351/2001.
93. Aceste precizări terminologice permit o interpretare flexibilă a noţiunii de „localitate în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul”, care să includă şi o localitate limitrofă, fără a fi însă lămuritoare prin ele însele, sensul art. 4 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 neputând fi pe deplin înţeles doar prin raportare la terminologia specifică organizării administrative a teritoriului, fără o raportare la intenţia legiuitorului şi la ansamblul cadrului normativ care reglementează dreptul ce face obiectul cauzei în care a fost formulată prezenta sesizare.
94. Un argument de text secundar, ce converge în sensul aceleiaşi interpretări, se desprinde şi din normele infralegale adoptate în aplicarea art. 32 din Legea nr. 360/2002, respectiv Ordinul nr. 129/2010, care în art. 4 prevede că:
„(1) Beneficiază de programele prevăzute la art. 1 personalul ministerului prevăzut la art. 17 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) nu deţine locuinţă proprietate personală, nici el/ea şi nici soţia/soţul, sau deţine o locuinţă proprietate personală care nu satisface exigenţele minimale prevăzute de Legea nr. 114/1996 privind locuinţele, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este încadrat ori în localităţi limitrofe acesteia (s.n.); ()”.
95. Evident, ordinul mai sus menţionat reglementează un drept distinct, respectiv dreptul poliţistului de a i se asigura un spaţiu de locuit corespunzător, drept corelativ prevederilor art. 17 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007), text potrivit căruia acest minister poate desfăşura programe pentru construirea de locuinţe, proprietate a personalului instituţiei, din fondurile beneficiarilor, pe terenuri disponibile proprietate publică a statului, aflate în administrarea ministerului.
96. Cu toate acestea, Ordinul nr. 129/2010 este în vigoare şi produce efecte juridice, fiind un act administrativ normativ care nu a fost anulat pe calea unei acţiuni în contencios administrativ. Prin urmare, este relevant în susţinerea interpretării dispoziţiilor art. 31 alin. (12) din Legea nr. 360/2002.
97. Astfel, dreptul poliţistului de a beneficia de compensaţia pentru chirie de până la 50% din salariul de bază şi, implicit, de a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar este subsidiar dreptului de a i se asigura un spaţiu de locuit corespunzător în condiţiile art. 4 din Ordinul nr. 129/2010. Or, aceste din urmă prevederi impun, printre altele, condiţia ca poliţistul să „nu deţină locuinţă proprietate personală, nici el/ea şi nici soţia/soţul (…) în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este încadrat ori în localităţi limitrofe acesteia (s.n.)”.
98. Or, de vreme ce condiţia negativă impusă pentru exercitarea dreptului poliţistului de a i se asigura un spaţiu de locuit corespunzător se referă inclusiv la localităţile limitrofe celei în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea, în mod simetric, în ipoteza în care acestuia nu i se poate asigura folosinţa unui spaţiu de locuit corespunzător, trebuie să i se recunoască dreptul de a beneficia de compensaţia chiriei şi implicit, de a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar şi pentru o locuinţă situată într-o localitate limitrofă celei în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea.
99. O interpretare în sens contrar ar conduce la concluzia că poliţistului i s-ar impune, pe de o parte, condiţia să „nu deţină locuinţă proprietate personală, nici el/ea şi nici soţia/soţul (…) în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este încadrat ori în localităţi limitrofe acesteia” pentru a beneficia de dreptul de a i se asigura un spaţiu de locuit corespunzător, dar, în ipoteza în care nu i se poate asigura folosinţa unui astfel de spaţiu de locuit corespunzător, i s-ar refuza acordarea compensaţiei pentru chirie/rate, pentru contractul încheiat cu privire la un imobil situat într-o localitate limitrofă localităţii în care îşi desfăşoară activitatea, ceea ce ar constitui nu doar o soluţie inechitabilă şi lipsită de vreo justificare obiectivă, dar şi una contrară scopului normelor legale edictate, din perspectiva unei interpretări teleologice.
100. Faţă de claritatea textului de lege, nu s-ar putea atribui forţă juridică unei simple adrese, fie ea şi emisă de emitentul normelor de aplicare a legii, care introduce o condiţie inexistentă în norma primară şi care poate avea cel mult forţa unei opinii interpretative.
101. Un al treilea argument, distinct de interpretarea textelor legale, ce decurge din interpretarea intenţiei legiuitorului, ajunge la aceeaşi concluzie. Această intenţie rezultă din modificările aduse Legii nr. 360/2002 şi din dispoziţiile similare ale art. 105 din Legea nr. 145/2019. Se remarcă faptul că, iniţial, a lipsit o referinţă expresă la faptul că nu este necesar ca localitatea în care e închiriată sau achiziţionată locuinţa să fie identică cu localitatea în care e numit poliţistul. O astfel de omisiune a fost de natură să dea naştere unor divergenţe de interpretare, ceea ce s-a şi întâmplat în practică.
102. Consacrarea expresă, de către legiuitor, prin Legea nr. 113/2023, respectiv prin Legea nr. 145/2019, a soluţiei care permite exercitarea dreptului la compensaţia lunară pentru chirie în condiţiile alin. (1) şi (11) din Legea nr. 360/2002 sau a dreptului prevăzut la alin. (12) din acelaşi act normativ pe baza unui contract de închiriere având ca obiect o locuinţă din localitatea unde poliţistul a fost numit în prima funcţie ori mutat în interesul serviciului sau o locuinţă situată într-o localitate aflată la o distanţă de maximum 70 km oferă un indiciu clar al voinţei legiuitorului de a clarifica dincolo de orice dubiu sensul în care norma legală ar fi trebuit interpretată. Totodată, dacă s-ar admite ca textul anterior modificării să fie interpretat în mod diferit, s-ar ajunge la generarea unei inechităţi între beneficiarii textului nou şi clar şi cei care au încheiat contractul sub imperiul legii vechi, de altfel la fel de clare, dar în interpretarea căreia autorităţile administrative au edictat norme infralegale restrictive.
103. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţine că nu este vorba despre un caz de simplă coincidenţă legislativă, ci de intenţia explicită de a acorda un beneficiu similar la două categorii de funcţionari publici cu statut special, în condiţii cât mai obiective, după cum rezultă cu claritate din expunerea de motive a Legii nr. 113/2023.
104. Prin urmare, interpretarea de text şi sistematică a dispoziţiilor art. 31 alin. (1), (11) şi (12) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 2, 3 şi art. 4 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, coroborată cu interpretarea scopului legiuitorului, desprinsă inclusiv din modificările legislative ulterioare similare ale Legii nr. 360/2002 şi ale Legii nr. 145/2019, conduc la concluzia că, pentru a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuinţa achiziţionată de poliţist să fie situată în localitatea în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea, locuinţa putând fi situată şi în altă localitate aflată în proximitate (limitrofă).
Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.652/110/2021, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă:
În interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (12) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 31 alin. (1) şi art. 31 alin. (11) din aceeaşi lege, forma anterioară modificării prin Legea nr. 113/2023 pentru modificarea şi completarea art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, stabileşte că, pentru a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuinţa achiziţionată de poliţist să fie situată în localitatea în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea, locuinţa putând fi situată şi în altă localitate aflată în proximitate (limitrofă).
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2023.”
Avocat Andrei Pap
PAP | law office
