Soluționarea alternativă a litigiilor. Decongestionarea sistemului judiciar românesc. Promovarea instanțelor arbitrale ca alternativă la instanțele de judecată
16 noiembrie 2023 | Marian ȘENCHIU
Marian Șenchiu
Preambul
Ca urmare a încetării/suspendării protestului de către instanțele de judecată constatăm faptul că acestea își însuşesc, în majoritate, Hotărârea nr. 2040/13.07.2023 a Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii privind volumul optim de muncă, trecând la aplicarea efectivă a recomandărilor.
În practică am constatat următoarele:
– în stabilirea termenelor de judecată în dosarele noi înregistrate pe rolul instanțelor, ca urmare a aplicării acestei recomandări, termenele acordate sunt excesiv de lungi;
– în dosarele în care existau termene acordate, se dispune preschimbarea pe cale administrativă a acestora pentru date ulterioare, care variază de la un an la doi ani.
Într-o astfel de situație, apreciez că trebuie găsite soluții care să conducă la o reală decongestionare a sistemului judiciar prin promovarea unei jurisdicții alternative, eficiente și credibile, care să aibă în prim plan drepturile cetățenilor, evitându-se astfel încălcarea acestora prin stabilirea unor termene rezonabile în cauze.
Fiind de înțeles faptul că în dosare se acordă, de obicei, mai multe termene de judecată, fixarea acestora la perioade foarte mari de timp va duce la o durată excesivă a cauzelor înregistrate pe rolul instanțelor de judecată, durată care va încălca flagrant termenul rezonabil de soluționare a unei cauze, astfel cum acesta a fost definit într-o largă și constantă practică jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În baza Hotărârii nr. 2040/13.07.2023 a Secţiei pentru judecători din cadrul C.S.M., din ce în ce mai multe instanțe naționale adoptă ca volumul optim de muncă să fie următorul:
– în materiile nonpenale, numărul de dosare pentru un complet în decursul unei luni să fie de 40 de dosare la judecătorie, fără a fi luate în considerare dosarele având ca obiect încuviințare executare silită și internare medicală nevoluntară, iar în cazul tribunalelor și curților de apel să fie de 20 dosare în primă instanță și 20 dosare în căile de atac;
– în materiile penale, numărul optim de dosare pentru un complet în decursul unei luni să fie de 40 de dosare la judecătorie, iar în cazul tribunalelor și curților de apel de să fie de 20 dosare în primă instanță, din care maxim 5 dosare în care instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, și 20 dosare în căile de atac;
– în funcție de numărul, specificul și complexitatea cauzelor, precum și de situația concretă de la nivelul unor instanțe/secții, președinții instanțelor sau, după caz, colegiile de conducere pot adopta și alte măsuri care se impun pentru asigurarea unei dimensiuni echilibrate a volumului de activitate și pentru funcționarea corespunzătoare a instanței, inclusiv cele prevăzute la 107 alin. 2 din ROI al instanțelor judecătorești.
Trebuie să acordăm o deosebită atenție și acestei ultime precizări, cităm: „colegiile de conducere pot adopta și alte măsuri care se impun pentru asigurarea unei dimensiuni echilibrate a volumului de activitate și pentru funcționarea corespunzătoare a instanței, inclusiv cele prevăzute la art. 107 alin. 2 din ROI al instanțelor judecătorești.”
Potrivit art. 107 din Hotărârea nr. 3242/22.12.2022 emisă de către Secția pentru judecători din cadrul C.S.M.:
„(1) Dosarele având ca obiect cererile de chemare în judecată se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării pe completuri.
(2) Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise, de îndată, completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată. În funcție de numărul și de complexitatea cauzelor, colegiul de conducere poate stabili un alt termen pentru verificarea cererilor de chemare în judecată”.
Prin aceste precizări instanțele de judecată transmit faptul că, inclusiv anterior demarării procedurii prealabile, se va putea fixa un termen pentru verificarea cererilor de chemare în judecată nou înregistrate pe rolul instanței, dosarele nemaifiind astfel transmise de îndată completului corespunzător pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare, fapt care va duce la prelungirea nejustificată a perioadei cuprinse între înregistrarea dosarului pe rolul instanței și acordarea primului termen de judecată, prelungire care se adaugă la termenele excesiv de lungi acordate ca urmare a aplicării recomandărilor din Hotărârea nr. 2040/13.07.2023 a Secţiei pentru judecători din cadrul C.S.M.
În practică am observat faptul că, după primirea cererii de chemare în judecată și alocarea numărului de dosar, se fixează un termen de recomandare (intitulat: TERMEN recomandat de aplicația ECRIS pentru examinarea dosarului – dată recomandată/fixată pentru verificarea cererii de chemare în judecată) la împlinirea căruia dosarul este înaintat completului desemnat.
Astfel, în practică am constatat faptul că, spre exemplu, pentru o cerere de chemare în judecată având ca obiect desfacerea căsătoriei depusă la data de 21.08.2023, termenul de recomandare după împlinirea căruia dosarul poate să ajungă pentru verificarea îndeplinirii condițiilor în procedura prealabilă a fost fixat la data de 10.01.2024. De reținut faptul că dosarul nu va ajunge la judecător înainte de termenul fixat de către aplicația ECRIS, existând posibilitatea ca dosarul să ajungă însă cu mult după împlinirea acestui termen.
1. Cadrul legislativ existent cu privire la funcționarea arbitrajului instituționalizat. Identificarea instituțiilor care pot promova și implementa un proiect de mare anvergură.
În acest titlu, pentru început, vom identifica câteva dintre prevederile emise de către legiuitor care pot să ne îndrepte spre varianta optimă de urmat în realizarea și promovarea justiției alternative:
1. Codul de procedură civilă – Cartea a IV-a – Despre arbitraj
Titlul I Dispoziții generale (art. 541 – art. 547)
Titlul II Convenția arbitrală (art. 548 – art. 554)
Titlul III Tribunalul arbitral (art. 555 – art. 570)
Titlul IV Procedura arbitrală (art. 571 – art. 607)
Titlul V Desființarea hotărârii arbitrale (art. 608 – art. 613)
Titlul VI Executarea hotărârii arbitrale ( art. 614 – art. 615)
Titlul VII Arbitrajul instituționalizat (art. 616 – art. 621)
Articolul 541 Noțiune
(1) Arbitrajul este o jurisdicție alternativă având caracter privat.
Articolul 542 Obiectul arbitrajului
(1) Persoanele care au capacitate deplină de exercițiu pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relațiile de familie, precum și drepturile asupra cărora părțile nu pot să dispună.
(2) Statul și autoritățile publice au facultatea de a încheia convenții arbitrale numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenții internaționale la care România este parte.
(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate și activități economice au facultatea de a încheia convenții arbitrale, în afară de cazul în care legea ori actul lor de înființare sau de organizare prevede altfel.
Articolul 616 Noțiune
(1) Arbitrajul instituționalizat este acea formă de jurisdicție arbitrală care se constituie și funcționează în mod permanent pe lângă o organizație sau instituție internă ori internațională sau ca organizație neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condițiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluționare potrivit unei convenții arbitrale.
2. Legea nr. 335 din 2007 a camerelor de comerț din România
Articolul 4
Camerele județene au următoarele atribuții principale:
i) organizează activitatea de soluționare a litigiilor comerciale și civile prin mediere și arbitraj ad-hoc și instituționalizat;
Articolul 6
(1) Autoritățile administrației publice centrale și locale sunt obligate să ofere, fără plată, în condițiile legii, la cererea camerelor județene, toate informațiile cu caracter public necesare exercitării atribuțiilor lor.
Articolul 28
(1) Camera Națională îndeplinește atribuțiile și își exercită competențele în conformitate cu statutul propriu și cu prevederile prezentei legi.
(2) Camera Națională îndeplinește următoarele atribuții principale:
(…)
e) organizează activitatea de mediere şi de soluţionare prin arbitraj a litigiilor comerciale şi civile, interne şi internaţionale, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, de legile speciale în domeniu şi de convenţiile internaţionale la care România este parte;
(…).
Având în vedere reglementările anterior amintite, apreciez faptul că un astfel de proiect poate fi realizat printr-un parteneriat apropiat între Uniunea Națională a Barourilor din România și Camera de Comerț și Industrie a României, parteneriat care trebuie să aibă în vedere formularea unor inițiative legislative care vor tinde să reformeze actuala reglementare din Codul de procedură civilă cu privire la arbitraj, astfel cum vom arăta în următorul capitol.
Reglementarea mai incisivă a arbitrajului instituționalizat care să fie recunoscut de către legiuitor prin norme imperative și care, de asemenea, să poată fi organizat doar împreună cu/pe lângă o organizație care are filiale în toate județele tării și în capitală, constituie o condiție esențială pentru reușită.
Numai astfel se poate asigura o instanță alternativă care să funcționeze uniform pe întreg teritoriul țării, înlăturându-se alte instante arbitrale constituite sau în curs de constituire, care funcționează sau vor funcționa numai în unele dintre zonele țării.
De asemenea, va fi imperios ca arbitrii să poată fi acceptați în cadrul instanțelor de arbitraj cu anumite condiții, care vor fi ulterior stabilite în dezvoltarea proiectului și a unei inițiativei legislative corect și complet motivată (Spre exemplu: să se poată înscrie doar persoane care au studii juridice, ori au profesat cel puțin 5 ani ca avocat, judecător, procuror).
Marele avantaj al unei astfel de conlucrări este faptul că, pe de o parte, Camera de Comerț și Industrie a României are deja formată rețeaua necesară funcționării în condiții optime a instanțelor de arbitraj la nivelul întregii țări, pe lângă fiecare Cameră de Comerț Județeană funcționând câte o Curte de Arbitraj, pe de altă parte,
U.N.B.R. poate pune la dispoziție un număr relativ mare de avocați care să devină arbitri, prin intermediul barourilor.
Aceste două mari avantaje pot constitui și imboldul necesar pentru reușita în timp a unui astfel de proiect.
În concluzie, în acest capitol putem puncta ca avantaje pentru reușita acestui proiect:
– infrastructură deja creată, care va necesita doar mici ajustări în funcție de dezvoltarea prezentului proiect cu idei suplimentare din partea persoanelor/instituțiilor interesate;
– o promovare mai eficientă a instanței alternative prin conlucrarea a două instituții cunoscute la nivelul întregii țări;
– o credibilitate mai mare prin implicarea celor două instituții partenere, care vor fi însă nevoite să depună toate eforturile pentru a atrage și susținerea instituțiilor statului (cel puțin Ministerul Justiției și C.S.M.) în dezvoltarea acestui proiect, proiect al cărui beneficiar direct va fi sistemul judiciar prin ajutorul dat în încercarea de evitare a blocării acestuia.
2. Avantajele arbitrajului instituționalizat. Importanța promovării acestor avantaje. Conștientizarea populației și construirea încrederii în justiția alternativă.
Ca avantaje de necontestat ale arbitrajului instituționalizat enumerăm:
1. Termen de soluționare scurt, unele Curți de Arbitraj având reglementat în procedură ca litigiul să fie soluționat în termen de 5 luni, derogările existând însă în regulamentele interne.
În condițiile în care cetățenii vor conștientiza faptul că instanțele de judecată acordă termene de judecată foarte lungi (o parte dintre cetățeni vor percepe proprius sensibus această problemă, care va deveni cel puțin deranjantă), vor începe să-și schimbe percepția și să se îndrepte pentru soluționarea litigiilor, către instanțele arbitrale/alternative.
2. Hotărârea arbitrală nu poate fi atacată decât cu acțiune în anulare, reducându-se costurile suplimentare generate de multe căi de atac.
Aici se poate să reiasă din analiza ulterioară a propunerii/proiectului faptul că pot fi necesare două grade de jurisdicție pentru a da o credibilitate mai mare sistemului, însă o astfel de schimbare va duce la eliminarea unui avantaj: acela al timpului scurt de soluționare a litigiului la instanța de arbitraj/alternativă.
3. Hotărârea arbitrală este redactată și comunicată în cel mai scurt timp, putând fi pusă repede în executare.
4. Litigiile se vor judeca de către arbitrii aflați pe lista de arbitri ai Curților de Arbitraj, profesioniști ai dreptului/persoane cu pregătire juridică adecvată.
5. Arbitrii care judecă litigiul sunt desemnați de către părți, mărind astfel încrederea acestora în soluția care urmează a fi dată litigiului în cauză.
6. Hotărârile pronunţate sunt definitive și obligatorii, beneficiază de putere de lucru judecat şi au forţa probantă a unui înscris autentic, putând fi puse de îndată în executare.
7. Taxele arbitrale pot fi mai mici decât taxele judiciare de timbru, urmărindu-se o justă reglementare și a acestui aspect, care poate constitui un alt avantaj important pentru reușita implementării.
Promovarea
Este absolut necesar ca o astfel de promovare a arbitrajului instituționalizat, conștientizarea populației cu privire la avantaje, creșterea încrederii cetățenilor în justiția alternativă să se facă pe două paliere:
– la nivel central: printr-o legătură strânsă între U.N.B.R. și Camera de Comerț și Industrie a României, Ministerul Justiției, C.S.M.;
– la nivel local/județean: prin interacțiunea directă a Barourilor cu Camerele de Comerț Județene.
Promovarea se va putea face prin organizarea împreună a unor conferințe, campanii de informare, prezentarea arbitrilor, etc., care să crească vizibilitatea, în același timp, la nivel central și la nivel local, strategiile de promovare urmând să fie stabilite în comun de către instituțiile implicate.
Va fi absolut necesară însă o delimitare clară între avocatul arbitru, ca factor de decizie în cadrul instanțelor arbitrale/alternative și avocatul apărător al drepturilor părților implicate în cauze care vor fi înregistrate pe rolul instanțelor arbitrale/alternative, cu interdicții clare, exprese și lipsite de interpretări cu privire la incompatibilități sau alte situații asimilabile.
3. Intervențiile/inițiativele legislative necesare asigurării unei instanțe arbitrale funcționale pe întreg teritoriul României. Scurtă prezentare.
Din punctul de vedere al autorului prezentului articol, o serie de norme legale care reglementează materia arbitrajului în prezent vor trebui să fie modificate/înlăturate, aici urmând, ca într-un cadru lărgit, să se propună idei noi și benefice.
În primul rând, denumirea Cărții a IV-a din Codul de procedură civilă intitulată „Despre arbitraj”, trebuie înlocuită cu „Instanța de judecată alternativă” (Instanța arbitrală).
În al doilea rând, trebuie mai bine reglementat arbitrajul instituționalizat, asa cum arătam la punctele anterioare.
În al treilea rând, în ceea ce privește competența instanței arbitrale, prevederile actuale sunt mult prea generale și ar trebui descrise pe larg cauzele care pot fi judecate, după modelul art. 94 – art. 96 Cod procedură civilă.
În al patrulea rând, în ceea ce privește dreptul de opțiune al justițiabililor, trebuie păstrată clauza compromisorie doar cu privire la unele litigii, pentru restul litigiilor fiind necesar să se găsească o formă acceptabilă, acest lucru constituind și o majoră provocare, de care poate depinde succesul funcționării instanțelor alternative (Spre exemplu: să nu fie necesar acordul ambelor părți, ci să fie vorba de o competență alternativă de care poate uza orice justițiabil).
În al cincilea rând, se va impune o intervenție legislativă prin care să se stabilească taxele arbitrale printr-o ordonanță sau lege, pe modelul O.U.G. 80 din 2013.
Desigur, acestea sunt doar opinii personale, urmând ca factorii de decizie și instituțiile interesate să dea forma finală a unui proiect de succes, care să se transforme într-un sprijin real pentru justițiabili și pentru sistemul judiciar actual.
Av. Marian Șenchiu, Decanul Baroului Vaslui
