Citeşte mai mult: Articole, Drept penal, RNSJ, SELECTED, Studii

Vademecum privind investigarea manifestărilor ilicite la adresa și contra securității naționale (I)

17 noiembrie 2023 | Doru Ioan CRISTESCU

Doru Ioan Cristescu

ARGUMENT

Datorită particularităților de comitere a amenințărilor la adresa securității naționale și de săvârșire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, precum și a modului de instrumentare a unor cauze având un asemenea obiect, am considerat drept utilă elaborarea unei metodologii, aflată la îndemâna și în sprijinul practicienilor și a celor care își desfășoară activitatea în domeniul securității naționale, în care să fie sintetizate principalele aspecte ale investigării acestor manifestări ilicite la adresa securității naționale, într – o formă ușor accesibilă și facil de utilizat.

Anchetarea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, cu excepția celor care sunt constatate în mod spontan, presupun în cele mai multe cazuri, trecerea de la procesul investigativ informativ operativ la procesul penal, declanșată prin sesizarea de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în condițiile prevederilor art. 61 din c. p. p., a organelor de urmărire penală, operațiune care este supusă unor reguli tactice criminalistice vizând alegerea momentului oportun ale acestei transgresări, precum și în ce privește efectele asupra procedeelor investigative informativ operative utilizate până la momentul respectiv, în sensul de a se clarifica dacă acestea se întrerup și sunt continuate prin folosirea procedeelor probatorii din procesul penal sau se continuă în paralel cu aceste procedee probatorii, până la momentul ajungerii la termenul de valabilitate al mandatului de securitate națională, în temeiul cărora au fost autorizate.

În intervalul de timp – mai lung sau mai scurt – al parcurgerii momentelor de descoperire – constatare – sesizare, activitatea ilicită supusă monitorizării, ce constituie obiectul material al procesului investigativ operativ, se desfășoară în continuare, urmând iter criminis – ul specific manifestării ilicite concret faptice, prin acte materiale ce constituie acțiuni sau inacțiuni, ce pot constitui o stare de potențial pericol cu grade diferite – de la benign, la malign, mai îndepărtat ori iminent – de periculozitate pentru valorile ocrotite constituțional și în legislația incidentă domeniului vizat.

Din această perspectivă devine extrem de semnificativă alegerea momentului, din desfășurarea activității /lor ilicite monitorizate, în care, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, vor proceda la constatarea comiterii unei /unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism și, implicit, la sesizarea organelor de urmărire penală, finalizând în felul acesta procesul investigativ informativ operativ.

Dacă activitățile de descoperire, constatare și sesizare sunt supuse unor reguli procedural penale și normative (prevăzute de legea organică și de ordine interne emise de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale), pentru operațiunea de alegere a momentului optim pentru constatarea comiterii unei /unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism și sesizarea organelor de urmărire penală cu respectiva constatare se impune instituirea unor reguli tactice criminalistice, ceea ce își propune prezentul demers.

Sesizarea organelor de urmărire penală, în materia infracțiunilor în discuție, poate coincide, în multe situații, cu finalizarea activității investigative informativ operative derulată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii penale în domeniul securității naționale, care au sesizat organele de urmărire penală, fie în condițiile dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p. , fie conform prevederilor art. 288 alin. 1 din c. p. p., fie în condițiile constatării infracțiunii flagrante, potrivit dispozițiilor art. 293 din c. p. p..

Investigarea cauzelor penale având ca obiect infracțiuni contra securității naționale[1] sau acte de terorism[2], dintre care unele se comit în modalităţi faptice concrete oculte, obsconse greu decelabile, iar, uneori, aproape în exclusivitate, prin intermediul comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare, este de cele mai multe ori extrem de anevoioasă, iar posibilităţile de dovedire a activităţii lor ilicite de natură penală se reduc, în mod predilect, la utilizarea metodelor speciale de supraveghere sau cercetare[3], anticipate, în majoritatea situațiilor, de folosirea – anterior pornirii procesului penal – a mijloacelor și metodelor specifice și a procedeelor investigative specifice aflate în panoplia organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, potrivit prevederilor Legii nr. 51/1991, Legii nr. 14/1992 ș.a.

Activitatea de realizare a securității naționale derulată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în acest domeniu are o componentă, ce se constituie într – un proces investigativ informativ operativ, cu trăsături caracteristice și reguli proprii, a cărui desfășurare, de la declanșare și până la finalizare, răspunde exigențelor drepturilor fundamentale ale omului statuate prin C.E.D.O. și constituțional, cu garanții instituite în legea cadru privind securitatea națională a României și în legile organice de organizare și funcționare a serviciilor de informații, ale căror încălcări sunt susceptibile de a fi sancționate penal, fiind astfel ocrotite.

Prezenta lucrare tratează, printre altele, problemele privind rolul, locul și importanța investigației informative – operative derulate pentru descoperirea și documentarea activităților ilicite subsumate amenințărilor la adresa securității naționale, raportat la investigarea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism și, acolo unde este cazul, a similitudinilor dintre cele două activități de natură investigativă, cu diferența consistentă determinată de desfășurarea lor înainte și, respectiv, după momentul dispunerii începerii urmăririi penale față de faptă sau persoană.

Lucrarea actuală reprezintă o reeditare, reluare, revizuire, adnotare și completare în sinteză, a unor pasaje extrase din lucrări anterioare[4], precum și a unor comunicări anterioare[5], destinată cunoașterii și consolidării cunoștințelor strict teoretice a magistraților, avocaților, studenților sau masteranzilor, precum și oricăror persoane interesate de aplicarea metodologiei de investigare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism.

Materialul exprimă opinia autorului în materie, constituindu-se într-o lucrare tip vademecum, care surprinde elementele de metodologie și tactică criminalistică a efectuării unor activități și procedee investigative și probatorii – cadrul metodologic general al investigării penale a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, elementele principale ale procesului investigativ informativ operativ, tactica criminalistică a efectuării unor procedee investigative informativ operative, cunoașterea căilor, mijloacelor, metodelor şi a modului de operare utilizate şi posibile, pentru săvârşirea infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, care sunt fazele investigării penale ale infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, particularitățile sesizării organelor de urmărire penală, caracteristicile investigării infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, regulile generale ale investigării infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, organizarea și planificarea urmăririi penale, constatarea infracțiunii flagrante, particularitățile tactice ale cercetării la fața locului, tactica dispunerii și utilizării constatărilor și expertizelor – în cazul specific al infracțiunilor contra securității naționale și de terorism.

A devenit necesară o prelucrare a articolelor autorilor susarătate pentru a asigura coerența firească asamblării într – un material cum este cel prezent, în scopul de a deveni apt destinației – scop, în sensul de a constitui un ghid de tactică și metodologie criminalistică în materia investigării penale a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism.

Abordarea din punct de vedere al tacticii și metodologiei criminalistice de investigare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, nu presupune, decât acolo unde am apreciat ca fiind necesar, tratarea aprofundată a problemelor de drept substanțial și procedural și procesual penal, după cum nici a aspectelor ținând de principiile consacrate de directivele și recomandările din documentele internaționale și, în special, europene ori din prevederile constituționale și ale legislației naționale a României, în ce privește respectarea drepturilor omului, întrucât, practic, acestea sunt integrate în dezvoltarea problematicilor, considerându – le ca fiind obligatoriu de aplicat.

Materialul, reprezentând un ghid de desfășurare a anchetei penale în materia infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, de la momentul primei sesizări, până la finalizarea urmăririi penale, mecanismul de administrare a probatoriului în cauzele penale având acest obiect, modalitatea tactică de utilizare a mijloacelor, metodelor și procedeelor probatorii, derularea activității de administrarea probatoriului potrivit unei planificări judicioase, a respectării unei metodologii unitare de cercetare, conlucrarea, esențialmente necesară, cu organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, tactica criminalistică a efectuării unor activități, poate fi util practicienilor în domeniu – atât organe răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, cât și magistrați procurori și organe de cercetare penală -.

În aceeași măsură, lucrarea poate fi benefică și magistraților judecători, pentru a putea aprecia asupra necesității stabilirii, în orice cauză penală, a unei baze factuale ce decelează specificitatea infracțiunilor contra securității și acte de terorism, care se caracterizează, printr – o anumită discreție, forme oculte (spionajul, trădarea, de exemplu) sau, dimpotrivă, cu impact și ecou social extrem de puternic (acte de terorism, de pildă), dar care, toate, sunt supuse unui regim aparte în ce privește posibilitățile și administrarea efectivă a probatoriului, pentru a putea hotărâ corect, judicios și complet cu privire la faptele ce le sunt deduse judecății.

PARTEA I. CAPITOLUL I. AMENINȚĂRILE LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚIONALE

[1] Concept și scurtă caracterizare a amenințării la adresa securității naționale

Amenințarea este o situație, o împrejurare, un fapt, exteriorizată printr-un act comisiv sau omisiv, prin care este exhibat, într-un mod alarmant, că urmează a fi realizată o acțiune sau inacțiune care primejduiește securitatea națională, vizează punerea în pericol a acesteia sau vătămarea intereselor de stat.

Amenințarea constă în acțiunea sau inacțiunea prin care este decelată, pentru un viitor – mai mult sau mai puțin apropiat, până la iminent – posibilitatea obiectivă ca, valorile subsumate conceptului de securitate națională, așa cum acesta este exprimat în prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1991, să fie atinse, lezate sau înfrânte, prin activitatea ilicită ce urmează a fi săvârșită.

Caracteristic este faptul că acțiunea care face obiectul amenințării nu se realizează de îndată, după cum eventuala sa producere nu trebuie să apară ca fiind prea îndepărtată. În contextul în care acțiunea s-ar comite în momentul în care organele răspunzătoare cu aplicarea legii au perceput-o, deoarece amenințarea este absorbită în conținutul acțiunii, deci depășește pragul de a fi iminentă (imediată, ineluctabilă, inevitabil, de neînlăturat), are loc surprinderea în flagrant.

[2] Definiția amenințării la adresa securității naționale

Amenințarea/ile la adresa securității naționale semnifică actul/e exterior/oare de conduită comisiv/e sau omisiv/e, intenționat/e, ilicit, care se obiectivează în fapte, situații, împrejurări, acțiuni sau inacțiuni, prevăzute de art. 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991, prin care se conturează o stare de pericol ori se aduce atingere valorilor care se circumscriu conceptului de securitate națională.

[3] Asemănări și deosebiri cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism

Amenințare (i) la adresa securității naționale, conform Legii nr. 51/1991		Infracțiune (i), conform art. 15 din c. p.
*Amenințarea/ile la adresa securității naționale* semnifică actul/ele exterior/oare de conduită comisiv/e sau omisiv/e, intenționat/e, ilicit, care se obiectivează în *fapte, situații, împrejurări,* prin care se conturează o stare de pericol ori se aduce atingere valorilor care se circumscriu conceptului de securitate națională[6].		Infracțiunea este fapte prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.
	Amenințări la adresa sec. naț.	Infract. c/a sec. naț. și acte de terorism
Sediul materiei:	Art. 3 lit. a – p din Legea nr. 51/1991	Codul penal, Legea nr. 535/2004 și O.U.G. nr. 31/2002
Natura juridică:	administrativă	penală

Tabelul 1

Faptele denominate drept amenințări contra securității naționale și enumerate în art. 3 lit. a – p din Legea nr. 51/1991, au potențialul de a constitui, în formele sale de desfășurare efectivă și evolutivă, una/unele dintre infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism, exteriorizată într-una din formele de realizare a acestora, împrejurare ce se desprinde, atât din denumirea generică de „amenințare (ri)”[7], care are semnificația acțiunii de a amenința și rezultatul ei [8], prin tehnica legislativă adoptată la descrierea lor și, mai ales, din modalitățile concret faptice de înfățișare în realitatea înconjurătoare în care se produc:

a) prin indicarea denumirii marginale a infracțiunii din Codul Penal[9] ori a unei părți din textul încriminator din legislația penală substanțială (de pildă, art. 3 lit. e, f, k din Legea nr. 51/1991).

Acolo unde, pentru amenințarea la adresa securității naționale, este utilizată denumirea marginală a infracțiunii din legislația penală substanțială, legiuitorul lasă să se înțeleagă că fapta de amenințare coincide până la identitate totală – similaritatea fiind în proporție de 100% – cu infracțiunea a cărei denumire a preluat-o, astfel că, în aceste cazuri, se înțelege implicit, că structura și conținutul amenințării la adresa securității naționale coincide întrutotul cu structura și conținutul infracțiunii;

b) prin sistemul descrierii punctuale al fiecărui element material din ipoteza normei articolului din Legea nr. 51/1991, utilizând termeni consacrați din prevederile substanțiale penale (expresii din textul unor infracțiuni, de regulă cele ce exprimă elementul material al conținutului laturii obiective a acestora[10])

c) prin descompunerea textului incriminator din legislația penală substanțială în părți componente[11];

d) Modalitățile faptice normative alternative în care sunt susceptibile de a se produce faptele ce constituie amenințări la adresa securității naționale sunt exprimate, de regulă, prin utilizarea verbum-ului regens, din denumirea marginală a infracțiunii la care se face referire sau din structura și conținutul respectivei infracțiuni, și reflectă o acțiune sau inacțiune, comisivă ori omisivă, posibil a se produce în multiple și variate modalități faptice concrete.

e) Denumirea unora dintre faptele, situațiile și împrejurările, ca reprezentând amenințări la adresa securității naționale a fost, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 51/1991 (adică 07.08.1991), inspirată din denumirea marginală, structura și conținutul infracțiunilor prevăzute în Codul penal 1968, partea specială, Titlul I, capitolul I, art. 155 – 171, adoptat și aflat în vigoare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 51/1991[12], unele dintre acestea păstrându – și denumirea marginală[13], iar cele mai multe respectând structura și conținutul încriminărilor din Codul penal actual, în vigoare după data de 01.02.2014, la care se adaugă prevederile unor legi speciale penale, respectiv Legea nr. 535/2004 și O.U.G. nr. 31/2002.

3.1. În Tabelul de mai jos este înfățișată prezentarea comparativă a amenințărilor la adresa securității naționale, prevăzute în art. 3 din Legea nr. 51/1991 și infracțiunile contra securității naționale, existente în Codul penal 1968 forma aplicabilă până la 14.04.1997 (întrucât surprinde momentul intrării în vigoare a Legii nr. 51/1991) și Codul penal în vigoare la 10.08.2023:

Legea nr. 51/1991, art. 3 lit.:

Codul penal 1968

(forma aplicabilă din 23.04.1973 până la 15.04.1997)

Codul penal în vigoare la 10.08.2020

a) Planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român

Art. 155. – Trădarea

Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin acțiuni de provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire față de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva siguranței statului,.

Art. 158. – Acțiunile dușmănoase contra statului

Faptele prevăzute în art. 155 și în art. 156, săvârșite de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român,

Art. 394. – Trădarea

Fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin:

a) provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine;

b) subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului;

c) aservire față de o putere sau organizație străină;

d) ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale,

Art. 398. – Înalta trădare

Faptele prevăzute în art. 394–397, săvârșite de către Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, constituie infracțiunea de înaltă trădare

Art. 399. – Acțiunile ostile contra statului

Faptele prevăzute în art. 394 și art. 396, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid,

b) acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, înlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din aceste fapte;

Art. 394. – Trădarea

a) provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine;

b) subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului;

c) aservire față de o putere sau organizație străină;

d) ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale,

Art. 398. – Înalta trădare

Art. 399. – Acțiunile ostile contra statului

Faptele prevăzute în art. 394 și art. 396, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid,

c) trădarea prin ajutarea inamicului;

Art. 156. – Trădarea prin ajutarea inamicului

Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliată pe teritoriul statului român, care, în timp de război:

a) predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate române sau care servesc apărării;

b) predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtării războiului;

c) procură dușmanului oameni, valori și materiale de orice fel;

d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea dușmanului ori să slăbească puterea de luptă a forțelor armate române sau a armatelor aliate,

Cu aceeași pedeapsă se sancționează cetățeanul român sau persoana fără cetățenie domiciliată pe teritoriul statului român, care, în timp de război, luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi.

Art. 158. – Acțiunile dușmănoase contra statului

Faptele prevăzute în art. 155 și în art. 156, săvârșite de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român,

Art. 396. – Trădarea prin ajutarea inamicului

Fapta cetățeanului român care, în timp de război:Jurisprudență

a) predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate române sau care servesc apărării;

b) predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;

c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;

d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a forțelor armate române sau a armatelor aliate;

e) luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi

Art. 398. – Înalta trădare

Art. 399. – Acțiunile ostile contra statului

Faptele prevăzute în art. 394 și art. 396, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid,

e) transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege

Art. 157. – Trădarea prin transmitere de secrete

Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deținerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvârșite de un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliată pe teritoriul statului român,

Aceleași fapte, dacă privesc alte documente sau date care prin caracterul și importanța lor fac ca fapta săvârșită să pericliteze siguranța statului,

Art. 395. – Trădarea prin transmitere de informații secrete de stat

Transmiterea de informații secrete de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea ori deținerea de documente sau date ce constituie informații secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvârșite de un cetățean român

Art. 398. – Înalta trădare

e) spionajul,

Art. 159. – Spionajul

Faptele prevăzute în art.157, săvârșite de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român,

Art. 400. – Spionajul, Faptele prevăzute în art. 395, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid

e) divulgarea secretelor de stat

Art. 169. – Divulgarea secretului care periclitează siguranța statului

Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța statului,

Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța statului,

Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancționează deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța statului.

Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârșite de orice altă persoană,

Art. 407. – Divulgarea secretului care periclitează securitatea națională

(1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informații secrete de stat, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta pune în pericol securitatea națională,

(2) Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce conține informații secrete de stat, dacă fapta pune în pericol securitatea națională,

e) neglijența în păstrarea secretelor de stat

Art. 305 – Neglijență în păstrarea informațiilor

Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conține informații secrete de stat, precum și neglijența care a prilejuit altei persoane aflarea unui asemenea informații

d) acțiunile armate sau orice alte acțiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat;

Art. 162. – Subminarea puterii de stat

(1)Acțiunea armată de natură să slăbească puterea de stat

(2)Orice alte acțiuni violente săvârșite de mai multe persoane împreună, de natură să atragă aceleași urmări

Art. 166¹. – Acțiuni împotriva ordinii constituționale

Întreprinderea oricărei acțiuni pentru schimbarea prin acțiuni ilegale și prin violență a ordinii constituționale sau a caracterului național, suveran, independent, unitar și indivizibil al statului român

Art. 397. – Acțiuni împotriva ordinii constituționale

(1) Acțiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat

(2) Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea națională,

Art. 398. – Înalta trădare

f) actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale;

Art. 163. – Actele de diversiune

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalațiilor industriale, mașinilor, căilor de comunicație, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicație, construcțiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice mod atingere siguranței statului,

Art. 403. – Actele de diversiune

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalațiilor industriale, a căilor de comunicație, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicație, a construcțiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacă fapta pune în pericol securitatea națională,

g) acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie să fie asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate, precum și practicii internaționale;

Art. 160. – Atentatul care pune în pericol siguranța statului

Atentatul săvârșit contra vieții, integrității corporale ori sănătății unei persoane care îndeplinește o activitate importantă de stat sau altă activitate publică importantă, în împrejurări care fac ca fapta să pună în pericol siguranța statului,

Art. 171. – Infracțiuni contra reprezentantului unui stat străin

Infracțiunile contra vieții, integrității corporale, sănătății, libertății sau demnității, săvârșite împotriva reprezentantului unui stat străin,

Art. 401. – Atentatul care pune în pericol securitatea națională

Atentatul contra vieții săvârșit împotriva unei persoane care deține o funcție de demnitate publică, dacă fapta pune în pericol securitatea națională,

Art. 408. – Infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională

(1) Atentatul contra vieții săvârșit împotriva reprezentantului unui stat străin sau altei persoane care se bucură de protecție în conformitate cu convențiile internaționale, aflată în misiune oficială în România,

(2) Infracțiunile intenționate contra integrității corporale, sănătății sau libertății, săvârșite împotriva unei persoane dintre cele menționate în alin. (1),

h) inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;

Art. 166. – Propaganda în favoarea statului totalitar

Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârșită prin orice mijloace, în public,.

Art. 3. – O.U.G. nr. 31/2002

(1) inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

i) actele de terorism

Infracțiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 constituie acte de terorism: art. 32 alin. 1 lit. a – q;

art. 32 alin. 3 lit. a – e;

art. 32 alin. 4 – 6; art. 33 alin. 1 lit. a – d;

art. 33 alin. 2 lit. a – d;

art. 33^1;

art. 33^2;

art. 35 alin. 1 și 2;

art. 35¹ alin. 1 și 3;

art. 36 alin.1-3;

art. 38;

art. 38¹.

j) atentatele contra unei colectivități, săvârșite prin orice mijloace;

Art. 161. – Atentatul contra unei colectivități

Atentatul săvârșit contra unei colectivități prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natură să slăbească puterea de stat,

Art. 402. – Atentatul contra unei colectivități

Atentatul săvârșit contra unei colectivități prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat,

k) sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitățile autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea, producerea, deținerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiții decât cele prevăzute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea națională;

– Art. 342 din c. p.[14] – Nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor

– art. 345 din c. p. Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive [15]

– art. 346 din c. p. Nerespectarea regimului materiilor explozive [16],

art. 359 din c. p. Traficul de produse sau substanţe toxice [17]

în posibil concurs real cu infracțiunile contra sănătății publice, prevăzute de art. 352 – 357 din c. p.

– art. 271 din Legea nr. 86/2006 Contrabanda calificată cu arme, muniții, material explozibile, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase [18]

l) inițierea sau constituirea de organizații sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfășurării vreuneia din activitățile enumerate la lit. a) – k), precum și desfășurarea în secret de asemenea activități de către organizații sau grupări constituite potrivit legii.

Art. 167. – Complotul

Inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări în scopul săvârșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155–163, 165 și 166¹, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociații sau grupări

Art. 367 din c. p.[19] – Constituirea unui grup infracțional organizat

Art. 409. – Constituirea de structuri informative ilegale

Inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative în scopul culegerii de informații secrete de stat ori desfășurarea de către acestea a unei activități de culegere sau prelucrare de asemenea informații, în afara cadrului legal, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

m) orice acțiuni sau inacțiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic și piscicol, apelor și altor asemenea resurse, precum și monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecințe la nivel național sau regional.

Art. 165. – Subminarea economiei naționale

Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă art. 145 ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia națională,

n) ameninţări cibernetice sau atacuri cibernetice asupra infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional;

În actualul cod penal (Legea nr. 286/2009) nu are corespondent în structura și conținutul constitutiv al vreuneia dintre infracțiunile contra securității naționale

o) acţiuni, inacţiuni sau stări de fapt cu consecinţe la nivel naţional, regional sau global care afectează rezilienţa statului în raport cu riscurile şi ameninţările de tip hibrid;

În actualul cod penal (Legea nr. 286/2009) nu are corespondent în structura și conținutul constitutiv al vreuneia dintre infracțiunile contra securității naționale

p) acţiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spaţiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituţională.

Art. 404. – Comunicarea de informații false

Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 405. – Propaganda pentru război

(1) Propaganda pentru război de agresiune, precum și răspândirea de știri tendențioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune,

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în alin. (1), săvârșite în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.

Nu are corespondent în Legea nr. 51/1991

Art. 168. – Compromiterea unor interese de stat

Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natură a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 406. – Compromiterea unor interese de stat

Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă prin aceasta sunt puse în pericol sau vătămate interesele de stat, se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Nu are corespondent în Legea nr. 51/1991

Art. 168¹. – Comunicarea de informații false

Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranța statului, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 404. – Comunicarea de informații false

Nu are corespondent în Legea nr. 51/1991

Art. 170. – Nedenunțarea

Omisiunea de a denunța de îndată săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155–163, 165, 166¹ și 167 .

Art. 410. – Nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale

(1) Fapta persoanei care, luând cunoștință despre pregătirea sau comiterea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 394–397, art. 399–403 și art. 406–409, nu înștiințează de îndată autoritățile

(2) Nedenunțarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.Jurisprudență

(3) Nu se pedepsește persoana care, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârșirea faptei nedenunțate, încunoștințează autoritățile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în mișcare a acțiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului și a participanților.

Nu are corespondent în Legea nr. 51/1991

Art. 405. – Propaganda pentru război

(1) Propaganda pentru război de agresiune, precum și răspândirea de știri tendențioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune,

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în alin. (1), săvârșite în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.

Tabelul 2

[4] Corespondența între faptele denominate amenințări la adresa securității naționale în Legea nr. 51/1991 și infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism[20]

Corelând stările, situațiile, faptele, împrejurările, enumerate în textul de lege, ca amenințări la adresa securității naționale cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism incriminate în codul penal și legi speciale – aflate în diferite forme ale derulării infracțiunii (acte pregătitoare, tentativă ori faptă consumată) – se conturează următoarele corespondențe:

*Nr. crt.*	*Legea nr. 51/1991, art. 3*	*Infracțiuni prevăzute de Codul penal și Legea nr. 535/2004, O.U.G. nr. 31/2002,* *Legea nr. 86/2006 (Codul vamal)*
1.	a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului roman, precum și acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte (*art. 3 lit. a și b din Legea nr. 51/1991) și b) trădarea prin ajutarea inamicului (art. 3 lit. c din Legea nr. 51/1991*),	trădare prin ajutarea inamicului, prevăzută de art. 396 din c. p., înaltă trădare, prevăzută de art. 398 din c. p. și acțiuni ostile contra statului, prevăzută de art. 399 din c. p.
2.	c) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat (*art. 3 lit. d din Legea nr. 51/1991*)	acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 397 din c. p.
3.	d) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei uteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora (*art. 3 lit. e din Legea nr. 51/1991*)	spionaj, prevăzută de art. 400 din c. p., trădarea prin transmiterea de informații secrete de stat, prevăzută de art. 395 din c. p., divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, prevăzută de art. 407 din c. p., divulgarea informațiilor secrete de stat, prevăzută de art. 303 din c. p. și neglijență în păstrarea informațiilor, prevăzută de art. 305 din c. p.
4.	e) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării (*art. 3 lit. f, teza I – a, din Legea nr. 51/1991*)	trădare, prevăzută de art. 394 lit. b din c. p. ori infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 397 alin. 1 și 2 din c. p. sau infracțiunii de înaltă trădare, prevăzută de art. 398 din c. p. ori infracțiunii de acțiuni ostile contra statului, prevăzută de art. 399 din c. p. (în cazul ultimelor două infracțiuni, funcție de calitatea subiectului activ al infracțiunii)
5.	f) actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale (*art. 3 lit. f, teza a II – a, din Legea nr. 51/1991*)	acte de diversiune, prevăzută de art. 403 din c. p.
6.	g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat (*art. 3 lit. g, teza I – a, din Legea nr. 51/1991*)	atentatul care pune în pericol securitatea națională, prevăzută de art. 401 din c.p.
7.	h) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale (*art. 3 lit. g, teza a II – a, din Legea nr. 51/1991*),	infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, prevăzută de art. 408 din c. p.
8.	i) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României (*art. 3 lit. h, teza a I – a, din Legea nr. 51/1991*)	infracțiunea prevăzută de art. 3 și/sau 4 din O.U.G. 31/2002, în eventual concurs real cu art. 394 lit. b din c. p.
9.	j) incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept (*art. 3 lit. h, teza a II – a, din Legea nr. 51/1991*)	instigare sau participație improprie la acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 47 din c. p. sau 52 alin. 3 din c. p. raportat la art. 397 din c.p.
*10.*	k) actele teroriste(*art. 3 lit.k, din Legea nr. 51/1991*)	infracțiunile prevăzute de art. 32 – 38 din Legea nr. 535/2004.
*11.*	l) iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de acte teroriste(*art. 3 lit. l, din Legea nr. 51/1991*)	infracțiunile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 535/2004.
*12.*	m) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace (*art. 3 lit. m, din Legea nr. 51/1991*)	atentat contra unei colectivități, prevăzută de art. 402 din c. p.
*13.*	n) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate să le deţină, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională (*art. 3 lit., din Legea nr. 51/1991*)	nerespectarea regimului armelor și munițiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materiale radioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, traficul de produse ori substanțe toxice, prevăzute de art. 342 alin. 3 din c. p., 345 alin. 2 din c. p. și 346 alin. 2 din c. p., art. 359 din c. p., , în posibil concurs real cu infracțiunile contra sănătății publice, prevăzute de art. 352 – 357 din c. p. alin. 3 din c. p., 345 alin. 2 din c. p. și 346 alin. 2 din c. p., art. 359 din c. p., în posibil concurs real cu infracțiunile contra sănătății publice, prevăzute de art. 352 – 357 din c. p.
*14.*	o) contrabanda de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională (*art. 3 lit., din Legea nr. 51/1991*)	*contrabanda cu arme, muniții, material explozibile, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase,* prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006,
*15.*	p) producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea armelor, munițiilor, materialelor radioactive, toxice în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională (*art. 3 lit., din Legea nr. 51/1991*)	nerespectarea regimului armelor și munițiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materiale radioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, traficul de produse ori substanțe toxice, prevăzute de art. 342 din c. p., 345 din c. p. și 346 din c. p., art. 359 din c. p.
*16.*	r) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a) – p), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii(*art. 3 lit., din Legea nr. 51/1991*)	constituirea unor structuri informative ilegale, prevăzută de art. 409 din c. p. sau constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 din c. p.,
*17.*	s) orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic şi piscicol, apelor şi altor asemenea resurse, precum şi monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecinţe la nivel naţional sau regional (art. 3 lit. m din Legea nr. 51/1991).

Tabelul 3

[5] Deosebiri între structura și conținutul amenințărilor la adresa securității naționale și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

Obiectul deosebirii	Legea nr. 51/1991	Codul penal
Privind subiecții activi ai amenințării	*nu se face referire la persoane, ci numai la fapte, situații, împrejurări,* nefiind menționate niciuna din formele participației penale.**	Art. 46 – 48 se referă la autorul infracțiunii și participanții la infracțiune
Privind calitatea specială a subiecților activi, în unele cazuri	nu există nicio referire la vreo calitate specială care să circumstanțieze subiectul /ții activ/i ai amenințării la adresa securității naționale (cetățean străin, apatrid, militar, funcționar public ori înalt funcționar public sau funcționar public special, demnitar, Președintele României, membru al Consiliului Suprem de apărare a Țării, persoane care se bucură de protecție internațională etc.)	este indicat, acolo unde este cazul, calitatea specială a autorului infracțiunii
Referitor la descrierea conținutului constitutiv	nu se face referire în niciun fel la elementul subiectiv al faptei, astfel că, actele materiale săvârșite – ce corespund denumirii amenințării concrete -, neavând menționată posibilitatea de a fi comise din culpă, creând aparența că pot fi săvârșite numai cu intenție[21]	Este prevăzută, acolo unde este cazul, respectiv unde legiuitorul a încriminat, modalitatea normative a comiterii faptei din culpă
Referitor la posibilele cauze justificative și cauze de neimputabilitate	*Nu există referiri la eventuale cauze justificative (legitimă apărare, stare de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul persoanei vătămate) ori cauze de neimputabilitate (constrângere fizică, constrângere morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit)***	sunt prevăzute art. 18 – 31 din c. p.
Referitor la descrierea posibilelor formelor de realizare	nu se face referire la posibilele forme de realizare a amenințărilor – acte pregătitoare (preparatorii), tentativă, faptă consumată – cunoscut fiind că desfășurarea oricărei acțiuni ilicite intenționate are o desfășurare internă și externă, prin care se parcurg aceste forme.	Acolo unde este cazul, este prevăzută forma de tentativă și sunt asimilate tentativei, actele preparatorii (pregătitoare)

Tabelul 4

[6] Elemente distinctive care particularizează amenințările la adresa securității naționale și infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism de oricare alte manifestări ilicite

6.1. Pentru a constitui amenințare la adresa securității naționale sau infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism, acțiunea – inacțiunea făptuitorului /rilor trebuie să aibă aptitudinea de a crea o stare de pericol pentru securitatea naţională, faptele care se circumscriu atât primei categorii, cât și celei de-a doua fiind fapte de pericol, iar unele dintre ele au drept urmare şi producerea unui rezultat material (cum ar fi, de pildă, vătămarea integrităţii corporale sau moartea victimei ori a mai multor persoane, în cazul atentatelor; distrugeri, degradări ale unor bunuri, în cazul actelor de diversiune).

6.2. Criteriile de diferențiere dintre faptele de amenințare / i la adresa securității naționale constând în acte de terorism, prevăzută/e de art. 3 lit. i, din Legea nr. 51/1991 și infracțiunile de acte de terorism, față de oricare alte infracțiuni, constau în îndeplinirea cerințelor stipulate în art. 1 și 3 din Legea nr. 535/2004, fiind astfel, absolut necesar, să se clarifice, dacă și în ce măsură fapta/ele concretă/e cunoscute, investigate, descoperite, sesizate și în legătură cu care se declanșează procesul penal și se efectuează urmărirea penală, îndeplinesc respectivele cerințe și condiții de a constitui terorism în înțelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 535/2004, respectiv dacă:

– se circumscriu unor “acțiuni, inacțiuni, precum și amenințări cu privire la acestea, care prezintă pericol public, afectează viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, factorii materiali, relațiile internaționale ale statelor, securitatea națională sau internațională, sunt motivate politic, religios sau ideologic și sunt săvârșite în unul din următoarele scopuri: a) intimidarea populației sau a unui segment al acesteia, prin producerea unui puternic impact psihologic; b) constrângerea nelegitimă a unei autorități publice ori organizații internaționale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui anumit act; c) destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor politice fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale”;

– sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

– vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;

– produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite ( 1 din Legea nr. 535/2004).

și dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii (alternative și nu cumulative):

– au fost săvârşite cu violenţă şi au produs stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;

– au atentat grav asupra factorilor umani specifici (persoanele incluse direct în mecanismele funcţionale politogene ale entităţii-ţintă, respectiv demnitari, militari, funcţionari, precum şi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale;) şi nespecifici (persoanele incluse indirect în mecanismele politogene ale entităţii-ţintă, în general populaţia civilă😉, precum şi asupra factorilor materiali (factorii de mediu, culturile agricole şi şeptelul, alimentele şi alte produse de consum curent, obiectivele de importanţă strategică, militare sau cu utilitate militară, facilităţile de infrastructură ale vieţii sociale, facilităţile de stat şi guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicaţii şi informaţionale, simbolurile şi valorile naţionale, precum şi bunurile mobile sau imobile ale organizaţiilor internaţionale;);

– au urmărit realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste (2 din Legea nr. 535/2004),

ceea ce se realizează prin analiza constatativă și comparativă a concordanței dintre structura și conținutul obiectiv al actelor materiale comise de către făptuitori / cu conținutul descrierii faptei de acte de terorism, denominată drept amenințare la adresa securității naționale / și cu structura și conținutul normei de încriminare pentru infracțiunile de acte de terorism.

Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale și organele de urmărire penală, vor proceda la raportarea, a faptei concrete şi a împrejurărilor acesteia la setul de valori, în care se încorporează în valorile fundamentale susmenţionate, și la cerințele și condițiile enumerate supra, ceea ce poate conduce la concluzia dacă fapta investigată informativ – operativ / infracţiunea comisă se circumscrie sau nu genului de fapte ilicite care sunt definite ca amenințări la adresa securității naționale sau / și incriminate ca infracţiuni contra securităţii naţionale și acte de terorism.

6.3. În textele de încriminare ale infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism sunt utilizate sintagme, expresii, prin care legiuitorul exprimă: a) fie scopul special pentru care făptuitorii comit infracțiunile, ceea ce indică forma calificată a intenției făptuitorilor, b) fie pentru a indica destinația obiectivă și nu finalitate subiectivă;

iar, în art. 3 din Legea nr. 51/1991, atunci când sunt enumerate amenințările la adresa securității naționale, se face referire implicită, prin denominarea amenințării/lor la adresa securității naționale, cu preluarea definiției marginale din codul penal, la aceleași sintagme și expresii.

[7] Amenințările la adresa securității naționale constituie obiectul material al procesului investigativ informativ operativ

7.1. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 51/1991 constituie amenințări la adresa securității naționale și, pe cale de consecință, constituie obiectul de desfășurare a procesului investigativ informativ operativ mai multe fapte, situații, împrejurări.

7.2. Amenințarea/ile la adresa securității naționale semnifică actul/e exterior/oare de conduită comisiv/e sau omisiv/e, intenționat/e care se obiectivează în fapte, situații, împrejurări prin care se conturează o stare de pericol ori se aduce atingere valorilor care se circumscriu conceptului de securitate națională.

7.3. Amenințările la adresa securității naționale a statului român” sunt susceptibile de a se comite în multiple modalități normative alternative, enumerate exhaustiv în conținutul textului art. 3 din Legea nr. 51/1991 și se caracterizează, de regulă, printr – o acțiune, descrisă prin verbum regens din conținutul textului, ce reflectă elementul material (actul exterior de conduită), care este însoțit de cerința esențială prevăzută de norma legală, condiție obligatorie pentru ca acțiunea să constituie amenințare la adresa securității naționale, fiind comisă întotdeuna cu intenție, ceea ce caracterizează elementul subiectiv al acestei fapte ilicite.

7.4. Ca tehnică legislativă, legiuitorul a adoptat sistemul fie al descrierii punctuale al fiecărui element material din ipoteza normei articolului din Legea nr. 51/1991, utilizând termeni consacrați din prevederile substanțiale penale (expresii din textul unor infracțiuni, de regulă cele ce exprimă elementul material al conținutului laturii obiective a acestora[22]), fie prin recurgerea la o normă de trimitere, prin indicarea denumirii marginale (astfel a fost folosită fie denumirea marginală a unor infracțiuni din Codul Penal[23]) ori a unei părți din textul încriminator din legislația penală substanțială.

7.5. Unele dintre faptele definite generic ca amenințări la adresa securității naționale constituie manifestări infracționale subsumate categoriilor de infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, aflate în faza actelor preparatorii, tentativei sau chiar formei consumate.

7.6. Din punct de vedere al funcțiilor pe care le îndeplinește enumerarea, sub titlul generic de “amenințare la adresa securității naționale”, în art. 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991, a unor anumite categorii de fapte, situații și împrejurări, este posibilă următoarea configurare[24]:

7.6.1. prin nominalizarea explicită sunt indicate, din punct de vedere substanțial, acele fapte, situații, împrejurări care constituie, din punct de vedere legal, amenințare/ări la adresa securității naționale,

7.6.2. din perspectiva procesului investigativ informativ operativ reprezintă:

– temeiul legal pentru a se declanșa, utiliza și derula procedee investigative informativ-operative speciale și specifice și/sau constatatorii de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale,

– temeiul legal pentru solicitarea, autorizarea și utilizarea procedeelor investigative informativ – operative și/sau probatorii specifice activității de investigare a amenințărilor la adresa securității naționale.

CAPITOLUL II. INFRACȚIUNILE CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE

[8] Înțelesul unor termeni, sintagme și expresii

În textele de încriminare sunt utilizate sintagme, expresii, prin care legiuitorul exprimă, fie scopul special în care făptuitorii comit infracțiunile, indicând forma calificată a intenției făptuitorilor, fie pentru a indica destinația obiectivă și nu de finalitate subiectivă[25], a căror semnificație este după cum urmează:

Nr. crt.	Concepte, expresii, sintagme, termeni	Semnificația / înțelesul conceptului, expresiei, sintagmei, termenului	Codul penal	Legea nr. 51/1991
1	A suprima sau a ştirbi suveranitatea, unitatea, independenţa sau indivizibilitatea statului român	*Suprimarea* unităţii, indivizibilităţii, independenţei şi suveranităţii statului înseamnă înlăturarea, a face să dispară, distrugerea, anihilarea sau încetarea existenţei lor, ca atribute fundamentale ale statului român, a unuia sau a tuturor, în total sau în parte[26]. *Ştirbirea* susamintitelor atribute fundamentale ale statului român semnifică diminuarea, limitarea, îngrădirea acestora (de exemplu: dezmembrarea unei părţi din teritoriul statului sau prin crearea în cadrul statului a unei entităţi sau formaţiuni statale cu o anumită formă sau grad de independenţă, ceea ce este de natură să atingă în mod serios unitatea statului, chiar dacă unitatea nu este suprimată).[27] *Unitatea statului. Potrivit Constituţiei, România este stat unitar, ceea ce reprezintă un atribut esenţial exprimat prin existenţa unei singure formaţiuni statale, a unui ansamblu unic de instituţii cu putere de decizie politică şi juridică, (adică o singură autoritate legiuitoare, o singură autoritate executivă – chiar dacă conducerea acesteia este bicefală – şi o singură autoritate judecătorească), o singură cetăţenie, un teritoriu asupra căruia statul îşi exercită puterea fără vreo limitare, un singur drept public şi privat armonizat în sistemul exigenţelor unei singure legi fundamenatale – Constituţia României.[28], excluzându – se apariția unor structuri paralele de comandă pe anumite porțiuni ale statului sau în anumite domenii specifice[29] Integritatea teritorială* semnifică existenţa unui teritoriu inalienabil, cu frontierele consfinţite prin lege organică, organizat sub aspect administrativ, în municipii, oraşe, comune şi judeţe, pe întinderea căruia nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine şi asupra căruia statul îşi exercită puterea fără vreo limitare. Teritoriul de stat este alcătuit din spaţiul terestru, spaţiul aerian, spaţiul acvatic, cablurile submarine care leagă două părţi ale teritoriului aceluiaşi stat. Regimul frontierelor de stat ale României este reglementat prin lege[30]. *Suveranitatea naţională* este definită ca fiind „ acea trăsătură a puterii ce se exprimă în dreptul acesteia de a se organiza şi de a se exercita, de a-şi stabili şi rezolva probleme interne şi externe în mod liber şi conform voinţei sale, fără nicio imixtiune, respectând suveranitatea altor state, precum şi normele general admise ale dreptului internaţional. Suveranitatea implică două ipostaze fundamentale, dialectic conexate supremaţia puterii de stat şi independenţa acestei puteri, altfel spus, suveranitatea este internă şi externă”[31]. *Independenţa naţională* desemnează dreptul deplin, exclusiv şi nelimitat, decât prin forţa normelor şi principiilor internaţionale, al fiecărui stat de a decide în toate problemele interne şi externe după libera sa apreciere şi potrivit cu interesele proprii, fără imixtiunea sau constrâgerea exercitată de o altă putere statală sau suprastatală[32]	art. 394 și 399	referire implicită în art. 3 lit. a
2	Punerea în pericol a securității naţionale	*starea de pericol, respectiv situaţia/ile (riscurile, disfuncțiile, vulnerabilităţile şi ameninţările) prin care pot fi primejduite* valorile, interesele şi obiectivele naţionale, aşa cum acestea se regăsesc în definiţia sintagmei de securitate naţională și în documentele programatice și strategice susmenționate.**	art. 397 alin. 2, art. 399, art. 401 alin. 1, art. 403, 404, 407	se face referire implicită în art. 3 lit. a, d, e, f
3	*A pune în pericol sau a vătăma interesele de stat*	primejduire ori dăunare, lezare a valorilor, intereselor, obiectivelor – interne şi externe – sau a preocupărilor statului român, la un moment dat ori de perspectivă – de durată recentă, medie sau mai îndelungată.	art. 406	Nu există referiri
4	*A transmite unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora*	A transmite și acțiunea de „transmiterea” constă în predarea, înmânarea, încredințarea sau expedierea de către făptuitor a documentelor sau datelor pe care le are asupra sa, către o putere ori organizație străina sau agenți ai acestora. Nu are relevanță faptul că transmiterea s-a facut în scris sau verbal, direct sau indirect ori daca cel care le-a primit le-a folosit sau nu impotriva României, după cum nu are importanta ca transmiterea s-a efectuat in țară sau străinatate[33]. Transmiterea efectivă se poate realiza printr-o multitudine de variate şi diversificate modalităţi: prin contact direct, transmiterea prin sisteme cifrate; prin comunicare verbală,; prin remiterea unor note şi însemnări, prin telefon, fax, radio ori alte sisteme informaţionale. *Putere străină* reprezintă un stat străin sau formaţiune ori entitate statală străină, indiferent dacă este recunoscută sau nu pe plan internaţional[34] *Organizaţie străină* este o grupare străină (exemplu: mişcare, societate, fundaţie, un partid, o asociaţie, o uniune, o organizaţie supra ori interstatală sau particulară) constituită, indiferent dacă este sau nu recunoscută oficial. *Agent al unei puteri sau organizaţii străine* este acea persoana care acţionează – remunerat sau nu – oficial (agent diplomatic, consular sau comercial), împuternicit special ori reprezentant sau nu, pentru o putere sau organizaţie străină.	art. 395, 398 și 400	se face referire implicită de art. 3 lit. a și e,
5	*A schimba ordinea constituțională*	Ordinea constituţională înseamnă acea ordine formată pe principiile constituţionale fundamentale, instaurată şi garantată de Constituţie[35], respectiv ordinea determinată de legalitatea şi legitimitatea[36] la un anumit moment dat în istoria statului, iar schimbarea ordinii constituționale semnifică orice modificare a atributelor fundamnetale ale statului român, a formei republicane de guvernământ ori a democrației constituționale[37].	art. 397 alin. 1 și 2 și art. 398	se face referire implicită în art. 3 lit. a, c, d,
6	*A îngreuna exercitarea puterii de stat*	generarea unor dificultăți reale în îndeplinirea de către autoritățile statului a atribuțiilor ce le incumbă[38].	art. 397 alin. 1 și 2 și art. 398	se face referire implicită în art. 3 lit. a, d,
7	*A împiedica exercitarea puterii de stat*	punere a organelor de stat în imposibilitatea de a – și realiza atribuțiile și sarcinile ce le revin[39].	art. 397 alin. 1 și 2 și art. 398	se face referire implicită în art. 3 lit. a, d,
8	*A provoca un război de agresiune*	Războiul trebuie să fie de agresiune[40] și nicidecum defensiv, fiind declanșat, fie împotriva României, fie împotriva aliaților statului nostru din N.A.T.O. ori din alte alianțe de natură strategică[41]	art. 405 alin. 1	nu se regăsește, prin vreo referire directă sau implicită
9	*A provoca un război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern*	Semnificația sintagmei este restrânge față de explicația celei de mai sus, la un razboi de agresiune, doar împotriva României.	art. 405 alin. 2, teza I și art. 405 alin. 2, teza a II -a	nu se regăsește, prin vreo referire directă sau implicită
10	*A provoca un conflict armat intern*	Semnificația acestei sintagme este deslușită prin asimilarea art. 1 din Protocolul al II – lea Adițional (8 iunie 1977) la Convenția de la Geneva din 12.08.1949, potrivit căruia: “Prin conflict armat intern se înțelege acel conflict ce se desfășoară pe teritoriul unui stat, între forțele armate ale acelui stat și forțele disidente sau grupuri armate organizate care exercită, pe o parte din territoriu, un control care le permite să ducă operațiuni militare continue și concertate. Nu intră în această categorie actele izolate și sporadice de violență și nici dezordinea civilă”, ceea ce induce că este vorba de manifestări de tipul războiului civil în interiorul țării, rebeliunea unor facțiuni armate ori izbucnirea unor revolte armate ori revoluții[42] .	art. 405 alin. 2, teza a II -a din c. p.	nu se regăsește, prin vreo referire directă sau implicită

Tabelul 5

[9] Infracțiunile din grupa celor denumite generic “trădare”

ART.

DENUMIREA MARGINALĂ ȘI CONȚINUTUL INFRACȚIUNII

Art. 394

Trădarea

a) provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine;

b) subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului;

c) aservire față de o putere sau organizație străină;

d) ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale.

Art. 395

Trădarea prin transmitere de informații secrete de stat

Art. 400

Spionajul

Faptele prevăzute în art. 395, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid

Art. 396

Trădarea prin ajutarea inamicului

Fapta cetățeanului român care, în timp de război:

a) predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate române sau care servesc apărării;

b) predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;

c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;

e) luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi

Art. 397

Acțiuni împotriva ordinii constituționale

(1) Acțiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat

(2) Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea națională.

Art. 398

Înalta trădare

Faptele prevăzute în art. 394 – 397, săvârșite de către Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, constituie infracțiunea de înaltă trădare

Art. 399

Acțiunile ostile contra statului

Faptele prevăzute în art. 394 și art. 396, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Tabelul 6

[10] Infracțiunile din grupa celor denumite generic „atentat”

Art. 401

Atentatul care pune în pericol securitatea națională

Atentatul contra vieții săvârșit împotriva unei persoane care deține o funcție de demnitate publică, dacă fapta pune în pericol securitatea națională.

Art. 402

Atentatul contra unei colectivități

Atentatul săvârșit contra unei colectivități prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat.

10.

Art. 408

Infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională

(1) Atentatul contra vieții săvârșit împotriva reprezentantului unui stat străin sau altei persoane care se bucură de protecție în conformitate cu convențiile internaționale, aflată în misiune oficială în România.

(2) Infracțiunile intenționate contra integrității corporale, sănătății sau libertății, săvârșite împotriva unei persoane dintre cele menționate în alin. (1).

11.

Art. 403

Actele de diversiune[43]

Tabelul 7

[11] Acţiuni de comunicare sau răspândire prin orice mijloace posibile, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate

12.

Art. 404

Comunicarea de informații false

13.

Art. 405

Propaganda pentru război

(1) Propaganda pentru război de agresiune, precum și răspândirea de știri tendențioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune,

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în alin. (1), săvârșite în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.

Tabelul 8

[12] Infracţiunea de compromitere a unor interese de stat

14.

Art. 406

Compromiterea unor interese de stat

Tabelul 9

(13). Acţiuni de divulgarea prin acte comisive (transmiterea orală sau în scris) sau omisive sau deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat reprezintă latura obiectivă a infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează securitatea națională

15.

Art. 407

Divulgarea secretului care periclitează securitatea națională

(1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informații secrete de stat, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta pune în pericol securitatea națională,

(2) Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce conține informații secrete de stat, dacă fapta pune în pericol securitatea națională,

(3) Divulgarea, fără drept, a unor documente sau date care constituie informații secrete de stat, de către cel care ia cunoștință de acestea în afara îndatoririlor de serviciu.

Tabelul 10

[14] Iniţierea, organizarea, constituirea unor structuri informative ilegale

16.

Art. 409

Constituirea de structuri informative ilegale

Tabelul 11

[15] Nedenunţarea unor infracțiuni contra securității naționale

17.

Art. 410

Nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale

1) Fapta persoanei care, luând cunoștință despre pregătirea sau comiterea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 394 –397, art. 399 –403 și art. 406 – 409, nu înștiințează de îndată autoritățile

(2) Nedenunțarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.

(3) Nu se pedepsește persoana care, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârșirea faptei nedenunțate, încunoștințează autoritățile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în mișcare a acțiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului și a participanților.

Tabelul 12

CAPITOLUL III. INFRACȚIUNILE DE ACTE DE TERORISM

[16] Înțelesul unor termeni, sintagme și expresii

În art. 4 din Legea nr. 535/2004 este definită semnificația sintagmelor și expresiilor folosite în conținutul respectivei legi, care nu au corespondent în definirea amenințării la adresa securității naționale prevăzută de art. 3 lit. i din Legea nr. 51/1991, astfel că, semnificația acestora, devine implicită pentru amenințarea la adresa securității naționale în discuție, în contextul în care denominarea amenințării este generică, prin folosirea formulei: “actele de terorism”, ce face trimitere la denumirea infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 535/2004:

	EXPRESIA, SINTAGMA	SEMNIFICAȚIA
1.	entitate teroristă	persoană, grupare, grup structurat sau organizație care, prin orice mijloc, direct sau indirect: a) comite sau participă la acte de terorism; b) se pregătește să comită acte de terorism; c) promovează sau încurajează terorismul; d) sprijină, sub orice formă, terorismul;
2.	terorist	persoana care a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege ori intenționează să pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism;
3.	grup structurat	asocierea de trei sau mai multe persoane, având o ierarhie proprie, constituită pentru o anumită perioadă de timp pentru a acționa în mod coordonat în scopul săvârșirii unor acte de terorism;
4.	grupare teroristă	asocierea de două sau mai multe persoane care, fără a avea în mod necesar o structură și o ierarhie formal stabilite, s-a constituit în vederea săvârșirii unor acte de terorism;
5.	organizație teroristă	structură constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare și acțiune, având reprezentare atât la nivel național, cât și internațional și care, pentru realizarea scopurilor specifice, folosește modalități violente și/sau distructive;
6.	conducerea unei entități teroriste	îndrumarea, supravegherea, controlul sau coordonarea activităților unui grup structurat, ale unei grupări sau organizații teroriste;
7.	acțiuni teroriste	pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea și controlul asupra actului terorist, precum și orice alte activități desfășurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură cu actul terorist;
8.	fonduri	bunuri de orice natură, corporale sau necorporale, mobile ori imobile, dobândite prin orice mijloc și documente sau instrumente juridice în orice formă, incluzându-se forma electronică ori numerică, care atestă un drept de proprietate sau un interes asupra acestor bunuri, credite bancare, cecuri de călătorie, cecuri bancare, mandate, acțiuni, titluri, obligațiuni, drepturi speciale de tragere și scrisori de credit, fără ca această enumerare să fie limitativă;
9.	propaganda	răspândirea în mod sistematic sau apologia unor idei, concepții ori doctrine, cu intenția de a convinge și de a atrage noi adepți;
10.	materiale de propagandă teroristă	orice material în format scris, audio, video sau date informatice, precum și orice altă formă de exprimare prin care se face apologia terorismului ori se expun sau se promovează idei, concepții, doctrine sau atitudini de susținere și promovare a terorismului sau a unei entități teroriste;
11.	factori umani specifici	persoanele incluse direct în mecanismele funcționale politogene ale entității-țintă, respectiv demnitari, militari, funcționari, precum și reprezentanți ai unor organizații internaționale;
12.	factori umani nespecifici	persoanele incluse indirect în mecanismele politogene ale entității-țintă, în general populația civilă;
13.	factori materiali	factorii de mediu, culturile agricole și șeptelul, alimentele și alte produse de consum curent, obiectivele de importanță strategică, militare sau cu utilitate militară, facilitățile de infrastructură ale vieții sociale, facilitățile de stat și guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicații și informaționale, simbolurile și valorile naționale, precum și bunurile mobile sau imobile ale organizațiilor internaționale;
14.	facilități de stat și guvernamentale	mijloacele de transport permanente sau temporare, folosite de reprezentanții unui stat, membrii guvernului, ai autorității legislative sau judecătorești, funcționarii, angajații unui stat sau ai oricărei alte autorități publice ori ai unei organizații interguvernamentale, în legătură cu actele lor oficiale;
15.	obiective de importanță strategică	obiectivele forțelor armate sau cele de importanță deosebită pentru apărarea țării, activitatea statului, economie, cultură și artă, localurile misiunilor diplomatice sau ale unor organizații internaționale, precum și facilitățile de infrastructură sau locurile de utilitate publică;
16.	loc de utilitate publică	acea parte a unei clădiri, teren, stradă, cale navigabilă, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educațional, religios, de recreere, precum și orice alt loc care este accesibil publicului;
17.	facilități de infrastructură	utilitatea publică sau privată care asigură sau distribuie servicii în beneficiul populației, precum: apă și canalizare, energie, combustibil, comunicații, servicii bancare și servicii medicale, rețele de telecomunicații și informaționale;
18.	sistem de transport	toate facilitățile, mijloacele de transport și instrumentele publice sau private, folosite în sau pentru serviciile publice, pentru transportul de persoane sau de mărfuri;
19.	criza teroristă	situația de fapt creată anterior, pe timpul sau în urma săvârșirii unui act de terorism, prin care: a) sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activități economice, sociale, politice sau de altă natură; b) sunt puși în pericol factori umani, specifici și nespecifici, sau factori materiali importanți; c) siguranța populației sau a unei colectivități este expusă la riscuri majore; d) este necesar a se acționa prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea amenințărilor generate de situația de fapt creată;
20.	profit al entității teroriste	orice bun care reprezintă, parțial sau total, direct ori indirect, un beneficiu obținut în urma săvârșirii actelor de terorism sau a desfășurării unor activități conexe terorismului;
21.	radicalizarea	procesul complex prin care o persoană ajunge să își pervertească convingerile, sentimentele și comportamentul, ca urmare a adoptării unei forme extremiste de gândire, în care utilizarea violenței și chiar a sacrificiului de sine prin metode suicidare sunt forme legitime și dezirabile de apărare și/sau satisfacere a unor interese promovate de entitățile teroriste;
22.	furnizor de servicii de găzduire	un furnizor de servicii ale societății informaționale care constau în stocarea informațiilor furnizate de furnizorul conținutului la cererea acestuia și în punerea informațiilor respective la dispoziția terților;
23.	furnizor de conținut	un utilizator care a furnizat informații care sunt stocate sau care au fost stocate la cererea sa de către un furnizor de servicii de găzduire.

Tabelul 13

[17] Enumerarea infracțiunilor de acte de terorism

În ceea ce privește infracțiunile de acte de terorism, descrierea amplă a textului încriminator din Legea nr. 535/2004 detaliază minuțios acțiunile – inacțiunile care se circumscriu elementului material al infracțiunii, iar pentru verbum regens utilizat a se vedea explicațiile anterioare:

Infracțiunea	Legea nr. 535/2004	Legea nr. 51/1991
a) acțiunile și inacțiunile îndreptate împotriva vieții, integrității corporale sau sănătății persoanelor ori având drept consecință moartea, lezarea integrității corporale ori afectarea sănătății fizice sau psihice a persoanei	Art. 32 alin. 1	Art. 3 lit. i
b) lipsirea de libertate în mod ilegal
c) distrugerea și distrugerea calificată
d)comunicarea de informații false, care pune în pericol siguranța zborului sau navigației unei nave ori aeronave
e) săvârșirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substanțe, a unui act de violență împotriva unei persoane aflate într-un aeroport civil, dacă fapta a pus în pericol siguranța și securitatea în acest aeroport, precum și săvârșirea oricărui act de violență fizică ori psihică asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave civile în zbor sau în pregătire de zbor ori asupra personalului navigant al acesteia;
f) distrugerea sau deteriorarea gravă, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme ori al unei substanțe, a instalațiilor unui aeroport civil sau a unei aeronave în serviciu ori care nu este în serviciu, dar se află pe un aeroport sau cauzarea de deteriorări care fac aeronava indisponibilă de zbor ori care sunt de natură să îi pună în pericol siguranța în zbor, precum și întreruperea serviciilor de aeroport, dacă fapta compromite sau este de natură a compromite siguranța și securitatea în acel aeroport;
g) distrugerea sau deteriorarea instalațiilor ori a serviciilor de navigație aeriană sau perturbarea funcționării acestora, dacă fapta a pus în pericol siguranța zborului;
h) plasarea pe o aeronavă civilă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv sau a unei substanțe capabil/capabile să distrugă acea aeronavă ori să îi producă deteriorări care o fac inaptă de zbor sau care sunt de natură să pericliteze siguranța acesteia în zbor;
i) preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum și exercitarea fără drept a controlului asupra acesteia;
j) luarea în stăpânire a unei nave ori a unei platforme fixe sau exercitarea controlului asupra acesteia, prin violență ori amenințare;
k) comiterea de violențe asupra unei persoane aflate la bordul unei nave ori al unei platforme fixe, dacă acest act este de natură să pericliteze siguranța navei ori a platformei fixe;
l) distrugerea unei platforme fixe ori a unei nave sau cauzarea de daune platformei fixe ori încărcăturii unei nave, de natură să pericliteze siguranța platformei sau a navigației navei;
m) plasarea pe o navă sau pe o platformă fixă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv ori a unei substanțe apt/apte să le distrugă sau care să cauzeze platformei, navei ori încărcăturii sale daune ce compromit sau sunt de natură să pericliteze siguranța platformei ori a navigației navei;
n) distrugerea sau avarierea în mod grav a platformei fixe ori a instalațiilor sau serviciilor de navigație ori producerea de grave perturbații în funcționare, dacă unul dintre aceste acte este de natură să pericliteze siguranța platformei fixe sau a navigației unei nave;
o) nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a regimului materialelor nucleare și al altor materii radioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, nerespectarea regimului precursorilor de explozivi restricționați, precum și uzul de armă fără drept
p) atentatul care pune în pericol securitatea națională, atentatul contra unei colectivități și actele de diversiune;
q) infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice;
	Art. 32 alin. 3
a) producerea, dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea, utilizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum și cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme, inclusiv a celor radiologice sau nucleare;
b) introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de produse, substanțe, materiale de orice fel, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol viața, sănătatea oamenilor ori a animalelor sau mediul înconjurător ori provocarea de incendii, inundații sau explozii care au drept efect punerea în pericol a vieților umane;
c) perturbarea ori întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau orice altă resursă naturală fundamentală, care poate avea ca efect punerea în pericol a vieților umane;
d) distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unei instalații nucleare ori radiologice ce conține materiale radioactive, aparținând făptuitorului sau altuia, ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau securitate nucleară a unei astfel de instalații nucleare sau radiologice;
e) orice alte acțiuni și inacțiuni, indiferent de modalitatea de săvârșire, prin care se realizează ori se urmărește distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau în parte, capturarea ori preluarea fără drept a controlului asupra unui bun, structură, infrastructură, sistem, rețea, instalație, resursă, serviciu, capacitate sau loc, public sau privat, dacă fapta este de natură să pună în pericol sau să asigure făptuitorului posibilitatea punerii în pericol a vieții, integrității corporale sau sănătății persoanelor ori dacă s-au produs consecințe deosebit de grave.
Amenințarea, în realizarea oricăruia din scopurile prevăzute la art. 1, cu săvârșirea unei fapte din cele prevăzute la alin. (1) lit. a)-q) și alin. (3) lit. a)-e)	Art. 32 alin. 4
Dacă fapta prevăzută la alin. (4) este săvârșită de o persoană din conducerea unei entități teroriste	Art. 32 alin. 5
capturarea sau preluarea fără drept a unui vehicul, dacă fapta a fost săvârșită în oricare din scopurile prevăzute la art. 1.	Art. 32 alin. 6
	Art. 33 alin. 1
a) procurarea, deținerea, confecționarea, fabricarea, transportul sau furnizarea de produse ori tehnologii cu dublă utilizare sau de produse militare ori de materii explozive sau inflamabile, în scopul producerii de mijloace distructive, dispozitive explozive de orice fel, precum și a substanțelor chimice, biologice, radiologice ori nucleare, de natură să pună în pericol viața, sănătatea oamenilor, animalelor sau mediul;
b) oferirea de instrucțiuni cu privire la fabricarea sau folosirea de explozivi, arme de foc sau orice alte arme, substanțe nocive sau periculoase, ori cu privire la tehnici sau metode specifice de săvârșire sau sprijinire a săvârșirii unui act de terorism, știind că respectivele competențe oferite sunt sau pot fi utilizate în acest scop.
c) primirea sau însușirea de instrucțiuni prin autodocumentare cu privire la fabricarea sau folosirea de explozivi, arme de foc sau orice alte arme, substanțe nocive sau periculoase, ori cu privire la tehnici sau metode specifice de săvârșire sau sprijinirea săvârșirii unui act de terorism;
d) furtul calificat săvârșit în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 32 alin. (1) și (3) și la alin. (1) și (2) din prezentul articol.
	Art. 33 alin. 2
a) înlesnirea trecerii frontierei, găzduirea ori facilitarea accesului în zona obiectivelor vizate a unei persoane despre care se cunoaște că a participat sau a comis ori urmează să participe sau să comită o infracțiune prevăzută la alin. (1) ori la art. 32 alin. (1) sau (3)
b) culegerea sau deținerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziție de date și informații despre obiective vizate de o entitate teroristă;
c) falsificarea de înscrisuri oficiale sau utilizarea acestora în scopul înlesnirii săvârșirii unui act de terorism;
d) șantajul săvârșit în scopul comiterii unui act de terorism;
Fapta de a solicita uneia sau mai multor persoane, direct sau indirect, prin orice mijloace, să săvârșească sau să sprijine săvârșirea unui act de terorism	Art. 33¹.

(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârșească infracțiuni prevăzute de prezenta lege	Art. 33².alin. 1
(4) Promovarea unui mesaj prin propagandă săvârșită prin orice mijloace, în public, cu intenția de a instiga la săvârșirea unui act de terorism, indiferent dacă mesajul susține sau nu în mod direct terorismul ori dacă au fost săvârșite sau nu respectivele infracțiuni	Art. 33².alin. 1
(1) Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri	Art. 35 alin. 1
2) Fapta de a conduce o entitate teroristă	Art. 35 alin. 2
(1) Deplasarea unei persoane de pe teritoriul statului al cărui cetățean este sau de pe teritoriul căruia își are domiciliul sau reședința spre sau pe teritoriul unui alt stat decât cel al cărui cetățean sau rezident este, în scopul comiterii, planificării ori pregătirii actelor de terorism sau participării la acestea ori pentru oferirea sau primirea de instruire sau pregătire pentru comiterea unui act de terorism ori pentru susținerea, în orice mod, a unei entități teroriste, constituie deplasare în scopuri teroriste.	Art. 35¹alin. 1
(3) Orice act de organizare sau de facilitare prin care se oferă asistență oricărei persoane pentru a se deplasa în străinătate în scopuri teroriste, știind că asistența astfel oferită este în acest scop	Art. 35¹alin. 3
(1) Constituie infracțiune de finanțare a terorismului colectarea sau punerea la dispoziție, direct ori indirect, de fonduri, licite sau ilicite, cu intenția de a fi folosite sau cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot ori în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism sau pentru susținerea unei entități teroriste	Art. 36 alin. 1
(2) Săvârșirea unei infracțiuni în scopul obținerii de fonduri, cu intenția de a fi folosite sau cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste	Art. 36 alin. 2
(1) Tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33, 33¹, art. 35¹, art. 36 alin. (1) se pedepsește. (2) Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori a instrumentelor, luarea de măsuri, precum și înțelegerea intervenită între cel puțin două persoane în vederea săvârșirii unui act de terorism, respectiv exprimarea inechivocă, indiferent de modalitate sau context, a intenției de săvârșire a unui act de terorism. (3) Scopul unei acțiuni sau inacțiuni specifice actelor de terorism poate fi dedus din circumstanțe faptice obiective.	Art. 37¹.
Alarmarea fără un motiv întemeiat, prin orice mijloace, direct sau indirect, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol, a organelor cu atribuții în domeniul securității naționale sau de menținere a ordinii publice, cu privire la săvârșirea unui act de terorism, efectuată în realizarea oricăruia din scopurile prevăzute la art. 1	Art. 38
(1) Accesarea în mod repetat de materiale de propagandă teroristă, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicații electronice, precum și deținerea de astfel de materiale, în scopul însușirii ideologiei teroriste, ca parte a unui proces de radicalizare, constituie infracțiune.	Art. 38¹

Tabelul 14

CAPITOLUL IV. FORMELE DE REALIZARE ALE INFRACȚIUNILOR CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI ACTE DE TERORISM. JONCȚIUNEA ȘI DEMARCAȚIA DINTRE AMENINȚARE LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI INFRACȚIUNEA CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI ACTE DE TERORISM

[18] Formele de realizare ale amenințărilor la adresa securității naționale

Pentru a îmbrăca forma consumată a unei amenințări la adresa securității naționale, o acțiune materială comisivă sau omisivă parcurge mai multe etape, care obiectivează formele de realizare ale unei astfel de manifestări ilicite, ce se poate înfățișa factual ca un act singular sau mai multe acte materiale și se află:

– la debutul manifestării și atunci este conturată forma incipientă,

– într-o fază medie și atunci se configurează forma intermediară,

– și, în sfârșit, când este oglindită în deplinătatea realității factuale, și atunci este desăvârșită forma finală.

Etapele parcurse de manifestarea ilicită la adresa securității naționale sunt anticipate de identificarea amenințării la adresa securității naționale dintre riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale a acelora care îmbracă conținutul constitutiv al unei /or fapte denominate ca reprezentând amenințare la adresa securității naționale, adică o acțiune alarmantă, viitoare, care a atins și depășit pragul de a constitui doar o posibilitate obiectivă de a aduce atingere valorile statuate de prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1991, înscriindu-se pe treapta superioară de a deveni o realitate factuală.

[19] Formele de realizare ale infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

Din perspectiva formelor de realizare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism[44], în marea lor majoritate comisive, acestea pot fi realizate uneori printr-un act, dar de cele mai multe ori realizarea necesită efectuarea unei pluralităţi de acte, care implică o derulare în timp și parcurgând diferite faze cu caracter deosebit: acte pregătitoare (preparatorii), începerea executării acţiunii, consumarea şi epuizarea infracţiunii.

Atunci când sunt incriminate şi sancţionate de lege, aceste acte devin forme ale infracţiunii.

Particularitatea infracţiunilor contra securității naţionale rezidă în aceea că, în majoritatea covârşitoare a situaţiilor, au o derulare în timp din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea urmăririi prevăzute atât de lege cât şi de infractor şi, în acelaşi timp, voită sau acceptată de către acesta.

Infracţiunile în discuţie parcurg toate fazele (etapele) care caracterizează formele manifestărilor ilicite penale şi anume:

– forma internă (sau luarea hotărârii infracţionale),

– desfăşurarea externă (actele de pregătire sau preparatorii, tentativa sau începerea executării infracţiunii),

– forma consumată, când se realizează în întregime acţiunea ori inacţiunea ilicită sau când s-a produs urmarea prevăzută în norma incriminatorie.

Luarea hotărârii infracţionale, la rândul ei, parcurge mai multe momente: naşterea ideii infracţionale, deliberarea (lupta motivelor) şi luarea hotărârii de a săvârşi acţiunea (inacţiunea) ilicită penală.

Atunci când această hotărâre nu rămâne cantonată doar în forul interior al persoanei, ci se manifestă printr-un act exterior de conduită (se exteriorizează) ea poate fi incriminată, ceea ce legiuitorul a realizat în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (art. 367 din c. p.), care vizează săvârșirea de infracțiuni contra securității naționale sau în cazul asocierii ori inițierii constituirii unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism (art. 35 alin. 1 din Legea nr. 535/2004 – Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri) şi de iniţierea și constituirea unor structuri informative ilegale pe teritoriul României care pot aduce atingere securității naţionale (art. 409 din c. p.).

Astfel, iniţierea uneia asocieri sau grupări în scopul săvârşirii infracţiunilor contra securității naţionale ori acte de terorism ce presupune ideea de a se forma un ansamblu de persoane care să săvârşească o infracţiune contra securității naţionale, urmată de discuţii în legătură cu scopurile ansamblului, mijloacele prin care să fie atinse, persoanele pretabile pentru a fi contactate în vederea recrutării, demersurile pe lângă asemenea persoane ori tatonări în anturajul acestora; reprezintă exteriorizarea reflecţiilor interioare ale făptuitorului, ceea ce legiuitorul a incriminat, ţinând seama de gradul sporit de pericol social al unei astfel de manifestări ilicite.

În timp, luarea hotărârii infracţionale precede[45] întotdeauna celelalte forme ale infracţiunii, cu o perioadă mai îndelungată (este cazul “premeditării” sau “dolul premeditat”[46], ceea ce presupune o chibzuire mai îndelungată, într-o stare de relativ calm, precum şi trecerea unui timp de la luarea hotărârii până la punerea ei în executare pentru a exista cât mai multe şanse să se producă urmarea dorită, fiind un factor exclusiv psihic, intern[47]); mai scurtă (cazul intenţiei repentine, afective sau spontane, care se naşte în stare de puternică tulburare sau emoţie a făptuitorului determinată de o provocare din partea persoanei vătămate); sau obişnuită ori simplă, prezentă în cazul majorităţii infracţiunilor.

Odată luată hotărârea infracţională, infractorul începe să se manifeste exterior, punându-şi în aplicare concepţia în legătură cu modalitatea de comitere a infracţiunii, care, în majoritatea situaţiilor în cazul infracţiunilor contra securității naţionale presupun o pregătire în timp.

Pregătirea punerii în executare a hotărârii infracţionale înseamnă producerea sau procurarea mijloacelor şi luarea de măsuri în vederea comiterii acţiunii ilicite, ceea ce legiuitorul de denumit generic acte pregătitoare (preparatorii).

În majoritatea situaţiilor producerea sau procurarea mijloacelor şi instrumentelor ori luarea de măsuri în vederea săvârşirii unei infracţiuni sunt activităţi echivoce, deoarece din conţinutul lor nu se poate stabili dacă au fost comise cu intenţia realizării unui act ilicit ori, pur şi simplu, sunt acte inofensive[48], însă în cazul infracţiunilor contra securității naţionale, legiuitorul a încriminat actele de pregătire asimilându-le tentativei, dat fiind pericolul deosebit de ridicat al acestora.

Esenţial de demonstrat este că actele pregătitoare întreprinse au fost sau nu orientate hotărât spre producerea rezultatului socialmente periculos, fiind evident că dacă se vor comite astfel de acţiuni, efectele ar fi extrem de grave.

Actele pregătitoare sunt considerate, în cazul infracţiunilor contra securității naţionale (art. 412 alin. 2 din c. p.)și actelor de terorism (art. 34 din Legea nr. 535/2004 (1) Tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 şi 33¹ se pedepseşte. (2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii acestor infracţiuni), ca reprezentând un pas substanţial în comiterea faptei şi, ca atare, sunt incriminate fiind asimilate tentativei şi pot consta (cu titlu exemplificativ) în următoarele:

a) Procurarea unor mijloace şi instrumente, ca de pildă:

– obţinerea, în orice mod, de către persoane care nu au acces la informaţii clasificate ale codurilor de acces, ale cartelelor, mulajului cheilor de la încăperile unde sunt depuse documente conţinând secrete de stat ori de serviciu;

– procurarea, achiziţionarea ori primirea – din interiorul sau exteriorul ţării – de arme, muniţii, materii explozibile – în formă finală sau pe piese componente.

Procurarea de explozivi poate să se producă prin mituirea celor care gestionează astfel de materiale, furt, o grupare teroristă poate să fie aprovizionată chiar de un stat sau organizaţii[49], după cum fabricarea multor explozivi performanţi este realizabilă individual, întrucât formula lor chimică se găseşte pe Internet, în biblioteci specializate, serviciul militar putând sluji acestui scop. Nu este exclusă nici cumpărarea de substanţe chimice din unităţi de profil, în mod separat, şi apoi prepararea lor şi asamblarea în dispozitive explozive improvizate, realizate în mod artizanal, ce să corespundă unor criterii concret stabilite anterior: stabilitate, performanţe explozive, sensibilitate, uşurinţă la încărcare, facil de disimulat.

Procurarea armelor pentru acţiunile teroriste şi a atentatelor se realizează, fie din arsenalele militare (prin complicitatea unor militari sau mituire) ori din uzinele producătoare; prin sustrageri, cu prilejul unor revolte ori insurecţii, ori din depozite; fie prin asistenţa furnizată de unele state; fie de la producătorii individuali; din mediile de colecţionari, ori din lumea interlopă, sau prin dezarmarea unor militari.

Introducerea în ţară a armelor este posibilă prin activităţi de contrabandă, dar nu sunt excluse nici valizele diplomatice, exemplele consumate în această materie fiind mărturie, sau prin înşelarea vigilenţei, complicitatea ori mituirea lucrătorilor vamali.

– procurarea, achiziţionarea ori primirea unor substanţe interzise la deţinere, fără autorizaţiile legale.

Ca modalităţi de procurare a agenţilor biologici sau chimici pentru producerea armelor biologice sau chimice sunt decelate: texte şi manuale de microbiologie de popularizare, în care sunt detaliate etapele procesului de recoltare, selecţionare, identificare, izolare şi cultivare a agenţilor biologici; achiziţionarea se poate face prin prelevări naturale, furt, tranzacţii comerciale sau de la state prietene (în materie de biologie, totul se găseşte în natură-carbonul, ciuma, virusul Ebola sau cel de HIV), complicitatea unor cercetători din laboratoarele de cercetări ale unor astfel de agenţi biologici şi chimici. Transportul unor astfel de agenţi este facilitat de faptul că nu sunt detectabili decât cu mare greutate (astfel pot fi transportaţi cu avionul), şi, în cantităţi extrem de mici, au o toxicitate foarte ridicată, putând fi ambalate în sticluţe, recipiente mici, etc. Obţinând substanţele şi agenţii biologici şi chimici, arme de această natură se pot prepara sau fabrica în laboratoarele clandestine de persoane cu cunoştinţe de specialitate.

– introducerea în ţară, achiziţionarea mijloacelor tehnice specifice activităţii de culegere de informaţii, cum ar fi: aparate de fotografiat miniaturizate şi silenţioase, disimulate în diferite obiecte şi accesorii uzuale ori componente ale acestora.

– procurarea, achiziţionarea ori primirea unor dispozitive de interceptarea comunicaţiilor ori supraveghere electronică de către persoane bănuite ori numai suspicionate de manifestări contra statului.

– achiziţionarea de diverse materiale ideologice (cărţi, pliante, filme, casete audio şi video) care propovăduiesc idei, concepţii sau doctrine de natură extremistă sau fac apologia dezorganizării sociale, a schimbării ordinii constituţionale, de către persoane fizice ori juridice cunoscute cu manifestări de acest gen.

– obţinerea pe orice căi şi prin orice modalitate de schiţe, hărţi, crochiuri, planuri topografice, planuri de alimentare cu energie electrică, termică, apă, în general orice document care conţine informaţii clasificate, aşa cum sunt prevăzute în Legea nr. 182/2002 (art. 17 lit. a-n din Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate), cu scopul realizării unei ameninţări la adresa siguranţei naţionale;

b) Producerea de mijloace ori instrumente, ca de exemplu:

– confecţionarea, prin orice mod, de chei, carduri, dispozitive de interceptare a comunicaţiilor etc. necesare pentru a accede în locurile unde se află depuse documente ori obiecte care conţin informaţii clasificate;

– confecţionarea de arme, muniţii, materiale explozibile, realizarea de amestecuri de substanţe explozibile, otrăvitoare, apte de a fi folosite în scopul realizării unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale: atentate, acte teroriste, atacuri armate, degradări, distrugeri, dezastre, catastrofe aeriene, navale, terestre;

– producerea oricăror obiecte apte de a întrerupe sau obstacula buna funcţionare a unor instalaţii, utilaje, maşini de importanţă pentru siguranţa naţională.

– confecţionarea de materiale propagandistice (panouri, afişe, fluturaşi, instalaţii de difuzare, reviste, cărţi, filme, videocasete etc).

– realizarea unor materiale şi obiecte necesare deghizării, adaptarea la scopurile dorite a unor autovehicule (ascunzători în habitaclu ori alte părţi componente; montarea unor dispozitive necesare interceptării comunicaţiilor de la distanţă; blindarea etc).

– contrafacerea de instrumente de plată, bancnote, ştampile, legitimaţii etc.

c) Luarea de măsuri în vederea comiterii unora dintre infracţiunile contra securității naționale poate consta în:

– activităţi de înarmare respectiv acumularea de arme, muniţii, materiale explozibile, substanţe otrăvitoare; depozitarea acestora în clandestinitate pentru aşteptarea momentului de a declanşa acţiuni armate, acte teroriste ori atentate care pun în pericol siguranţa statului, contra unei comunităţi etc.;

– observarea, pândirea, filarea cu sau fără mijloace tehnice a unor persoane ţintă (fie viitoarele victime, fie acelea care se doresc a fi recrutate ori racolate în vederea realizării unor anume activităţi).

În organizarea unui atentat, de pildă, se desfăşoară o activitate de culegere de informaţii în legătură cu ţinta, are loc o studiere efectivă a posibilităţilor şi condiţiilor favorabile executării acţiunii, de către membrii organizaţiei sau grupării teroriste.

Această activitate vizează atât persoana ţintă cât şi obiectivele – în spaţiu închis sau deschis – frecventate de acesta sau care urmează a fi vizate, itinerariile de deplasare, mijloacele folosite pentru deplasare, sistemul de pază etc.[50]

– Racolarea şi recrutarea unor persoane în vederea cooptării în acţiuni secvenţiale necesare acţiunii scop, pentru culegerea de informaţii, pentru asigurarea unor complicităţi (de exemplu, angajarea unei persoane de sex feminin cu rolul de a se „ocupa” de ţinta vizată, în realizarea unor momente compromiţătoare cu scop şantajist, pentru distragerea atenţiei acestuia sau obţinerii unor informaţii, cu simplul rol de „damă de companie”, pentru a cunoaşte modalităţile de ocupare a timpului liber), fie că aceste persoane au dimensiunea activităţii ilicite de ansamblu, fie că sunt „exploatate în orb”.

În aceeaşi măsură nucleele unor organizaţii străine derulează activităţi de propagandă şi prozeletism vizând cetăţenii străini prezenţi în România, precum şi membrii comunităţii autohtone cu afinităţi spre acţiuni îndreptate împotriva statului român, statelor membre ale NATO sau care fac parte din Uniunea Europeană ori din Consiliul Europei.

– culegerea şi stocarea, în vederea exploatării contra securității naţionale, prin orice mijloace şi metode de date şi informaţii din diferite domenii de activitate: politic, social, economic, militar, tehnologic, cercetare ştiinţifică, ecologic (interceptarea ilegală a comunicaţiilor, accesarea unor bănci de date referitoare la persoane, resurse financiare, obiective de interes pentru activitatea ilicită ş.a.).

Codul penal și legislația penală specială, ce constituie dreptul substanțial în ceea ce privește categoriile de infracțiuni în discuție a asimilat, în cazul unora dintre infracțiuni, formei de realizare tentativă și actele preparatorii (pregătitoare) comise, respectiv în cazul infracțiunilor de trădare prin transmiterea de secrete (art. 395 c. p.), trădare prin ajutarea inamicului (art. 396 c. p.) , acțiuni contra ordinii constituționale (art. 397 din c. p.), atentatul care pune în pericol securitatea națională (art. 401 c. p.), atentatul contra unei colectivități (art. 402 c. p.), actele de diversiune (art. 403 c. p.), infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională (art. 408 c. p.), acțiunile ostile contra statului raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului (art. 399 c. p. raportat la art. 396 din c. p.)[51], iar în cazul actelor de terorism, infracțiunile de acte de terorism prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a – q; art. 32 alin. 3 lit. a – e; art. 32 alin. 4 – 6 ; art. 33 alin. 1 lit. a – d; art. 33 alin. 2 lit. a – d; art. 33¹ ; art. 33² ; art. 35 alin. 1 și 2; art. 35¹ alin. 1 și 3; art. 36 alin. 1 – 3; toate din Legea nr. 535/2004[52].

[20] Joncțiunea și demarcația dintre amenințare la adresa securității naționale și infracțiunea contra securității naționale și acte de terorism

20.1. Joncțiunea dintre amenințare la adresa securității naționale și infracțiunea contra securității naționale și acte de terorism

La un moment dat, pe parcursul desfășurării externe a faptei denominate ca amenințare la adresa securității naționale și a iter criminis-ului corespunzător faptei încriminate ca infracțiune, se produce joncțiunea între activitățile executate de către autorul faptei /lor materiale, constând în amenințare/ări la adresa securității naționale și actele materiale care se circumscriu uneia dintre formele de realizare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, acestea juxtapunându-se și se continuă până la momentul zăgăzuirii activităților materiale, cele din urmă încorporându-le și absorbindu-le pe cele de dinainte.

Orice amenințare la adresa securității naționale este susceptibilă, ca în evoluția ei, să se circumscrie unei / unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism, după cum orice infracțiune intenționată din această categorie, în desfășurarea ei externă, parcurge traseul de la forma de acte preparatorii (pregătitoare) la forma de tentativă și, în final, la forma consumată și / sau epuizată trecând, prin formele sale de realizare, prin faza de amenințare la adresa securității naționale.

Ilustrarea 1

20.2. Demarcația dintre amenințarea la adresa securității naționale / infracțiunea contra securității naționale și acte de terorism

Amenințarea la adresa securității naționale se înfățișează la un moment dat ca fiind o acțiune – inacțiune indubitabilă, de viitor, în proximitatea prezentului, ce vizează în mod cert valorile subsumate conceptului de securitate națională, iar forma de realizare incipientă a infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism își începe manifestarea exterioară prin acțiunea de executare a actelor preparatorii (pregătitoare) subordonate scopului de a leza securitatea națională sau interesele statului.

Parcursul progresiv al amenințării, în forma sa de realizare finală converge neîndoios și neîntârziat, trecând de la exibarea doar a unei manifestării potrivnice securității naționale către acte materiale concrete și actuale, care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism, reprezentând forma de realizare a actelor preparatorii, asimilate tentativei.

[1] Încriminate în art. 394 – 412 din Codul Penal.
[2] Încriminate de art. 32 – 38 din Legea nr. 535/2004, privind prevenirea și combaterea terorismului.
[3] Art. 138 – 154 din Codul de Procedură Penală.
[4] Doru Ioan Cristescu, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness Timișoara, 2004 (capitolele II, IV, secțiunea 3,4, V, VI, secțiunea 4 – 9, VII și X); Doru Ioan Cristescu, Victor Cătălin Enescu, Practica investigativă penală și judiciară în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism. Elemente de tactică criminalistică, vol. 1 (capitolele I – VII și IX) și 2 (pct. 8, 11, 13), Ed. Solness, Timișoara, 2017; Doru Ioan Cristescu, și Victor Enescu, Prolegomene privind administrarea și expertizarea probelor multimedia (capitolul 5), Ed. Solnes, Timișoara, 2013. (a se vedea și site – ul https://en.calameo.com/account/dashboard).
[5] Doru Ioan Cristescu, Victor Cătălin Enescu, articolul Procesele investigative de descoperire și urmărire penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, https://www.juridice.ro/tag/doru-ioan-Cristescu , 09.07.2020; D. I. Cristescu, articolul Obiectul material al procesului investigativ informativ operativ și al procesului penal în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, articol postat pe https://en.calameo.com/read/0065409658852c27376d7, februarie, 2021; Doru Ioan Cristescu și Victor Cătălin Enescu, articolul Cadrul metodologic al investigării penale infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, publicat la data de 9 martie 2015 | http://www.juridice.ro/364318/; Doru Ioan Cristescu și Victor Cătălin Enescu, articolul Organisme, instituții și organe de stat implicate și cu atribuții pentru realizarea securității naționale. Documente și Legi incidente, publicat la data de 10 martie 2015 |, /http://www.juridice.ro/364431/; Doru Ioan Cristescu și Victor Cătălin Enescu, articolul Amenințările la adresa securității naționale. Corespondența cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism. Formele de realizare a amenințărilor la adresa securității naționale. Cunoașterea căilor, metodelor și mijloacelor folosite pentru comiterea de amenințări contra securității naționale / infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, publicat la data de 11 martie 2015 http://www.juridice.ro/364621/; Doru Ioan Cristescu, articolul Amenințările la adresa securității naționale – Obiectul material al procesului investigativ informativ operativ. Trecerea de la procesul investigativ informativ operativ la urmărirea penală, publicat la data de 30.04.2021 (https://www.juridice.ro/729548/amenintarile-la-adresa-securitatii-nationale-obiectul-material-al-procesului-investigativ-informativ-operativ-trecerea-de-la-procesul-investigativ-informativ-operativ-la-urmarirea-penala.html)
[6] Comparativ, o altă explicație noțională a sintagmei de „amenințare la adresa securității naționale” este, de exemplu, cea stipulată în Proiectul Legii privind activitatea de informații, contrainformații și de protecție (2007), art. 7 lit. d: “Ameninţarea la adresa securităţii naţionale constă în manifestările de orice fel ale unor capacităţi, intenţii, disfuncţii sau vulnerabilităţi, precum şi faptele, stările de fapt sau situaţiile de natură să pună în pericol, direct sau indirect, securitatea naţională”.
http://old.presidency.ro/static/ordine/CSAT/Proiect_Lege_activitate_informatii-contrainformatii.pdf; http://www.cdep.ro/proiecte/2007/000/50/7/cd057_07.pdf (accesat la 20.08.2021)
[7] Substantiv feminin, provenit din verbul tranzitiv „a amenința”, adică 1. a arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el). 2. a face un gest de amenințare. 3. a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva sursa: Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p. 38.
[8] Adică de a constitui o primejdie, un pericol, o manifestare a intenției de a săvârși, o infracțiune sau o faptă păgubitoare, idem.
[9] Spionajul (art. 3 lit.e din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 400 din c.p.), trădarea prin ajutarea inamicului (art. 3 lit.c din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 396 din c.p.), atentatul contra unei colectivități (art. 3 lit. j din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 402 din c.p.), actele teroriste ( art. 3 lit. i din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 32-38¹ din Legea nr. 535/2004) ș.a.
[10] De pildă, expresia acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, inlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din aceste fapte ( art. 3 lit. b din Legea nr. 51/1991) constituie cerința esențială atașată elementului subiectiv calificat prin scop al variantelor normative ale infracțiunii de trădare, prevăzută de art. 394 din c.p.. În același sens, art. 3 lit. e, f, k din Legea nr. 51/1991.
[11] Astfel este situația amenințărilor la adresa securității naționale prevăzute la art. 3 lit. a – d din Legea nr. 51/1991.
[12] Este exemplificativ în acest sens, existența în conținutul amenințării prevăzute de art. 3 lit. f, teza a II – a „sabotajul” care are ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, denumire marginală a unei infracțiuni care a fost abrogată înainte de data de 23.04. 1973, sau a amenințării prevăzute de art. 3 lit. f, teza I, „subminarea” care are ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, denumire marginală a infracțiunii de subminarea economiei naționale, prevăzută de art. 165 din c. p. 1968, care a fost abrogată înainte de data de 23.04.1973
[13] Trădarea prin ajutarea inamicului, spionajul ș.a.
[14] Art. 342 din c. p. Nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor (1) Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept,.
(2) Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării.
(3) Sustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2)
(4) Portul armelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), fără drept, în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral,
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) au ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(6) Nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune
(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de muniţie pentru acestea: a) din orice componente esenţiale traficate ilicit; b) fără o autorizaţie eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea; c) fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu prevederile legale,
[15] Art. 345 din c. p. Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive (1) Primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea, producţia, procesarea, manipularea, depozitarea intermediară, importul, exportul ori depozitarea finală, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice operaţie privind circulaţia acestora, fără drept,. (2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs vătămarea corporală a uneia ori mai multor persoane,
(4) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane,. (5) Dacă faptele prevăzute la alin. (1), (3) şi (4) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
[16] Art. 346 din c. p. Nerespectarea regimului materiilor explozive (1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept,
(2) Sustragerea materiilor explozive
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivă este însoţită de materiale de iniţiere,
(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1) – (3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane,
[17] Art. 359 din c. p. Traficul de produse sau substanţe toxice (1) Producerea, deţinerea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, fără drept,.
(2) Tentativa se pedepseşte.
[18] Contrabanda cu arme, muniții, material explozibile, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase = Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată).
[19] Constituirea unui grup infracţional organizat (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
[20] În literatura de specialitate au fost realizate analize pertinente a faptelor enumerate, ca fiind amenințări la adresa securității naționale și a corespondenței acestora cu infracțiuni prevăzute în codul penal și legi speciale.
În sensul celor de mai sus, a se vedea: I.Chiș, S.D. Stavarache, M. Dobra, Drept penal cu aplicabilitate în activitatea de realizare a securității naționale, Ed. A.N.I., București,2005; M.Udroiu, R.Slăvoiu, O. Predescu, Tehnici speciale de investigare în justiția penală, Ed. C. H. Beck, București, 2009, p. 100 – 123; R. Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic, București, 2016, p. 511 – 529.
[21] Acolo unde denumirea amenințării la adresa securității naționale coincide cu denumirea marginală a infracțiunii, iar aceasta din urmă prezintă varianta normativă a săvârșirii din culpă, apreciem că și amenințarea la adresa securității naționale poate să existe și în această modalitate.
[22] De pildă, expresia acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, înlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din aceste fapte (art. 3 lit. b din Legea nr. 51/1991) constituie elementul subiectiv al variantelor normative ale infracțiunii de trădare, prevăzută de art. 394 din c.p.
[23] Spionajul (art. 3 lit.e din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 400 din c.p.), trădarea prin ajutarea inamicului (art. 3 lit.c din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 396 din c.p.), atentatul contra unei colectivități (art. 3 lit. j din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 402 din c.p.), actele teroriste ( art.3 lit. i din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 32-39 din Legea nr. 535/2004) ș.a.
[24] A se vedea: I.Chiș, S.D. Stavarache, M. Dobra, Drept penal cu aplicabilitate în activitatea de realizare a securității naționale, Ed. A.N.I., București, 2005, p. 73 – 84.
[25] În doctrina română s – a făcut observația că scopul poate avea trei semnificații, și anume aceea de finalitate urmărită de subiect (chiar dacă nu este realizată efectiv) și care se poate situa în afara conținutului infracțiunii, de destinație și de rezultat.
În aceste din urmă ipoteze, scopul are rolul de a clarifica elementul material al conținutului încriminării și, ca atare, aparține laturii obiective a infracțiunii, spre deosebire de scopul ca finalitate, care aparține laturii subiective, atribuind un caracter calificat intenției (excluzând, totodată, intenția eventuală) (G.Antoniu, în G.Antoniu, Tudorel Toader (coord.), Explicațiile noului cod penal, vol. I, art. 1 – 52, Ed. Universul juridic, București, 2015, p. 177.
Cuvântul “scop” nu reflectă în contextul prevederii legale atitudinea psihică a făptuitorului (element care ţine de intenţia făptuitorului), ci exprimă doar o componentă a laturii obiective (actul exterior de conduită), referindu – se, de pildă, atunci când legiuitorul indică destinaţia pe care o are documentul sau obiectul secret de stat ori purtător al unui secret de stat. (O. A. Stoica, Drept penal, partea specială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 32.)
[26] Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Academiei, Bucureşti, 1996,( DEX ) p. 916 a se vedea în acelaşi sens şi Gh. Diaconescu, C. Duvac, Tratat de drept penal, Partea specială, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 9.
[27] DEX, op. cit., p. 931 ; Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, I.Molnar, V.Dobrinoiu, I.Pascu şi V.Lazăr, Drept penal partea specială, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1997, p. 42.
[28] Gh. Diaconescu, C. Duvac, Tratat de drept penal, Partea specială, Ed. Ch. Beck, Bucureşti, 2009, p.7, apud I.Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice- tratat, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1996, p. 57
[29] Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Constituția României – Comentată și adnotată, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p. 15, citată de Dan Constantin Mâță, op. cit. , p. 210.
[30] O.U.G. nr.105/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în care se stipulează că frontiera de stat a României delimitează teritoriul statului român de teritoriul fiecăruia dintre statele vecine şi marea teritorială a României de zona contiguă, este marcată, de regulă, în teren prin semne de frontieră, ale căror date topogeodezice sunt prevăzute în documentele de demarcare bilaterale, încheiate de statul român cu statele vecine, că frontiera de stat se stabileşte prin lege, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale, convenţiilor sau înţelegerilor încheiate de statul român cu statele vecine. În plan vertical frontiera de stat delimitează spaţiul aerian şi subsolul statului român de spaţiul aerian şi subsolul fiecăruia dintre statele vecine.
[31] Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi în dreptul comparat -, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pag. 39-40. Loredana Nastasia Pop, Statul și interdependențele globale, Ed.Eikon, Cluj Napoca, 2013, p. 60, citată de Dan Constantin Mâță, op. cit. , p. 209, definește suveranitatea ca expresia statalității și se referă la dreptul statului de a se manifesta în cadrul unui teritoriu dat și de a – și dezvolta politica internă și externă, respectând în același timp drepturile altor state.
[32] Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi în dreptul comparat -, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pag. 40-41. Dan Claudiu Dănișor, Constituția României comentată, Titlul I, Principii generale, Ed. Universul juridic, București, 2009, pp. 27 – 28, citat de Dan Constantin Mâță, op. cit. , p. 209 arată că independența este doar una din reprezentările suveranității, iar Curtea Constituțională a României, în Decizia nr. 148/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.317 din 12 mai 2003, afirmă că, în esență, independența are în vedere dimensiunea exterioară a suveranității naționale, conferind statului deplina libertate de manifestare în relațiile internaționale, apud Dan Constantin Mâță, op. cit. , p. 210
[33] Dan Constantin Mâță, op.cit. p. 225, care citează pe T. Vasiliu,D.Pavel,G.Antoniu, D. Lucinescu, V.Papadopol,V.Rămureanu, Codul penal al Republicii Socialiste România, Comentat și Adnotat, Partea Specială, vol. I, Ed.Științifică și Enciclopedică,București, 1975, p. 26
[34] Gr. Geamănu, Drept internaţional contemporan, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 271.
[35] Gh. Diaconescu, Infracţiunile în codul penal român, op. cit., p. 98.
[36] I. Vasiu, Drept penal român, partea specială, vol. I, Ed. Albastră, Cluj Napoca, 1997, p. 67-68.
[37] Dan Constantin Mâțu, op.cit., p. 243.
[38] Idem.
[39] M.A.Hotca, R.Slăvoiu, Infracțiunile contra securității naționale în reglementarea noului cod penal.Studiu comparativ, în „Pandectele Române. Repertoriu de doctrină, jurisprudență, legislație” nr. 9/2010, p. 54.
[40] Adică, potrivit prevederilor art. 1 din Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. nr. 3314 din 14 decembrie 1974, prin folosirea forțelor armate de către un stat sau un grup de state împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a altui sat, sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Națiunilor Unite (I. Chiș, în V. Dobrinoiu și colectiv, Noul cod penal comentat, vol. II, partea specială, Ed. Universul juridic, București, 2012, p. 1088)
[41] I.Chiș, op.cit., p. 1085.
[42] I. Chiș, în V. Dobrinoiu și colectiv, Noul cod penal comentat, vol. II, partea specială, Ed. Universul juridic, București, 2012, p. 1088.
[43] Infracţiunea de acte de diversiune, a fost apreciată în literatura de specialitate ca atentat contra unor obiective de mare importanţă pentru economia naţională, a se vedea Gh. Diaconescu, Infracţiunile în codul penal român, op. cit., p. 79.
[44] Doru Ioan Cristescu, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness Timișoara, 2004, p. 86 – 94.
[45] M.Basarab, Drept penal, partea generală, vol.I, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 348.
[46] Idem, p.181; I. Mircea, Vinovăţia în dreptul penal român, Ed Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 120.
[47] I. Mircea, op. supracitată, p. 121; în acelaşi sens şi C.Niculescu, Despre posibilitatea existenţei premeditării în dolul repentin, în Dreptul, nr. 12/1995, p. 48-51.
[48] G.Antoniu, Tentativa, Ed. Societăţii Tempus, Bucureşti, 1995, p. 58.
[49] Este cazul terorismului transnaţional, organizat, finanţat şi oblăduit la nivel statal sau suprastatal, în numele unor scopuri politice, economice, geopolitice, militare etc.
[50] Gh. Arădăvoaice, I. Crăiniceanu,, D. Niţă, Ameninţări, vulnerabilităţi şi riscuri la adresa demnitarilor, Ed. Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova, 2003, p. 24-25.
[51] Art. 412 alin. 2 din c. p.
[52] Conform dispozițiilor art. 37¹ alin. 2 din Legea nr. 535/2004.

Dr. Doru Ioan Cristescu

Citeşte mai mult: acte de terorism, amenințări la adresa securității naționale, Doru Ioan CRISTESCU, infracțiuni contra securității naționale, investigarea manifestărilor ilicite, securitatea națională, vademecum

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Newsletter JURIDICE.ro

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!

0 Comments

Inline Feedbacks

View all comments

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Arii de practică

Achiziţii publice

Afaceri transfrontaliere

Contencios administrativ

Contravenţii

Corporate

Cyberlaw