ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Fapta de a încredinţa un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află sub influenţa alcoolului, dar care a refuzat sau s-a sustras de la prelevarea de mostre biologice şi care este trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 Cod penal, nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) Cod penal

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 14 noiembrie 2023 a fost publicată Decizia nr. 57/2023 privind soluţionarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din şedinţa publică din data de 9 mai 2023, Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Constituie infracţiune, în condiţiile art. 335 alin. (3) din Codul penal, acţiunea de încredinţare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane despre care ştia că se află sub influenţa alcoolului, în cazul în care aceasta din urmă săvârşeşte infracţiunea de refuz de prelevare de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei, fiind trimisă în judecată pentru această infracţiune?”

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

87. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală constată că rezolvarea problemei de drept vizând îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal, în cazul încredinţării unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane despre care ştia că se află sub influenţa alcoolului, în cazul în care aceasta din urmă săvârşeşte infracţiunea de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice în vederea determinării alcoolemiei, implică un examen juridic plasat în două coordonate distincte.

88. Prima ipoteză se referă la situaţia în care persoana căreia i s-a încredinţat vehiculul săvârşeşte infracţiunea de refuz de prelevare de probe biologice, fără existenţa unor probe care să ateste faptul că a consumat alcool.

89. Raţiunea pentru care legiuitorul a incriminat fapta prevăzută de art. 337 din Codul penal este aceea de a face efectivă posibilitatea de a-l sancţiona pe conducătorul unui vehicul care conduce sub influenţa alcoolului sau substanţelor psihoactive, chiar dacă acesta refuză testarea. În lipsa incriminării faptei de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, multe din persoanele surprinse conducând un vehicul sub influenţa alcoolului sau a unor substanţe psihoactive ar adopta un astfel de comportament, pentru a împiedica tragerea la răspundere penală. Obiectul juridic al acestei infracţiuni constă în relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, siguranţă garantată şi de obligaţia conducătorilor auto de a se supune controlului şi prelevării de mostre biologice atunci când sunt suspectaţi de consumul de alcool sau substanţe psihoactive. În mod secundar, prin intermediul acestei incriminări se protejează relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei, deoarece permite sancţionarea conducătorului auto în cazul neconformării acestuia la testare, comportament ce împiedică organele judiciare să verifice săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 336 din Codul penal. Ca atare, refuzul ori sustragerea de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei sau prezenţei unor substanţe psihoactive este suficientă pentru reţinerea acestei infracţiuni, chiar în absenţa consumului de alcool sau substanţe psihoactive.

90. Din această perspectivă, infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevare de probe biologice apare ca fiind un substitut pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. Aceasta justifică întrebarea dacă, în contextul infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal, nu se poate activa răspunderea penală a celui care încredinţează un vehicul nu doar în cazul în care persoana căreia i l-a încredinţat se află sub influenţa alcoolului sau a unor substanţe psihoactive, ci şi în situaţia în care aceasta refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice.

91. Deşi persoanei căreia i-a fost încredinţat vehiculul nu îi poate fi stabilită îmbibaţia alcoolică din cauza refuzului sau sustragerii de la prelevarea de mostre biologice, cel care i-a încredinţat autoturismul nu poate răspunde pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (3) din Codul penal, deoarece principiul legalităţii împiedică interpretarea normei penale prin analogie. Dacă art. 335 alin. (3) din Codul penal se referă la situaţiile prevăzute în alin. (1) sau (2), ale aceluiaşi articol, sau la situaţia în care persoana se află sub influenţa alcoolului sau a unor substanţe psihoactive, nu se poate constata îndeplinirea condiţiilor de tipicitate şi atunci când persoana căreia i-a fost încredinţat autovehiculul refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice. Pe lângă acest argument, care ţine de legalitatea incriminării, trebuie avut în vedere faptul că art. 335 alin. (3) din Codul penal prevede şi o condiţie care ţine de latura subiectivă, şi anume ca cel care încredinţează vehiculul să fi ştiut că persoana căreia i l-a încredinţat se află sub influenţa alcoolului, adică această stare să fie preexistentă şi cunoscută celui care încredinţează vehiculul. În cazul refuzului sau sustragerii de la prelevarea de mostre biologice, activitatea infracţională este ulterioară momentului încredinţării vehiculului şi, drept urmare, această condiţie nu este îndeplinită.

92. În cea de a doua ipoteză, persoana căreia i-a fost încredinţat vehiculul refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice, dar cel care i-a încredinţat vehiculul ştie că se afla sub influenţa alcoolului şi există în acest sens probe la dosar (situaţia de fapt din cauza ce a prilejuit prezenta trimitere spre dezlegare a problemei de drept).

93. Pentru această situaţie este necesar să avem în vedere o dezlegare dată anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Conform Deciziei nr. 14/2020 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, „în interpretarea dispoziţiilor art. 335 alin. (3) din Codul penal, care incriminează fapta unei persoane de a încredinţa un vehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştia că se află sub influenţa alcoolului, acestea trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”. Ca atare şi în prezenta analiză trebuie să înţelegem prin persoană aflată „sub influenţa alcoolului” o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

94. Cu privire la acest aspect este relevant dacă îmbibaţia alcoolică într-o cauză penală cu un asemenea obiect se poate stabili prin orice mijloc de probă sau dacă se face exclusiv prin mijloace de probă cu caracter ştiinţific (expertiză medico-legală). Deşi această problemă a făcut obiectul unei trimiteri anterioare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 52 din 28 septembrie 2022, a respins ca inadmisibilă sesizarea privind modalitatea prin care se poate stabili îmbibaţia alcoolică a unei persoane, statuând că prin întrebarea adresată se urmăreşte, de fapt, stabilirea standardului probatoriu ce trebuie avut în vedere pentru dovedirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, aspect ce nu poate face obiectul procedurii reglementate de art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, în contextul prezentei cauze, dezlegarea dată unei asemenea probleme este parte integrantă a soluţionării problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

95. Când instanţa este chemată să decidă dacă îmbibaţia alcoolică a unei persoane este peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, trebuie să respecte un standard probator.

96. În Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale, prin care a fost declarată neconstituţională sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”, se statuează că îmbibaţia alcoolică relevantă pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe este cea de la momentul depistării în trafic a conducătorului vehiculului, şi nu cea de la momentul recoltării mostrelor biologice. Pentru stabilirea îmbibaţiei alcoolice la un moment anterior celui al recoltării mostrelor biologice, nu poate fi avut în vedere decât un calcul retroactiv al alcoolemiei, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi stabilită decât prin intermediul unei probe ştiinţifice.

97. Respectarea condiţiilor de legalitate în administrarea probatoriului impune ca valoarea îmbibaţiei alcoolice să fie stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 7 din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, parte integrantă din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, şi cele din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 277/2015 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, care prevăd că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una faţă de cealaltă, iar în cazul în care nu s-au recoltat două astfel de mostre estimarea retroactivă a alcoolemiei nu se va putea efectua.

98. Modalitatea în care se stabileşte îmbibaţia alcoolică nu este un element de tipicitate al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, dar condiţia ca îmbibaţia alcoolică să fie „de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge” este o astfel de condiţie, pentru că fără depăşirea acestei limite se poate reţine doar o contravenţie, nu o infracţiune. Existenţa sau inexistenţa acestei condiţii de tipicitate nu poate fi stabilită decât printr-o probă ştiinţifică (un calcul retroactiv al alcoolemiei prin expertiză medico-legală), şi nu cu ajutorul altor mijloace probatorii. Acesta este motivul pentru care există obligativitatea recoltării mostrelor biologice în cazul depistării în trafic a unui conducător auto care are o concentraţie de peste 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat (echivalentul a 0,80 g/l alcool pur în sânge), iar valoarea obţinută cu aparatul etilotest nu este aptă din punct de vedere probatoriu să conducă la stabilirea existenţei unei infracţiuni.

99. De asemenea, restrângerea mijloacelor probatorii în cazul acestei infracţiuni este confirmată de existenţa infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, incriminarea unei asemenea fapte fiind necesară în condiţiile în care săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe nu poate fi probată decât prin prelevarea unor mostre biologice care să ateste depăşirea valorii de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

100. În concluzie, pentru îndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiective ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal, este necesar ca, pentru persoana căreia i-a fost încredinţat vehiculul, să existe o depăşire a valorii îmbibaţiei alcoolice de 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar această valoare să fie probată printr-o probă ştiinţifică (expertiză medico-legală), şi nu prin alte mijloace probatorii.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Constituie infracţiune, în condiţiile art. 335 alin. (3) din Codul penal, acţiunea de încredinţare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane despre care ştia că se află sub influenţa alcoolului, în cazul în care aceasta din urmă săvârşeşte infracţiunea de refuz de prelevare de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei, fiind trimisă în judecată pentru această infracţiune?”

Stabileşte că: fapta de a încredinţa un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află sub influenţa alcoolului, dar care a refuzat sau s-a sustras de la prelevarea de mostre biologice şi care este trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 din Codul penal, nu întruneşte condiţiile de tipicitate pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2023.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office