Aplicarea regulii ne bis in idem la nivel național
17 noiembrie 2023 | Irina TUDORACHE
Irina Tudorache
I. Introducere
Principiul ne bis in idem reprezintă elementul cheie în aplicarea dreptului la nivelul Uniunii Europene, acesta oferă o garanție asupra garantării și respectării atât a libertății omului, cât și a securității acestuia. Principiul previne efectele negative generate de o politică penală inadecvată prin care o persoană este sancționată pentru aceeași faptă de mai multe ori, asigurând securitatea necesară.
Obiectul de studiu al principiului ne bis in idem are în vedere ansamblul normelor juridice care prin particularitățile lor vor determina o strânsă legătură asupra normelor dreptului penal și dreptului procesual penal. Importanța ridicată a principiului rezultă din existența sa în realitatea penală, a sistemelor naționale și europene, dat fiind că este prezent frecvent, fiind unul dintre principiile care ridică cele mai multe controverse la nivelul instituțiilor Uniunii Europene.
Principiul „ne bis in idem” aduce o completare regulilor procedurale în materie penală, iar principalul obiectiv al reglementării acestui principiu, care are natura unui drept, vizează interzicerea ca procedurile penale soluționate printr-o hotărâre definitivă să se repete, în ciuda modului în care aceasta a devenit definitivă, fie prin epuizarea căilor de atac la care părțile au avut acces, neintroducerea de către părți a căilor de atac în termenul prevăzut de lege ori faptul că nu era susceptibilă de atac hotărârea respectivă.
Etimologic, „ne bis in idem” este recunoscut și sub denumirea de „non bis in idem”, această denumire o regăsim astăzi în dreptul francez. Însă, cu privire la marea majoritatea a statelor, acestea au dorit și au și păstrat denumirea originară din Corpus Iuris al Împăratului Iustinian, care face referire la „ne bis in idem”, cum ar fi dreptul anglo-saxon. În dreptul român se utilizează astăzi terminologia de ’’ne bis in idem’’.
De asemenea, tot cu privire la geneza acestui principiu, Digestele Împăratului Iustinan I însumează o colecție de articole juridice, fiind publicată în anul 533 A.D. În Digestele 48.2.7.2 se prevede că „Guvernatorul nu trebuie să permită ca aceeași persoană să fie acuzată din nou de o infracțiune pentru care a fost deja achitată”. Încă din anul 335, înaintea erei noastre, în discursul contra legii a lui Leptines, Demontane susținea că „legile interzic ca aceeași persoană să fie judecată de două ori pentru aceeași problemă”.
Principiul „ne bis in idem” a fost consfințit pentru prima dată în dreptul penal și dreptul procesual penal român în Regulamentul Organic al Moldovei din 1831-1832. Având în vedere că regula de drept conform căreia „nimeni nu poate fi judecat sau pedepsit de două ori” era cunoscută, legiuitorul codului penal din 1936, cât și din 1968, a omis să prevadă expres principiul „ne bis in idem”.
II. Reglementarea națională
Potrivit prevederilor legislației în vigoare, articolul 6 al actualului Cod de Procedură Penală reglementează „ne bis in idem” ca fiind un principiu fundamental al procesului penal. Acest text de lege prevede următoarele: „Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică”.
Legislațiile anterioare Codului de Procedură Penală nu reglementau principiul ne bis in idem ca fiind un principiu fundamental al procedurii penale, însă l-au apreciat ca fiind efectul negativ al autorităţii de lucru judecat. În țara noastră, principiul „ne bis in idem” este cunoscut și aplicat în actualul sistem juridic românesc. Cu referire la semnificația acestuia, „ne bis in idem” are origine latină și presupune ca ’’nu poți fi judecat de două ori pentru același lucru”.
Astfel, se stabilește faptul că o persoană nu poate fi nici pedepsită, nici judecată de două ori pentru aceeași infracțiune. Principiul se bucură de consacrare legislativă, atât în Codul de Procedură Penală, cât și în Constituția României. Există totuși excepții de la principiul „ne bis in idem„, în cazurile în care intervin anumite circumstanțe. De exemplu, pot fi aduse în fața justiției acuzații separate pentru infracțiuni distincte, chiar dacă există o anumită conexiune între ele. De asemenea, dacă o persoană a fost achitată sau condamnată într-o țară străină, dar justiția română consideră că este necesar să se efectueze o nouă cercetare asupra respectivei fapte, ce poate genera începutul unui nou proces penal, acest lucru poate fi posibil.
Din examinarea jurisprudenţei române observăm că instanţele interpretează şi aplică prevederile naţionale aferente principiului analizat prin raportare la dispoziţiile convenţionale internaţionale corespunzătoare. În domeniul procesual penal, problema unei eventuale dublări a procedurilor apare atunci când primul set de proceduri s-a încheiat ca urmare a dispunerii unei soluţii de clasare, achitare ori de încetare a procesului penal, respectiv atunci când este incident un caz din cele prevăzute la art. 16 alin. (1) CPP. În dreptul român, noţiunea de „hotărâre penală definitivă” în sensul art. 6 CPP este apreciată prin raportare la sensul său autonom configurat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru a se garanta respectarea art. 11, art. 20 şi art. 148 din Constituţie. Instanţele constată că se încalcă principiul supus analizei, indiferent de cine a pronunţat hotărârea, de materia care se aplică şi de felul hotărârii.
III. Reglementarea internațională
3.1 Articolul 4 al Protocolului adițional nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Principiul „ne bis in idem” este prevazut de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, ce va interzice urmărirea penală sau judecarea într-un al doilea set de proceduri, cu privire la aceeasi faptă sau fapte și care sunt în esență aceleași. Scopul articolului 4 din Protocolul nr. 7 este acela de a preveni erorile produse în justiție, în vederea urmăririi sau pedepsirii persoanelor, de două ori, cu privire la aceeași faptă. Jurisprudența oferă un exemplu concret cu privire la acest articol, în cauza Cauza Goulandris și Vardinocianni vs. Grecia, Cererea nr. 1735/13, 16 iunie 2022.
3.2. Articolul 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
Principiul „ne bis in idem” reprezintă unul dintre principiile fundamentale în dreptul Uniunii Europene, care a primit o consacrare la articolul 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, denumită în continuare, „Carta”. Dispozițiile prezentului articol prevăd un drept ce corespunde dreptului prevăzut la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma în 1950. Cu privire la acest aspect, trebuie menționat următorul lucru, având în vedere faptul că în Carta sunt prevăzute drepturi ce corespund unor alte drepturi garantate prin Convenție, art. 52 alin. (3) din Cartă menționează că înțelesul drepturilor și întinderea acestora rămân neschimbate față de cele expuse în Convenția menționată. Așadar, în momentul interpretării articolului 50 din Cartă, vor fi avute în vedere prevederile articolul 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, fără cumva să se aducă atingere autonomiei dreptului Uniunii Europene sau a CJUE.
3.3. Articolul 54 din Convenţia de aplicare a Acordului de la Schengen
Potrivit articolului 54 din Convenţia de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990, acesta prevede următoarele: „O persoană în privinţa căreia s-a pronunţat o hotărîre definitivă într-o Parte Contractantă nu poate fi urmărită pentru aceleaşi fapte de o altă Parte Contractantă, cu condiţia ca, în caz de condamnare, hotărârea să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată potrivit legii Părţii Contractante care a pronunţat condamnarea.” Astfel, incidența art. 54 din CAAS va fi întâlnită doar atunci când cea dintâi procedură a fost desfășurată în alt stat decât în cel în care se desfășoară cea de-a doua procedură.
IV. Scurte concluzii
Principiul ne bis in idem reprezintă unul dintre principiile fundamentele ale dreptului, având consecințe importante asupra garantării și respectării drepturilor omului, ridicând totodată o serie de controverse ce au condus uneori către o practica juridică neunitară. Principiile fundamentale sunt acel ansamblu al regulilor ce stau la baza unei bune desfăşurării a întregii activităţi procesuale, efectuată de către organele judiciare în cadrul tuturor fazelor procesului penal, iar în cadrul conţinutului acestora se vor oglindi atât multitudinea instituţiilor dreptului procesual penal, cât şi normele din Codul de Procedură Penală referitoare la buna înfăptuire a justiţiei, prin respectarea drepturilor ce li se cuvin părţilor, subiecţilor procesuali şi tuturor celorlalţi participanţi din cauzele penale.
Av. Irina Tudorache, Junior Associate Simion, Nere & Asociații
