CJUE. C-318/22 – GE Infrastructure Hungary Holding. Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului de judecată
16 noiembrie 2023 | JURIDICE.roJud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.
„Trimitere preliminară – Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni – Directiva 2009/133/CE – Divizare parțială – Situație pur internă – Absența reducerii capitalului social – Societate care deține 100% din capitalul societății cedente”
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 litera (a) și a articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2009/133/CE[1]. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între GE Infrastructure Hungary Holding Kft., pe de o parte, și Direcția de soluționare a contestațiilor din cadrul Administrației Naționale Fiscale și Vamale din Ungaria, pe de altă parte, în legătură cu consecințele fiscale, pentru această societate, ale unei operațiuni de divizare parțială cu fuziune prin absorbție desfășurată în cadrul unor societăți deținute de aceasta din urmă.
La 30 septembrie 2009, GE Infrastructure, reclamanta din litigiul principal, a achiziționat o participație de 100% în cadrul GE Hungary Kft. Valoarea nominală a părților sociale astfel deținute se ridica la aproximativ 260.000 de euro. La 7 iulie 2016, GE Hungary a înființat societatea GE Aviation Hungary Holding, pe care o deținea în proporție de 100%, valoarea nominală a părților sale sociale fiind de aproximativ 9.100 de euro.
La 31 mai 2017, în contextul reorganizării globale a grupului din care fac parte, aceste trei societăți au încheiat un acord de divizare cu fuziune prin absorbție, cu efect de la 30 septembrie 2017. În acest cadru, ramurile de activitate „energii regenerabile” și „aviație” ale GE Hungary au fost detașate de aceasta din urmă pentru a fi absorbite de GE Aviation. Valoarea de piață a ramurilor de activitate astfel cesionate se ridica la aproximativ 1.032.000 de euro. Această operațiune a constat în special în achiziționarea de către GE Infrastructure a unei participații în cadrul GE Aviation corespunzătoare valorii ramurilor de activitate absorbite.
La finalul operațiunii, capitalul social al GE Aviation crescuse la valoarea de aproximativ 65.000 de euro, iar GE Infrastructure deținea în acest capital o participație directă de 99,6%. Restul de 0,4% era deținut indirect de GE Infrastructure, prin intermediul GE Hungary, care rămânea ea însăși deținută în proporție de 100% de GE Infrastructure.
GE Infrastructure arată că activele transferate către GE Aviation au fost contabilizate de aceasta din urmă la valoarea contabilă netă care era înregistrată în conturile GE Hungary, respectiv aproximativ 217.000 de euro. Această valoare era net inferioară valorii de piață a activelor menționate (1.032.000 de euro). Potrivit GE Infrastructure, operațiunea, care avea ca obiectiv principal pregătirea vânzării eventuale a ramurilor de activitate în cauză, ar fi avut, așadar, un impact negativ, de natura unei pierderi, asupra bilanțului său.
În ceea ce privește capitalul social al GE Hungary, acesta a rămas neschimbat, la aproximativ 260.000 de euro, incidența de aproximativ 217.000 de euro a divizării parțiale fiind repercutată numai asupra fondurilor proprii ale acestei societăți, printr‑o reducere a profitului său rezervat.
Administrația fiscală a considerat că operațiunea generase un venit sau o plusvaloare impozabilă în cuantum de aproximativ 217 000 de euro în sarcina GE Infrastructure (corespunzător valorii contabile a participației de 99,6% deținute de GE Infrastructure în cadrul GE Aviation) și că reclamanta din litigiul principal nu putea beneficia de mecanismul de amânare a impozitării, pentru motivul că divizarea parțială nu condusese la o reducere a capitalului social al GE Hungary și că GE Infrastructure continua să dețină această din urmă societate în proporție de 100%.
Acest diferend a dat naștere unui litigiu în fața Curții din Budapesta‑Capitală, Ungaria, care este instanța de trimitere.
Prin prima întrebare prealabilă, astfel cum a fost reformulată de Curte, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, la transpunerea unei directive, legiuitorul național poate alege să aplice același tratament situațiilor reglementate de această directivă și situațiilor pur interne și dacă Curtea este competentă să interpreteze dispozițiile directivei menționate în temeiul articolului 267 TFUE într‑un caz în care situația în discuție în litigiul principal are un caracter pur intern.
În această privință, prin hotărârea pronunțată la data de 16 noiembrie 2023[2], Curtea a stabilit că Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă, în temeiul articolului 267 TFUE, să interpreteze dreptul Uniunii în cazul în care acesta nu reglementează în mod direct situația în discuție, dar legiuitorul național a ales, la transpunerea în dreptul național a dispozițiilor unei directive, să aplice același tratament situațiilor pur interne și celor care intră în domeniul de aplicare al acesteia din urmă, astfel cum are libertatea să o facă.
Prin intermediul celei de a doua și al celei de a treia întrebări prealabile, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență Curții să stabilească dacă articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2009/133 trebuie interpretat în sensul că permite ca aplicarea regimului de neutralitate fiscală prevăzut de această directivă în cazul divizării parțiale să fie supusă unor condiții care țin de scăderea participației asociatului societății cedente în cadrul acestei societăți sau de reducerea capitalului social al acesteia.
Cu privire la acest aspect, prin hotărârea pronunțată, Curtea a reținut că articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2009/133/CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care supune beneficiul acestei dispoziții unor condiții referitoare la scăderea participației asociatului societății cedente în cadrul acestei societăți sau la reducerea capitalului social al acesteia, care nu sunt prevăzute de directiva menționată.
[1] Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO 2009, L 310, p. 34).
[2] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba maghiară, dar și traducerea în limba română pot fi accesate aici
