« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Actualități constituționale (ianuarie 2021). Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României. Evenimente internaționale. Publicații
01.02.2021 | Marieta SAFTA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Marieta Safta

Marieta Safta

Sumar
I. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României
II. Evenimente internaționale – SUMMITUL GLOBAL organizat în cadrul Forumului Internațional privind Viitorul Constituționalismului (THE INTERNATIONAL FORUM ON THE FUTURE OF CONSTITUTIONALISM) (12-16 ianuarie 2021)
III. Publicații – despre rolul Curților Constituționale în protejarea democrației și presiunile la care acestea sunt supuse – La  întrebarea – Cine va salva ”roșcații” (Redheads[1])? Către o teorie anti-bullying a controlului de constituționalitate și protejarea democrației de Yaniv ROZNAI – răspunsuri formulate de Schnutz Rudolf Dürr[2], Maartje De Visser[3], Šimon Drugda[4], Sergio Verdugo & Vicente F. Benítez-R[5]

I. JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ A CCR

În perioada de referință au fost publicate în Monitorul Oficial al României decizii ale Curții Constituționale (CCR) pronunțate în exercitarea următoarelor atribuții:

– Controlul constituționalității legilor înainte de promulgare [art. 146 lit. a) din Constituție];

– Soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor [art. 146 lit. d) din Constituție];

Față de această jurisprudență, vom aborda în cele ce urmează principiul demnității umane,  cu referire la  Decizia nr. 601 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 27 ianuarie 2021 și  la Decizia nr. 907 din 16 decembrie 2020, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 21 ianuarie 2021, aceasta din urmă punând în lumină, deopotrivă, libertatea conștiinței, libertatea de exprimare și interzicerea cenzurii, autonomia universitară.

1. Încălcarea demnității umane prin lipsa instituirii garanțiilor care să însoțească măsura punerii sub interdicție judecătorească. O măsură de ocrotire precum punerea sub interdicție judecătorească trebuie să fie reglementată doar ca o ultima ratio, întrucât prezintă o gravitate extremă care implică pierderea drepturilor civile în ansamblul său și care trebuie analizată cu atenție de fiecare dată, inclusiv sub aspectul dacă alte măsuri s-au dovedit ineficiente în sprijinirea capacității civile a persoanei. Statul nu trebuie să renunțe la obligația sa pozitivă și trebuie să asigure tot suportul necesar pentru a evita o asemenea măsură extremă [Decizia nr. 601/2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil]

Deși în decizia ce urmează a fi rezumată, CCR a constatat încălcarea mai multor dispoziții constituționale prin dispozițiile art. 164 alin. (1) din Codul civil referitoare la punerea sub interdicţie judecătorească a persoanei care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, dorim să evidențiem, în special, interpretarea și aplicarea unuia dintre principiile înscrise în art. 1 alin. (3) din Constituție – Demnitatea umană. Jurisprudența constituită de-a lungul timpului cu referire la principiul menționat cuprinde repere semnificative, remarcate în literatura juridică străină (precum Decizia nr. 1/2012[6], apreciată ca ridicând probleme interesante asupra locului conceptului de demnitate umană ca normă juridică utilizabilă în dreptul public[7]), precum și dezvoltări recente în cadrul controlului de constituționalitate al inițiativelor de revizuire a Constituției.

Cât privește Decizia nr. 1/2012, amintim că instanța constituțională a reținut, între altele, că ”demnitatea umană, sub aspect constituţional, presupune două dimensiuni inerente, respectiv relaţiile dintre oameni, ceea ce vizează dreptul şi obligaţia oamenilor de a le fi respectate şi, în mod corelativ, de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale semenilor lor (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007), precum şi relaţia omului cu mediul înconjurător, inclusiv cu lumea animală, ceea ce implică, în privinţa animalelor, responsabilitatea morală a omului de a îngriji aceste fiinţe într-un mod de natură a ilustra nivelul de civilizaţie atins.”

Cât privește deciziile pronunțate de Curtea Constituțională asupra inițiativelor de revizuire a Constituției, este vorba de propunerile de revizuire cu un conținut similar din anul 2019[8]. Cu acel prilej, constatând neconstituționalitatea interdicţiei generale, de rang constituțional, de a acorda amnistia sau graţierea în privinţa „faptelor” de corupţie, Curtea a reținut că o astfel de modificare a Constituției «are drept efect negarea vocaţiei persoanelor care au săvârşit fapte de corupție să beneficieze de actul amnistiei sau graţierii. Un asemenea tratament juridic, indiferent de nivelul său normativ, desconsideră existenţa umană a individului, plasând, din punct de vedere uman, persoanele care au săvârşite „fapte” de corupţie într-o situaţie de inferioritate, ceea ce se constituie într-o limitare a demnităţii lor umane. Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei României limitează în mod excesiv puterea statului şi a posibilităţii sale de apreciere, ceea ce afectează, în mod nepermis, exercitarea puterii publice în favoarea/ beneficiul cetăţenilor. Astfel, ca efect al limitării puterii publice, o categorie de cetăţeni este privată de o vocaţie pe considerente cu caracter circumstanţial, contrar demnităţii umane». Curtea a constatat astfel, ”că măsura preconizată reprezintă o desconsiderare a principiilor subiective care caracterizează fiinţa umană, ceea ce se constituie, prin prisma art. 152 alin. (2) din Constituţie, într-o atingere adusă demnităţii umane”.(par 54) Curtea a reținut cu acel prilej că ”drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și garanțiile lor nu pot fi considerate un set difuz de elemente fără nicio legătură între ele, ci alcătuiesc un sistem coerent și unitar de valori, întemeiat pe demnitatea umană. Pe lângă faptul că drepturile şi libertăţile fundamentale calificate ca atare în Constituţie se întemeiază pe demnitatea umană [Decizia nr. 1109 din 8 septembrie 2009], aceasta, fiind o valoare supremă a statului român, nu are numai o valoare proclamativă şi nu este golită de conţinut normativ, ci, din contră, are valoare normativă şi poate fi calificată ca fiind un drept fundamental cu un conţinut distinct ce pune în discuţie caracterul şi condiţia umană a individului. În acest sens, chiar Curtea Constituţională a statuat că desconsiderarea principiilor subiective care caracterizează fiinţa umană este contrară demnităţii umane, făcând trimitere, în mod expres, la formula obiect-subiect teoretizată de Tribunalul constituţional federal german în analiza conceptului de demnitate umană [Decizia nr. 498 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 26 iulie 2018, par. 52]. Prin decizia menţionată, Curtea a subliniat faptul că un anumit cadru normativ nu trebuie să desconsidere persoana şi să o plaseze într-un plan secund în raport cu dorinţa statului de a ţine un dosar electronic de sănătate şi/sau de a centraliza diverse date medicale. (…) Rezultă că orice încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale numite reprezintă o încălcare a demnităţii umane, dat fiind că este temeiul acestora, ceea ce se constituie într-o încălcare mijlocită a demnităţii umane, şi că, întrucât demnitatea umană poate fi considerată drept fundamental cu valoare normativă distinctă, trebuie acceptată posibilitatea încălcării nemijlocite a acesteia, distinct de drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute în Constituţie.”[9]

În strânsă legătură cu demnitatea umană este libera dezvoltare a personalității umane care «cuprinde atât o latură activă, exprimată sub forma libertăţii de acţiune [Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, par. 99], cât şi una pasivă [Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, par. 101 şi 102 în corelare cu art. 26 alin. (2) din Constituţie], aceasta din urmă având rolul de a asigurarea respectarea sferei personale a individului şi a exigenţelor care stau la baza acesteia. Latura pasivă, aflându-se în legătură directă cu demnitatea umană, asigură o protecţie subsidiară a „elementelor constitutive ale personalităţii” atunci când drepturile fundamentale numite nu asigură o atare protecţie. Totodată, latura pasivă poate cunoaşte anumite restrângeri determinate de drepturile celorlalţi sau de ordinea constituţională, pe când demnitatea umană nu poate cunoaşte nicio astfel de limitare, fiind intangibilă. Rezultă că atât drepturile şi libertăţile fundamentale, cât şi libera dezvoltare a personalităţii umane, mai ales sub aspectul laturii sale pasive, se află într-o strânsă conexiune cu demnitatea umană, care constituie sursa lor.»[10]

Prin Decizia nr. 601/2020, aici semnalată, CCR a contatat neconstituționalitatea dispoziţiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia „(1) Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească.

Reținând că lipsirea de capacitate de exercițiu a unei persoane și exercitarea acesteia prin intermediul unui tutore reprezintă o consecință deosebit de gravă pe care o produce punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane, Curtea a analizat dacă măsura de ocrotire reglementată prin dispozițiile legale criticate este însoțită de suficiente garanții, astfel cum acestea sunt prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, garanții care să asigure exercitarea capacității juridice a acestora și, în consecință, respectarea demnității persoanei. Cu referire deopotrivă la documentele inernaționale în materie menționate și jurisprudența Curții Euripene a Drepturilor Omului, Curtea a reținut  că măsura de ocrotire constând în punerea sub interdicție judecătorească, ce are drept consecințe lipsirea persoanei în cauză de capacitatea de exercițiu și instituirea tutelei, nu este însoțită de garanțiile precizate.

Valorificând jurisprudența constituită în privința valorilor demnității și  liberei dezvoltări a personalității umane în raport cu criticile formulate cu privire la redactarea art. 164 alin. (1) din Codul civil, Curtea a reținut că, în lipsa acestor garanții, ”privarea de capacitate de exercițiu a persoanei conduce la afectarea uneia dintre valorile supreme ale poporului român, respectiv demnitatea umană prevăzută de art. 1 alin. (3) din Constituție, care, în accepțiunea jurisprudenței instanței constituționale, reprezintă sursa drepturilor și libertăților fundamentale, precum și a garanțiilor asociate acestora [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1109 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009]. Totodată, este afectată și libera dezvoltare a personalității umane, care se află în strânsă legătură cu demnitatea umană, atât sub aspectul laturii sale active – exprimată sub forma libertății de acțiune -, cât și a laturii sale pasive – exprimată sub forma respectării sferei personale a individului și a exigențelor care stau la baza acesteia (…).” (par. 44)

Curtea a mai reținut că, «în lumina acestor considerente, rezultă că orice persoană trebuie să fie liberă să acționeze în vederea dezvoltării personalității sale, statul, în virtutea caracterului său social, având obligația de a reglementa un cadru normativ care să asigure respectarea individului, deplina exprimare a personalității cetățenilor, a drepturilor și libertăților lor, a șanselor egale, având ca rezultat respectarea demnității umane. De altfel, art. 1 teza întâi din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că „toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”, ceea ce evidențiază componenta de egalitate a demnității umane, care constituie fundament al principiului egalității (a se vedea, Decizia nr. 465 din 18 iulie 2019, precitată, paragraful 33). 46. În concluzie, Curtea reține că măsura punerii sub interdicție judecătorească reglementată de art. 164 alin. (1) din Codul civil nu este însoțită de suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și a libertăţilor fundamentale ale omului. Aceasta nu are în vedere faptul faptul că pot exista diferite grade de incapacitate și nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioadă determinată de timp și nu este supusă unei revizuiri periodice. Orice măsură de ocrotire trebuie să fie proporțională cu gradul de capacitate, să fie adaptată la viața persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioadă de timp, să fie revizuită periodic și să țină cont de voința și preferințele  persoanelor cu dizabilități. De asemenea, la reglementarea unei măsuri de ocrotire, legiuitorul trebuie să țină cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficiența mintală poate varia în timp. Lipsa capacității psihice sau a discernământului poate lua diferite forme, spre exemplu, totală/parțială sau reversibilă/ireversibilă, situație care reclamă instituirea unor măsuri de ocrotire adecvate realității și care, însă, nu se regăsesc în reglementarea măsurii interdicției judecătorești. Prin urmare, diferitelor grade de dizabilitate trebuie să le fie atașate grade de ocrotire corespunzătoare, legiuitorul în reglementarea măsurilor juridice trebuind să identifice soluții proporționale. O incapacitate nu trebuie să conducă la pierderea exercițiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizată în fiecare caz în parte” (par. 46).

În concluzie, ”în lipsa instituirii garanțiilor care să însoțească măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească se aduc atingeri prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 50, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1), și prin prisma art. 12 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități” (par. 48).

2. Încălcarea egalității în drepturi în corelație cu demnitatea umană, a libertății academice, a libertății de conștiință și a libertății de exprimare prin interdicția legală, în unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale, inclusiv în unitățile care oferă educație extrașcolară, a activităților în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași. (Decizia nr. 907 din 16 decembrie 2020 asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. e), introduse prin articolul unic al Legii pentru modificarea art. 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011)

O inițiativă legislativă care se referea la interdicția prozelitismului pe baza criteriului de sex și a celui de gen s-a transformat – prin amendamentele aduse în procedura parlamentară de adoptare- într-o lege  cuprinzând o interdicție absolută a oricărei activități de exprimare/cunoaștere în spațiile destinate educației și formării profesionale a ideii/teoriei potrivit căreia identitatea de gen este diferită de sexul biologic. Sesizată de Președintele României, în control a priori, cu privire la această soluție legislativă, cuprinsă într-o lege de modificare a Legii educației naționale nr. 1/2011, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat neconstituționalitatea soluției legislative prin care sunt interzise în unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale, inclusiv în unitățile care oferă educație extrașcolară, activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași.

Această decizie se referă, deopotrivă, la demnitatea umană, fiind relevantă și prin noutatea temei abordate, respectiv identitatea de gen, foarte amplă și susceptibilă de dezbateri, așa cum o relevă și trimiterile la jurisprudență și legislație cuprinse în decizie.

Prin decizia menționată, Curtea a reținut, în esență:

• Încălcarea art. 29 din Constituție privind libertatea conștiinței

Principiile înscrise în Legea educației naționale, subsumate libertății conștiinței, «sunt incompatibile cu impunerea prin lege a unei cunoașteri „trunchiate” a realității ca premisă pentru formarea concepției despre lumea înconjurătoare. Concepția de viață nu poate fi „prescrisă” sau impusă de către stat prin stabilirea ca adevăruri absolute a unor idei și interzicerea, de plano, a oricărui demers de cunoaștere a eventualelor alte opinii/teorii existente în privința aceluiași subiect, cu atât mai mult atunci când asemenea opinii/teorii sunt promovate/susținute din punct de vedere științific și legal, marcând evoluții ale societății la un moment dat.» (par. 79)

Față de dispozițiile art. 29 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora statul garantează libertatea conștiinței, și ținând seama de conținutul acestei libertăți, rezultă că, ”pentru a răspunde exigențelor constituționale, sistemul educațional trebuie să fie deschis pentru idei, valori, opinii și să încurajeze libera exprimare și critică a acestora. În organizarea activităților de învățământ, statul trebuie să vegheze la respectarea acestor libertăți, asigurând posibilitatea elevilor/studenților de a participa la studierea anumitor discipline, teorii sau opinii, de a cunoaște, gândi, înțelege, analiza un anumit/anumite concepte și teorii și de a se exprima liber asupra lor, indiferent de complexitatea sau poate de caracterul controversat al acestora. Altfel spus, statul – prin sistemul de învățământ, trebuie să sprijine formarea unei concepții despre lumea înconjurătoare, iar nu să o impună, reprimând orice posibilitate de a afla/discuta informații despre o anumită temă/subiect.” (par. 81)

• Încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității cetățenilor în fața legii, în coroborare cu cele ale art. 32 privind asigurarea accesului la învățătură și cu cele ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor

”Asigurarea dreptului la învățătură și, din această perspectivă, garantarea sa la nivel constituțional prin dispozițiile art. 32 au ca scop educarea copiilor, a tinerilor, a persoanelor pentru a se încadra în societate, ceea ce implică o cunoaștere a evoluțiilor inerente ale societății și o acceptare/respingere în cunoștință de cauză a teoriilor sau a opiniilor vehiculate la un moment dat. Ca urmare, învățământul trebuie să fie continuu racordat la aceste evoluții, iar nu să refuze, de plano, cunoașterea lor. O astfel de interdicție absolută este incompatibilă deopotrivă cu organizarea învățământului într-un stat democratic și cu protecția copiilor și tinerilor, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 32 și art. 49 din Constituție. Ascunderea/negarea/reprimarea unei opinii nu determină dispariția ei, și nici nu poate „ocroti” individul de efecte pretins nocive pe care statul ar vrea să le prevină în privința educației copiilor și a tinerilor.” (par. 85)

”Interzicerea accesului la învățătură și impunerea opiniei statului în sensul arătat nu slujesc asumării conștiente a unui sistem de valori necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, constituind, totodată, o veritabilă încălcare a egalității de șanse, câtă vreme tinerilor din România, cetățeni ai Uniunii Europene, li se interzice în țară să cunoască/exprime opinii/studieze o anumită sferă de probleme și teorii. Problematica identității de gen este prezentă nu doar în dezbaterile teoretice, ci și în legislații și într-o bogată jurisprudență la nivel european, iar interzicerea informării cu privire la aceasta apare ca o încălcare nejustificată a accesului egal la educație al tinerilor din România.” (par. 88)

«Prin reglementarea criticată se încalcă, deopotrivă, pricipiul egalității, invocat de autorul sesizării prin coroborarea cu dispozițiile art. 32 din Constituție privind dreptul la învățătură și ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „locul pe care principiul egalităţii îl ocupă în ansamblul dispoziţiilor constituţionale îi conferă o importanţă particulară”; „principiul egalităţii caracterizează drepturile şi libertăţile fundamentale, fiind, în acelaşi timp, o garanţie a fiecărui drept fundamental în parte”; „egalitatea este într-o strânsă corelare cu ansamblul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel încât analiza suprimării drepturilor şi libertăţilor fundamentale trebuie să aibă drept premisă principiul egalităţii, principiu care se află la baza drepturilor și libertăților fundamentale”; „întrucât principiul egalităţii ține de esența și funcția demnității umane, rezultă că egalitatea este un element caracterizant şi intrinsec al demnităţii umane.” (Decizia nr. 464 din din 18 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 5 august 2019). În lumina principiului egalității astfel definit, în corelație cu dreptul la învățătură și protecția copiilor și a tinerilor, acestora trebuie să li se asigure, fără nicio discriminare, posibilitatea de a cunoaște și studia teorii, idei, concepte în acord cu evoluțiile societății, fără constrângeri de natură a cenzura libertatea lor de gândire și de exprimare. Idealul educațional promovat în România este reprezentat de „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane”, „formarea personalităţii autonome”, „asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală” [art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2011], iar misiunea asumată de legiuitor în privința învățământul este, între altele, „de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare.” [art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2011]. Interzicerea accesului la învățătură și impunerea opiniei statului în sensul arătat nu slujesc asumării conștiente a unui sistem de valori necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, constituind, totodată, o veritabilă încălcare a egalității de șanse, câtă vreme tinerilor din România, cetățeni ai Uniunii Europene, li se interzice în țară să cunoască/exprime opinii/studieze o anumită sferă de probleme și teorii. Problematica identității de gen este prezentă nu doar în dezbaterile teoretice, ci și în legislații și într-o bogată jurisprudență la nivel european, iar interzicerea informării cu privire la aceasta apare ca o încălcare nejustificată a accesului egal la educație al tinerilor din România.» (par. 88)

• Încălcarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) și alin. (2) din Constituție referitoare la libertatea de exprimare și la interzicerea cenzurii.

”O expresie specifică a libertății de exprimare în unitățile de învățământ superior este, potrivit legii, libertatea academică [art. 123 alin. (1) din Legea nr. 1/2011]. Aceasta presupune exprimarea liberă a opiniilor academice, fără îngrădiri de natură ideologică, politică sau religioasă. Totodată, libertatea academică presupune obiectivitate în cunoaștere și formare științifică adecvată, universitățile având libertatea de a impune anumite standarde științifice și etice. În instituțiile de învățământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor științifice și este asigurată libertatea cercetării în ceea ce privește stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor, conform legii [art. 123 alin. (5) și (6) din Legea nr. 1/2011]. Or, interzicerea liberei exprimări în privința teoriei de gen determină evident și interzicerea oricărei inițiative de cercetare în acest domeniu, norma criticată impunând, independent de orice dezbatere liberă sau cercetare, o educație dogmatică, trunchiată, constrângătoare pentru libera exprimare a cadrelor didactice și a beneficiarilor actului educațional, cu ignorarea dreptului la opinie al acestora”. (par. 95)

• Încălcarea prevederilor art. 32 alin. (6) din Constituție referitoare la autonomia universitară

”Prin interzicerea exprimării și a oricărei forme de cunoaștere a unei opinii/teorii este evident exclusă posibilitatea universităților de a aprecia și a decide asupra studiilor vizând egalitatea de gen, indiferent de eventualele evoluții la nivel internațional și european, și a raporturilor de colaborare inerente organizării învățământului universitar. O astfel de interdicție nu poate fi reținută ca limită subsumată dreptului legiuitorului ordinar de a stabili limite ale autonomiei universitare, în sensul textului constituțional de referință, ci, dimpotrivă, ca o încălcare a acestei autonomii. Este la latitudinea, pe de o parte, a universităților, iar, pe de altă parte, a destinatarilor învățământului universitar studierea de concepte și teorii, ținând seama și de specificul fiecărei facultăți, fără îngrădiri de natură ideologică.”

Încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție referitoare la statul de drept și la respectarea Constituției și a legilor, precum și ale art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului

«Legislația României interzice discriminarea pe criterii de orientare sexuală, cuprinde soluții legislative pentru situații vizând schimbarea de sex, distincția între noțiunile de „sex” și „gen”, așadar, dispoziții clare și în concordanță cu obligațiile asumate de România ca parte semnatară a unor tratate internaționale referitoare la domeniul materiei „identității de gen”. Tot astfel, sistemul normativ intern este racordat, prin intermediul art.20 din Constituție, cadrului normativ internațional în materia drepturilor omului și interpretării evolutive date de instanțe internaționale precum CEDO, consacrând prioritatea celor mai înalte standarde privind drepturile fundamentale. Prin intermediul art. 148 din Constituție, normele europene obligatorii au prioritate în situația în care sunt contrare celor interne. Interzicerea prin lege a exprimării și cunoașterii în unitățile de învățământ a problematicii identității de gen altfel decât ca identitate între gen și sexul biologic echivalează cu promovarea unor soluții normative ce se exclud reciproc, fiind de natură să creeze un cadru normativ confuz și contradictoriu, contrar cerințelor de calitate a legii impuse de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție». (par. 99) O asemenea soluție normativă apare contrară logicii juridice și lipsită de orice motivare rezonabilă. (par. 100)

II. EVENIMENTE INTERNAȚIONALE

Summitul global organizat în cadrul Forumului Internațional privind Viitorul Constituționalismului (THE INTERNATIONAL FORUM ON THE FUTURE OF CONSTITUTIONALISM) (12-16 ianuarie 2021)

Organizat sub coordonarea profesorului Richard ALBERT (Director de Studii Constituționale la Universitatea Texas din Austin, fondator și director al Forumului Internațional pentru Viitorul Constituționalismului), alături de o echipă internațională compusă din Antonia Baraggia, Universitatea din Milano (Italia), Catarina Santos Botelho, Universidade Católica Portuguesa (Portugalia), Hui-Wen Chen, Universitatea din Warwick (Marea Britanie), Cristina Fasone, Universitatea LUISS (Roma), Daniel Wunder Hachem, Pontifícia Universidade Católica do Paraná și Universidade Federal do Paraná (Brazilia) și Yaniv Roznai, Facultatea de Drept Harry Radzyner, Centrul Interdisciplinar (IDC) Herzliya (Israel), Summitul Global a constituit prima reuniune  multilingvă de acest fel menită să ofere posibilitatea de a prezenta idei în toate domeniile constituționalismului, de a angaja cercetătorii și practicienii, persoanele interesate, într-un  dialog constructiv pe teme de drept constituțional, la nivel global.

Desfășurat pe parcursul a cinci zile, în perioada 12-16 ianuarie 2021, Summitul Global a fost  structurat în jurul a 12 prelegeri plenare, 100 de sesiuni concurente (limbile engleză, portugheză, chineză, italiană și franceză), 3 prezentări de premii speciale. În cadrul său au interacționat peste 400 de vorbitori și au asistat la lucrări peste 4000 de persoane, fiind abordate teme diverse vizând reformele constituționale, drepturile omului, arhitectura curților constituționale, evoluțiile controlul de constituționalitate, dialogul intre instanțele constituționale și cele internaționale, constituționalism comparat pe o multitudine de paliere.

Sesiunea de închidere, susținută de Ran HIRSCHL, profesor de studii politice la Universitatea din Toronto a avut ca temă o proiecție a temelor relevante pentru studiile constituționale pentru următorul deceniu (CONSTITUTIONAL STUDIES FOR 2030).

În esență, marile teme ale viitorului în materie, conexe în mod inerent evoluțiilor sociale și problemelor generale la nivel internațional, se prefigurează a fi următoarele:

Sudul global (în sensul de zone mai puțin ”explorate”/vizibile încă din punct de vedere al evoluțiilor constituționale – America Centrală și de Sud, Africa, China, India, Caraibe, în comparație cu cele din nord precum, de exemplu, SUA sau zona europeană);

provocările legate de problemele de mediu;

provocările urbanizării (determinate de expansiunea aglomerărilor urbane);

provocările globale în privința sănătății (actuala pandemie oferind deja o perspectivă a multitudinii de probleme cu care se confruntă statele într–o astfel de situație de criză);

provocările ”New World Order”;

provocările ”Big Brother”.  

O concluzie a lucrărilor Summitului Global o constituie necesitatea dezvoltării studiilor de drept constituțional comparat, vitale pentru conștientizarea și   identificarea de soluții la probleme fundamentale ce marchează societatea contemporană, dar și pentru o înțelegere și încadrare obiectivă/corectă a evoluțiilor la nivel național. S-a lansat ideea și este în curs dezbaterea vizând modul în care dreptul constituțional comparat se reflectă în programele universitare. Credem că aceasta este, în egală măsură, o întrebare și pentru mediul universitar românesc – ar fi necesar dreptul constituțional comparat ca materie de studiu? În ce formă și în ce etapă?

III. PUBLICAȚII – dezbatere – Răspunsuri la întrebarea – Cine va salva ”Roșcații”? Către o teorie anti-bullying a controlului de constituționalitate și protecția democrației de Yaniv ROZNAI

O temă lansată de profesorul Yaniv ROZNAI în articolul său ”Who will save the Redheads? Towards an Anty-Bully Theory of Judicial Review and Protection of Democracy” referitoare, în esență, la rolul instanțelor, al curților constituționale în protecția democrației, presiunile la care sunt supuse și soluțiile/atitudinea în fața acestor presiuni a determinat semnificative ecouri și răspunsuri din partea unor profesori și experți în domeniul dreptului constituțional, publicate în William & Mary Bill of Rights Journal, inclusiv la începutul acestui an, ce pot fi citite aici[11]. Considerând tema foarte actuală și de general interes, așa cum rezultă din numeroasele și consistentele răspunsuri publicate, o semnalăm ca invitație la lectură/dezbatere, în registrul concluziei Summitului Global menționate, respectiv a importanței dreptului constituțional comparat.

Articolul profesorului Yaniv Roznay, care poate fi citit integral aici[12] analizează trei tensiuni principale aflate în centrul proceselor de eroziune democratică din întreaga lume: conflictul dintre noțiunile de fond și cele formale ale democrației; un conflict între cei care cred și cei care nu cred  că instanțele pot salva democrația; și tensiunea dintre rațiunile strategice și juridice pe care instanțele le iau în considerare atunci când se confruntă cu presiuni din partea politicului. În esență, articolul argumentează faptul că instanțele constituționale au un rol important în protejarea democrației împotriva reformelor constituționale care erodează ordinea constituțională, precum și faptul că acestea ar trebui să fie ferme împotriva presiunilor și să facă tot posibilul pentru a proteja democrația.

Dintre răspunsurile la întrebarea lansată de profesorul Yaniv Roznai, semnalăm pe cel dat de Schnutz Rudolf Dürr – șef divizie drept constituțional în cadrul Comisiei de la Veneția, secretar general al Conferinței Mondiale pentru  Justiție Constituțională, întrucât prezintă o poziție exprimată de același autor în cadrul unei reuniuni internaționale a curților constituționale în anul 2018, la care a participat și Curtea Constituțională a României, care s-a referit la Curțile Constituționale ca garanți ai calității democratice a unei societăți.”[13] Prezentarea sa de atunci a avut un titlu sugestiv: ”Constitutional Courts: an endangered species?”[14] și a oferit exemple concrete de presiuni la adresa curților constituționale, mai îndepărate în timp (Albania, Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Slovacia, Kyrgyzstan; Moldova) sau mai apropiate temporal (Ungaria, România, Turcia, Polonia, Georgia).

În răspunsul său, Schnutz Rudolf Dürr subliniază, între altele, sensul abordării profesorului Yaniv Roznai care nu numai că dorește să ”salveze” judecătorii de la agresiune, ci le atribuie un rol formidabil: judecătorii constituționali trebuie să împiedice autoritarismul și instrumentul lor suprem pentru a îndeplini această misiune sunt deciziile prin care realizează controlul modificărilor neconstituționale ale legilor fundamentale. În continuare, arată, în esență, că atacurile la adresa curților constituționale[15] nu sunt nimic nou, dar că se constată o  tendință de creștere a acestora,  îngrijorătoare mai ales atunci când se întâmplă în mai multe țări în același timp. În cadrul lucrării, face referire la modalități folosite pentru a „intimida” judecătorii constituționali, exemple și reacțiile Comisiei de la Veneția.

Întrucât intenționăm doar semnalarea dezbaterii și o invitație la lectură sub acest aspect, menționăm doar ”tipologii” de ”bulliyng” la adresa curților constituționale enumerate în lucrare: numirea de noi judecători ”prietenoși” cu majoritatea aflată la guvernare (posibilă cu precădere acolo unde numirile în funcție se realizează de o singură autoritate publică); refuzul numirii de noi judecători; neexecutarea deciziilor curților constituționale; amenințarea cu deființarea curții constituționale; amenințarea cu sancțiuni penale; amenințarea cu demiterea judecătorilor; restrângerea competenței curților constituționale, reducerea bugetului curții constituționale, schimbări de proceduri cu scopul blocării activității curților constituționale. Cu prilejul  conferinței curților constituționale mai sus menționate, același autor includea aici și amenințarea specifică vizând desființarea curții constituționale și transferarea controlului de constituționalitate către o instanță de judecată/curte supremă, menționând cazurile convingerii Georgiei de către președintele Comisiei de la Veneția de a se abține de la o astfel de măsură de fuziune a Curții Constituționale cu Curtea Supremă. Curtea Constituțională din Kyrgyzstan, amenințată în aclași sens, a fost ”salvată” similar în urma discuților cu președintele Kyrgyzstan de la acea vreme[16]. Potrivit autorului, tipologia prezentată ”arată că guvernele și majoritățile parlamentare sunt foarte creative atunci când agresează instanțele pentru a se asigura că judecătorii nu le pot împiedica să pună în aplicare planurile lor.”

Care ar trebui să fie reacția/conduita curților constituționale? Atât profesorul Yaniv Roznay cât și autorii răspunsurilor oferă diverse opinii. O perspectivă interesantă asupra subiectului lansează și cel mai recent dintre răspunsuri, respectiv al profesorului Maartje De Visser, sub titlul sugestiv în sensul că prevenția este mai bună decât tratarea/remedierea[17].


[1] Pentru semnificația metaforei – nota de subsol 39 din cadrul articolului
[2] Who will save the Readheads? a reply to Yaniv Roznai’s Anti-Bully Theory
[3] Prevention is Better than Cure: Rethinking Court Behaviour and Design
[4] Who will Help Judges Save the Redheads?
[5] One Size Does Not Fit All Courts: A Commentary on “Who will Save the Redheads? Towards an Anti-Bully Theory of Judicial Review and Protection of Democracy”
[6] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 227/2002, precum şi, în special, ale art. I pct. 5 [referitor la art. 4 alin. (1)], pct. 6 [referitor la art. 5 alin. (1) şi (2)], pct. 8, pct. 9 [referitor la art. 8 alin. (3) lit. a)-d)], pct. 14 [referitor la art. 131 şi 134], pct. 15 [referitor la art. 14 alin. (1) lit. b)] din lege
[7] A se vedea – Joseph H.H. Weiler -The Great Dog Masacre – International Journal of Constitutional Law, Volume 10, Issue 1, January 2012, pag. 1–5
[8] Deciziile nr. 464 din 18 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.646 din 5 august 2019 și nr. 465 din 18 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 5 octombrie 2019
[9] Decizia nr. 464/2019, precitată, par. 47-48
[10] a se vedea și Decizia nr. 465/2019, precitată, paragrafele 31, 44, 45
[11] Disponibil aici
[12] Roznai, Yaniv, Who will Save the Redheads? Towards an Anti-Bully Theory of Judicial Review and Protection of Democracy (November 16, 2019). William & Mary Bill of Rights Journal, Vol. 29, 2020, Available at SSRN: here or here
[13] Lucrările conferinței au fost publicate în lucrarea ”Les Cours Constitutionnelles, garantie  de la Qualite Democratique des societes?”, collection Grands Colloques, LGDJ, 2019
[14] Ibidem, pp. 111-137
[15]From the viewpoint of politics, courts really can be a nuisance, bickering on minor legal points that block the successful implementation of grand political projects because of some legal formalities, insisting on far-fetched interpretations of human rights or an abstract idea of separation of powers that is too remote from political reality. Should the plans for reform, for real changes in the country be abandoned just because a few non-elected judges oppose them? We have won the elections, we represent the people, the power of the nation has been conferred on us. We have overcome our political opponents; we will overcome these judges as well! This may be the reasoning – or rather the feeling – of politicians who set out to bully judges. This may be the logic of politicians who believe in their project, believe that they will advance the country, that in the end the country will be better off. There may be other politicians, more cynical, who see politics as a means to obtain advantages for themselves and their close followers. And there may be combinations of these two ways of thinking, at various degrees. Whatever the reasoning, these politicians may see judges, notably constitutional or supreme court judges as opponents who they will fight.” (a se vedea Introducere – Who will save the Readheads? a reply to Yaniv Roznai’s Anti-Bully Theory by Schnutz Rudolf Dürr, http://wm.billofrightsjournal.org/wp-content/uploads/2021/01/Durr.pdf)
[16] Ibidem, p. 118
[17] Disponibil aici


Conf. univ. dr. Marieta Safta

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni: Articole, CCR, Drept constitutional, JURISPRUDENȚĂ, Protecția animalelor, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD