Silviu Neguț: România are aproape tot din ceea ce este mai frumos și interesant pe Pământ
20 noiembrie 2023 | Alina MATEI
Alina Matei
Silviu Neguț
Alina Matei: Mulțumesc domnule Profesor Silviu Neguț, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. O să vă rog să ne spuneți de ce ați ales să urmați cursurile Facultății de Geografie.
Silviu Neguț: Așa cum am spus-o și cu alte ocazii, inclusiv în Memoriile mele, în mod natural eu nu puteam să fiu predestinat Geografiei, întrucât sunt născut într-un sat de câmpie cu un relief atât de plat încât nu putea să mă ducă gândul la varietatea Planetei Albastre. Practic, mai întâi a fost șansa lecturilor insuflate de unii dascăli din școala primară (îndeosebi un învățător de excepție și o profesoară deosebită de limba și literatura română), apoi șansa de a putea citi colecția de povestiri ”Aventurile submarinului Dox”, plus, evident, Jules Verne. Dar, dincolo de acestea, cred că a fost la mijloc înclinația mea naturală, datorită curiozității care m-a caracterizat dintotdeauna. Și numai Facultatea de Geografie putea să răspundă acesteia… Că am avut și dezamăgiri, aceasta este cu totul altceva.
Alina Matei: Ce a însemnat și înseamnă Geografia pentru dumneavoastră?
Silviu Neguț: A însemnat și înseamnă pasiune, altfel nu i-aș fi închinat întreaga viață și nu aș fi realizat atât de multe lucruri în domeniu, scuzată fiindu-mi lipsa de modestie: cărți (vreo 60, între care toate manualele preuniversitare alternative, câștigate prin concurs, de la clasa a V-a până la a XII-a, apoi o enciclopedie care a ajuns la 16-a ediție și s-a difuzat în peste 600 000 de exemplare etc.), articole publicate (câteva sute), comunicări susținute (peste 100), emisiuni de radio (peste 1 350!), doctoranzi conduși (30), călătorii și chiar expediții, precum Traseele Marilor Religii (în număr de trei) și RAPAPATATIERRA (RAPA Nui, denumirea locală a Insulei Paștelui, PATAgonia și TIERRA del Fuego).
Alina Matei: Ce ar trebui să însemne geografia pentru români? Pentru mulți dintre noi, preocupați de profesii și de stresul zilnic înseamnă Delta Dunării și Munții Carpați…
Silviu Neguț: Geografia ar trebui să însemne unul dintre principalele domenii ale cunoașterii și culturii generale, fără de care nu poți avea o deplină înțelegere a lumii și a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ar trebui să însemne mai mult decât Delta Dunării și Munții Carpați, pentru că avem șansa să trăim într-o țară frumoasă și pe o planetă incredibil de variată și interesantă, singura purtătoare a acelui tulburător mister care este viața – deși, teoretic, ar putea exista viață și pe o altă planetă din Universul acesta mare compus dintr-un miliard de galaxii, fiecare dintre acestea cu un miliard de stele), dar deocamdată nu avem vreo informație în acest sens, și, chiar dacă ar exista, în mod cert viața ar arăta foarte diferit de cea pe care o cunoaștem noi. Și, Doamne, cât de multe frumuseți/minuni naturale și antropice (a doua mare diviziune a Geografiei o reprezintă Geografia umană) există atât la noi în țară, cât și pe Glob. Nu dispunem de spațiu grafic nici măcar pentru o simplă enumerare, darămite pentru detaliere…
Alina Matei: Geografia conține mistere sau procesele sale sunt misterioase?
Silviu Neguț: Răspunsul este dat de cea de-a doua variantă. Și, în fapt, misterele nu sunt ale ei, ci ale Naturii și Societății umane, Geografia doar le relevă. Și sunt atât de multe! Gândiți-vă, de pildă, la incredibilele forme de manifestare a vieții (fie ea floristică ori faunistică), la varietatea raselor umane pe o planetă atât de mică totuși, la curenții oceanici care nu curg toți în aceeași direcție, cum am fi tentați să credem, la miraculoasa lume a peșterilor, cu concrețiuni dintre cele mai spectaculoase și interesante, la varietatea oglinzilor lacustre, cu culori dintre cele mai diverse, nu numai albastre, ci și roz, verde, negru etc., la micii, dar spectaculoșii vulcani noroioși și la focurile vii, care impresionează prin manifestările lor la suprafața pământului, la construcțiile umane monumentale, precum cele care au înălțimi asemănătoare munților ori se văd cu ochiul liber de pe Lună. Și aș putea continua aproape la infinit…
Alina Matei: Din punct de vedere geografic, cum este România? Există influențe asupra românilor faptul că aerul, apa, pământul sunt ”românești”? Românii au luat caracteristicile lor sau invers?
Silviu Neguț: Evident românii sunt aceia care s-au adaptat la mediu și nu invers. Cel mai bun răspuns însă l-a dat cel mai mare geograf român (totodată unul dintre cei mai mari din lume), Simion Mehedinți: ”Pământul românesc este clădit mai simetric și armonios decât orice alt ținut al planetei!”.
Practic, România are aproape tot din ceea ce este mai frumos și interesant pe Pământ: toate cele mari tipuri de relief (munți, dealuri, câmpii), dispuse atât de armonios circular, una dintre cele mai mari, frumoase și nealterate delte, mișunând de viață, o rețea bogată și radiară de cursuri de apă, multe râuri fiind împodobite cu cascade, o gamă variată de lacuri (de la cele deltaice și marine la cele glaciare și vulcanice), bogate păduri și frumoase pajiști, podgorii și livezi pline de rod, o faună și o floră încă destul de bogate – câți români știu că lupul ”cel rău” din Scufița Roșie și alte basme a fost așa de bine pedepsit de omul ”cel bun” încât astăzi mai are afective viabile doar în trei țări europene, între care și România (cca 3 000 de exemplare)?
Evident condițiile naturale și-au pus amprenta asupra poporului român, acesta adaptându-se, în mod firesc, la ceea ce i-a oferit Natura. Este suficient să ne amintim de modul exemplar cum au valorificat strămoșii noștri elementele naturale, concretizat în spusele istoricilor romani: Daci montibus inhaerent (”Dacii trăiesc agățați de munți”). Referitor la ultima parte a întrebării, evident românii au luat caracteristicile naturii, și nu invers.
Alina Matei: La ființa neamului, geografia contribuie din plin. Cum ar putea profita România de pe urma generozității geografiei cu pământul românesc?
Silviu Neguț: Prin gestionarea mai bună a tot ceea ce Natura ne-a oferit cu atâta generozitate, nu întâmplător Papa Ioan – Paul al II-lea a numit țara noastră ”grădina Maicii Domnului”. Nu trebuie nimic special, ci doar punerea firească în valoare a atributelor fiecărui element natural favorabil omului în consonanță cu necesitatea bunei gestionări.
Practic, sunt cam multe de făcut. În primul rând, conștientizarea generozității acestui pământ românesc, și aceasta trebuie să înceapă încă din școală, prin relevarea varietății și frumuseții acestuia. Oare câte popoare se bucură de un asemenea rai pe Pământ? Desigur, există preocupări și realizări în această direcție. Numai că reducerea constantă a numărului orelor de geografie nu face deloc bine. Nu trebuie uitat că, alături de istorie și limbă și literatura română, geografia contribuie cel mai mult la formarea culturii generale, care este baza educației.
Valorificarea pozitivă a acestei generozități, ceea ce înseamnă că trebuie să se țină seama de păstrarea echilibrului ecologic, respectiv neintervenția în natura originară, oricum și dincolo de anumite limite. Numai că guvernanții nu acționează întotdeauna coerent și pozitiv, Oare, de pildă, cum este posibil să fie tăiate păduri în zonele ocrotite, codri seculari care constituie un element de bază al echilibrului ecologic și climatic, și în plus reprezintă un factor de bază al armoniei omului cu natura, al esteticii naturii? Mai concret, cum să privim tăierile nesăbuite de lemn din Parcul Național Retezat, făcând ca acesta să-și piardă statutul de rezervație a Biosferei și bun al Patrimoniului UNESCO, pe care nu-l dețin prea multe alte zone ocrotite de pe Glob (de pildă, la noi, dintre elementele naturale, deține în continuare această onoare doar Delta Dunării). Apoi invadarea, mai ales cu construcții, a unor terenuri apte pentru alte utilizări, în principal ca spații verzi, precum sacrificarea unor spații verzi din parcurile orașelor, caz concret parcurile Herăstrău/Regele Mihai și Tineretului din capitală, dar, din păcate, fenomenul este generalizat aproape la nivelul întregii țări. Sau nevalorificarea la maximum a terenurilor agricole, pe care alte popoare le-ar considera o adevărată mană cerească. Ori apele, care, în loc să fie cristaline și atrăgătoare, sunt impurificate cu o mare varietate de deșeuri, devenind respingătoare canale colectoare. Și exemplele ar putea continua. Nu este sufiecient să avem legi, ci acestea trebuie și aplicate.
Alina Matei: Cum se formează populații în anumite zone și cum are loc fenomenul depopulării? Geografia ne poate duce cu gândul la Mihail Sadoveanu, când spunea că ”pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini și dădu și ea un zvon”?
Silviu Neguț: O întrebare complicată, care ar cere foarte mult spațiu pentru explicitare. Omul, prin însăși natura sa și extraordinara capacitate de adaptare, se acomodează la orice mediu de viață, dovadă că și regiunea arctică și cea tropicală sunt populate, precum și regiunile montane înalte. Depopularea are loc din ”n” motive.
Mai întâi amintim fenomenele naturale catastrofale, precum erupțiile vulcanice, cutremurele, uraganele, inundațiile, deșertificarea etc. Apoi atunci cînd nu mai este asigurată subzistența datorită suprapopulării elementelor naturale (terenurile, apele, vegetația etc.), cazul cel mai concludent reprezentând stingerea faimoasei civilizații mayașe, și nu numai. Ori suprapășunatul care, de pildă, a făcut ca triburile mongole crescătoare de vite din Asia Centrală să caute noi pășuni, avansând tot mai mult spre vest, în căutare de noi pășuni, până au ajuns în inima Europei, inclusiv țara noastră. Nu trebuie uitat nici mirajul orașului, care a dus și duce la depopularea satelor, începând cu Revoluția Industrială, fenomen accentuat după cel de-al Doilea Război Mondial (odată cu explozia demografică și cea urbană) și prezent, din păcate, și în țara noastră.
Pentru că ați amintit de Mihail Sadoveanu, permiteți-mi să inserez un paragraf din opera marelui prozator (Ani de ucenicie), care sintetizează perfect modul în care ar trebui să privim natura: ”M-a interesat totdeauna orice peisagiu în orice împrejurare și în orice clipă a vieții, fără să mă obosească, fără să mă plictisească, m-a interesat nu cu voința mea, ci numai printr-un fenomen de participare, osmoză și simbioză. Mă încorporez lucrurilor și vieții, am simțirea că totul trăiește în felul său particular, brazdă, stâncă, ferigă, tufiș de zmeură, arbore și tot ce pare mișcător; faptul de a avea o asemenea cunoaștere mă face să iau parte la viața tainică a stâncii, arborelui, zmeurei și ferigii”. Ce frumos spus!
Apropo de Geografia Umană, aceasta este una dintre cele două mari ramuri ale Geografiei, alături de Geografia Fizică, ea studiind amprenta umană asupra naturii, care s-a accentuat atât de mult în ultimile două secole, odată cu Revoluția Industrială, încât se vorbește despre Antropocen, o nouă eră geologică, timp în care omul a devenit un puternic factor modificator, și pozitiv, dar nu de puține ori dezastruos. De aceea a apărut necesitatea păstrării unui anumit echilibru om – natură, pentru ca și generațiile viitoare să se bucure de ceea ce a creat Natura în decursul timpului. Așadar, să ne putem bucura, atât noi cât și generațiile viitoare, după cum am mai spus, de creațiile naturii. Sau cum așa de frumos și concis a spus Sadoveanu.
Alina Matei: Dreptul mediului este o ramură relativ nouă a dreptului românesc. La nivel european există o sumedenie de reglementări consacrate mediului, de asemenea, există preocupări academice (teze de doctorat, cărți, articole). Există preocupare, deci. Din punctul devs. de vedere, de ce anume ar trebui să țină seama juriștii când e vorba de geografie?
Silviu Neguț: Grea întrebare. Poate că, atunci când legiferează în domeniul mediului, să țină seama de faptul că progresul tehnic nu poate fi oprit și că sunt necesare anumite intervenții umane în natură, necesare în condițiile presiunii a nu mai puțin de peste 8 miliarde de pământeni (și populația este în continua creștere) asupra planetei. Că acțiunea umană a intervenit și pozitiv în natură, făcând fertile pământuri deșertice, transformând în energie forța apelor, mareelor, vântului, prelucrând materii prime și producînd multitudinea de obiecte fără de care nu mai este de conceput existența omenirii astăzi și mâine. Dar, totodată, să fie mai explicit, mai convingător, în ceea ce privește legislația, existentă sau în curs de elaborare, pentru că, din păcate, încă mai există semeni de-ai noștri care au rămas cantonați în vechea percepție privind infinitul apei, aerului, solului, resurselor minerale etc. și că, prin urmare, acestea nu pot fi afectate de om.
Pentru că ați amintit despre cărți, reviste, teze de doctorat, permiteți-mi să amintesc în acest sens și contribuția mea în domeniu: am condus 10 teze de doctorat (dintr-un total de 30), am publicat zeci de articole și anchete, precum și câteva cărți, între care cea intitulată Un singur Pămînt. Omul și mediul înconjurător (Editura Albatros, 1978, 424 pag.), în prezent fiind gata pentru tipar o nouă ediție, actualizată și mult amplificată, Același singur Pământ. Omul și mediul înconjurător.
Alina Matei: Ați scris, ați format generații de studenți și doctoranzi, ați susținut cursuri la universități din străinătate, ați fost premiat, v-am văzut alături de soție, mi-ați spus că aveți o fiică. Sunteți, cum spun românii, un om împlinit, după o viață de muncă. După dumneavoastră, ce este cel mai important lucru în viață?
Silviu Neguț: Așa cum le spun studenților și masteranzilor, în viață sunt importante două lucruri: o familie frumoasă și practicarea plăcută a profesiei bine alese. În ceea ce mă privește, din fericire, am avut șansa împlinirii în ambele domenii. În privința familiei am o soție și o fiică minunate, ambele absolvente ale Facultății de Drept a Universității din București, am avut doi părinți ca din basme, patru frați și o soră, unul mai plăcut și mai talentat decât altul. În ceea ce privește profesia am ajuns să practic ce mi-am dorit de mic copil: să fiu profesor (mai întâi învățător…). N-a fost ușor parcursul întrucât din cauza originii nesănătoase nu am fost oprit asistent în facultate, împlinindu-mă abia după ’89, mai întâi conferențiar, apoi (din 1993) profesor universitar la Academia de Studii Economice. Mai înainte am profesat într-un domeniu de asemenea interesant, care mi-a prins foarte bine în viață, și anume redactor la Editura Enciclopedică Română (unde acribia era la ea acasă, motto-ul fiind multum in parvo).
Alina Matei: Un mesaj vă rog, pentru cititorii juridice.ro și pentru cei care fac juridice.
Silviu Neguț: Să păstrați standingul atins întrucât, fără politețurile de rigoare, este mai mult decât binevenită și are o largă deschidere, nemenținându-se în domeniul strict juridic. Și toate felicitările și gândurile mele bune pentru toți care o ”clădesc” și reușesc să mențină un nivel atât de ridicat și plăcut acestei publicații speciale. La Mulți și Frumoși Ani!
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!
Silviu Neguț: Eu vă mulțumesc pentru că existați, mai ales că în familie sunt ”blindat” cu juriști: soția și fiica după cum am spus, doi frați, cinci nepoți…
