Fenomenul legiferării prin rectificări
21 noiembrie 2023 | Gabriel BARBU
Gabriel Barbu
Curtea Constituțională este așteptată astăzi să se pronunțe asupra sesizării privind numirile în funcția de vicepreședinte ANCOM, numiri făcute printr-o hotărâre a Parlamentului rectificată direct în Monitorul Oficial, astfel încât să fie eliminată chiar una dintre obiecțiile de constituționalitate ridicate de autorii sesizării.
O eventuală decizie a CCR de respingere a sesizării ar echivala, practic, cu validarea mecanismului prin care actele normative pot fi modificate sărind peste votul în Parlament și procesul legislativ prevăzut de Constituție.
În ultima lună, în România, a devenit evident fenomenul de „legiferare prin rectificări”. Conceptul se referă la modificările aduse actelor normative prin intermediul rectificărilor, sărind peste procedurile legislative prevăzute de Constituție.
Subiectul a intrat în atenția opiniei publice în urma a două rectificări recente publicate în Monitorul Oficial. Prin intermediul acestor rectificări, s-au adus schimbări semnificative la nivelul unor acte normative importante, precum:
– Rectificarea referitoare la Hotărârea Parlamentului privind numirea vicepreședinților ANCOM[1] prin care s-a schimbat data de la care vicepreședinții își vor începe mandatele, cu privire la care este așteptată astăzi decizia Curții;
– Rectificarea referitoare la Legea privind CSM[2] în care sintagma „media aritmetică a notelor” devine „suma punctajelor”.
Importanța deosebită a deciziei Curții Constituționale
Curtea Constituțională a fost sesizată cu privire la Hotărârea Parlamentului privind numirile vicepreședinților ANCOM. În forma inițială a hotărârii Parlamentului lipsea termenul de la care cei doi vicepreședinți își începeau mandatele. Or, în lipsa acestui termen, data publicării în Monitorul Oficial era data de la care începeau mandatele (10 octombrie).
După depunerea sesizării și invocarea, printre alte obiecții de neconstituționalitate, chiar a suprapunerii mandatelor vechilor vicepreședinți cu cele ale noilor vicepreședinți, Hotărârea Parlamentului a fost rectificată în 25 octombrie (după ce mandatele s-au suprapus deja), introducându-se precizarea că mandatele noilor vicepreședinți încep în data de 11 octombrie.
Decizia pe care judecătorii Curții Constituționale sunt așteptați să o adopte este cu atât mai importantă cu cât poate deschide precedente periculoase. Curtea trebuie să stabilească (dacă mai era nevoie) până unde se întinde noțiunea de eroare materială.
Dacă rectificarea efectuată va fi validată de CCR atunci se va putea recurge în continuare la acest mecanism de modificare a actelor normative sărind peste procesul legislativ prevăzut de Constituție, mecanism folosit deja pentru modificarea Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Cu privire la aceasta, înlocuirea sintagmei „media aritmetică a notelor” cu „suma punctajelor”, pune în evidență mai bine modificarea textului legii asupra soluției normative și lipsa prezenței unei erori materiale, fiind evident pentru toată lumea că media aritmetică nu echivalează cu suma punctajelor.
Eroare materială sau dorința de a evita votul în Parlament?
În acest context, este important să facem distincția clară între erorile materiale și cele de raționament sau de apreciere greșită a efectelor pe care legea le va avea.
Erorile materiale sunt simple greșeli apărute în redactare, precum greșeli gramaticale, numerotări greșite, nume de instituții scrise greșit ș.a. Astfel, există o procedură legală prin care ele pot fi îndreptate fără să mai fie necesar un alt vot în Parlament.
Spre deosebire de erorile materiale, erorile privind fondul actului normativ, indiferent de cât de evidente ar fi ele, privesc soluția normativă găsită și pot face numai obiectul modificărilor prin alt act normativ. Raportându-ne la rectificarea făcută la Legea CSM, „media aritmetică” putea să devină „suma punctajelor” în urma adoptării unui alt proiect de lege sau a unei ordonanțe de urgență, în niciun caz printr-o rectificare.
Așadar, este esențială diferențierea erorilor materiale de erorile privind efectele pe care le va avea actul normativ, respectiv erorile de raționament, pentru a se stabili regimul juridic aplicabil acestora. Nu sunt asimilate erorii materiale raționamentele diferite, reconsiderarea unor soluții luate în calcul la redactarea actului normativ.
Trebuie precizat faptul că legislația în vigoare[3] permite rectificarea doar pentru corectarea unor erori materiale apărute în redactarea actelor normative. Modificările de fond ar trebui să fie subiectul altor acte normative sau proceduri legislative și nu ar trebui să poată fi aduse prin intermediul unei rectificări (sancțiunea prevăzută de lege fiind chiar nulitatea acestor modificări).
În trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că noţiunea de greşeală materială în cadrul hotărârilor judecătorești are înţelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greşelile asupra numelui, calităţilor şi susţinerilor părţilor, cele de socoteli sau orice alte greşeli materiale. Greşelile materiale sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluţiei pronunţate de instanţă.
Important de menționat este faptul că la mecanismul rectificării se apelează constant, dar rectificările vizau, printre altele, greșeli gramaticale, erori cu privire la coloane din diverse tabele sau anexe. Or, fenomenul privind utilizarea noțiunii de rectificare pentru modificarea actelor normative este unul devenit evident în ultima perioadă.
[1] Publicată în Monitorul Oficial la data de 25 octombrie 2023
[2] Publicată în Monitorul Oficial la data de 31 octombrie 2023
[3] Articolul 15 din Legea nr. 202/1998
Consilier juridic Gabriel Barbu, Camera Deputaților
