Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Articole Opinii SELECTED

70 de ani de Convenția Europeană a Drepturilor Omului

18 septembrie 2020 | Anca GHENCEA
Anca Ghencea

Anca Ghencea

Conventia europeana a Drepturilor Omului[1] dupa 70 de ani este o institutie in plin proces de reformare.

Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale[2] a fost semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 si a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953.

Chiar inainte de a intra in vigoare, statele semnatare au adoptat Primul Protocol aditional. Au urmat apoi si alte Protocoale[3] care au avut drept scop, fie sa largeasca numarul drepturilor garantate de Conventie, fie au adus modificari institutiilor care asigurau mecanismul de control al Conventiei.

Primul protocol aditional a fost semnat la 20 martie 1952 si a intrat in vigoare la 18 mai 1954. Acest protocol a completat Conventia cu trei drepturi importante, protectia proprietatii, dreptul la educatie si dreptul la alegeri libere.

Protocolul nr. 2 si Protocolul nr. 3 au fost semnate la 6 mai 1963 si au intrat in vigoare la 21 09 1970. Protocolul nr. 2 a reglementat posibilitatea Comitetului de Ministri al Consiliului Europei de a solicita CtEDO avize consultative asupra problemelor juridice ce privesc interpretarea CEDO si a protocoalelor.Protocolul nr. 3 a modificat textul initial al Conventiei cu privire la dreptul vechii Comisii europene a drepturilor omului de a decide respingerea ca inadmisibila a unei plangeri oricand pe parcursul examinarii cazului.

Protocolul nr. 4, a fost semnat la 16 septembrie 1963 si a intrat in vigoare la 2 mai 1968. A adaugat noi drepturi: interzicerea privarii pentru datorii, libertatea de circulatie, interzicerea expulzarii propriilor cetateni si interzicerea expulzarilor colective de straini de catre statele semnatare.

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Protocolul nr. 5 a fost semnat la 20 ianuarie 1966 a intrat in vigoare la 20 decembrie 1971 si a adus clarificari privind durata mandatelor membrilor vechii Comisii europene a drepturilor omului precum si durata membrilor Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Protocolul nr. 6, semnat la 28 aprilie 1983, a intrat in vigoare la 01 martie 1985 a adus abolirea pedepsei cu moartea dar cu o derogare, pentru fapte savasite in timp de razboi sau in timp de pericol iminent de razboi.

Protocolul nr. 7, semnat la 22 noiembrie 1984 a intrat in vigoare la 01 noiembrie 1988. Acest protocol reglementeaza unele garantii procedurale privind expulzarea strainilor si prevede urmatoarele noi drepturi: dreptul la un dublu grad de jurisdictie in materie penala, dreptul de a fi indemnizat in caz de eroare judiciara, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de doua ori, egalitatea intre soti.

Protocolul nr. 8 a fost semnat la 19 marte 1985 si a intrat in vigoare la 01 01 1990. Protocolul nr. 9 a fost semnat la 06 noiembrie 1990 si a intrat in vigoare la 01 octombrie 1994. Prin aceste doua protocoale s-au adus modificari care au raspuns nevoii de a imbunatati si de a accelera procedura de judecata in fata vechii Comisii a Drepturilor Omului si in fata Curtii europene a Drepturilor Omului.

Protocolul nr. 10 a fost semnat la 25 martie 1992 si nu a intrat in vigoare niciodata.

Protocolul nr. 11, a fost semnat la 11 mai 1994 si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1998. Romania a ratificat acest protocol prin Legea nr. 79 din 1995 publicata in M. Of. nr. 147/13 07 1995. La 1 noiembrie 1998, odata cu intrarea in vigoare a Protocolului 11, Protocolul nr. 9 a fost abrogat. Protocolul a fost adoptat ca urmare a deciziei statelor membre ale Consiliului Europei de a reforma mecanismul de control stabilit prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In contextul istoric din acele timpuri marcat, pe de o parte, de cresterea numarului cererilor adresate Curtii, iar pe de alta, de numarul tot mai mare de state care au devenit membre ale Consiliului Europei, devenea necesara restructurarea mecanismului de control stabilit prin CEDO cu scopul de a intari eficacitatea protectiei drepturilor fundamentale prevazute in Conventie. Prin acest Protocol s-a inlocuit vechea Comisie a drepturilor omului si Curtea europeana a drepturilor omului, cu actuala Curte Europeana a Drepturilor Omului care are activitate permanenta si s-au adoptat reguli noi privind procedura de judecata a cererilor. Practic, prin acest protocol s-au inlocuit toate articolele din cuprinsul vechii Conventii care priveau procedura de judecata precum si Protocolul nr. 2 referitor la competenta Curtii de a oferi avize consultative. Acest protocol a determinat restructurarea mecanismului de control stabilit prin Conventie prin crearea Curtii europene a drepturilor omului ca unic organism jurisdictional[4].

Protocolul nr. 12 a fost semnat la 4 noiembrie 2000, a intrat in vigoare la 01 04 2005 si prevede in art. 1 interdictia generala a discriminarii.

Protocolul nr. 13 a fost semnat la 03 mai 2002, a intrat in vigoare la 01 iulie 2003 si prevede abolirea pedepsei cu moartea fara derogari sau rezerve.

Protocolul nr. 14 a fost semnat la 13 mai 2004 si a intrat in vigoare la 01 iunie 2010. Romania a ratificat acest protocol prin Legea nr. 39/2005 publicata in M. Of. nr. 238/22 martie 2005. Acest protocol a fost adoptat din nevoia ”urgenta ” a Curtii de a trata eficient numarul tot mai mare de plangeri cu care era asaltata, de a mentine si de a intari pe termen lung sistemul sau de control si de a veghea ca aceasta curte internationala sa continue rolul sau preeminent in protectia drepturilor omului in Europa. Protocolul nr. 14 a introdus judecatorul unic, a modificat competenta de judecata a Comitetelor si a mai adaugat un motiv de inadmisibilitate care are in vedere situatia cand reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, cu exceptia cazului in care respectarea drepturilor omului garantate de Conventie impune examinarea pe fond a cererii.

Protocolul nr. 15[5] a fost semnat la 24 iunie 2013 si nu este in vigoare[6]. Articolul 1 din acest protocol arata ca Preambulul Conventiei se completaza cu urmatoarea dispozitie:”..revine in primul rand statelor semnatare, in virtutea principiului subsidiaritatii sa garanteze respectul drepturilor si libertatilor prevazute in Conventie si actionand astfel, statele beneficiaza de o marja de apreciere, sub controlul Curtii Europene a Drepturilor Omului …” Totodata termenul de depunere a plangerii se va reduce de la sase, la patru luni. In preambulul acestui Protocol se arata ca el a fost adoptat in urma concluziilor si declaratiilor adoptate in timpul conferintelor de inalt nivel asupra viitorului Curtii ce au avut loc la Brighton, in aprilie 2012, Izmir, aprilie 2011, Interlaken, februarie 2010.

Protocolul nr. 16[7] a fost semnat la 02 octombrie 2013 si a intrat in vigoare la 01 august 2018 doar pentru statele care l-au ratificat. Era prevazut ca acest protocol sa intre in vigoare daca este ratificat de minumum 10 state, spre deosebire de celelalte protocoale care intra in vigoare daca sunt ratificate de catre toate statele. Romania a semnat la 14 octombrie 2014 acest protocol, dar nu l-a ratificat. Prin urmare, nu este inca in vigoare in ceea ce priveste tara noastra. La data prezentului material, septembrie 2020, Protocolul 16 a intrat in vigoare pentru urmatoarele state: Albania, Armenia, Andorra, Estonia, Finlanda, Franta, Georgia, Grecia, Lituania, Luxembourg, Olanda, San Marino, Slovenia, Slovacia si Ucraina. In preambul acestui protocol se arata ca largirea competentei Curtii de a oferi avize consultative va intari conlucrarea cu autoritatile nationale si va consolida aplicarea Conventiei in acord cu principiul subsidiaritatii. Protocolul nr. 16 dispune: ”Instantele supreme din statele semnatare, cum sunt cele desemnate in conformitate cu art. 10[8], pot adresa Curtii cereri de aviz consultativ asupra unor chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor si libertatilor definite in Conventie sau in protocoalele la aceasta. Instanta care formuleaza cererea poate solicita un aviz consultativ doar in cadrul unei cauze pendinte in fata acesteia. Instanta care formuleaza cererea trebuie sa-si motiveze solicitarea si sa prezinte aspectele relevante ale contextului juridic si de fapt ale cauzei pendinte ». Un complet de cinci judecatori ai Curtii vor analiza solicitarea si pot accepta sau pot refuza cererea. In caz de acceptare, avizul consultativ va fi dat de Marea Camera.

O prima concluzie: activitatea de reformare a Curtii Europene a Drepturilor Omului este un proces inceput cu multi ani in urma si care a devenit in ultimii ani o prioritate a statelor semnatare, a Consiliului Europei, a judecatorilor Curtii si a Grefei Curtii. Aceasta preocupare de reformare arata ca CtEDO este o institutie vie, perfect conectata la viata prezenta, care se preocupa de a raspunde nevoilor statelor si nevoilor cetatenilor lor si ca are o viziune strategica, pe termen lung cu privire la rolul viitor al Curtii cu scopul de a asigura functionarea durabila a mecanismului Conventiei.

Conferintele care au stabilit prioritatile in procesul de reforma

Conferinta de la Interlaken asupra viitorului Curtii Europene a Drepturilor Omului, 2010[9].

In cadrul declaratiei finale adoptata la 19 februarie 2010 s-a notat cu ingrijorare numarul tot mai mare de cereri individuale. S-a considerat ca aceasta situatie a cauzat prejudicii eficacitatii si credibilitatii Conventiei si mecanismului de control, reprezentand astfel, o amenintare la adresa calitatii si coerentei jurisprudentei si autoritatii Curtii. In cuprinsul declaratiei adoptate s-a subliniat natura subsidiara a mecanismului de control instituit de Conventie si rolul fundamental pe care autoritatile nationale – Guvern, instante, Parlament – trebuie sa il indeplineasca in garantarea si protectia drepturilor omului la nivel national. Conferinta a reiterat obligatia statelor semnatare pentru respectarea principiului subsidiaritatii care implica o responsabilitate partajata intre Statele membre si Curtea europeana a Drepturilor Omului.S-a adoptat un plan de actiune pentru reformarea mecanismului de control efectuat de Curte care cuprinde printre altele:

– necesitatea ca autoritatile nationale sa recunoasca si sa inteleaga standardele Conventiei si sa se asigure ca sunt aplicate;

– sa fie executate toate hotararile Curtii date in contra statului respectiv si sa ia masurile necesare pentru a preveni viitoare violari similare;

– statele trebuie sa tina seama de evolutia jurisprudentei Curtii si sa inteleaga consecintele care deriva din hotararile Curtii care contin o condamnare in contra altui stat, atunci cand ordinea juridica interna poate ridica o problema similara;

– sa fie asigurat oricarei persoane ale carei drepturi au fost incalcate, dreptul la un recurs efectiv in fata instantelor nationale, fie prin introducerea unor cai de recurs specifice, fie prin adaptarea cailor de recurs generale;

Conferinta la nivel inalt de la Izmir, 2011[10].

A consemnat progresul concret inregistrat in urma Conferintei de la Interlaken si s-a subliniat caracterul subsidiar al mecanismului Conventiei care constituie un principiu transversal si fundamental de care, atat Curtea, cat si Statele parti trebuie sa tina seama.Aplicarea Conventiei si jurisprudentei la nivel national insemna printre altele:

– Sa existe cai de recurs interne eficace, (cai de recurs specifice sau cele generale adaptate) si care sa permita instantelor sa se pronunte asupra unei incalcari a Conventiei invocata de cetatenii statului. In cazul in care asemenea remedii interne nu existau, situatia trebuia remediata.

– Planul de invatamant pentru formarea profesionala a judecatorilor, procurorilor, alte categorii de persoane care aplica legea, membrii fortelor de ordine sa contina informatii potrivite si clare asupra jurisprudentei Curtii in domeniile de interes ale acestor profesionisti.

– S-a discutat despre necesitatea de a se reglementa posibilitatea ca instantele supreme din statele semnatare sa poata cere avize consultative Curtii cu privire la interpretarea si aplicarea Conventiei. Scopul era sa fie puse la dispozitia statelor, in special, instantelor, clarificari utile suplimentare si care sa ajute statele sa evite alte incalcari ale Conventiei.

Conferinta privind viitorul Curtii Europene a Drepturilor Omului organizata in 2012 la Brighton[11].

In declaratia finala din aprilie 2012 s-a reafirmat ca Statele semnatare si Curtea au responsabilitati partajate pentru punerea in aplicare efectiva a Conventiei, in virtutea principiului subsidiaritatii. Conventia a fost semnata de state care sunt egale si suverane intre ele si care trebuie sa respecte cetatenilor drepturile si libertatile prevazute in Conventie dar si sa remedieze incalcarile la nivel national, de o maniera efectiva. Curtea actioneaza ca o garantie si protectie acordata atunci cand incalcarile nu si-au obtinut remediul la nivel national. Atunci cand Curtea a constatat o incalcare, statele trebuie sa se conformeze pe deplin. Statele semnatare impart alaturi de Curte responsabilitatea de a asigura viablitatea mecanismului de Control, avand o serie de obligatii:

– Sa infiinteze o institutie nationala independenta privind respectarea drepturilor omului

– Sa ia masuri concrete pentru ca proiectele de lege sa fie conforme cu Conventia

– Sa introduca daca este nevoie cai specifice/generale de recurs intern pentru a se asigura protectia drepturilor garantate

– Sa incurajeze instantele de a aplica principiile pertinente ale Conventiei si Jurisprudentei Curtii

– Instantele nationale/judecatorii sunt incurajati sa tina cont de principiile pertinente ale Conventiei si de jurisprudenta Curtii cand isi conduc sedintele de judecata si atunci cand isi redacteaza hotararile. Totodata, partilor in litigiu trebuie sa li se permita in limitele procedurilor nationale, dar fara obstacole inutile, de a sustine si de a atrage atentia asupra tuturor dispozitiilor pertinente ale Conventiei si asupra jurisprudentei Curtii

– Personalul care lucreaza in sistemul judiciar, personalul din penitenciare, trebuie sa beneficieze de o formare profesionala care sa le permita sa inteleaga si sa aplice obligatiile impuse de Conventie

– Formarea teoretica si practica initiala si continua a judecatorilor, procurorilor si avocatilor este necesar sa contina informatii corecte si complete despre Conventie si jurisprudenta Curtii

– Justitiabilii trebuie aa aiba acces la o informatie clara care sa le permita sa inteleaga limitele protectiei oferite de Curte, respectiv sa inteleaga ca anumite plangeri nu pot trece de examenul de admisibilitatate

– Se mai arata ca statele dispun in ceea ce priveste modul in care aplica si implementeaza Conventia si jurisprudenta Curtii, de o marja de apreciere care este apreciata in functie de circumstantele cauzei si de drepturile invocate. Aceasta semnifica faptul ca sistemul Conventiei are un caracter subsidiar in raport cu garantarea drepturilor omului la nivel national si ca autoritatile nationale sunt in principiu ”mai bine plasate” decat o Curte internationala pentru a evalua nevoile si conditiile de la nivel local. Marja de apreciere are o pozitie de egalitate cu supervizarea ce decurge din sistemul Conventiei. In aceasta privinta rolul Curtii este de a examina daca deciziile luate de autoritatile nationale sunt compatibile cu Conventia avand in vedere marja de apreciere de care dispun statele

– S-a afirmat ca o plangere introdusa in fata Curtii ar trebui considerata drept inadmisibila in sensul art. 35 alin 3 (a), daca reclamantul s-a plans pentru o problema care a fost temeinic examinata de un tribunal intern in raport de drepturile garantate de Conventie si prin aplicarea jurisprudentei Curtii, inclusiv daca este cazul, in raport de marja de apreciere de care dispune statul. Daca insa Curtea apreciaza ca plangerea ridica o problema serioasa de interpretare sau de aplicare a Conventiei, atunci se va pune in miscare mecanismul de control

– Curtea se obliga sa aiba o practica stricta si coerenta cand declara plangerile inadmisibile

– Curtea s-a obligat sa aiba o preocupare speciala pentru ca hotararile sale sa fie clare si coerente, ceea ce ar repezenta un factor de securitate juridica pentru ca acest lucru va permite tribunalelor nationale sa aplice Conventia de o maniera mult mai precisa, iar reclamantii sa evalueze daca plangerea lor este temeinica. Claritatea si coerenta sunt importante atunci cand Curtea trateaza probleme care au o sfera de aplicare generala. Coerenta in aplicare nu presupune ca statele sa aplice o hotarare de o maniera uniforma

– Punerea in aplicare a Conventiei la nivel national va permite Curtii sa joace pe termen lung un rol mai tintit si mai concentrat. Sistemul Conventiei trebuie sa ajute statele sa isi asume responsabilitatea ce le revine de a implementa Conventia in plan national

Conferinta la nivel inalt despre viitorul Curtii, Oslo, aprilie 2014[12].

S-au analizat progresele inregistrate de Curte prin aplicarea Protocolului 14 si s-a facut o analiza a modului in care planul de actiune stabilit la Conferintele anterioare a fost respectat.

Conferinta la nivel inalt ”Implementarea CEDO – Responsabilitatea noastra, a tuturor”, Bruxelles, martie 2015[13].

In declaratia adoptata regasim multe din angajamentele luate la Conferintele anterioare, dar si aspecte noi. S-a propus ca deciziile de inadmisibilitate si deciziile privind masurile provizorii sa fie motivate succint. S-a retinut ca prima responsabilitate de a garanta aplicarea si implementarea efectiva a Conventiei revine autoritatilor nationale. Instantele de judecata sunt primii gardieni ai apararii drepturilor omului, permitand o aplicare deplina, efectiva si directa a Conventiei asa cum este interpretata de Conventie, in ordinea interna, in conformitate cu princicpiul subsidiaritatii.

Statele sunt chemate sa acorde prioritate pentru formarea profesionala initiala si continua a judecatorilor, procurorilor, avocatilor si agentilor publici in sensul cunoasterii jurisprudentei Curtii, pentru aceasta putandu-se apela la resursele puse la dispozitie de Consiliul Europei prin programul HELP.S-a propus de a se crea ”puncte de contact” pentru drepturile omului intre autoritatile executive, judiciara, legislativa si de a crea o retea intre ele prin intermediul reuniunilor, schimburilor de informatii, transmiterea rapoartelor anuale sau tematice sau prin reviste periodice.

Conferinta la nivel inalt – Copenhaga 2018[14]

In declaratia adoptata se retine :

– In tot procesul de reforma expresia « responsabilitate partajata » descrie legatura intre rolul Curtii si al Statelor membre.

– principiul subsidiaritatii si marja de apreciere dau nota speciala a acestei declaratii, insistandu-se asupra importantei lor in aplicarea si implementarea Conventiei. Principiul subsidiaritatii va continua sa se dezvolte si sa evolueze in jurisprudenta Curtii.

– Se arata ca punerea lor in centrul preocuparilor privind aplicarea Conventiei nu inseamna ca s-ar accepta o slabire a protectiei drepturilor omului, ci se urmareste responsabilizarea autoritatilor nationale pentru a garanta protectia drepturilor prevazute in Conventie. Mijlocul cel mai eficace de a rezolva eventualele incalcari este de a actiona la nivel national si de a-i incuraja pe cei care aplica dreptul sa ia initiativa de a apara Conventia.

– Aplicarea si implementarea Conventiei impune angajamentul si interactiunea unor largi categorii de participanti: membrii ai guvernului, functionari, parlamentari, judecatori, procurori, institutiile nationale de drepturile omului, scietatea civila, universitatile si institutiile de formare profesionala precum si reprezentantii profesiilor juridice.

– S-a subliniat necesitatea de a se acorda o prioritate speciala formarii profesionale, in special a judecatorilor, procurorilor a altor agenti ai statului in scopul de a stapani si a dobandi expertiza in ceea ce priveste aplicarea Conventiei.

– Marja de apreciere a statului sta pe o pozitie egala cu supravegherea exercitata prin mecanismul de control al Conventiei.

– Se acorda o importanta speciala dialogului la nivel judiciar si politic pentru a garanta o conlucrare mai stransa intre nivelul national si cel european.

– Reteaua de curti supreme urmeaza a asigura schimbul de informatii asupra jurisprudentei Curtii si este incurajata dezvoltarea sa.

– S-a afirmat ca planul de actiune stabilit la Interlaken si-a atins scopul si ca poate spune ca s-a ajuns la finalul acestor actiuni.

Concluziile ce se desprind din declaratiile finale ale acestor Conferinte

Necesitatea amendarii Conventiei prin protocoale a fost discutata la aceste conferinte la nivel inalt.

Tendintele de schimbare a procedurii de judecata a cererilor adresate Curtii au fost anticipate in cadrul acestor conferinte. Filtrajul si aplicarea riguroasa a art. 47 din Regulament, care au determinat indepartarea pe cale administrativa a cererilor care nu respectau cerintele de forma, au fost consecinta deciziilor luate in aceste conferinte.

Unele schimbari de jurisprudenta pot fi intelese din lectura documentelor adoptate la aceste conferinte.Un exemplu: ”Curtea face eforturi de a oferi o interpretare prudenta si echilibrata a Conventiei”, Conferinta la nivel inalt – Copenhaga 2018

Curtea a schimbat treptat modul in care s-a raportat la autoritatile nationale in special cele judiciare. La inceput, Curtea a sanctionat autoritatile judiciare pentru practici considerate neconforme cu Conventia[15]. Pe masura ce lucrurile s-au schimbat si instantele au preluat in activitatea lor intr-o masura tot mai mare principiile ce se desprindeau din Conventie si din jurisprudenta Curtii, Curtile Supreme din Statele parti au devenit partenerele CtEDO in efortul de implementare a Conventiei. In acest efort a fost adoptat Protocolul nr. 16, iar In 2015 s-a infiintat Reteaua Curtilor Superioare. Presedintele Curtii, afirma anul trecut[16] ”dialogul cu curtile nationale face parte din ADN ul curtii noastre. Reteaua curtilor superioare[17] ilustreaza perfect acest dialog in masura in care aceasta institutie devine o comunitate decisa sa aplice in mod eficace principiul subsidiaritatii al carui obiectiv comun este de a asigura conformitatea deciziilor date in plan intern cu privire la jurisprudenta europeana.

Aceste conferinte au determinat schimbari importante in sistemul de supraveghere a executarii hotararilor date de Curte, in sensul de a garanta eficacitatea si transparenta acestuia.


[1] Nota: In prezentul material s-a folosit abrevierea CtEDO pentru a desemna Curtea Europeana a Drepturilor Omului si CEDO pentru a desemna Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
[2] Denumita simplificat si Conventia, a fost ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 1994, publicata in M. Of. nr. 135/31 05 1994.
[3] https://www.coe.int/en/web/conventions/search-on-treaties/-/conventions/treaty/results/subject/3.
[4] Pana la adoptarea acestui protocol, petentii adresau plangerea Comisiei pentru Drepturile Omului care sesiza Curtea doar daca apreciau plangerea admisibila,; Dupa intrarea in vigoare a acestui protocol, petentii au putut adresa plangerea direct Curtii.
[5] https://www.echr.coe.int/Documents/Protocol_15_FRA.pdf.
[6] Romania a semnat Protocolul nr. 15 la 24 iunie 2013 si l-a ratificat la 28 mai 2015. La data redactarii acestui material toate cele 47 de state au semnat Protocolul si doar Bosnia Hertegovina si Italia nu au ratificat.
[7] https://www.echr.coe.int/Documents/Protocol_16_FRA.pdf.
[8] Prin actul de ratificare sunt indicate instantele abilitate sa ceara avize consultative.
[9] https://www.echr.coe.int/Documents/2010_Interlaken_FinalDeclaration_FRA.pdf.
[10] https://www.echr.coe.int/Documents/2011_Izmir_FinalDeclaration_FRA.pdf.
[11] https://www.echr.coe.int/Documents/2012_Brighton_FinalDeclaration_FRA.pdf.
[12] https://www.echr.coe.int/Documents/Speech_20140407_Spielmann_FRA.pdf.
[13] https://www.echr.coe.int/Documents/Brussels_Declaration_FRA.pdf.
[14] https://www.echr.coe.int/Documents/Copenhagen_Declaration_FRA.pdf.
[15] Beian c Romania, 2007. Divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand competenta in raza lor teritoriala. Cu toate acestea, rolul unei instante supreme este tocmai sa regleze aceste contradictii de jurisprudenta. In cauza se constata ca Inalta Curte de Casatie se afla la originea acestor divergente profunde si persistente in timp. Aceasta practica, ce s-a dezvoltat in cadrul celei mai inalte autoritati judiciare a tarii, este in sine contrara principiului securitatii juridice, care este implicit in ansamblul articolelor din Conventie si care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept. In loc sa-si indeplineasca rolul de a stabili o interpretare de urmat, Inalta Curte de Casatie a devenit ea insasi o sursa de insecuritate juridica, reducand astfel increderea publicului in sistemul judiciar.
[16] https://www.echr.coe.int/Documents/SCN_Message_President_Sicilianos_ENG.PDF.
[17] https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/network&c=fre.


Av. Anca Ghencea

Citeşte mai mult despre , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale