« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

O deposedare (expropriere) cu aparență de legalitate – Partea I
04.02.2021 | Giovani-Horațiu ȘCHIOPU

JURIDICE - In Law We Trust Monitor Dosare
Giovani-Horațiu Șchiopu

Giovani-Horațiu Șchiopu

Cu titlu prealabil fac precizarea că am anonimizat numele autorităților publice și ale instanțelor, precum și ale intimaților-reclamanți, pentru că articolul nu se dorește a fi o polemică sterilă.

În anul 2008, după aproximativ 18 ani de procese, trei cetățeni (frați) au obținut o hotărâre (sentință) judecătorească în materia fondului funciar, nr. 3936/2008, rămasă definitivă (și ușor modificată), prin decizia civilă nr. 777 din 09.112.2009, pronunțată în cauza 01387/192/2006. Potrivit acestei sentințe – titlu executoriu, a fost obligată „ … pârâta Comisia locală de fond funciar O… să pună în posesie reclamanții cu suprafața de 4,41 ha de teren pe vechiul amplasament, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, pe amplasamente similare categoriilor de teren deținute”. În considerentele – evident decizorii – ale acestei sentințe sunt specificate, urmare a raportului de expertiză topometrică efectuat în cauză, care sunt vechile amplasamente la care reclamanții au dreptul.

După încercări nereușite timp de peste 4 ani, de punere în executare amiabilă (timp în care Comisia locală de fond funciar/Primăria O… au emis mai multe adrese, depuse în dosar, prin care sunt recunoscute vechile amplasamente), la sfârșitul anului 2013 reclamanții au inițiat executarea silită. Lovindu-se de refuzul autorității, pentru care art. 622 alin. 4 sau art. 626 C.p.c.[1] nu sunt decât niște ”texte”, reclamanții au obținut obligarea pârâtei CLFF O… și a Prefecturii G… la plata de daune cominatorii de 100 Lei/zi de întârziere. Desigur, la orice act de executare au existat contestații la executare (peste 5 la număr), care au făcut ca nici până azi să nu fie pusă în executare o hotărâre definitivă (irevocabilă) din 2009…

În anul 2015, CLFF O…. a emis totuși reclamanților un Proces-verbal de punere în posesie nr. 305/27.01.2015, prin care aceștia au fost puși în posesie (chiar dacă nu integral) asupra vechilor amplasamente deținute și anterior în posesie (și în prezent, încă…), dar a refuzat emiterea unui titlu de proprietate aferent.

După punerea în executare a penalităților, reclamanții au fost chemați împreună cu executorul judecătoresc la data de 18.01.2017, pentru a se îndeplini executarea silită (fiind respinsă și contestația privind inadmisibilitatea executării silite…). Cu această ocazie, reclamanților li s-a pus în față un (alt) Proces-verbal de punere în posesie, nr. 175/18.01.2017, prin care se specificau alte amplasamente decât cele din titlul executoriu (sentința 3936/2008) și din procesul-verbal nr. 305/2015. Pentru acest motiv, reclamanții au refuzat primirea și semnarea acestui proces-verbal, iar executorul a consemnat (pe formularul de proces-verbal intitulat tipizat ”… de îndeplinire a executării”), refuzul clar al reclamanților, precum și neîndeplinirea executării silite. Conținutul acestui act – Proces-verbal de îndeplinire a executării din 18.01.2017 este limpede în ce privește refuzul acceptării altor amplasamente decât cele din titlul executoriu.

Cu toate acestea, pentru a mima executarea, în vederea scutirii de penalități, cele două autorități publice implicate au emis la data de 23.02.2017, Titlul de proprietate nr. 115069/23.02.2017, în care sunt înscrise amplasamentele din Pv. nr. 175/2017, adică altele decât ”vechile amplasamente”, respectiv decât cele stabilite prin titlul executoriu. Mai clar spus, prin Titlul de proprietate nr. 115069/2017, prin care trebuia executată Sentința definitivă 3936/2008, reclamanții au fost în realitate deposedați de vechile amplasamente, recunoscute de CLFF și acceptate de reclamanți prin Procesul-verbal nr. 305/27.01.2015 și stăpânite în fapt de aceștia din moși-strămoși…!

Reclamanții au introdus acțiune pentru constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 115069/2017, invocând în esență: (i) încălcarea principiului fundamental al legislației funciare privind retrocedarea pe vechile amplasamente, dovedite prin considerentele titlului executoriu – sentința 3936/2008 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 305/2015; (ii) inexistența documentației prealabile specifice, prevăzută expres și imperativ de Legea nr. 18/1991 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 (anexe validate, planuri parcelare etc.) și (iii) indicând expres unele prevederi legale de ordine publică a căror nerespectare e sancționată cu nulitatea, precum și, ulterior, (iv) înscrierea în acest titlu a unei persoane fictive (M.C.), care nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat sentința 3936/2008 – titlul executoriu, fapt care face inutilizabil acel titlu.

Între timp, în mai multe procese de contestație la executarea penalităților, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că: „…  nu se poate considera ca fiind executată obligația prevăzută în titlul executoriu deoarece la data de 18.01.2017, părțile au încheiat procesul-verbal privind refuzul acceptării amplasamentului propus de autoritatea publică debitoare, titlul de proprietate fiind emis la 23.02.2017.”, precum și că:  ”(…) nu poate fi justificată temeinic întârzierea de executare a obligației, menționate în titlul executoriu ce datează din anul 2008, prin urmare timp de 9 ani de la emiterea titlului executoriu…”.

Prin Sentința nr. 141/06.02.2020, pronunțată pe fondul cauzei nr. 1075/192/2017 (devenită în apel nr.722/122/2020), a fost admisă acțiunea reclamanților și constatată nulitatea Titlului de proprietate nr. 115069/23.02.2017, principalele considerente vizând: (i) puterea de lucru judecat a două hotărâri judecătorești definitive[2], analizate coroborat cu Procesul-verbal din 18.01.2017 întocmit de executorul judecătoresc din cadrul SCPEJ M.,G.,(…) și cu Procesul-verbal nr. 305/27.01.2015 de punere în posesie asupra vechilor amplasamente; (ii) Astfel, având în vedere că a fost emis titlul de proprietate în dezacord cu sentința civilă nr. 3936/12.11.2008, pronunțată de Judecătoria B… V…, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 777/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul G…, instanța va admite acțiunea și va constata nulitatea absolută a titlului de proprietate 115069/23.02.2017 emis de către Comisia județeană G….”. Din aceste considerente este important de reținut deci dezacordul cu privire la vechile amplasamente dintre titlul executoriu și titlul de proprietate emis pentru punerea în executare, dezacord care încalcă principiul de drept funciar (de ordine publică) al re(con)stituirii pe vechile amplasamente dacă acest fapt este posibil.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel cele două instituții publice, care au susținut în esență că hotărârea de fond este nemotivată, că motivarea pe baza puterii lucrului judecat extras dintr-o hotărâre pronunțată într-o contestație la executare între aceleași părți nu poate constitui motiv de admitere a acțiunii și că Titlul de proprietate a fost legal emis și nu există motive de nulitate a acestuia, că nu există neconcordanță între Titlul de proprietate 115069/2017 și Sentința 3936/2008, întrucât nu există obligația de restituire pe vechile amplasamente decât dacă aceasta este posibilă, fără a indica însă în ce constă imposibilitatea, de vreme ce exista atât Procesul-verbal de punere în posesie nr. 305/27.01.2015, cât și amplasamentele fizice în sine. Între altele, Comisia locală de fond funciar a mai susținut că nu era atribuția și competența ei să emită un titlu de proprietate, iar Comisia județeană a susținut că este culpa comisiei locale pentru neîntocmirea documentației cerute de Legea nr. 18/1991, care stă la baza emiterii unui titlu de proprietate și că nu putea emite un titlu de proprietate fără această documentație. Altfel spus, fiecare comisie a invocat culpa celeilalte.

Reclamanții au formulat apel incident, prin care au solicitat în esență completarea considerentelor privind nulitatea absolută a titlului executor cu motivele și dispozițiile legale invocate expres de ei.

Prin Decizia 1101/02.12.2020, care reprezintă doar vârful icebergului de nelegalități comise în dauna celor trei cetățeni, de peste 20 de ani, tribunalul a decis: ” Tip solutie: Schimbat total. Solutia pe scurt: Admite apelurile formulate de apelantele pârâte Comisia Loocală de fond funciar O… şi Comisia Judeţeană de fond funciar G…. Schimba în tot sentința apelată, în sensul că, pe fond, respinge cererea de chemare în judecată. Obligă intimaţii reclamanţi la plata către apelanta Comisia Locală de fond funciar O… a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat redus. Definitivă. Document: Hotarâre 1101/2020 02.12.2020.

Nu am mai așteptat motivarea acestei decizii pentru prezentul articol, întrucât apreciem că nu pot exista considerente pertinente care să justifice dispozitivul. Vom prezenta în partea a II-a a acestui serial considerentele deciziei, după ce o vor primi părțile.

Îndrăznim, pe baza dispozitivului publicat pe portalul just.ro (dar cunoscând dosarul și evoluția cazului), să apreciem indiferent de motivele sale, care nu se vor putea referi la aspecte sau excepții neinvocate și nediscutate în proces, că prin această decizie, prin admiterea apelurilor CLFF O… și CJFF G…. și respingerea cererii de declarare a nulității Titlului de proprietate nr. 115069/ 23.02.2017, instanța de apel a validat implicit alte amplasamente, ”noi”, prevăzute în titlul de proprietate, dar neprevăzute în titlul executoriu..., deposedând în acest fel reclamanții de vechile amplasamente!

De reținut este că nu ne aflăm într-un proces de reconstituire a dreptului de proprietate/retrocedare, respectiv plângere împotriva actelor comisiei locale/județene de fond funciar, această fază procesuală fiind parcursă în cauza în care s-a pronunțat titlul executoriu…, ci într-o acțiune civilă de constatare a nulității actului juridic prin care s-a pus (nelegal) în executare o hotărâre definitivă, dar prin care se pretinde îndeplinirea executării.

De aceea, prin această ”procedură” de judecată (decizia 1101/02.12.2020) se comite un dublu abuz, inexplicabil legal, faptic și moral:

(i) se încalcă flagrant autoritatea de lucru judecat titlului executoriu – sentința civilă nr. 3936/2008, (irevocabilă prin decizia civilă nr. 777/09.12.2009), aspect de ordine publică, prin schimbarea implicită a considerentelor acesteia cu privire la amplasamentele vechi. Validând atribuirea către reclamanți a altor amplasamente, neprevăzute în sentința ce trebuia executată, este modificat însuși titlul executoriu (hotărâre judecătorească), fiind modificate implicit considerentele acesteia, respectiv cele care stabilesc amplasamentele la care suntem îndreptățiți, în baza expertizei topometrice administrată în acea cauză;

(ii) cel mai grav este că reclamanții sunt deposedați (expropriați) implicit de vechile amplasamente pe care le dețin în fapt, pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin sentința nr. 3936/2008 și pentru care le-a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 305/27.01.2015 (!).

Desigur, obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată a venit ca un corolar natural, parafrazând un vechi proverb românesc: ”și (de)posedați și cu banii luați…”, iar faptul că asupra apelului incident instanța nu s-a mai obosit să se pronunțe în dispozitiv, e doar o chestiune incidentală minoră.

În dosarul cauzei au fost administrate nenumărate probe din care rezultă fără putință de tăgadă atât îndreptățirea reclamanților la acele vechi amplasamente, cât și recunoașterea indubitabilă a intimatei CLFF cu privire la existența și posibilitatea retrocedării pentru aceste amplasamente, dar și la inexistența planurilor parcelare, planuri care nu există nici pentru terenul impus prin Titlul de proprietate…. Ori, în contradicție flagrantă cu probele administrate în cauză, Tribunalul G…, prin decizia 1101/02.12.2020, a schimbat implicit, dar cu caracter de hotărâre definitivă, considerentele hotărârii – titlu executoriu, ignorând cu bună știință situația de fapt și de drept expusă pe larg în dosar și în sentința de fond.

În concluzie, se pun câteva întrebări al căror răspuns implică nu doar soluții juridice discutabile, ci și viața unor oameni: Care este totuși procedura prin care se pune în executare o hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate și cum s-ar putea face aceasta într-un termen rezonabil, prin prisma art. 622 (4) și art. 626 Cod procedură civilă? Contestarea oricărui act de executare de către o autoritate publică obligată prin hotărâre definitivă, mai are caracter de legalitate și după 3 sau mai mulți ani de la punerea în executare silită sau maschează în sine refuzul executării unei hotărâri judecătorești definitive? Despre aceste aspecte vom vorbi în partea a II-a, după primirea motivării deciziei analizate.

La final, indiferent de considerentele pe care le vom citi la primirea decizie redactate (care nu pot justifica legal deposedarea reclamanților de vechile amplasamente…!), rămâne doar gustul amar al căutării dreptății în afara granițelor justiției naționale…, pentru o hotărâre definitivă, dar nepusă în executare de peste 10 ani (!) și după mai mult de 25 de ani de procese, despre care s-ar putea face un film interesant… Sau poate, cine știe, asemenea decizii nu vor rămâne definitiv neobservate de forurile abilitate să verifice modul de administrare a justiției naționale. E trist însă că prin astfel de ”excepții” regretabile este pătată imaginea justiției din România, deși am convingerea că majoritatea magistraților e formată din Oameni integri, bine pregătiți și bine intenționați…


[1] Art. 622: Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu
(4) Executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod. (subl. ns)
Art. 626: Rolul statului în executarea silită
Statul este obligat să asigure, prin agenţii săi, executarea în mod prompt şi efectiv a hotărârilor judecătorești şi a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vătămaţi au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.
[2] Deciziile civile nr. 995/03.10.2017, în cauza nr. 369/192/2017 și titlul executoriu, sentința civilă nr. 3936/2008, citată mai sus.


Av. Giovani-Horațiu Șchiopu, ȘCHIOPU ȘI ASOCIAȚII

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.