Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Drept penal, Procedură penală, RNSJ, SELECTED, Studii

Vademecum privind investigarea manifestărilor ilicite la adresa și contra securității naționale (II)

24 noiembrie 2023 | Doru Ioan CRISTESCU
Doru Ioan Cristescu

Doru Ioan Cristescu

« Vademecum (I)

CAPITOLUL V. PROCESUL INVESTIGATIV INFORMATIV OPERATIV ȘI PROCESUL PENAL

[21] Precizări introductive

21.1. Sesizarea organelor de urmărire penală, în materia infracţiunilor contra securității naționale și de terorism, poate coincide, în multe situaţii, cu finalizarea activităţii derulată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii penale în domeniul securităţii naţionale, care au încunoștințat organele de urmărire penală, fie în condiţiile dispoziţiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., fie conform prevederilor art. 288 alin. 1 din c. p. p., fie în condiţiile constatării infracţiunii flagrante, potrivit dispoziţiilor art. 293 din c. p. p..

21.2. Administrarea probatoriului[1], în cauzele penale având ca obiect infracţiuni contra securităţii naţionale (încriminate în art. 394 – 412 din Codul Penal) sau acte de terorism (încriminate de art. 32 – 38 din Legea nr. 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului), dintre care unele se comit în modalităţi faptice concrete oculte, obsconse greu decelabile, iar, uneori, aproape în exclusivitate, prin intermediul comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare, este de cele mai multe ori extrem de anevoioasă, iar posibilităţile de dovedire a activităţii lor ilicite de natură penală se reduc, în mod predilect, la utilizarea metodelor speciale de supraveghere sau cercetare (art. 138 – 154 din Codul de Procedură Penală), anticipate, în majoritatea situaţiilor, de folosirea – anterior pornirii procesului penal – a mijloacelor şi metodelor specifice şi a procedeelor investigative specifice aflate în panoplia organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, potrivit prevederilor Legii nr. 51/1991, Legii nr. 14/1992 ş.a..

21.3. Tragerea la răspundere penală şi aplicarea sancţiunii persoanelor cercetate şi deduse judecăţii, conturate pe fondul operaţiunii de confruntare a faptei şi vinovăţiei concrete cu normele de încriminare, reprezintă sarcina principală ce incumbă judecătorului cauzei, care pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, trebuie să constate – aşa cum a fost menţionat într–o lucrare de specialitate[2] – „dacă fapta cu care a fost sesizat există efectiv şi să extragă din multitudinea de elemente concrete care i se înfăţişează trăsăturile specifice, caracteristice care au o relevanţă în raport de cerinţele unui model legal de încriminare”, având de parcurs, cel puţin, următoarele etape:

Arbitraj comercial

JURIDICE by Night

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

– „să identifice şi să descifreze corect modelul legal operant,

– să cunoască bine faptele, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent,

– să cunoască bine dreptul substanţial penal, în ansamblul său” (Idem).

Toate aspectele învederate supra – în ansamblul lor sau luate în considerare în mod izolat – constituie argumente pertinente care impun ca necesare explicații detaliate privind parcursul instrumentării unei cauze penale având ca obiect infracțiunile în discuție și mecanismele care pot și trebuie să conducă la descifrarea activităților ilicite deduse investigării.

21.4. Activitatea de descoperire şi urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism constituie un proces investigativ.

21.5. Descoperirea şi urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism reprezintă rodul unui complex de activităţi care se derulează de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale (culegerea de informaţii generale şi/sau cele destinate unui caz individual dedus instrumentării), ce anticipează activitatea probatorie derulată de organele judiciare, atunci când acestea sunt sesizate în legătură cu comiterea unei/unor astfel de infracţiuni şi este caracterizat cel mai bine, în aprecierea noastră, prin termenul de „investigare[3], întrucât surprinde complet amplitudinea demersurilor întreprinse, iar pe de altă parte este tot mai des utilizat în doctrina şi practica judiciară şi criminalistică.

21.6. Investigarea (investigaţia)i activitatea de a investiga – în general sau într–un caz concret – nu este o acţiune ori o activitate singulară, izolată, haotică, statică, caracterizată prin imobilism, ci, dimpotrivă, coordonată, concertată, dinamică, evolutivă, progresivă, succesivă, uneori de largă amplitudine, elemente ce caracterizează o succesiune de stări, etape, stadii, specifică unui proces.

Caracteristicile esenţiale ale complexului de activităţi menţionate, derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, fac ca acesta să fie definit complet prin expresia proces investigativ.

Particularităţilor manifestărilor de ameninţare la adresa securităţii naţionale, precum şi a infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale, iar procesul investigativ derulat are specificitatea determinată de parcursul acestuia:

– fie pentru descoperirea infracţiunilor în discuţie, ceea ce se înscrie în activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale, şi atunci are un caracter extraprocesual penal,

– fie, în situaţia în care este destinat strângerii probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, identificarea persoanelor care au săvârşit astfel de infracţiuni şi stabilirii răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, când are un caracter procesual penal, înscriindu-se în activitatea de urmărire penală, care este una din fazele procesului penal.

21.7. Componentele procesului  investigativ având ca obiect amenințările la adresa securității naționale și infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism, în ansamblul său:

21.7.1. Procesul investigativ informativ – operativ (caracter secret) este compus din:

a) activităţi informative constând în culegerea de informaţii generale despre riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale (de regulă, stări, situaţii, împrejurări);

Culegerea de informaţii generale pentru realizarea securităţii naţionale, ca şi componentă a modalităților metodice şi sistematice de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective, ca orice activitate investigativă, devine posibilă prin utilizarea unui instrumentar de cercetare şi studierea minuţioasă, efectuată sistematic, prin mijloace, metode și procedee, puse la îndemână de legislaţia incidentă, se particularizează ca fiind:

– informative (deoarece au rolul de a informa, care serveşte ca informaţie);

– operative (întrucât sunt caracterizate prin lucrări rapide, expeditive, active; au efecte rapide, eficace, eficiente);

– specifice (prin domeniul în care se obiectivează);

– secrete (se desfăşoară ocult, întreaga activitate de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter secret de stat);

– speciale (întrucât au un caracter subsidiar, de excepţie, deoarece sunt utilizate numai atunci când informaţiile de interes nu se pot obţine prin alte mijloace sau metode, aflate la îndemâna oricui, cum ar fi, de pildă, exploatarea surselor deschise).

b) activităţile investigative specifice unui /unor caz /uri concret/e constând în identificarea dintre riscurile şi vulnerabilităţile existente, pe acelea care reprezintă ameninţări la adresa securităţii naţionale (fapte concrete, posibile sau actuale, precum şi persoanele care au comis sau sunt pe cale de a săvârşi faptele respective ori au ori au avut o contribuţie intelectuală sau materială la materializarea acestora, care au creat condiţiile favorabile obiectivării lor în realitatea înconjurătoare) şi documentării acestora, prin date, indicii, informaţii, exprimate în înscrisuri și dovezi.

Activităţile investigative cuprind şi acţiunea de descoperire a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism şi a participanţilor la săvârşirea acestora şi au o finalitate proprie.

Comparativ cu situaţia anterioară anului 1990, când fostele organe de Securitate îşi desfăşurau activitatea în baza Instrucţiunilor nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ operative a organelor de Securitate, formele activităţii informativ operative (ce consta într-un proces continuu şi complex de căutare, verificare şi valorificare preventive a informaţiilor) se realizau prin mijloace şi metode specific muncii de Securitate, prin supraveghere informativă (activitate organizată şi continua de căutare a informaţiilor de primă sesizare despre iniţierea sau punerea la cale a unor acţiuni duşmănoase ori cu privire la fapte şi împrejurări care pot favoriza comiterea de infracţiuni sau fapte antisociale de competenţa organelor de Securitate), prin verificarea informativă (activitatea prin care se continua clarificarea informaţiilor de primă sesizare, ce nu s-au putut soluţiona în termenul de 30 de zile) şi prin urmărirea informativă (activitate de verificare complexă a informaţiilor privitoare la pregătirea ori săvârşirea de infracţiuni de competenţa organelor de Securitate, în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării faptelor infracţionale)[4].

21.7.2. Procesul investigativ penal sau urmărirea penală, ca parte componentă a procesului penal vizează, în esenţă, probarea (demonstrarea) judiciară a existenţeii comiterii infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, precum şi stabilirea participanţilor la săvârşirea acestora, în vederea tragerii lor la răspundere penală, cu mijloacele, metodele, procedeele și tehnicile puse la dispoziție de prevederile procedural și procesual penale.

21.8. Interferenţa între procesul investigativ informativ – operativ şi procesul judiciar este marcată de modalităţile în care se produce finalitatea procesului investigativ operativ şi este receptată de organele judiciare se înfățișează după cum urmează:

21.8.1. cu procesul judiciar administrativ, ce are ca obiect judecarea cererilor de expulzare şi a nepermiterii accesului pe teritoriul României sau interzicerea ori întreruperea şederii pe teritoriul României, aflat în competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, potrivit unei proceduri specifice.

21.8.2. cu procesul judiciar penal (adică procesul investigativ penal sau urmărirea penală)

a) atunci când procesul investigativ informativ – operativ se finalizează prin constatarea săvârşirii unei/unor infracţiuni contra securităţii naţionale şi de terorism, urmată de sesizarea organelor de urmărire penală, printr-un act de sesizare. Constatarea de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale a unei/ unor infracţiuni contra securităţii naţionale sau de terorism se materializează într–un act de constatare, ce este remis de îndată organelor de urmărire penală, în condiţiile prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., ceea ce are semnificaţia de declanşare a procesului penal având ca obiect infracţiunile sesizate;

b) cu ocazia constatării spontane sau organizată în flagrant a unei/unor infracţiuni contra securităţii naţionale ori de terorism, în condiţiile prevederilor art. 293 din c. p. p.;

c) în cazul stabilirii existenţei unor alte infracţiuni decât cele contra securităţii naţionale sau acte de terorism, când datele, informaţiile, indiciile, obţinute din derularea activităţii de informaţii destinate realizării securităţii naţionale, se trimit organelor de urmărire penală:

c1 ) fie printr-un act denumit comunicare, ce are un caracter secret, în condiţiile prevederilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991 şi urmează a fi valorificat de respectivele organe, printr-o autosesizare, constituind suportul informativ al sesizării din oficiu de către organele judiciare, ceea ce are semnificaţia de declanşare a unui proces penal,

c2 ) fie potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 combinat cu art. 61 din c. p. p.

21.9. Scurte concluzii

Instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra securităţii naţionale şi acte de terorism incorporează:

21.9.1. procesul investigativ informativ – operativ („activităţile specifice”), ce se derulează în exclusivitate de organele de informaţii și se desfăşoară, în faza anterioară începerii urmăririi penale (extraprocesual penal) putând constitui temei pentru dispunerea începerii urmăririi penale;

21.9.2. procesul investigativ penal, realizata de organele judiciare şi/sau cu sprijinul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, și se desfășoară în faza de urmărire penală (procesul penal).

Fiecărei categorii de investigaţie – atât cea informativ – operativă, cât și cea penală – îi sunt proprii şi caracteristice acele mijloace, metode şi procedee ce sunt apte şi adecvate pentru cunoaşterea, prevenirea, contracararea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, descoperirea infracţiunilor, identificarea infractorilor, stabilirea şi demonstrarea vinovăţiei acestora şi care sunt utilizate corespunzător acelora folosite de către făptuitori la săvârşirea infracţiunilor contra securităţii naţionale.

Particularităţilor manifestărilor de ameninţare la adresa securităţii naţionale, precum şi a infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale.

21.10. Definiții și trăsături caracteristice proprii şi elemente componente, prin care se diferenţiază procesul investigativ informativ – operativ de procesul investigativ penal sau urmărirea penală

[37] Particularitățile procesului investigativ informativ operativ în cazul amenințărilor la adresa securității naționale

[22] Elementele principale ale procesului investigativ informativ operativ

     
1. Procesul investigativ informativ operativ este o activitate de natură administrativă care se desfăşoară în exclusivitate de către organelor de stat răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale

 

2. Elementele principale ale procesului investigativ informativ operativ în cazul ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi pentru descoperirea infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism constau în următoarele:

 

 
a) Cadrul de reglementare este configurat de Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, ale cărei prevederi se complinesc cu prevederile legilor organice de organizare şi funcţionare a serviciilor de informaţii, ale normelor interne, regulamentelor şi ordinelor interne, proprii fiecărui serviciu de informaţii.

 

b) Natura juridică a procesului investigativ informativ operativ are natură juridică administrativă, normele care reglementează această activitate, organele care o desfăşoară fiind configurate de raporturi de drept administrativ, ceea ce rezultă din prevederile legale care le reglemenează, cadrul instituţional şi organizatoric, precum şi poziţionarea organelor care le execută în sistemul organelor statului, precum şi din modalităţile legale de finalizare a activităţilor proprii.

 

c) Scopul procesului investigativ informativ operativ constă în identificarea ameninţărilor concrete riscurile şi vulnerabilităţile posibile şi reale existente la adresa securităţii naţionale
d) Trăsăturile caracteristice ale procesului investigativ informativ operativ constau în complexitatea activităţilor, caracterul eminamente secret al tuturor activităţilor desfăşurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, activităţile sunt coordonate, dinamice, progresive şi succesive, caracterizate prin mobilitate şi supleţe

 

e) Funcţiunea şi finalitatea procesului investigativ informativ operativ constă în identificarea dintre riscurile şi vulnerabilităţile posibile şi virtuale la adresa securităţii naţionale a faptelor concrete şi reale enumerate ca ameninţări la adresa securităţii naţionale în art. 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991

 

f)   Obiectul material al procesului investigativ informativ operativ este constituit de faptele ce constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin a căror comitere făptuitorii au dat naştere unui conflict de drept şi deci unui raport juridic de drept administrativ

 

g) Obiectul juridic al procesului investigativ informativ operativ îl constituie raportul juridic ce s a format consecutiv naşterii conflictului de drept creat prin comiterea faptelor definite ca ameninţări la adresa securităţii naţionale

 

h) Obiectul procesului investigativ informativ operativ prezintă importanţă sub aspectul determinării competenţei, al regulilor referitoare la derularea sa, la regimul juridic al folosirii mijloacelor, metodelor şi procedeelor investigative informativ operative şi procedurile de utilizare a acestora puse la dispoziţie şi consacrate de legi, alte norme, regulamente şi ordine interne, pentru desfăşurarea activităţii de culegere de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale de către subiecţii oficiali;

 

i) Subiecţii procesului investigativ informativ operativ sunt subiecţii oficiali (organele de informaţii şi funcţionarii publici cu statut special – militari ori civili – angajaţi ai organelor respective şi angrenaţi în activitatea informaţii, cu regimul juridic conferit de legile de organizare şi funcţionare proprii serviciului de informaţii din care fac parte),

subiecţii ocazionali, (în general sursele umane secrete, persoanele fizice aflate în raporturi de colaborare/conlucrare cu subiecţii oficiali, cu statut de colaboratori, informatori ori specialişti consultaţi de subiecţii oficiali),

şi subiecţii activi, adică persoanele care sunt autorii sau participanţii la comiterea faptelor ce constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, faţă de care se desfăşoară procesul investigativ informativ operativ;

 

j)   Locul de desfăşurare al  procesului investigativ informativ operativ se derulează în exclusivitate pe teritoriul României

 

k) Procesul investigativ informativ operativ este anticipat de etapa culegerii de informaţii generale, în legătură cu riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale, pentru a stabili dacă există sau nu ameninţări la adresa securităţii naţionale (în această etapă activitatea vizează prin excelenţă stări, situaţii, împrejurări, deci existenţa sau nu a unor fapte), fiind cu predilecţie o activitate informativ operativă, iar, în consecutivitatea acesteia, se succede etapa culegerii de informaţii specifice, în legătură cu existenţa unei/unor ameninţări la adresa securităţii naţionale, identificate dintre riscurile şi vulnerabilităţile privind securitatea naţională [în această etapă activitatea vizează fapte concrete şi persoana/ele care au /le-au comis sau sunt pe cale (în curs de desfăşurare) să le săvârşească], devenind un proces investigativ informativi operativ.

 

l) Fazele procesului investigativ informativ operativ sunt următoarele:

 

§ planificarea culegerii de informaţii dintr-un anumit domeniu sau vizând o anume ţintă (obiectiv) ori pe o temă dată;

§ acţiunea de a căuta în obiective, locurii medii care prezintă interesul operativ pentru organele de informaţii, adică acelea unde sunt susceptibile de tentat sau produs riscuri şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale

§ acţiunea de a aduna informaţii, prin exploatarea surselor deschise şi umane ori utilizarea mijloacelor tehnice;

§ verificarea informaţiilor adunate, ceea ce presupune activităţile de a) evaluare, b) analiză, c) sinteză şi interpretare;

§ exploatarea / valorificarea informaţiilor

§ finalizarea procesului investigativ informativ operativ

 

m) Aria structurală a procesului investigativ informativ operativ este cuprinsă între momentul iniţial al declanşării investigaţiei informativ operative, care succede finalizării culegerii de informaţii generale (activitatea informativ operativă) şi momentul final al investigaţiei informativ operative, care se obiectivează, fie prin închiderea investigaţiei, fie prin solicitarea unor interdicţii legale faţă de cetăţenii străini autori ai unor manifestări care se circumscriu ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, fie prin constatarea unei infracţiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism şi sesizarea organelor de urmărire penală, conform prevederilor art. 61 din c. p. p., fie prin comunicarea cu caracter secret remisă organelor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991, fie prin surprinderea în flagrant sau organizarea, împreună şi alături de organele de urmărire penală, a surprinderii în flagrant, conform art. 293 din c. p. p.

 

n) Materialul procesului investigativ informativ operativ are caracter secret şi este configurat de complexul de scripte, materiale multimedia în care se materializează activităţile desfăşurate şi prin care se constată mersul şi rezultatele desfăşurării acţiunilor investigative informativ operative, ca urmare a ordinelor şi acţiunilor dispuse de subiecţii oficiali ai procesului;

 

Tabelul 15

22.1. Obiectul material al procesului investigativ informativ operativ îl constituie faptele denominate drept amenințări la adresa securității naționale, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 51/1991. (a se vedea Partea I, paragr. [12] – [14]).

22.2. Obiectul procesului investigativ informativ operativ constă în utilizarea metodelor și mijloacelor specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în activitatea denumită generic activitate informativ – operativă, precum și a procedeelor investigative informativ operative speciale, în activitatea denumită generic proces investigativ informativ operativ, potrivit prevederilor legale și a normelor interne organizatorice şi funcţionale ale respectivelor organe (care au un caracter secret).

Temeiul legal pentru utilizarea: Cadrul general Cadrul particular
A. metodelor și mijloacelor specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, denumită generic activitate informativ – operativă prevederile art. 13 din Legea nr. 51/1991 · pentru organele S.R.I. = art. 9 alin. 1 și 28 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I.;

· pentru organele S.P.P. = art. 14 alin. 1 lit. b și d, din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S. P. P.

 

B. procedeelor investigative informativ operative speciale specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, denumită generic investigație informativ – operativă (proces investigativ informativ operativ) art. 14 alin. 2 și urm. din Legea nr. 51/1991.

 

· pentru organele S.R.I. = art. 10 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I;

· pentru organele S.P.P. = art. 14 alin. 1 lit. e din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S. P. P.;

· pentru organele S.I.E. = art. 10 din Legea nr. 1/1998;

· pentru organele Direcției Generale de Informații a Apărării = art. 13 din Legea nr. 346/2006.

 

Tabelul 16

22.2.1. Mijloacele investigative[5] și metodele specifice[6] organelor răspunzătoare de aplicarea legilor în domeniul securităţii naţionale sunt reglementate și în normele interne organizatorice şi funcţionale ale respectivelor organe.

O altă menţiune se referă la metodologia utilizării lor, care este stabilită prin normele interne, cu caracter secret, ale organului răspunzător cu aplicarea legii penale care le foloseşte.

Activităţile în discuţie poartă denumirea generică de „metode sau mijloace informativ operative specifice” şi, prin modul lor de desfăşurare şi reglementare, au un caracter secret[7], nefiind în nici un caz destinate publicităţii, scopul lor fiind de culegere generală de informaţii privind riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale.

22.2.2. Importanţa activităţilor specifice constă în aceea că dezvăluie organelor care le desfăşoară informaţii brute, de „primă mână” în legătură cu întreaga gamă de probleme pe care o reprezintă securitatea naţională din toate domeniile: politic, economic, social, ecologic, militar[8], creând posibilitatea intervenţiei rapide pentru înlăturarea operativă a oricăror manifestări ilicite, pentru zăgăzuirea manifestărilor ilicite, pentru cunoaşterea stării de spirit a cetăţenilor, pentru acţiuni preventive, pentru punctarea persoanelor sau grupurilor de persoane virtual sau potenţial pretabile la acţiuni împotriva securităţii naţionale.

Funcţie de modul de penetrare informativă în obiectivele, locurile şi mediile pretabile sau pe lângă persoanele care prezintă potenţial risc şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale[9], de cantitatea şi calitatea a informaţiilor obţinute prin aceste mijloace specifice organele de informaţii îşi pot adopta strategiile necesare, pertinente şi utile, direcţiile de acţiune pentru asigurarea realizării securităţii naţionale.

Categorii de informaţii care se pot obţine urmare a derulării „activităţilor specifice” sunt de la cele mai puţin semnificative până la informaţii de „gradul zero” care nu mai necesită nici un fel de verificare, analizare, prelucrare întrucât au un conţinut bogat, suficient calitativ şi cantitativ pentru a fi exploatate din punct de vedere al muncii de informaţii, dobândind în acest fel finalitate.

În general, informaţiile obţinute suferă un proces de verificare, pe mai multe paliere şi prin diferite căi, apoi de prelucrare şi coroborare cu alte date existente în baza de date a organului de informaţii, cu informaţii din locurile, mediile pretabile sau de la persoanele aflate în proximitatea celora din care provin, cu informaţiile obţinute pe alte canale, pentru ca, în final, ca într-un joc de puzzle, să se poată închega un tablou, un ansamblu, care să ecraneze situaţia operativă reală.

Obligativitatea utilizării mijloacelor, și metodelor informativ operative, precum și a procedeelor investigative informativ operative

În cazul amenințărilor la adresa securității naționale, așa cum sunt acestea enumerate în art. 3 din Legea nr. 51/1991 și a cauzelor penale având ca obiect infracțiuni contra securității naționale, prevăzute în Codul penal și în legi speciale, precum și actele de terorism, respectiv acele categorii de infracțiuni pentru constatarea cărora S.R.I. și S.P.P. au competență materială și funcțională ofițeri anume desemnați lucrătorii S.R.I. și din S.P.P. pot și trebuie să utilizeze mijloacele, și metodele informativ operativ, precum și procedeele investigative informativ operative[10].

[23] Enumerarea mijloacelor și metodelor informativ operative și a procedeelor investigative informativ operative[11]

    Mijloacele și metodele informativ operative: Procedeele investigative informativ operative:
  Activitățile propriu zise a) solicitarea şi să obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv să solicite de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;

 

 a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă;

 

    b) consultarea de specialişti ori experţi;

 

b) căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect;

 

    c) primirea de sesizări sau note de relaţii;

 

c) ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee;

 

    d) fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori efectuarea de constatări personale cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional;

 

d) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private;

 

    e) solicitarea și obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii;

 

 

e) localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;

 

       f) interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee;

 

      g) obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiţiile legii
  Baza legală (art. 13 lit. a – e din Legea nr. 51/19910) (art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991)
  Caracteristica esențială constă în împrejurarea că nu necesită autorizări pentru utilizarea lor din partea organelor judiciare – magistrați procurori sau judecători -, ci sunt supuse reglementărilor și normativelor, ordinelor interne ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, iar punerea lor în executare și folosirea lor este controlată în exclusivitate doar de către compartimentele și persoanele desemnate și șefii ierarhici din cadrul acestor organe.

 

constă în împrejurarea că necesită autorizări pentru utilizarea lor din partea magistratului anume desemnat din cadrul I.C.C.J., prin intermediul procurorului general al P.I.C.C.J. sau înlocuitorul de drept al acestuia, propunerea utilizării lor formulată de solicitanți fiind supusă unui dublu control de legalitate și temeinicie: la nivelul magistraților procurori competenți și la nivelul magistraților judecători competenți (cel din urmă reprezintă și un control jurisdicțional).

 

  CONDIȚIILE GENERALE CUMULATIVE de îndeplinit pentru a putea fi utilizate metodele, mijloacele specifice și procedeele investigative speciale a) să existe indicii, date ori informații despre existența situațiilor privind  ameninţările la adresa securităţii naţionale, prevăzute la <LLNK 11991 51 10 202 3 28>art. 3 din Legea nr. 51/1991,

b) prevederile art. 3 referitoare la conținutul amenințărilor la adresa securității naționale să nu fie interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constituţie sau legi (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 51/1991),

c) nicio persoana nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domeniul sau proprietăţile sale ori în corespondență sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvîrşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa securităţii naţionale (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 51/1991),

d) recurgerea la utilizarea acestor metode și mijloace se impune doar în situația în care au fost epuizate căile, metodele și mijloacele a căror utilizare nu necesită imixtionarea ori intruziunea vieții private, cum ar fi, de exemplu, exploatarea surselor deschise

e) activitatea să se realizeze în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte (art. 5 din Legea nr. 51/1991),

f) mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare securităţii naţionale nu trebuie să lezeze, în niciun fel, drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa particulară, onoarea sau reputaţia lor ori să îi supună la îngrădiri ilegale,

g) respectarea regulilor de tactică criminalistică cu prilejul utilizării acestor metode, mijloace și procedee.

 

 

a) să existe indicii, date ori informații despre existența situațiilor privind  ameninţările la adresa securităţii naţionale, prevăzute la <LLNK 11991    51 10 202   3 28>art. 3 din Legea nr. 51/1991,

b) prevederile art. 3 referitoare la conținutul amenințărilor la adresa securității naționale să nu fie interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constituţie sau legi (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 51/1991),

c) nicio persoana nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domeniul sau proprietăţile sale ori în corespondență sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvîrşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa securităţii naţionale (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 51/1991),

d) recurgerea la utilizarea acestor metode și mijloace se impune doar în situația în care au fost epuizate căile, metodele și mijloacele a căror utilizare nu necesită imixtionarea ori intruziunea vieții private, cum ar fi, de exemplu, exploatarea surselor deschise

e) activitatea să se realizeze în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte (art. 5 din Legea nr. 51/1991),

f) mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare securităţii naţionale nu trebuie să lezeze, în niciun fel, drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa particulară,

g) respectarea regulilor de tactică criminalistică cu prilejul utilizării acestor metode, mijloace și procedee.

 

  Posibilitatea utilizării procedeelor investigative informativ operative speciale specifice cu prilejul derulării activităților aflate în continuarea efectuării de activităţi specifice culegerii de informaţii generale, dar care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale   art. 13 lit. f din Legea nr. 51/1991 corelate cu prevederile art. 14 alin. 1 din aceeași lege
  CONDIȚIILE SPECIFICE CUMULATIVE de îndeplinit pentru ca procedeele investigative informativ operative speciale să poată fi folosite (art. 14  alin. 1 din Legea nr. 51/1991):   a) inexistența altor posibilităţi ori posibilităţile existente sunt limitate pentru cunoaşterea, prevenirea sau contracararea riscurilor ori ameninţărilor la adresa securităţii naţionale;

b) procedeele investigative speciale sunt necesare şi proporţionale, date fiind circumstanţele situaţiei concrete;

c) a fost obţinută autorizaţia prevăzută de lege.

 

 

Tabelul 17

23.1. Pentru activitatea de culegere de informaţii generale, în panoplia organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, care au acest atribut exclusiv, se mai află și mijloace și metode utilizate și de alte organe de aplicarea a legii, ca de pildă organele de poliție, de jandarmerie ș.a., care sunt  supuse unor reglementări extrapenale, interne și proprii fiecăreia dintre autoritățile care le utilizează, respectiv:

– observaţia,

– supravegherea şi urmărirea operativă (filaj),

– organizarea de pânde operative şi capcane criminalistice,

– penetrări informative,

– munca cu agentura,

– exploatarea surselor deschise,

– folosirea de legende, combinaţii, dezinformări,

– precum şi legitimarea şi identificarea unor persoane.

23.2. În plus, față de instrumentele susarătate, în mod specific, fiecăruia dintre serviciile, ce fac parte dintre organele administrative autonome cu atribuții în domeniul securității naționale, li s-au conferit și prerogativa utilizării altor metode și mijloace specifice organului operativ respectiv:

Serviciul Român de Informații:

 

Serviciul de Protecție și Pază:

 

Serviciul de Informaţii Externe:

 

Direcția Generale de Informații a Apărării: Direcția Generală de Protecție Internă:

 

efectuarea, prin laboratoare de specialitate şi specialişti proprii, de constatări dispuse sau solicitate în condiţiile legii (art. 9 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I.)

 

solicitarea si obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la instituţii publice; consultarea de specialişti ori experţi; primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin mijloace tehnice sau prin constatări personale (art. 14 lit. d din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S.P.P.)

 

este autorizat să folosească persoane juridice sub acoperire, înfiinţate în condiţiile legii, să utilizeze metode specifice, să creeze şi să deţină mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, protecţia, evaluarea, valorificarea şi stocarea datelor şi informaţiilor referitoare la siguranţa naţionala.

 

Personalul Direcţiei generale de informaţii a apărării îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securităţii naţionale în domeniul militar.

 

este autorizată să deţină şi să folosească imobile, armament, tehnică, muniţie, echipament şi mijloace de transport necesare îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, pentru autoapărare şi protecţia imobilelor în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor, potrivit competenţelor (art. 23 din O.U.G. nr. 76/2016).

 

 

este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor privitoare la siguranţa naţională, în condiţiile legii (potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 14/1992), personalul operativ al Serviciului Român de Informaţii îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale (art. 28 din Legea nr. 14/1992)

 

organizează si desfăşoară, deschis sau acoperit, activităţi de culegere, verificare si valorificare a informaţiilor necesare numai pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute și in condiţiile stabilite prin lege. Orice informaţie cu valoare operativă de alta natură se transmite de îndată autorităţilor abilitate prin lege pentru verificarea si valorificarea acesteia (art. 14 alin. 1, lit. b din Legea nr. 191/1998)

 

personalul Serviciului de Informaţii Externe îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale (art. 19 Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe)

 

Pentru culegerea de informaţii în teatrele de operaţii şi pentru lupta împotriva terorismului, Direcţia generală de informaţii a apărării poate avea în subordine structuri combatante.

 

este dotat cu armamentul, muniţia şi tehnica de lupta necesare îndeplinirii misiunilor de apărare şi intervenţie antiteroristă, transportului corespondentei secrete, a pazei proprii şi a celorlalte misiuni de serviciu (art. 41 din Legea nr. 14/1992).

 

 

Personalul Serviciului de Protecţie si Paza este autorizat, după caz, să poarte și să folosească arme de foc, arme albe si alte mijloace de protecţie si descurajare, pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu, precum si in scop de autoaparare, in condiţiile prevăzute de lege (art. 27 din Legea nr. 191/1998)

 

Sursele de informare, metodele şi mijloacele de munca nu pot fi dezvăluite față de nimeni şi în nici o împrejurare.

 

Unele categorii de tehnică şi bunuri specifice se achiziţionează, în condiţiile legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi.

 

În situaţii bine determinate şi fundamentate, la propunerea directorului Serviciului de Informaţii Externe şi cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, sursele umane pot fi angrenate, pe operaţiuni şi cazuri concrete, în cadrul unor acţiuni de cooperare cu organisme similare partenere din străinătate (art. 10 din Legea nr. 1/1998).

 

 

Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice securităţii naţionale în domeniul militar, Direcţia generală de informaţii a apărării execută misiuni independente sau integrate la nivel strategic, operativ şi tactic, în ţară şi în străinătate, inclusiv cu structuri combatante propria (art. 13 din Legea nr. 346/2006)

 

Serviciul de Informaţii Externe are dreptul, în condiţiile prevăzute de lege, să solicite şi să obţină de la autorităţile publice române, agenţi economici, alte persoane juridice, precum şi de la persoane fizice informaţii, date sau documente necesare îndeplinirii atribuţiilor sale (art. 11 din Legea nr. 1/1998).

 

 

Tabelul 18

24. Activitatea de informații desfășurată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale poate fi structurată pe două mari ETAPE, care, la rândul lor, cuprind STADII și FAZE:

       
1. ETAPA culegerii de informaţii generale Se obțin date și informații în legătură cu stabilirea existenței riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale,ameninţări (în această etapă activitatea vizează, prin excelenţă, stări, situaţii, împrejurări, deci existenţa sau nu a unor fapte), fiind cu predilecţie o activitate informativ operativă, se realizează prin mijloacele și metodele specifice, adică:

a) cele cu caracter general, nenominalizate în vreo prevedere legală, dar prevăzute de documentele interne ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, utilizate și în activitatea organelor de poliție (observaţie, supraveghere şi urmărirea operativă (filaj), organizarea de pânde operative şi capcane criminalistice, penetrări informative, munca cu agentura, exploatarea surselor deschise, folosirea de legende, combinaţii, dezinformări, precum şi legitimarea şi identificarea unor persoane)

b) cele nominalizate de prevederile Legii nr. 51/1991 (Art. 13 lit. a – e din Legea nr. 51/1991. și care constau în: solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv solicitarea de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice; consultarea de specialişti ori experţi; primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori efectuarea de constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional; solicitarea și obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii;)

 

 

2. ETAPA culegerii de informaţii specifice care, cuprinde două STADII:

 

Se obțin date și informații în legătură cu existenţa și /sau pregătirea ori desfășurarea unei/unor ameninţări la adresa securităţii naţionale, identificate dintre riscurile şi vulnerabilităţile privind securitatea naţională [în această etapă activitatea vizează fapte concretei persoana/ele care au /le-au comis sau sunt pe cale (în curs de desfăşurare) să le săvârşească], devenind un proces investigativ informativi operativ  
a) STADIUL investigației informativ – operative, care nu necesită vreo autorizare a unor alte organe sau instituții din afara organelor răspunzătoare cu aplicare legii în domeniul securității naționale nu presupune, în mod necesar și obligatoriu, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, se realizează prin  mijloacele și metodele specifice prevăzute de art. 13 lit. a – e, din Legea nr. 51/1991.

 

b) STADIUL investigației informativ – operative, care se realizează în cadrul unei proceduri administrative extrapenale, numai cu autorizarea, prin mandatul de securitate națională, parcurge mai multe FAZE, strict reglementate în prevederile art. 16 – 20 din Legea nr. 51/1991: care presupune, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului se realizează prin mijloace, metode și procedee investigative specifice, care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului (Cum sunt menționate în prevederile art. 14 alin. 2 lit. a – g din Legea nr. 51/1991. adică acelea care constau în:

 a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă;

b) căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect;

c) ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee;

d) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private;

e) localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;

 f) interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee;

 g) obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiţiile legii).

Aceste procedee investigative pot fi utilizate numai în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 14 alin. 1, lit. a – c din Legea nr. 51/1991 și se materializează în documentele cu caracter secret de stat, conform art. 10 din Legea nr. 51/1991, având regimul juridic menționat de prevederile art. 28 din Legea nr. 51/1991.

 

i) FAZA care se parcurge în cadrul instituției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul căreia are loc remiterea – primirea propunerii și verificarea legalității și temeiniciei acesteia

 

 
ii) FAZA care se derulează la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Cabinetul Președintelui și Cabinetul judecătorului desemnat în cadrul căreia are loc remiterea – primirea propunerii Procurorului General al P.I.C.C.J. sau a înlocuitorului acestuia de drept, aprecierea justificării solicitării/emiterea m.s.n.  

Tabelul 19

[25] Procedura de autorizare a procedeelor investigative informativ operative

25.1. Considerații generale privind procedura extrapenală, administrativă referitoare la utilizarea mijloacelor, metodelor și procedeelor investigative informativ operative[12]

Dacă activitatea de culegere de informaţii generale[13]  este atributul exclusiv al organelor de informaţii şi supuse unor reglementări extrapenale, interne, activitatea de culegere de informații din faza investigativă[14] este de atributul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale și se realizează în cadrul unei proceduri administrative extrapenale, numai cu autorizarea, prin mandatul de securitate națională (m.s.n.), a magistratului competent material și funcțional, iar, în cadrul procesului penal, faza activităților preliminare destinate verificării sesizării din oficiu, numai conform dispozițiilor codului de procedură penală şi în baza unui mandat eliberat de magistratul competent.

Între cele două faze şi categorii de activităţi există o strânsă legătură, interdependenţă şi de intercondiţionare reciprocă rezultată din dinamica muncii de culegere de informaţii și a activității de urmărire penală.

Dacă din culegerea de informaţii generale rezultă existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, respectivele date şi indicii trebuie completate, controlate şi fundamentate ceea ce se realizează, în continuare, prin solicitarea autorizării efectuării unor acte, a căror scop este aprofundarea şi amplificarea culegerii de informaţii, adresată magistratului competent, într – o procedură administrativă (potrivit art.15 – 21 din Legea nr. 51/1991) sau, în situaţia în care primele informaţii sunt suficiente, cantitativ şi valoric, şi decelează pregnant existenţa unei infracțiuni contra securităţii naţionale ori acte de terorism, se formulează comunicarea (prevăzută de art.11 alin.1 lit .d din Legea nr. 51/1991), cu caracter secret (conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991), ce constituie acte încheiate de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale, pentru infracțiunile constatate în timpul atribuțiilor prevăzute de lege (art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p. combinat cu art. 288 alin. 1, ipoteza a 3 – a din c. p. p., art. 11 din Legea nr. 14/1992[15]), care se remite organului de urmărire penală competent, ceea ce constituie temei pentru ca acesta să se sesizeze din oficiu, pentru declanșarea procesului penal (art. 292 din c. p. p.), situație ce constituie  înscrierea într – o procedură judiciară penală.

25.2. Propunerea de autorizare, autorizarea / respingerea autorizării utilizării procedeelor investigative informativ operative specifice speciale, emiterea mandatului de securitate națională (m.s.n.) (art. 15 alin. 1 din Legea nr. 51/1991).

25.2.1. Etapele pe care le parcurge propunerea formulată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale se înfățișează după cum urmează[16]:

I. Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale formulează, în scris, propunerea de autorizare a unuia / unora din procedeele investigative speciale (activităţile specifice din cele prevăzute la art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991).

Documentul trebuie să cuprindă: a) numele şi funcţia persoanei care formulează propunerea; b) data şi locul emiterii propunerii; c) date sau informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea faptelor şi circumstanţelor pe care se întemeiază propunerea; d) motivaţia pentru care se impun activităţi specifice; e) categoriile de activităţi pentru care se propune solicitarea autorizării; f) dacă este necesară încuviinţarea pătrunderii în spaţii private pentru desfăşurarea de activităţi specifice; g) perioada pentru care se propune solicitarea autorizării; h) identitatea persoanei supusă măsurii, dacă aceasta este cunoscută; i) locul unde urmează a fi executate activităţile propuse, dacă acesta este cunoscut.

II. Propunerea se înaintează Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este examinată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în termen de 24 de ore de la înregistrare ori de îndată în cazurile urgente, de procurori anume desemnaţi de acesta, în legătură cu aceasta existând două posibilități:

– în situația în care apreciază că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin ordonanţă motivată, comunicând aceasta de îndată organului care a formulat-o.

– dacă se apreciază că propunerea este întemeiată şi sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea activităţilor propuse, existând obligația ca solicitarea să cuprindă aceleași date precum cele menţionate în propunerea de autorizare.

III. Unul din judecătorii anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinează, de urgenţă, în camera de consiliu solicitarea primită, adoptând următoarele soluții:

– dacă apreciază că nu sunt suficiente informaţii, solicită suplimentarea de îndată, în scris, a argumentelor prezentate.

– în cazul în care judecătorul constată că cererea nu este justificată, o respinge prin încheiere motivată. Încheierea este definitivă ( 18 alin. 1 din Legea nr. 51/1991).

– în cazul în care judecătorul constată că solicitarea este justificată şi activităţile se impun în condiţiile art. 14 alin. (1), dispune autorizarea, prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei, data, ora şi locul emiterii; b) date şi informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea faptelor şi circumstanţelor care justifică măsura; c)activităţile specifice autorizate, dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2); d) identitatea persoanei care este afectată de activităţile specifice, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dacă aceasta este cunoscută; e) organele care efectuează activităţile autorizate; f)persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a acorda sprijin la executarea activităţilor autorizate; g) precizarea locului sau a localităţilor în care se vor desfăşura activităţile autorizate, dacă acestea sunt cunoscut; h) durata de valabilitate a autorizaţiei ( 17 alin. 1 din Legea nr. 51/1991).

III /1. Judecătorul emite, totodată, un mandate (Denumit mandat de securitate națională = m.s.n., pentru a se deosebi de mandatul de supraveghere tehnică = m.s.t., emis în condițiile codului de procedură penală), cuprinzând elementele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – h) din Legea nr. 51/1991 ( art. 17 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, adică: a) denumirea instanţei, data, ora şi locul emiterii; c) activităţile specifice autorizate, dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2); d) identitatea persoanei care este afectată de activităţile specifice, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dacă aceasta este cunoscută; e) organele care efectuează activităţile autorizate; f) persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a acorda sprijin la executarea activităţilor autorizate; g) precizarea locului sau a localităţilor în care se vor desfăşura activităţile autorizate, dacă acestea sunt cunoscut; h) durata de valabilitate a autorizaţiei).

IV. Dacă se impune cu necesitate autorizarea unor noi activităţi decât cele iniţiale, desfăşurarea acestora în alte locuri sau localităţi, dacă sunt cunoscute, ori atunci când au intervenit schimbări ale numerelor de apel, mandatul iniţial se completează în mod corespunzător, cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 15 ( 17 alin. 3 din Legea nr. 51/1991).

25.2.2. Durata, prelungirea și încetarea valabilității autorizării procedeelor investigative speciale (art. 17 alin. 4 din Legea nr. 51/1991).

Durata de valabilitate a autorizării activităţilor este cea necesară pentru desfăşurarea acestora, dar nu mai mult de 6 luni.

Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 3 luni.

În ipoteza solicitării prelungirii autorizării, cererea se întocmeşte potrivit art. 15, care se aplică în mod corespunzător, la care se adaugă solicitarea de prelungire a autorizării, cu prezentarea motivelor ce justifică prelungirea (art. 16 din Legea nr. 51/1991).

Durata maximă a autorizărilor cu privire la aceleaşi date şi informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale este de doi ani.

Activităţile specifice încetează înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat.

25.2.3. Ipoteza emiterii unei noi autorizații cu privire la aceeaşi persoană

O nouă autorizaţie cu privire la aceeaşi persoană poate fi solicitată şi emisă numai dacă cererea se bazează pe noi date şi informaţii şi cu respectarea prevederilor art. 15-17.

25.2.4. Procedura în situații urgente

În situațiile determinate obiectiv de a fi cu caracter urgent, constând în posibilitatea prejudicierii grave a finalității utilizării procedeelor investigative informativ operative specifice speciale procurorul anume desemnat de procurorul general al P.I.C.C.J. are posibilitatea legală de a autoriza folosirea unuia sau mai multora dintre procedeele în discuție pe o durată de maximum 48 de ore, urmând să solicite, de îndată ce există posibilitatea, dar nu mai târziu de expirarea termenului de 48 de ore, autorizarea judecătorului.

Judecătorul sesizat se pronunţă asupra cererii de îndată, existând două posibilități:

– dacă apreciază că se impune continuarea activităţilor prevăzute la art. 19 (1), dispoziţiile art. 15-17 se aplică în mod corespunzător,

– dacă apreciază că nu se mai impune continuarea activităţilor prevăzute la alin. (1):

– fie confirmă efectuarea acestora şi păstrarea materialelor obţinute

– fie dispune încetarea de îndată a acestora şi distrugerea materialelor obţinute, în termen de maximum 7 zile. O copie a procesului-verbal privind distrugerea se transmite judecătorului.

25.2.5. Dispoziții obligatorii ale legii privind obligațiile persoanelor fizice și juridice implicate în activitatea de autorizare a utilizării procedeelor investigative speciale, punerea în executare a procedeelor sau de sprijinire a acesteia și regimul clasificat al activităților

Întreaga procedura de autorizare a activităţilor specifice, precum şi desfăşurarea activităţilor autorizate se fac cu respectarea prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate.

Persoanele care solicită autorizarea, autorizează, pun în executare sau sprijină punerea în executare a autorizării beneficiază de protecţia legii şi sunt obligate să păstreze secretul asupra datelor şi informaţiilor de care iau cunoştinţă cu acest prilej şi să respecte prevederile legale privind protecţia informaţiilor clasificate.

Organele care pun în executare activităţile autorizate sunt obligate să le întrerupă de îndată atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat şi să îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La rândul său, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie informează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre întreruperea activităţilor autorizate atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat.

Aceleaşi organe au obligaţia să îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre rezultatul activităţilor autorizate prin mandat şi despre măsurile luate, conform legii.

[26] Fazele procesului investigativ informativ operativ

26.1. În activitatea investigativă informativ operativă, culegerea de informaţii parcurge mai multe faze, potrivit unui tipar, după cum urmează:

1. planificarea culegerii de informaţii dintr-un anumit domeniu sau vizând o anume ţintă (obiectiv) ori pe o temă dată;

 

Serviciile de informaţii îşi planifică culegerea informaţiilor în domeniile care prezintă riscuri şi vulnerabilităţi pentru securitatea naţională (culegere de informaţii generale) sens în care sunt structurate pe compartimente, ce corespund fiecăruia dintre domeniile de interes (politic, militar, economic, constituţional, antiterorist, corupţie, etc.), iar atunci când există un interes anume referitor la un obiectiv ori ţintă dată, sau temă, îşi concentrează eforturile în zona respectivă, prin dirijarea surselor de informaţii.

 

2. acţiunea de a căuta şi aduna informaţii, prin exploatarea surselor deschise şi umane ori utilizarea mijloacelor tehnice;

 

Căutarea informaţiilor reprezintă cea de-a doua fază a ciclului şi reprezintă activitatea laborioasă în care sunt folosite mijloacele, metodele şi procedeele specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, prin care se adună diverse categorii de informaţii din domeniul sau zona de interes, denumite generic “informaţii brute sau de primă mână”.

 

3. verificarea informaţiilor adunate, proces care la rândul său presupune FAZELE de:

 

a) evaluare, Diversitatea şi multitudinea de informaţii obţinute sunt supuse procesului de verificare, evaluare (proces combinativ între gradul de calificarea sursei de informaţii şi ale conţinutului informaţiei[17]), potrivit strategiei decizionale, existând un prag minim de trei canale prin care o anumită informaţie parvine beneficiarului, pentru a oferi certitudinea asupra autenticităţii sale.
b) analiză[18] procesul de analiză calitativă (examen sistematic pentru a identifica elementele semnificative şi prin care se trag concluziile preliminare ce se impun), cantitativă (compararea unei situaţii şi a evoluţiei sale cu modelul teoretic existent, la un moment dat, în domeniul de interes sau cu o stare de fapte, situaţii, împrejurări, comportamente etc. ce fiinţau anterior), şi comparativă (între informaţiile având acelaşi obiect, operaţie în cadrul căreia intervine experienţa profesională a subiectului care face evaluarea, ce trebuie să fie un bun cunoscător al informaţiilor anterioare vizând aceeaşi zonă, precum şi al logicii acţiunilor specifice, derulate în timp, de adversarul bănuit).
c) sinteză şi interpretare rezidă în sintetizarea diferitelor categorii de informaţii apte de a fi utilizate, finalizarea procesului constând în exploatarea informaţiei.
4. exploatarea / valorificarea informaţiilor

informaţiile parvenite din munca de culegere de informaţii prin „metode specifice” prezintă un grad diferenţiat de importanţă, ele căpătând semnificaţie din acest punct de vedere doar în momentul în care, cu discernământul corespunzător, organele care le obţin, constatând că sunt relevante, procedează după cum urmează:

 

dacă subzistă aprecierea că decelează situaţii care reprezintă ameninţări pentru securitatea naţională, se adresează Procurorului General al P.I.C.C.J., pentru declanșarea procedurii administrative extrapenale, prin solicitarea obținerii de la magistratul competent a mandatului prevăzut de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, pentru autorizarea efectuării procedeelor prevăzute de art. 14  alin. 2 din Legea nr. 51/1991,

dacă se evidențiază date sau indicii despre existența unei/unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, întocmesc procesul verbal de constatare prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.

dacă se evidențiază date sau indicii despre existența unei/unor infracțiuni, altele decât infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism, acestea sunt aduse la cunoştinţa organului judiciar prin comunicarea (prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991) sau, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, în condițiile art. 61 din c. p. p., transmise organelor de urmărire penală, aceste organe fiind astfel sesizate – pe calea sesizării din oficiu – şi, din acest moment, având sarcina şi obligaţia de serviciu de a se implica şi de a acţiona în realizarea rolului activ pe care îl au.

 

Tabelul 20

[27] Finalizarea procesului investigativ informativ operativ

27.1. Dacă activitatea de culegere de informaţii generale, este atributul exclusiv al organelor de informaţii şi supuse unor reglementări extrapenale, activitatea din faza procesului investigativ se realizează în cadrul unei  proceduri administrative extrapenale, numai cu autorizarea, prin mandatul de securitate națională, a magistratului competent material și funcțional, iar, în cadrul procesului penal, faza activităților preliminare destinate verificării sesizării din oficiu, numai conform dispozițiilor codului de procedură penală şi în baza unui mandat eliberat de magistratul competent.

Între cele două faze şi categorii de activităţi există o strânsă legătură, interdependenţă şi de intercondiţionare reciprocă rezultată din dinamica muncii de culegere de informaţii și a activității de urmărire penală.

1. Dacă din culegerea de informaţii generale rezultă existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, respectivele date şi indicii trebuie completate, controlate şi fundamentate ceea ce se realizează, în continuare, prin solicitarea autorizării efectuării unor acte, a căror scop este aprofundarea şi amplificarea culegerii de informaţii, adresată, prin intermediul procurorului general al P.I.C.C.J. sau a procurorului desemnat de către acesta, magistratului competent, într – o procedură administrativă (potrivit art.15 – 21 din Legea nr. 51/1991)
în situaţia în care primele informaţii sunt suficiente, cantitativ şi valoric, şi decelează pregnant existenţa unei infracțiuni contra securităţii naţionale ori acte de terorism, se formulează comunicarea (prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991), cu caracter secret (conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991), ce constituie acte încheiate de organele de securitate națională, pentru infracțiunile constatate în timpul atribuțiilor prevăzute de lege, care se remite organului de urmărire penală competent, ceea ce constituie temei pentru ca acesta să se sesizeze din oficiu, pentru declanșarea procesului penal, situație ce constituie o procedură judiciară penală.

 

2. stabilirea împrejurării că activitățile persoanei/elor care a/au fost subiectul/ subiecții procedeelor investigative speciale nu se circumscrie nici unei /unor amenințări la adresa securității naționale și nici vreunei infracțiuni contra securității naționale ori acte de terorism procedează potrivit prevederilor art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/1991.

 

3. constatarea situației că activitățile persoanei/elor, cetățeni străini, care a/au fost subiectul/ subiecții procedeelor investigative speciale  se circumscriu unei /unor riscuri/vulnerabilități /amenințări la adresa securității naționale și derularea unor activităţi cu caracter preventiv[19], procedează la sesizarea organelor judiciare, respectiv procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care, la rândul său, sesizează instanța de judecată competentă de la nivelul Curții de Apel București[20] cu luarea unor măsuri legale: declararea ca străin indezirabil[21] ori interzicerea dreptului de ședere pe teritoriul României[22], prin care se întrerupe activitatea autorilor – cetățeni străini – a respectivelor manifestări și/sau demantelează grupurile preinfracţionale care îşi propun realizarea unor infracţiuni contra securității naţionale[23] sau acte de terorism[24], precum și sesizarea organelor competente pentru declararea unui/unor membrii ai Corpului Diplomatic acreditat/ți în România sau a unui/unor membrii ori funcționari ai Personalului Consular acreditat/ți în România de persona non grata[25].

 

Tabelul 21

[28] Cadrul subiecților procesului investigativ informativ operativ

1. subiecții oficiali (funcționari publici cu statut special – militari ori civili – angajați ai organelor respective și angrenați în activitatea informații, cu regimul juridic conferit de legile de organizare și funcționare proprii serviciului de informații din care fac parte) Procesul investigativ informativ operativ se desfășoară prin intervenția organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale competente, iar persoanele care lucrează ca prepuși ai acestor organe,
2. subiecții ocazionali, coparticipanți ai unor raporturi accesorii în cadrul raportului procesual principal, (în general, sursele umane secrete, persoanele fizice aflate în raporturi de colaborare/conlucrare cu subiecții oficiali, cu statut de colaboratori, informatori ori specialiști).

 

La raportul juridic de conflict, care face obiectul procesului investigativ informativ operativ, participă persoane străine – atât față de subiecții oficiali, cât și față de subiecții activi ai faptelor ce constituie amenințări la adresa securității naționale – care însă intră în raporturi juridice cu organele de stat din domeniul securității naționale și prepușii acestora, dar și cu autorii amenințărilor la adresa securității naționale
3. Subiecții activi autorii sau participanții la comiterea faptelor ce constituie amenințări la adresa securității naționale, față de care se desfășoară procesul investigativ informativ operativ, practic subiecții țintă a activității derulate de subiecții oficiali
4. Persoane vătămate subiecții țintă ai acțiunilor de monitorizare executate în condiții ilegale de prepușii organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, prin nerespectarea prevederilor legale incidente în materia investigației informativ operative.

 

Tabelul 22

[29] Cadrul general al reglementărilor în ceea ce privește organele (instituțiile) răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale este oferit de prevederile Legii nr. 51/1991, ce nominalizează în acest sens, care sunt organele competente material și funcțional (art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991), cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.), Serviciul de Informaţii Externe (S.I.E.), Serviciul de Protecţie şi Pază (S.P.P.), precum şi Ministerul Apărării Naţionale (M.Ap.N.- D.G.I.A), Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate.

În ce privește serviciile departamentale din cadrul Ministerului Justiției, fosta Direcție Generală de Protecție și Anticorupție, a fost desființat prin H.G.R. nr. 127/2006, iar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, fosta Direcție Generală de Informații și Protecție Internă a fost desființată prin O.U.G. nr. 76/2016, în prezent funcționând Direcția Generală de Protecție Internă.

În domeniul prevenirii și combaterii terorismului activitatea și cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem naţional de prevenire şi combatere a terorismului denumit în continuare SNPCT, la care participă următoarele autorităţi şi instituţii publice:

a) Serviciul Român de Informaţii, cu rol de coordonare tehnică; b) Ministerul Afacerilor Interne; c) Ministerul Apărării Naţionale; d) Ministerul Afacerilor Externe;e) Ministerul Economiei şi Comerţului; f) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale; g) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor; h) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului; i) Ministerul Sănătăţii; j) Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei; k) Ministerul Finanţelor Publice; l) Ministerul Integrării Europene; m) Ministerul Justiţiei; n) Serviciul de Informaţii Externe; o) Serviciul de Protecţie şi Pază; p) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale; q) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; r) Banca Naţională a României; s) Agenţia Naţională de Control al Exporturilor; t) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor; u) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare ( 6 alin. 2 din Legea nr. 535/2004).

S.R.I. – ca autoritate naţională în domeniu – asigură coordonarea tehnică a SNPCT, prin Centrul de coordonare operativă antiteroristă (CCOA)[26], inființat în structura sa (art. 6 alin. 3 din Legea nr. 535/2004)

Întreaga activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 51/1991).

Cadrul particular al reglementărilor este configurat de legile de organizare și funcționare a fiecăruia dintre serviciile de informații, în parte.

[30] Materialul procesului investigativ informativ operativ

30.1. Materialul procesului investigativ informativ operativ are caracter secret și este configurat de complexul de scripte, înscrisuri și materiale multimedia în care se materializează activitățile desfășurate și prin care se constată mersul și rezultatele desfășurării acțiunilor investigative informativ operative, ca urmare a ordinelor, dispozițiilor și instrucțiunilor dispuse de subiecții oficiali ai procesului investigativ informativ operativ, iar documentele organelor de informaţii şi ale celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se păstrează în arhivele acestora şi nu pot fi consultate decât în condiţiile legii (art. 28 din Legea nr. 51/1991).

30.2. În Legea de organizare și funcționare a fiecăruia dintre organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale se regăsesc prevederi în sensul celor de mai sus:

Legea de organizare și funcționare a S.R.I. Legea de organizare și funcționare a S.P.P. Legea de organizare și funcționare a S.I.E. O.U.G. nr. 76/2016 privind Direcția Generală de Protecție Internă
În executarea atribuţiilor ce revin Serviciului Român de Informaţii, directorul emite, potrivit legii, ordine şi instrucţiuni ( art. 23 alin. 3 din Legea nr. 14/1992).

 

Activitatea operativă a S.P.P. constituie secret de stat ( art. 31 alin. 1 din Legea nr.191/1998).

 

Directorul S.I.E. aproba încadrarea, atribuţiile, dotarea, normele de funcţionare, regulamentele şi structurile organizatorice ale unităţilor componente (art. 7 alin. 2 din Legea nr. 1/1998).

 

Regulamentul de organizare şi funcţionare al Direcţiei Generale de Protecţie Internă se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne (art. 7 din O.U.G. nr. 76/2016).

 

Documentele interne de orice fel ale S.R.I. au caracter de secret de stat, se păstrează în arhiva sa proprie şi nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului, în condiţiile legii.

 

În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, directorul S.P.P. emite, potrivit legii, ordine şi instrucţiuni

(art. 8 alin. 3 din Legea nr. 191/1998).

 

 

În executarea atribuţiilor ce revin S.I.E. directorul emite ordine şi instrucţiuni, potrivit legii (art. 7 alin. 3 din Legea nr. 1/1998).

 

În exercitarea atribuţiilor legale, directorul general al Direcţiei Generale de Protecţie Internă emite ordine obligatorii pentru personalul din subordine (art. 9 din O.U.G. nr. 76/2016).

 

S.R.I. preia spre conservare şi folosinţă fondurile de arhivă ce privesc siguranţa naţională ale fostelor organe de informaţii cu competenţă pe teritoriul României.

Fondurile de arhivă ale fostului Departament al Securităţii Statului, ce privesc siguranţa naţională, nu pot deveni publice decât după trecerea unei perioade de 40 de ani de la adoptarea prezentei legi (art. 45 din Legea nr. 14/1992.)

 

Documentele Serviciului de Protecţie şi Pază se păstrează în arhiva proprie şi pot fi consultate, în condiţiile legii, cu aprobarea directorului acestuia (art. 31 alin. 2 din Legea nr.191/1998).

 

Componenta, regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile Consiliului director se aproba de directorul S.I.E. (art. 8 alin. 3 din Legea nr. 1/1998).

 

 

Organizarea, coordonarea şi planificarea strategică a activităţii Direcţiei Generale de Protecţie Internă se realizează, în condiţiile legii, prin ordine şi instrucţiuni ale ministrului afacerilor interne, prin raportare la strategiile şi politicile de ordine publică, apărare şi securitate naţională, în concordanţă cu obiectivele şi priorităţile informative naţionale ( art. 11 din O.U.G. nr. 76/2016).

 

Documentele S.I.E. sunt păstrate în arhiva proprie şi pot fi consultate, în funcţie de clasificare, numai în condiţiile legii, cu aprobarea directorului acestuia (art. 9 alin. 3 din Legea nr. 1/1998).

 

Tabelul 23

30.3. Materialul informativ rezultat al activităților derulate în procesul investigativ informativ – operativ (informații, date, indicii)

Activitatea de informații și întreaga documentație realizată cu prilejul desfășurării acesteia are caracter secret de stat, conform art. 10 din Legea nr. 51/1991 și este supusă regimului juridic menționat de prevederile art. 28 din Legea nr. 51/1991.

30.4. Materialul procesului investigativ informativ operativ este configurat de complexul de scripte, materiale multimedia în care se materializează activităţile desfăşurate şi prin care se constată mersul şi rezultatele desfăşurării acţiunilor investigative informativ operative, de către subiecţii oficiali ai procesului investigativ informativ – operativ.

În acest material sunt surprinse elementele de fapt ale activității desfășurate de subiecții care au fost monitorizați până la momentul sesizării organelor de urmărire penală, bază factuală care este susceptibilă de a se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism și care servește la constatarea existenței acesteia, ecranând împrejurările necesare pentru justa soluționare a cauzei, având astfel o contribuție substanțială  la aflarea adevărului în procesul penal.

S-ar putea spune că respectivele elemente de fapt ar putea avea aptitudinea de a constitui ceea ce legiuitorul a înțeles să definească prin noțiunea de „probe”, în înțelesul statuat de art. 97 alin. 1 din c. p. p., singurul impediment fiind că au fost obținute, pe de o parte, în afara procesului penal, iar pe de altă parte, prin alte mijloace decât cele enumerate în art. 97 alin. 2 lit. a – f din c. p. p., respectiv prin mijloacele prevăzute de art. 13 lit. a – f și / sau cele prevăzute de art. 14 alin. 2 lit. a – g din Legea nr. 51/1991, deci că au ca proveniență o sursă extra procesuală.

Pentru considerentele exprimate supra elementele de fapt în discuție rămân la calitatea de informații, date, indicii și au valoare extra procesual penală[27]

Ilustrarea 3

30.5. Situația materialelor informative, rezultat al activității de informații, inclusiv al procesul investigativ informativ – operativ, funcție de fazele și stadiul activităților, se prezintă după cum urmează:

Etapele procesului investigativ informativ – operativ  Materialul informativ Observații
ETAPA culegerii de informaţii generale Note informative, note de relații,  informări, sesizări,  rapoarte, memorii științifice, revista presei, capturi de ecran a echipamentelor multimedia, materiale multimedia (fotografii, video -uri ș.a.), analize și sinteze informative etc.

 

(în această etapă activitatea vizează, prin excelenţă, stări, situaţii, împrejurări, deci existenţa sau nu a unor fapte)
ETAPA culegerii de informaţii specifice (când activitatea devine proces investigativ informativ  –  operativ, cu 2 STADII):   Odată identificată, dintre riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, existența unei/unor amenințări punctuale la adresa securității naționale, spre care converg informațiile obținute, prin documente interne (nominalizate prin reglementări și normative, ordine interne) ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, devine  argumentată necesitatea intensificării și amplificării activității informativ – operative pentru:

§ ecranarea situaţiei operative reale,

§ cunoașterea cât mai aprofundată a tuturor persoanelor implicate,

§ conturarea existenței condițiilor de tipicitate a amenințării contra securității naționale ce se profilează,

§ trecerea de la un stadiu la celălalt, pentru ca întreaga activitate informativ – operativă să fie orientată (dirijată)spre obiectivul/ele vizat /e.

 

 

 

 

 

 

 

STADIUL care nu necesită vreo autorizare și nu presupune restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului

Obținerea de Note informative, Rapoarte informative, Referate, Hărți relaționale, Materiale multimedia

 Note Informative de la rețeaua de surse dirijate spre obținerea de informații despre obiectivul țintă

Înscrisuri și obiecte obținute de la autorităţi sau instituţii publice (între care și de la instituțiile cu care, potrivit legii, colaborează, cum ar fi de exemplu, poliția, jandarmeria etc), de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice,

Memorii tehnice realizate de specialişti ori experţi,

receptarea de Sesizări – anonime sau semnate – ori de note de relații,

Materiale multimedia,

Rapoarte de constatări personale ale cadrelor organelor de informații rezultate din percepțiile personale realizate ocazional, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice,

Trecerea de la un stadiu la cealălalt, în cadrul etapei de proces investigativ informativ – operativ, este realizată în cadrul stadiului procedurii administrative extrapenale cu autorizarea magistratului competent material și funcțional, este obiectivată de existența unor documente, în conținutul cărora este raportată argumentativ necesitatea utilizării procedeelor investigative specifice prevăzute de art. 14 alin. 2, lit. a – g din Legea nr. 51/1991, pregătindu – se astfel suportul informativ, pentru realizarea conținutului propunerii de autorizare a unuia / unora din procedeele investigative speciale pe care organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale urmează să o formuleze în scris, spre a fi  înaintată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

 

 

 

STADIUL care se realizează în cadrul unei proceduri administrative extrapenale, numai cu autorizarea, prin mandatul de securitate națională, a magistratului competent material și funcțional, care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului:

– Suport optic (de regulă digital) care stochează conținutul comunicațiilor interceptate și înregistrate, imagini, filmări

– Note de redare a conținutului comunicațiilor interceptate și înregistrate,

– Imaginile înregistrate, fotografiile și video filmările realizate, capturile de imagini (materiale multimedia)

– Înscris (Referat) conținând propunerea de autorizare a utilizării procedeelor investigative informativ – operative, prevăzute de art. 14 alin. 2 lit. a – g din Legea nr. 51/1991, însoțit de un suport informativ ce conține date sau informaţii  din care să rezulte:

 suspiciunile sau existenţa – în pregătire sau în desfășurare – unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea faptelor şi circumstanţelor pe care se întemeiază propunerea;

– persoanele implicate și rolul lor în derularea acțiunii/lor ilicite;

– motivaţia pentru care se impun activităţi specifice;

– categoriile de activităţi pentru care se propune solicitarea autorizării;

– dacă este necesară încuviinţarea pătrunderii în spaţii private pentru desfăşurarea de activităţi specifice;

– perioada pentru care se propune solicitarea autorizării; 

– identitatea persoanei supusă măsurii, dacă aceasta este cunoscută;

– locul unde urmează a fi executate activităţile propuse, dacă acesta este cunoscut.

– Documente de suplimentare a argumentelor prezentate în înscrisul cu propunerea inițială de autorizare, la cererea I.C.C.J.

– Documente din care rezultă necesitatea autorizării unor noi activități decât cele inițiale, desfășurarea acestora în alte locuri sau localități ori atunci când au intervenit schimbări ale numerelor de apel, atașate înscrisului ce conține propuneri adresate Procurorului General al P.I.C.C.J.

 

 

 

 

 

Înscris (Referat) cu propunerea de solicitare a prelungirii autorizării, motivat și suplimentat cu elemente faptice decelate prin informații, date, indicii nou apărute, argumentat pentru necesitate, adresat Procurorului General al P.I.C.C.J.

 

 

 

FAZA care se parcurge în cadrul instituției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

 

 

  Documentele din această fază sunt realizate de către procurorul general al P.I.C.C.J / înlocuitorul de drept al acestuia, procurorul anume desemnat (Referat cu propunere, Ordonanță motivată de respingere a propunerii formulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale)
FAZA care se derulează la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Cabinetul Președintelui și Cabinetul judecătorului desemnat, iar pentru situațiile noi care se pot ivi, precum și întreg regimul juridic și toate activitățile privind M.S.N., ca și obligațiile persoanelor care solicită autorizarea, autorizează, pun în executare sau sprijină punerea în executare a autorizării 

 

  Documente emise de judecătorul anume desemnat [încheieri motivate, Mandat de Securitate Națională (MSN)]
FINALIZAREA procesului investigativ informativ – operativ:    
a) Prin închiderea investigaţiei informativ – operative,

 

Document intern  
b) prin solicitarea unor interdicţii legale faţă de cetăţenii străini autori ai unor manifestări care se circumscriu ameninţărilor la adresa securităţii naţionale,

 

Înscris (Referat) cu propuneri de luarea măsurii de declarare ca indezirabil ori pentru interzicerea dreptului de ședere sau pentru declararea de persona non grata  adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

 

 
c) prin surprinderea în flagrant sau organizarea, împreună şi alături de organele de urmărire penală, a surprinderii în flagrant, conform art. 293 din c. p. p. Proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, însoțit de materiale multimedia și înscrisuri  
d) prin constatarea unei infracţiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism şi sesizarea organelor de urmărire penală, conform prevederilor art. 61 din c. p. p.,

 

Proces verbal de constatare  
e) prin comunicarea cu caracter secret remisă organelor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991.

 

Comunicare  

Tabelul 24

[31] Particularitățile procesului investigativ penal (urmăririi penale) a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

31.1. Precizări introductive și noționale

31.1.1. Procesul penal, care a fost definit în diferite modalități[28], constituie o activitate reglementată de lege, cu patru funcții judiciare separate, potrivit prevederilor art. 3 din c. p. p., din care una este funcția de urmărire penală, compartimentată (divizată) pe mai multe faze, etape și stadii[29].

31.1.2. Faza de urmărire penală cuprinde ca etape procesuale, efectuarea urmăririi penale și rezolvarea cauzei de către procuror, iar ca stadii procesuale conține dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă, efectuarea urmăririi penale, continuarea urmăririi penale față de suspect, punerea în mișcare a acțiunii penale, rezolvarea cauzelor, fie prin clasarea și/sau renunțarea la urmărirea penală, fie prin terminarea urmăririi penale.

În literatura de specialitate s – a remarcat și existența unei faze preliminare fazei de urmărire penală, respectiv faza primirii plângerii, denunțului sau sesizarea din oficiu ori constatarea infracțiunii flagrante[30], opinie pe care o impărtășim.

31.1.3. Urmărirea penală este o fază prejurisdicțională[31], cu trăsături caracteristice proprii, care o diferențiază de celelate faze ale procesului penal, cu funcțiune și finalitate proprii, este o activitate în devenire, care începe, se amplifică și se sfârșește, realizată prin succesiunea dinamică, progresivă a unor acte judiciare efectuate consecutiv și coordonat, în mod nepublic, cu caracter preponderent scris și relativ lipsită de contradictorialitate, cu arie structurală proprie, în sensul că se situează între un punct inițial: pornirea procesului penal, prin dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă și un punct final: rezolvarea cauzei penale de către procuror, cu subiecți procesuali specifici, ce au competențe materiale, teritoriale și funcționale distincte față de cei din faza judiciară și execuțională, cu materiale constând în acte procesuale, acte procedurale și documente specifice.

31.2. Aspecte particulare ale urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism

Ceea ce particularizează urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism de urmărirea penală a celorlalte infracțiuni prevăzute în codul penal și legi speciale poate fi rezumat la următoarele aspecte, ce urmează a fi detaliate în cele ce urmează:

31.2.1. Instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra securității naţionale și acte de terorism, incorporează investigarea informativ-operativă (“activităţile specifice”), ce se derulează în exclusivitate de organele de informaţii şi investigarea penală, realizată de organele judiciare şi/sau cu sprijinul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, şi se desfăşoară, prima, în faza anterioară începerii urmăririi penale (extraprocesual penal), prejurisdicțională și poate constitui temei pentru dispunerea începerii urmăririi penale şi, secunda, în faza de urmărire penală (procesual penal).

31.2.2. trăsăturile caracteristice ale activității de urmărire penală cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism:

31.2.2.1. regulile generale ale urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

31.2.2.2. modalitățile normative și concret faptice specifice de comitere a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

31.2.2.3. modurile specifice de sesizare a organelor de urmărire penală în legătură cu aceste infracțiuni

31.2.2.4. mijloacele de probă și procedeele probatorii de administrare a probelor cu prilejul urmăririi penale a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

 31.2.2.5. subiecții procesuali, oficiali, subiecții ocazionali, care asigură efectuarea urmăririi penale cu prilejul instrumentării cauzelor ce au ca obiect infracțiunile contra securității naționale și acte de terrorism

31.3. Optăm, cel puțin la nivel doctrinar, pentru denumirea de proces investigativ penal, a fazei de urmărire penală în cazul cercetărilor întreprinse în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism, ca parte a procesului penal în ansamblul său, în ideea de a exprima mai evident, continuarea procesului investigativ informativ operativ derulat de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, ce are ca finalitate descoperirea infracțiunilor din această categorie, interferența și întrepătrunderea între activitățile derulate de aceste organe și de organele de urmărire penală ce instrumentează cauzele penale ce au ca obiect aceste infracțiuni și, tocmai, pentru a diferenția natura juridică administrativă a procesului investigativ informativ operativ, de natura juridică judiciar penală a procesului investigativ penal, i.e. a urmăririi penale.

Că urmărirea penală, în cazul instrumentării oricărei infracțiuni și, cu atât mai mult, în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism, îndeplinește toate condițiile de a putea fi denumită proces investigativ penal, rezultă din caracteristicile activităților propriu zise întreprinse de subiecții procesuali, respectiv:

1. urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism reprezintă rodul unui complex de activităţi probatorii derulate de organele judiciare, atunci când acestea sunt sesizate în legătură cu comiterea unei/unor astfel de infracțiuni și este caracterizat cel mai bine, în aprecierea noastră, prin termenul de investigare[32]”, întrucât surprinde complet amplitudinea demersurilor întreprinse, iar pe de altă parte este tot mai des utilizat în doctrina şi practica judiciară și criminalistică.

2. Investigarea (investigația) și activitatea de a investiga – în general sau într– un caz concret – nu este o acțiune ori o activitate singulară, izolată, haotică, statică, caracterizată prin imobilism, ci, dimpotrivă, coordonată, concertată, dinamică, evolutivă, progresivă, succesivă, uneori de largă amplitudine, elemente ce caracterizează o succesiune de stări, etape, stadii, specifică unui proces.

3. Caracteristicile esențiale ale complexului de activități menționate, derulate de organele judiciare, fac ca acesta să fie definit complet prin expresia proces investigativ.

4. Particularităţilor infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale, iar procesul investigativ derulat are specificitatea determinată de parcursul acestuia, fiind destinat strângerii probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, identificarea persoanelor care au săvârșit astfel de infracțiuni și stabilirii răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, având caracter procesual penal și înscriindu – se în activitatea de urmărire penală, care este una din fazele procesului penal.

5. Procesul investigativ penal sau urmărirea penală, ca parte componentă a procesului penal, are drept scop, prevăzut de codul de procedură penală, probarea judiciară a existenței și comiterii infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, precum și stabilirea participanților la săvârșirea acestora, în vederea tragerii lor la răspundere penală.

31.4. Procesul investigativ penal sau urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism este faza procesului penal destinată strângerii probelor necesare cu privire la existența acestor categorii de infracțiuni, la identificarea persoanelor care au săvârșit o astfel de infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

31.5. Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale și actelor de terorism parcurge mai multe etape:

Etapele investigării Stadiile
A. Faza preliminară urmăririi penale Descoperirea (prin identificarea, dintre riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securității naţionale, a acelor manifestări care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale) și/sau constatarea flagrantă a acestora (fie spontan, fie organizat)

 

  Sesizarea – internă sau externă – a organelor judiciare competente, adică auto sesizarea sau încunoştinţarea din surse externe organelor judiciare

[posibilă prin:

sesizare din oficiu (ce încorporează și actele de constatare încheiate de unele organe de constatare, între care și organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege);

plângere sau denunţ;

ori sesizarea persoanelor cu funcții de conducere și alte persoane;

sau constatarea spontană a infracțiunii flagrante)]

B. Faza de urmărire penală Examinarea și verificarea actului de sesizare în ce privește competența de efectuare a urmăririi penaleîndeplinirea condițiilor de formă ale actului de sesizare și inexistența vreunuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. p.

 

Efectuarea urmăririi penale a infracțiunilor, cu care au fost sesizate ori s – au autosesizat organele judiciare:
stadiul ce se consumă între momentul primirii sesizării și momentul dispunerii începerii urmăririi penale pentru faptă

 

stadiul care se consumă între momentul dispunerii începerii urmăririi penale pentru faptă și momentul dispunerii continuării urmăririi penale față de persoană

 

momentul punerii în mișcare a acțiunii penale

 

Sesizarea instanţelor de judecată, pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate.

 

Tabelul 25

31.6. Trăsătura specifică investigării penale a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism este determinată de modalitatea de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și de sesizare a organelor de urmărire penală

În majoritatea situaţiilor, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale descoperă aceste fapte, prin metode, mijloace informativ – operative şi procedee investigative informativ operative specifice, iar, prin actele de constatare (proces verbal de constatare), consemnate potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 (comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale) combinat cu art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991[33], art. 11 din Legea nr. 14/1992[34]și art. 29 alin. 1 din Legea nr. 191/1998[35], raportat la art 61 alin.1 lit. c din c. p. p.[36], încunoștiințează organele de urmărire penală, prin sesizarea obligatorie făcută de persoanele cu funcții de conducere[37], în condițiile art. 291 din c. p. p., la care atașează procesul verbal de constatare însoțit de documentele prevăzute de art. 61 din c. p. p.

Organul constatator al infracțiunii contra securității naționale și terorism, ce este angajatul unuia dintre organele (ca instituții) răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale nu poate să remită în mod direct actul încheiat cu ocazia constatării infracțiunii, ci, potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 combinat cu art. 21 alin. 1 din aceeași lege, doar prin intermediul conducătorului instituției al cărei angajat este, astfel că organul de urmărire penală va fi sesizat prin sesizarea obligatorie prevăzută de art. 291 din c. p. p.

Orice alte date, informații ori indicii transmise de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale organelor de urmărire penală, în condițiile art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991, în regim secretizat sau desecretizat nu poate constitui o sesizare externă a organelor de urmărire penală, în înțelesul dispozițiilor art. 289 – 291 din c. p. p., ci pot constitui material ce poate fi valorificat prin sesizarea internă, respectiv sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală, potrivit dispozițiilor art. 292 din c. p. p..

Regimul juridic al obligației de derulare a activităților de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale este configurat atât de Legea privind securitatea națională a României, cât și de Legile organice de organizare și funcționare a organelor care execută activitatea de informații pentru realizarea securității naționale, în interiorul țării și obținerea din străinătate a datelor referitoare la securitatea națională, precum și a altor organe centrale ale administrației de stat, în cadrul cărora funcționează structuri de informații cu atribuții specifice domeniului lor de activitate (Legea nr. 51/1991, Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I., Legea nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea S.I.E., Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S.P.P.), care se corelează cu dispozițiile incidente din codul de procedură penală (art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.), în ce privește încheierea actelor de constatare a infracțiunilor descoperite.

Apreciem că rațiunea menținerii în textul art. 11 alin. 1 lit. d combinat cu art. 10 alin. 1 și 2 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 a prevederii conform căreia informațiile din domeniul securității naționale, care privesc săvârșirea unei infracțiuni se comunică organelor de urmărire penală, în regim de documente clasificate [conform argumentării că activitatea de informații pentru realizarea securității naționale are caracter secret de stat (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 51/1991) și că informațiile din acest domeniu se comunică beneficiarilor, cărora li se aplică prevederile referitoare la apărarea secretului de stat (art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991], nu se mai justifică, în condițiile introducerii dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., potrivit cărora, în situația constatării existenței unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni – și cu atât mai mult a unei infracțiuni la adresa securității naționale – în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale au obligația de a sesiza organele de urmărire penală, știut fiind că procedura în fața organelor judiciare nu poate avea un caracter secret.

Aprecierea este întărită și consolidată și de împrejurarea că, în cazul sesizării remise organelor de urmărire penală în condițiile prevederilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991, aceasta se realizează în regim clasificat[38], iar exigențele în materia regimului actelor și documentelor utilizate în procesul penal tind să elimine cât mai mult posibil existența unor documente clasificate secret de stat, astfel că se operează cu acte și documente, inclusiv actul de sesizare a organelor de urmărire penală, nesupuse vreunui regim clasificat ca secret de stat sau de serviciu, tocmai pentru ca drepturile părților să poată fi exercitate în deplinătatea lor și fără niciun fel de obstaculare.

Pe de altă parte, urmează a se avea în vedere împrejurarea că, potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate (n.n. se referă la procedeele investigative informative – operative specifice, prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991), dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora, ceea ce confirmă faptul că legiuitorul a înțeles să trateze problematica referitoare la încunoștiințările către organele de urmărire penală, în regim de documente neclasificate.

În acest context, la dosarul cauzei, va fi depus în mod obligatoriu și actul (procesul verbal) de constatare împreună cu mijloacele materiale de probă, realizat de lucrătorul din cadrul organului de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, declasificat, la fel ca și documentele și, eventual, probele multimedia însoțitoare.

[32] Procedeele probatorii utilizate în procesul investigativ penal privind infracțiunile contra securității naționale și de terorism. Enumerare.

32.1. Precizări introductive

Pregătirea sau săvârșirea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism constituie temei legal pentru solicitarea de către organele de urmărire penală de la judecătorul competent de drepturi și libertăți a utilizării unor procedee probatorii care se subsumează denumirii de supraveghere tehnică, numai sub imperativul îndeplinirii unor condiții obligatorii potrivit unei proceduri specifice de autorizare și emitere a mandatului de supraveghere tehnică (m.s.t.), care include și situații de urgență, când procurorul poate autoriza pe o perioadă de maximum 48 ore folosirea acestor procedee și care se pun în executare de anumiți subiecți ai procesului investigativ penal; alte metode de supraveghere sau cercetare; alte procedee probatorii, ce pot fi denumite generic clasice; procedee probatorii destinate obținerii probelor testimoniale, un procedeu probator de natură criminalistică, constând în identificarea persoanelor și a obiectelor; precum și mijloace materiale de probă, corpurile delicte și mijloacele de probă scrise.

32.2. Procedeele probatorii utilizate în procesul investigativ penal de organele de urmărire penală care instrumentează cauzele penale care au ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism constau în:

1. Metodele speciale de supraveghere sau cercetare procedeele de supraveghere tehnică:

 a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă;

b) accesul la un sistem informatic;

c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;

d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; 

 

2. Alte metode de supraveghere sau cercetare e) obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane;  

f) reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale;

g) utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor;

h) participarea autorizată la anumite activităţi;

i) livrarea supravegheată;

 j) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

 

3. Alte procedee probatorii denumite generic clasice[39]

 

conservarea datelor informatice ( art. 154 din c. p. p.),

percheziţiile [percheziția domiciliară (art. 157 – 164 din c. p. p.), percheziția corporală (art. 165, 166 din c. p. p ), percheziția unui vehicul (art. 167 din c. p. p.), percheziția informatică (art. 168 și 1681  din c. p. p.)],

ridicarea de obiecte și înscrisuri (art. 169 din c. p. p.),  

predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice (art. 170 din c. p. p.),  

ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri (art. 171 din c. p. p.),

expertiza şi constatarea [dispunerea efectuării expertizei sau a constatării, numirea expertului, incompatibilitatea expertului, drepturile și obligațiile expertului, înlocuirea expertului, procedura efectuării expertizei, raportul de expertiză, audierea expertului, suplimentul de expertiză, obiectul constaătrii și raportul de constatare] (art. 172 – 181 din c. p. p.),  

expertiza medico-legală psihiatrică (art. 184 din c. p. p.),

autopsia medico-legală (art. 185 din c. p. p.)

exhumarea (art. 186 din c. p. p.),

autopsia medico-legală a fetusului sau a nou-născutului (art. 187 din c. p. p.),

expertiza toxicologică (art. 188 din c. p. p.),

examinarea medico-legală a persoanei (art. 189 din c. p. p.), examinarea fizică (art. 190 din c. p. p.),

expertiza genetică judiciară (art. 191 din c. p. p.),

cercetarea locului faptei (art. 192, 194, 195 din c. p. p.)

şi reconstituirea (art. 193, 194, 195 din c. p. p.),

fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane (art. 196 din c. p. p.)

 

Tabelul 26

32.3. Trăsături caracteristice ale procesului investigativ penal

1. mijloacele, metodele și procedeele probatorii folosite în procesul penal modalități investigative de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional, deci sunt mijloace, metode și procedee investigative.

 

2. Scopul în care sunt utilizate mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea procesual și procedural penală destinate constatării existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit – o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal (art. 97 alin. 1 din c. p. p.)
3. Natura juridică a metodelor și procedeelor folosite în cursul procesului penal este procesual și procedural penală.

 

4. Mijloacele, metodele și procedeele, folosite în cursul procesului penal sunt caracterizate ca fiind speciale întrucât, au un caracter subsidiar, de excepție, deoarece nu pot fi utilizate decât atunci când informațiile căutate ori probele nu se pot obține prin alte mijloace de probă ori procedee probatorii {Metode speciale de supraveghere sau de cercetare, prevăzute de art. 138 și urm. din c. p. p. = denumirea din codul de procedură penală poate fi explicată prin caracterul lor subsidiar, de excepție, deoarece nu pot fi utilizate decât atunci când probele nu se pot obține prin alte mijloace de probă ori procedee probatorii, iar denumirea decurge din caracterul de subsidiaritate, ce constituie condiția obligatorie de utilizare a lor[40], iar caracteristica decurge din caracterul de subsidiaritate, ce constituie condiția obligatorie de utilizare a lor}.

 

Tabelul 27

Atât mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea de realizare a securității naționale, cât și mijloacele, metodele și procedeele probatorii folosite în procesul penal constituie modalități investigative de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional, deci sunt mijloace, metode și procedee investigative.

Scopul în care sunt utilizate mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea procesual și procedural penală sunt destinate constatării existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit – o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Natura juridică a metodelor și procedeelor folosite în cursul procesului penal este procesual și procedural penală.

Mijloacele, metodele și procedeele probatorii utilizate în procesul penal, de către organele de urmărire penală, potrivit regulilor instituite procedural și procesual penal se particularizează de mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea de realizare a securității naționale, care au un caracter secret, prin care se  caracterizează, de altfel, în integralitatea sa, domeniul privind realizarea securității naționale, cât și prin aceea că reprezintă apanajul exclusiv al organelor cu atribuții în acest domeniu, dobândind, din această perspectivă, specificitate.

Mijloacele, metodele și procedeele, folosite în cursul procesului penal sunt caracterizate ca fiind speciale întrucât, au un caracter subsidiar, de excepție, deoarece nu pot fi utilizate decât atunci când informațiile căutate ori probele nu se pot obține prin alte mijloace de probă ori procedee probatorii, iar caracteristica decurge din caracterul de subsidiaritate, ce constituie condiția obligatorie de utilizare a lor.

Fiecărei categorii de investigaţie îi sunt proprii şi caracteristice acele mijloace, metode şi procedee ce sunt apte şi adecvate pentru cunoașterea, prevenirea, contacararea riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, descoperirea infracţiunilor, identificarea infractorilor, stabilirea şi demonstrarea vinovăţiei acestora şi care sunt utilizate corespunzător acelora folosite de către făptuitori la săvârşirea infracţiunilor contra securității naţionale.

Particularităţilor infracţiunilor contra securității naționale comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de făptuitori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale.

Unele dintre procedeele enumerate mai sus, cum sunt: a) supravegherea tehnică; b) reţinerea, predarea şi percheziţionarea corespondenţei şi a obiectelor; c) obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului; d) percheziţia; e) ridicarea de obiecte sau înscrisuri; se utilizează și în cazul unei proceduri speciale, ce se poate derula în faza de urmărire penală, respectiv procedura dării în urmărire, potrivit reglementării instituite pentru această activitate (art. 521 și urm. din c. p. p.).

32.4. Mijloacele de probă în procesul investigativ penal constau în:

mijloace materiale de probă Obiectele care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului sunt mijloace materiale de probă. (art. 197 alin. 1 din c. p. p.)

 

corpurile delicte Sunt corpuri delicte mijloacele materiale de probă care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infracţiunii. (art. 197 alin. 2 din c. p. p.)

 

mijloace de probă scrise Înscrisurile pot servi ca mijloace de probă, dacă, din conţinutul lor, rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.

Procesul-verbal ce cuprinde constatările personale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată este mijloc de probă.

Procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a – c constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală şi nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal.

(art. 198 alin. 1 și 2 din c. p. p.)

 

Tabelul 28

[33] Subiecții procesuali ai investigației penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

     
1. Subiecții procesuali oficiali procurorul, organele de cercetare penală, denumite generic organe care efectuează urmărirea penală și judecătorul de drepturi și libertăți (art. 30 din c. p. p.)

 

2. Subiecții neoficiali suspectul sau inculpatul
3. Subiecți procesuali neoficiali, ocazionali a) organele speciale de constatare,

b) denunțătorii,

c) martorii,

d) specialiștii și tehnicienii care efectuează constatări tehnico – științifice, experții și interpreții (art. 34 din c. p. p.)

 

În cadrul D.I.I.C.O.T., funcționează specialişti în domeniul prelucrării şi valorificării informaţiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice sau de specialitate în activitatea de urmărire penală, care au au calitatea de funcţionar public și îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din D.I.I.C.O.T. şi au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile prevăzute în O.U.G. nr. 78/2016.

Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de către specialişti constituie mijloc de probă, în condiţiile Codului de procedură penală.

 

Tabelul 29

33.1. Organele de urmărire penală, care desfășoară activități de investigare penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism sunt: a) procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T; b) organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare; c) organele de cercetare penală specială din cadrul S.R.I. și D.G.P.I.

Competențele materiale, funcționale, prerogativele, atribuțiile și obligațiile specifice, precum și interdicțiile și incompatibilitățile subiecților procesuali oficiali care efectuează urmărirea penală în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, sunt statuate în prevederile codului de procedură penală (art. 56, 57 și 65 din c. p. p.), O.U.G. nr. 78/2016 (art. 6, 7 și 10 din O.U.G. nr. 78/2016).

33.2.  La solicitarea organelor de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, respectiv D.I.I.C.O.T., cadre anume desemnate din S.R.I. pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind securitatea naţională (art. 12 alin. 2 din Legea nr. 14/1991).

În sensul celor de mai sus, s – a dat o eficiență sporită și un alt cadru de reglementare, prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 14/1992, conform cărora, la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din S.R.I. pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind securitatea naţională și de terorism, în sensul că, prin excepție de la prevederile art. 13 ipoteza tip din Legea nr. 14/1992[41], organele S.R.I. pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din c.p.p. pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală[42].

Modificările legislative aduse prin O.U.G. nr. 6/2016 se referă, în mod expres, la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică[43], astfel că Centru Național de Interceptarea Comunicațiilor, din cadrul S.R.I., poate deveni util și chiar este recomandat, în instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism, ceea ce constituie o extensiune legală procedural penală, de la rolul exclusiv al acestui organism doar în materia interceptării și înregistrării comunicațiilor electronice efectuate în baza autorizării magistratului competent, în temeiul prevederilor Legii nr. 51/1991, cu natură juridică administrativă, deci extraprocesual penal[44], la rolul activ de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise de judecătorul de drepturi și libertăți, în condițiile c.p.p., în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, deci în procesul penal.

Organele de cercetare penală speciale pot efectua, numai în condiţiile art. 55 alin. 5 şi 6, și numai în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.

Aceasta înseamnă că, organele de cercetare penală specială din cadrul S.R.I., desemnate în condițiile art. 55 alin. 5 și 6 din c. p. p. au competența materială de a efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică, adică a acelor mandate de supraveghere tehnică (m.s.t.) care se referă, conform dispozițiilor art. 138 alin. 13 din c. p. p., la metodele speciale de supraveghere sau de cercetare, prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a – d din c. p. p., respectiv: a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, fără a se face vreo altă distincție sau delimitare în ce privește care anume dintre cele 4 metode speciale pot fi puse în executare de organele de cercetare penală specială desemnate din cadrul S.R.I.

În sensul celor de mai sus sunt și prevederile art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza excepție) “prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală”, nici în acest text de lege nefăcându – se vreo altă distincție sau delimitare în în ce privește care anume dintre cele 4 metode speciale pot fi puse în executare de organele de cercetare penală specială desemnate din cadrul S.R.I.

Conform prevederilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992: “Pentru relaţia cu furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii este desemnat cu rolul de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Verificarea modului de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a executării acestor supravegheri tehnice se realizează potrivit <LLNK 12004 304 11 202 30 32>art. 301 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare” și alin. 3 “Condiţiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informaţii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi cu alte instituţii în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală specială”.

Lucrătorii desemnați din cadrul S.R.I., dacă și atunci când dețin calitatea de organ de cercetare penală specială, potrivit legii[45], pot sprijini organele de urmărire penală, prin efectuarea de acte de cercetare penală, alături de activitatea de interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță (adică interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare[46]) și pentru activitatea de acces la un sistem informatic (adică pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reţele, în scopul de a identifica probe[47]), supravegherea video, audio sau prin fotografiere (adică fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi ale acestora, efectuată ocazional sau sistematic, în locuri publice sau private, în spații inchise sau deschise[48]) și localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice (adică folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataşate[49]), ceea ce se referă la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (art. 139 și 142 din c. p. p.), prin Centrul Național de Interceptarea Comunicațiilor (C.N.I.C.).

[34] Regulile generale ale investigării infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

34.1. Regula asigurării continuităţii între procedeele informative – operative specifice utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale și procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare folosite de organele judiciare

Pentru preîntâmpinarea, prevenirea, respectiv contracararea şi combaterea oricărui gen de ameninţare la adresa securității naţionale, organele abilitate ale statului derulează o activitate proprie şi specifică de identificare dintre riscurile şi vulnerabilităţile ce vizează securitatea internă şi externă a României (posibilitate), acei vectori ce reprezintă ameninţările efective contra securității naţionale (realitate), şi care se relevă în diverse faze ale manifestării, ilicite incriminate penal (acte pregătitoare, tentativă, formă consumată sau epuizată).

Fiind percepute acele manifestări ilicite şi persoanele care le realizează, survine momentul în care se impune intervenţia organelor judiciare, sesizate, în general, prin actul de constatare realizat potrivit prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.[50], înaintat de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, la organele de urmărire penală.

Se desprinde astfel că activităţile celor două categorii de organe au un moment de interferență şi că, de la un anumit moment dat, mijloacele, metodele şi procedeele informative – operative specifice, utilizate de unele, se continuă cu procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare, folosite de celelalte, ambele fiind subordonate aceluiaşi scop, respectiv cel caracteristic urmăririi penale şi procesului penal.

De aici rezultă regula asigurării continuităţii între cele două categorii de activităţi, ceea ce poate fi exprimat prin aceea că investigaţia penală este corolarul investigaţiei informativ-operative, amândouă însoţite permanent de elementele proprii oricărei investigaţii strict criminalistice, toate acestea subsumate întregului, ce-l reprezintă instrumentarea unei cauze penale având ca obiect una sau mai multe infracţiuni contra securității naţionale sau acte de terorism.

34.2.  Regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal.

Datele, indiciile şi informaţiile acumulate cu prilejul investigaţiei informativ-operative sunt supuse unui proces de verificare, analizare şi evaluare, după care sunt valorificate, prin transformarea unora dintre ele în probe, ce profită procesului penal.

Din această operaţiune se degajă regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal.

Modalitățile concrete ale acestei transformări devin posibile prin operaţiuni specifice investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism:

– disimularea unor procedee probatorii consacrate de codul de procedură penală (cum ar fi, percheziţia şi cercetarea la faţa locului) în alte activităţi prevăzute în diferite acte normative (ca de pildă, controlul vamal, verificări poliţieneşti, controlul instituit la intrarea şi ieşirea din anumite obiective industriale şi economice de importanţă deosebită din punct de vedere al securității naţionale ş.a.).

organizarea surprinderii în flagrant a săvârşirii unei infracţiuni

– exploatarea datelor şi informaţiilor obţinute din investigaţia informativ-operativă specifică în activitatea de ascultarea persoanelor în faza de urmărire penală

– valorificarea datelor, informațiilor și copiilor obținute prin utilizarea procedeelor informativ – operative intruzive, prin efectuarea ridicării de obiecte și înscrisuri – la cererea organelor judiciare ori silită – și a perchezițiilor (domiciliară, corporală, a autovehiculelor și informatică).

34.3.  Regula organizării şi planificării activităţii într-o manieră ştiinţifică, atât de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât şi de organele judiciare care sunt abilitate în domeniu, printr-un management corespunzător instituţional şi al urmăririi penale şi într-o conlucrare permanentă.

Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale în ansamblu, şi a unui caz concret, în particular, devine eficientă doar în condiţiile în care se desfăşoară ordonat şi coordonat, împrejurarea din care derivă regula organizării şi planificării activităţii într-o manieră ştiinţifică, atât de organele de informaţii, cât şi de organele judiciare care sunt abilitate în domeniu, printr-un management corespunzător instituţional şi al urmăririi penale şi într-o conlucrare permanentă.

Pentru a deveni eficientă, conlucrarea trebuie să fiinţeze, atât în plan intern, între toate organismele răspunzătoare cu aplicarea legii, cât şi în plan extern, între fiecare dintre acestea şi autorităţile omoloage din alte ţări, precum şi organismele supra şi interstatale (O.I.P.C., Europol, Eurojust ş.a.m.d.).

Organizarea şi planificarea activităţilor presupune derularea acestora în formula de echipă de investigatori (anchetatori) în componenţa căreia sunt cooptaţi specialişti din domeniile de interes, fiecare cu sarcinile şi atribuţiile proprii de îndeplinit în termene responsabile.

Conlucrarea presupune în acelaşi timp asigurarea unui flux informaţional alimentat reciproc între organismele şi agenţii ori magistraţii implicaţi, cu respectarea deplină a confidenţialităţii şi, acolo unde este cazul, a secretizării datelor şi informaţiilor vehiculate.

Calitatea investigaţiei este determinată, pe de altă parte, de prestaţia profesională a celor care o desfăşoară, ceea ce impune specializarea şi perfecţionarea permanentă a agenţilor organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale şi organelor judiciare, prin cunoaşterea posibilelor moduri de operare la comiterea infracţiunilor din domeniu precum şi a modalităţilor de descoperire a acestora.

34.4. Respectarea bunelor practici de tactică criminalistică aplicabile fiecărui mijloc, metodă şi procedeu utilizat în parte şi ansamblului investigaţiei.

Întreaga activitate de investigare a infracţiunilor contra securității naţionale gravitează în jurul problemei centrale ce constă în identificarea infractorilor, stabilirea şi dovedirea vinovăţiei acestora, prin mijloace, metode şi procedee utilizate în conformitate cu prevederile legale şi îngăduite de acestea, aspect din care se degajă necesitatea respectării regulilor de tactică criminalistică aplicabile fiecăruia în parte, şi ansamblului investigaţiei.

Tratatele și Convențiile internaționale la care România este parte, Recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, prevederile și practica CEDO, prevederile constituţionale şi procedural penale îngăduie şi pun la dispoziţia organelor însărcinate cu aplicarea legii, mijloace, metode şi procedee probatorii, care, în investigarea altor infracţiuni decât cele contra securității naţionale, nu sunt permise, ceea ce presupune folosirea lor numai în condiţiile în care, alte mijloace şi metode nu sunt eficiente şi nu pot conduce la descoperirea infracţiunilor şi infractorilor.

Pentru acestea considerente, folosirea procedeelor informativ – operative specifice prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 și a celor prevăzute de art. 139 din c. p. p. se efectuează doar atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale, sunt oportune şi au fost epuizate ori sunt ineficiente celelalte mijloace de probă ce nu aduc atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, fiind caracterizate de principiul subsidiarității.

Necesitatea, oportunitatea şi folosirea efectivă a procedeelor informativ – operative specifice şi probatorii se analizează şi realizează prin cunoaşterea profundă a acţiunii ilicite, a personalităţii şi psihologiei făptuitorilor, alegerea momentelor tactice cele mai potrivite precum şi utilizarea resurselor umane şi logistice adecvate.

Împotriva acţiunilor fie de mare violenţă şi agresivitate, fie insidioase, oculte şi diversioniste ce vizează valorile fundamentale ale fiinţei naţiunii şi statului, starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor reacţia trebuie să fie pe măsură şi neîntârziată, prin intervenţia operativă a organelor abilitate, descoperirea infracţiunilor şi infractorilor.

CAPITOLUL VI. DESCOPERIREA ȘI CONSTATAREA INFRACȚIUNILOR CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE. FINALIZAREA PROCESULUI INVESTIGATIV INFORMATIV OPERATIV. COMUNICAREA CU CARACTER SECRET.

[35] Precizări introductive

35.1. Scopul activității de informații destinate realizării securității naționale rezidă în căutarea, găsirea, cunoașterea, descoperirea amenințărilor la adresa securității naționale și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, pentru preîntâmpinarea, prevenirea și descoperirea unui / unor rezultat /e socialmente periculos /oase grav /e constând – fie în atingerea gravă adusă valorilor fundamentale ocrotite, fie în ce privește factorii umani, fie factorii materiali – specifici și nespecifici -, prin menținerea nealterată și lipsită de disfuncționalități a stării de securitate națională – internă și externă -, acțiuni destinate obstaculării, zăgăzuirii și zădărnicirii unor astfel de fapte aflate în desfășurare.

Scopul învederat supra este posibil de realizat prin activități proactive[51] și, în final, reactive desfășurate în cadrul unui proces investigativ informativ – operativ, care are, printre alte modalități de finalizare, și sesizarea organelor de urmărire penală, pentru declanșarea procesului penal.

35.2. Modalitățile concret faptice de săvârșire a amenințărilor la adresa securității naționale și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism relevă că, în majoritatea cazurilor, aceste fapte se comit într – o manieră ocultă, absconsă, discretă, în clandestinitate, ferit de ochii și auzul terților neimplicați sau necunoscători ai tuturor detaliilor, prin ocolirea și evitarea observării de către alte persoane a oricărui act, care ar putea deconspira intențiile și acțiunile făptuitorilor, greu decelabile, doar în situațiile unor acțiuni spontane, neplănuite sau neplanificate, realizate, de regulă, de autori solitari, săvârșirea acestora are loc la vedere.

35.3. Pentru ca amenințarea la adresa securității naționale să fie fi identificată dintre riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale desfășoară un proces de căutare a faptelor care constituie amenințări la adresa securității naționale, pentru a cunoaște eventuala existență – și, în caz afirmativ, în ce fază de desfășurare se află – a unei fapte susceptibile de a constitui amenințare la adresa securității naționale, ocazie cu care poate fi descoperită existența unei / unor amenințări la adresa securității naționale – aflată/e în forme diferite de realizare –.

35.3.1. Cunoașterea[52] presupune căutare[53] a ceea ce se dorește a cunoaște, iar atunci când ce se găsește ceea ce s – a dorit, acesta (aceasta) devine descoperit, fiind imediat succesiv constatat.

35.3.2. Cunoașterea devine realizabilă prin căutare, descoperirea[54] este posibilă prin cunoaștere, iar constatarea este asigurată de descoperire.

35.3.3. Prin cunoaștere se ajunge la descoperire și, apoi, ceea ce s – a descoperit devine un fapt constatator, cu care sunt încunoștințate autoritățile și organele abilitate de lege.

Descoperirea” anumitor situații, stări sau împrejurări presupune derularea unui proces de cunoaștere a ceea ce se dorește a se ști, de căutare cu privire la ceea ce se cunoaște deja a ceva anume, de descoperire a ceea ce este interesat căutătorul, pentru ca, în final, să se constate, să se stabilească situația descoperită, adică, în cazul ce face obiectul prezentei comunicări, existența situațiilor, stărilor sau împrejurărilor denominate ca amenințări la adresa securității naționale, precum și a persoanelor implicate.

Ilustrarea 4

35.4.A descoperinu este sinonim cu „a constata”, astfel că nici „descoperirea” nu este echivalentă semantic cu „constatarea”, ceea ce din perspectiva procesului investigativ informativ – operativ, înseamnă că, nu se poate constata o amenințare la adresa securității naționale sau o infracțiune contra securității naționale sau de terorism, înainte ca astfel de manifestări ilicite să fi fost descoperite.

35.5. Cu prilejul derulării activității de realizare a securității naționale, căutarea și cunoașterea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991, conduce la descoperirea și constatarea unei / unor amenințări la adresa securității naționale și se îndeplinește secvența de prevenire și înlăturare, iar prin sesizarea organelor de urmărire penală cu descoperirea și constatarea existenței unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism este împlinită secvența de înlăturare și reprimare, prin declanșarea acțiunii reactive judiciare a respectivelor amenințări interne și externe.

35.6. Acțiunea de “prevenire și înlăturare a amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991”, ca și componentă a activității de informații pentru realizarea securității naționale statuată prin prevederile art. 2 din Legea nr. 51/1991, este finalizată, atunci când, urmare a procesului investigativ informativ – operativ, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale,  descoperă și constată că:

35.6.1. un cetățean străin a desfăşurat sau desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică, procedează la sesizarea procurorului competent în vederea declanșării procedurii de declarare ca indezirabil a acestuia (conform art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002),

35.6.2. existența unor date sau indicii temeinice despre faptul că unul sau mai mulți  cetăţeni străini sau apatrizi, solicitanţi de azil, refugiaţi ori victime ale  conflictelor armate al căror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale intenţionează să desfăşoare acte de terorism ori de favorizare a terorismului, sesizează procurorul:

a. pentru a se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru România

b. ori pentru dispunerea întreruperii dreptului de şedere în ţară,

c. dacă împotriva acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieşirii din ţară, potrivit legii privind regimul străinilor în România (conform art. 44 din Legea nr. 535/2004).

35.7. Procesul investigativ informativ – operativ desfășurat pe filiera căutare – cunoaștere – descoperire – în scopul „cunoașterii, prevenirii și înlăturării” amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991 este finalizat prin constatarea, materializată în procesul verbal de constatare adresat organelor de urmărire penală, atunci când amenințarea (ile) contra securității naționale este (sunt) susceptibilă /le de a se circumscrie condițiilor de tipicitate pentru existența unei/unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism ori când infracțiunea /ile este /sunt în faza de pregătire sau a (au) fost deja săvârșite, acoperind secvența de cunoaștere a amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991, ca și componentă a activității de informații pentru realizarea securității naționale statuată prin prevederile art. 2 din Legea nr. 51/1991.

35.8. În legislația procesual și procedural penală nu se face referire în niciun fel la activitatea de descoperire a infracțiunilor, în general, și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, în special, deși, pentru ca activitatea de urmărire penală să – și realizeze obiectul (art. 285 alin. 1 din c. p. p.), iar organele de urmărire penală să – și îndeplinească obligația de a strânge și administra probe (art. 5 alin. 2 din c. p. p.), precum și aceea de a strânge datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor, după ce au fost sesizate (conform art. 306 alin. 1 din c. p. p.), infracțiunile cu care au fost sesizate, aflate în curs de săvârșire ori săvârșite deja, trebuie să fie descoperite și deduse urmăririi penale și organelor care exercită această funcție judiciară, conform art. 3 alin. 4 din c. p. p.

Cu alte cuvinte, nu se poate strânge și administra probe față de ceea ce nu există sau nu a fost adus la cunoștința organelor îndrituite, deci, ceea ce se presupune, de către alte organe decât cele judiciare, că ar putea constitui infracțiune – în pregătire sau comisă deja – și ceea ce s – a descoperit sau s – a constatat, în afara procesului penal, trebuie aduse la cunoștința acestor organe, pentru a se putea declanșa procesul penal.

35.8.1. Codul de procedură penală se referă, în exclusivitate, la activitatea de constatare a infracțiunilor , în general, și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, în special, atunci când reglementează actele încheiate de unele organe de constatare (art. 61 din c. p. p.), între care sunt incluse și organele de ordine publică și siguranță națională art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.), precum și la atribuțiile unor organe ale administrației (cum, ar fi, de exemplu, art. 11 – 12 din Legea nr. 14/1992, art. 14 lit. f din Legea nr. 191/1998 (în ce privește organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale), art. 19 lit. r din Legea nr. 550/2004 (Jandarmeria Română), art. 21 lit. u din O.U.G. nr. 104/2001 (Poliția de Frontieră), art. 106 din Legea nr. 107/1996 (Legea apelor), art. 10 – 11 din Legea nr. 61/2011 (Departamentul de Luptă Antifraudă – DLAF), art. 350 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală) ș.a.

35.8.2. Din perspectiva procesului investigativ informativ – operativ și al urmăririi penale, descoperirea se produce în timpul derulării primului proces, iar constatarea este la interferența dintre cele două procese, constituind primul pas pentru declanșarea procesului penal.

35.8.3. Nici în titlul și nici în conținutul Legii nr. 51/1991 nu este utilizată noțiunea de “descoperire” pentru a se face referire la activitatea de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism și nici atunci când se stipulează despre activitățile desfășurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, utilizându – se doar formularea „cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art.1 [55]spre deosebire, de pildă, de Legea nr. 78/2000 denumită „pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, iar, în art. 1 din lege, se menționează că: „legea instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție… “.

35.8.4. Neutilizarea noțiunii de “descoperire”, referitor la activitatea organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, fie în ce privește amenințările la adresa securității naționale (Legea nr. 51/1991, Legea nr. 14/1992), fie cu referire la infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism (codul de procedură penală), este de natură să producă ori confuzii ori nedumeriri, oricum o lipsă de acuratețe, în legătură cu CINE, CÂND și CUM trebuie, poate și este obligat să descopere și nu numai să constate infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism, nedecelându – se rolul și importanța organelor răspunzătoare cu aplicare legii în domeniul securității naționale în ce privește activitatea complexă de descoperire a acestor categorii de infracțiuni, cu particularități semnificative în raport de alte categorii de infracțiuni.

35.8.5. În realitate, este evident că, procesul investigativ informativ – operativ, cu etapele, stadiile și fazele în care se derulează oferă posibilitatea cunoașterii amenințărilor la adresa securității naționale, descoperirii și constatării existenței infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, presupune, înainte de orice și în primul rând “cunoașterea” manifestărilor susceptibile de a constitui asemenea fapte ilicite, așa că, în aprecierea noastră, utilizarea noțiunii de „cunoaștere”, în sintagma: „cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1”, care se referă la modurile de realizare a securității naționale, surprinde atât formula de “descoperire”, cât și cea de “constatare”.

[36] Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

36.1. Descoperirea unei infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism presupune, de regulă, parcurgerea etapizată a activităților specifice și a procesului investigativ – operativ, nefiind exclusă, funcție de cantitatea și calitatea informațiilor obținute din activitățile întreprinse, ajungerea timpurie la stadiul final, respectiv la utilizarea procedeelor investigative informativ operative specifice, cu autorizarea magistratului competent funcțional, după cum și durata în timp a folosirii acestora să fie scurtată, de descoperirile concrete realizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, la un moment dat, referitoare la stadiul de evoluție al formei de realizare a infracțiunii, la gradul de pericol social pe care îl reprezintă la acel moment activitățile materiale derulate de făptuitori, la gradul de pericol potențial pentru valorile ocrotite de lege, prin încriminarea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, toate aceste situații fiind determinate de activitatea mai mult sau mai puțin precipitată ori mai mult sau mai puțin îndelungată derulată de către subiecții activi ai amenințărilor la adresa securității naționale.

36.2. A descoperi infracțiunea / ile contra securității naționale și acte de terorism constituie rezultatul unei activități care premerge sesizării organelor de urmărire penală și începerii urmăririi penale și se efectuează de către alte organe decât cele judiciare, respectiv de organe ale administrației de stat în atribuțiile cărora se înscrie apărarea valorilor ce constituie obiectul juridic generic al acestor categorii de infracțiuni, adică cele cu atribuții în domeniul securității naționale, sintagma de securitate națională, devenind realizabilă prin căutarea și cunoașterea faptelor ce pot constitui potențial ceea ce legiuitorul a denominat drept  amenințări interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991. (conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 51/1991).

Descoperirea unei infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism devine un fapt constatator al unei posibile infracțiuni, dar demonstrarea juridică a existenței acesteia, reprezintă un act reconstitutiv al activității infracționale – referitor la fapte și la persoane – cu mijloacele, metodele și procedeele menționate, în exclusivitate, de codul de procedură penală, posibil de realizat printr – un suport probator exhaustiv, deci prin administrarea probelor în condițiile expres prevăzute de codul de procedură penală, adică după dispunerea începerii urmăririi penale (art. 305 din c. p. p.)

36.3. Modalitatea concretă în care (adică, cum și în ce manieră) au fost descoperite amenințările la adresa securității naționale și/sau infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism este apanajul exclusiv al organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, ceea ce se află sub cupola protecției secretului de stat, iar administrarea probatoriului prin care să se dovedească (demonstreze) juridic, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale – procedural și procesual penale – existența infracțiunii și ai autorilor acesteia, eventuala participație penală, stabilirea laturii subiective, circumstanțele reale și personale, fiind rolul organelor judiciare, situație în care nu mai este impus caracterul secret al activității.

36.4. În actuala reglementare procedural și procesual penală nu sunt acceptate drept mijloace de probă, datele, indiciile, informațiile obținute anterior sesizării organelor judiciare, chiar dacă, în situația utilizării procedeelor investigative informativ – operative, acestea au fost obținute prin mijloace legale, în condițiile prevăzute de procedura instituită de Legea nr. 51/1991, fiind astfel susceptibile de a avea aptitudinea de a reprezenta „orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege” – art. 97 alin. 2 lit. f din c. p. p. -, și, pe cale de consecință, elementele factuale obținute astfel să poată constitui probe, în înțelesul dispozițiilor art. 97 alin. 1 din c. p. p.[56], situație care era însă acceptată în vechea arhitectură normativă a investigației penale (urmărirea penală), prin existența instituției actelor premergătoare și a vocației unor date, indicii obținute în această fază ce premergea procesului penal, de a putea constitui mijloc de probă în procesul penal).

36.5. În aprecierea noastră, noțiunea de „descoperire” a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism reflectă mai corespunzător cu ceea ce se petrece în realitatea investigativă informativ operativă, decât formularea utilizată în codul de procedură penală prin noțiunea de „constatare”, iar acțiunea de descoperire a acestei categorii de infracțiuni este rezultatul unui proces investigativ informativ – operativ.

36.6. Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale sau actelor de terorism – moment de demarcație între procesul investigativ operativ și urmărirea penală

Atunci când lucrătorul organului răspunzător de aplicarea legii în domeniul securității naționale a perceput, consecutiv activităților desfășurate cu mijloacele, metodele și procedeele specifice, despre existența reală – aflată în curs de pregătire sau comisă deja -, a unei amenințări la adresa securității naționale, care coincide, din punct de vedere substanțial și sub aspectul laturii obiective, cu existența unei infracțiuni contra securității naționale sau de terorism, aflată întruna din formele de realizare încriminată de legea penală, înseamnă că s – a realizat descoperirea unei infracțiuni contra securității naționale sau act de terorism.

La joncțiunea și juxtapunerea între activitățile nominalizate ca amenințări la adresa securității naționale și actele materiale care se circumscriu infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, când aceste forme de exteriorizare a manifestărilor ilicite se interferează, are loc demarcația între activitatea de natură juridică administrativă, derulată de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale (denumită generic proces investigativ informativ – operativ), pe de o parte și activitatea de natură judiciar penală de urmărire penală (denumită și proces investigativ penal) derulată de organele judiciare.

36.7. Reguli tactice aplicabile momentului descoperirii existenței unor fapte amenințare la adresa securității naționale și susceptibile de a constitui infracțiune contra securității naționale și acte de terorism:

36.7.1. Verificarea, înainte de toate, dacă fapta, situația, împrejurarea investigată informativ operativ ca amenințare la adresa securității naționale există efectiv în realitate, prin operațiunea de selectare și extragere din mulțimea de elemente faptice concrete rezultate din datele, indiciile și informațiile obținute prin derularea procesului investigativ informativ operativ, a elementelor caracteristice ce corespund modelului tip de fapte, situații, împrejurări, acțiuni – inacțiuni, descris în norma legală tip, în care sunt denominate generic amenințările la adresa securității naționale, respectiv 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991, precum și dacă au relevanță în raport de condițiile de tipicitate descrise în modelul legal de încriminare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, din codul penal și legile penale speciale;

37.7.2. Realizarea cunoașterii, pe cât este posibil, integral, în amănunt și profunzime, sub toate aspectele, a faptelor, situațiilor, împrejurărilor, acțiunilor – inacțiunilor rezultate din materialul informativ obținut, pe care le apreciază din punct de vedere cantitativ și calitativ, sub aspectul relevanței (utilității, concludenței și pertinenței), în vederea comparării  cu modelul legal de încriminare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism;

37.7.3. Realizarea cunoașterii ipotezelor teoretice de manifestare concretă în realitatea înconjurătoare din domeniul vizat, a faptelor, situațiilor, împrejurărilor, acțiunilor – inacțiunilor încadrate ca amenințare la adresa securității naționale, precum și a prevederilor penale substanțiale referitoare la infracțiunile contra securității naționale sau de terorism, pentru a fi în măsură să se procedeze la confruntarea și corespondența dintre baza factuală concret faptică, ca produs al procesului investigativ informativ operativ și elementele obiectiv din conținutul constitutiv al infracțiunilor în discuție.

36.8. Evaluarea datelor, informațiilor și indiciilor obținute ca produs al procesului investigativ informativ operativ după descoperirea amenințării la adresa securității naționale și aprecierea posibilității de a constitui infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism:

36.8.1. Să se constate dacă există posibilitatea reală ca activitatea ce se circumscrie condițiilor de tipicitate a unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism să se realizeze efectiv;

36.8.2. Să se clarifice dacă și în ce măsură fapta/ele concretă/e cunoscute, descoperite în urma investigației informativ operative sub aspectul de amenințare/ țări la adresa securității naționale investigate, descoperite, au aptitudinea de a leza ceea ce legiuitorul a înțeles prin noțiunea de “securitate națională”, valori naţionale, interese naţionale, precum și interese și obiectivele naţionale de securitate și îndeplinesc condițiile și cerințele de tipicitate a unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, pentru a fi constatate în acest sens și pentru a fi sesizate organului de urmărire penală, în vederea declanșării procesului penal, ceea ce se realizează prin constatarea și compararea concordanței dintre structura și conținutul obiectiv al actelor materiale comise de către făptuitori cu norma de încriminare pentru infracțiunile contra securității naționale;

36.8.3. Dacă din poziționarea subiectivă a făptuitorului /ilor rezultă probabilitatea trecere de la acțiunea de amenințare la adresa securității naționale la realizarea efectivă a acesteia, cu alte cuvinte seriozitatea acțiunii acestora;

36.8.4. Să se facă o aprecierea obiectivă, neutră și imparțială dacă mijloacele, metodele și căile întrebuințate de către făptuitor/i sunt idonee de punere în operă, materializarea și aducerea la îndeplinire a acțiunii – inacțiunii.

36.9. Definiție

Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism înseamnă ansamblul de activități subsumate procesului investigativ informativ operativ prin care se caută, se cunosc și, în final se identifică dintre riscurile, și vulnerabilitățile posibile acele amenințări concrete la adresa securității naționale, ce constau în fapte săvârșite de autorii acestora, care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism și este obiectivată în materialele procesului investigativ informativ operativ, ce are caracter secret.

[37] Constatarea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

37.1. Reprezintă una din formele de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la descoperirea unor fapte aflate în curs de desfășurare ori care s – au săvârșit deja și identificarea persoanelor care le – au comis / fapte care se materializează în procesul verbal încheiat conform prevederilor art. 61 din c. p. p.

37.2. O astfel de situație oferă posibilitatea ca procesul investigativ informativ – operativ să fie continuat, după dispunerea începerii urmăririi penale în cauză, potrivit prevederilor art. 305 alin. 1 din c. p. p., prin efectuarea urmăririi penale cu utilizarea procedeelor denumite generic de codul de procedură penală “supraveghere tehnică”, ceea ce înseamnă monitorizarea în continuare a manifestării ilicite a făptuitorului/ilor, dar nu mai mult de 6 luni, de la momentul dispunerii măsurii, cu excepția măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spații private, care nu poate depăși 120 de zile.

37.3. „Constatarea”, ca rezultat al acțiunii de „a constata(constata, constát, vb. I. Tranz. = a stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.245), a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, sursa: https://dexonline.ro/sursa/sinonime, accesat la 15 august 2020), comparativ cu „descoperirea”, are semnificația unei activități de observare, percepție,  cu propriile simțuri sau cu orice mijloace ori prin orice  metode adecvate, poate fi directă, nemijlocită sau intermediată, în înțelesul utilizat în prevederile legale și se poate realiza în mai multe modalități distincte:

37.3.1. în mod întâmplător, spontan, în timpul sau imediat după săvârșirea unei fapte ilicite, ceea ce nu presupune nicio organizare, planificare, cum ar fi, de exemplu, constatarea unei furt din buzunare într – un mijloc de transport în comun sau al surprinderii unei activități interzise de lege (ca de pildă, braconaj, consum de substanțe stupefiante, comiterea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice etc.) și este specifică organelor de poliție, jandarmerie, autoritatea vamală etc.;

37.3.2. să fie consecutivă unui control sau cercetări administrative (cazul Inspecției Muncii, al Inspectorilor silvici ș.a.m.d.), efectuat /e de inspecțiile de stat, autoritățile, organele de stat, instituțiile publice sau altor persoane juridice de drept public; Decelarea unei împrejurări sau situații, care creează suspiciuni rezonabile în legătură cu existența unei infracțiuni aflată în pregătire sau în curs de executare, realizată cu ocazia unui control se referă, în general, la verificarea unor scripte, înscrisuri, eventual confruntarea între acestea ori confruntarea între realitatea din teren (de exemplu, stadiul construirii unui edificiu sau cantitatea de materiale încorporată într – o construcție, și consemnările din documente), are în vedere o anumită perioadă de timp supusă controlului, cu posibilitatea eventuală de extindere a acestei perioade și se efectuează în mod organizat, conform unei /unor metodologii stabilite de autoritatea, instituția organul competent funcțional, material și teritorial.

37.3.3. poate să fie rezultatul unei observări și căutări mai îndelungate în timp rezultat al unei activități organizate și planificate, cum este, de pildă, procesul investigativ informativ – operativ.

37.4. Constatarea unei /unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism reprezintă rezultatul final al procesului investigativ informativ operativ prin care s – au perceput de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale acele amenințări concrete la adresa securității naționale ce constau în fapte săvârșite de autorii acestora, fiind apreciate ca îndeplinind condițiile de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism și se materializează în procesul verbal de constatare, prevăzut de art. 61 din c. p. p., cu care sunt sesizate organele de urmărire penală constituind actul declanșator al unui proces penal.

[38] Trăsăturile caracteristice distinctive dintre acțiunile de descoperire și de constatare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism se prezintă după cum urmează:

  Descoperirea Constatarea  
  Presupune derularea unui proces de cunoaștere a ceea ce se dorește a se ști, de căutare cu privire la ceea ce se cunoaște deja a ceva anume, de descoperire a ceea ce este interesat căutătorul Rezultatul unei activități de observare, percepție,  cu propriile simțuri sau cu orice mijloace ori prin orice metode adecvate  
  Premerge faptul constatării Succede activității de descoperire  
  Presupune, de regulă, parcurgerea etapizată a activităților specifice și a procesului investigativ – operativ Constatarea poate fi : a) directă, b) nemijlocită, c) intermediată

Și/sau

a) întâmplătoare, spontană;

b) consecutivă unui control sau cercetări administrative;

c) rezultatul unei observări și căutări mai îndelungate în timp, rod al unei activități organizate și planificate, cum este, de pildă, procesul investigativ informativ – operativ.

 

 
  Procesul investigativ informativ – operativ se desfășoară pe filiera căutare – cunoaștere – descoperire – în scopul „cunoașterii, prevenirii și înlăturării” amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991 Procesul investigativ informativ – operativ se finalizează prin constatarea, materializată în procesul verbal de constatare adresat organelor de urmărire penală, atunci când amenințarea (ile) contra securității naționale este (sunt) susceptibilă /le de a se circumscrie condițiilor de tipicitate pentru existența unei/unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism  
  În legislația procesual și procedural penală nu se fac referiri în niciun fel la descoperirea sau activitatea de descoperire a infracțiunilor, în general, și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, în special, după cum nu este menționată nici în prevederile Legii nr. 51/1991 În Legea nr. 51/1991 și în legislația procesual și procedural penală, constatarea este prevăzută ca modalitatea de încunoștințare a organelor de urmărire penală, conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 51/1991 și a dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege  
  Activitățile prin care se descoperă infracțiunile contra securității naționale sau de terorism se obiectivează în documentele procesului investigativ informativ operativ Activitatea de constatare a infracțiunilor contra securității naționale sau de terorism se obiectivează în procesul verbal de constatare  
  Modalitatea concretă în care (adică, cum și în ce manieră) au fost descoperite amenințările la adresa securității naționale și/sau infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism și documentele în care se obiectivează activitățile derulate în cadrul procesului investigativ informativ operativ se află sub cupola protecției secretului de stat Modalitatea concretă în care (adică, cum și în ce manieră) au fost constatate infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism și procesul verbal de constatare prin care se încunoștințează organele de urmărire penală sunt acte publice  
  Acțiunea de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale sau de terorism este întotdeuna rezultatul unui proces investigativ informativ – operativ.

 

Faptul constatării unei infracțiuni contra securității naționale sau de terorism poate să fie și rezultatul unei situații întâmplătoare sau spontane ori consecutivă unui control sau cercetări administrative (de pildă, finanțarea actelor de terorism)  

Tabelul 30

[39] Regula tactică a evaluării permanente a datelor, informațiilor și indiciilor materializate în materialul procesului informativ operativ, prin căutarea continuă a obținerii răspunsului la următoarele probleme:

39.1. Dacă datele, informațiile, indiciile decelează elemente de fapt concrete, existente în realitatea domeniului investigat?

39.2. Dacă datele, informațiile, indiciile ce privesc natura faptei, împrejurările săvârşirii acțiunilor – inacțiunilor constituie sau nu amenințări la adresa securității naționale?

39.3. Care este modul de punere în executare a manifestărilor ilicite?

39.4. Dacă datele, informațiile, indiciile existente, la un moment dat în conținutul materialului informativ, sunt suficiente din punct de vedere cantitativ şi corespunzătoare sub aspect calitativ?

Când se constată lipsa sau insuficienţa unor astfel de date se impune suplimentarea informațiilor;

39.5. Dacă datele, indiciile şi informaţiile sunt obiective și provin din fapte sigur determinate? Nu orice informație, presupunere, – supoziţie –, sau orice explicaţie abstract posibilă asupra elementelor factuale deduse evaluării poate să reflecte realitatea şi este necesar de a exista un suport obiectiv pentru fiecare în parte. Reflectările vagi, imprecise, incoerente din conținutul materialului informativ trebuie completate, precizate, clarificate prin suplimentarea activităților de culegere de informații pentru confirmarea sau infirmarea aspectelor neclare și pentru verifica acestora.

[40] Finalizarea procesului investigativ operativ ale cărui materiale au fost evaluate

40.1. Clasarea dosarului informativ prin închiderea procesului investigativ informativ operat, în situația în care nu există nici amenințare la adresa securității naționale nici infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism

40.2. Sesizarea organelor de urmărire penală

40.2.1. pentru declararea ca indezirabilă a persoanei investigate conform prevederilor art. 86 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr.194/2002 sau interzicerea dreptului de ședere pe teritoriul României (art. 27 – 32 din O.U.G. nr. 102/2005) ori sesizarea organelor competente, pentru declararea de persona non grata unui/unor membrii ai Corpului Diplomatic acreditat/ți în România sau a unui/unor membrii ori funcționari ai personalului consular acreditat/ți în România, prin care este stăvilită orice fel de continuare a activității materiale, preîntâmpinându – se astfel trecerea de la forma de realizare incipientă spre intermediară sau de la forma intermediară spre finală a amenințării la adresa securității naționale,, ceea ce se înscrie în acțiunea preventivă de înlăturarea a producerii amenințărilor interne sau externe

40.2.2. prin modalități speciale:

a) prin comunicarea cu caracter secret, conform prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991;

b) prin organizarea constatării infracțiunii flagrante, consemnată într – un proces verbal, conform prevederilor art. 293 din c. p. p. și 12 din Legea nr. 14/1992;

40.2.3. în modalitatea comună, prin procesul verbal de constare a unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, conform dispozițiilor art. 61 alin. 1 din c. p. p. combinat cu art. 291 din c. p. p., care constituie o obligatie pozitivă.

[41] Comunicarea cu caracter secret potrivit art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991[57]

41.1. constituie încunoștințarea organelor de urmărire penală, formulată în regim clasificat, și se realizează atunci când sunt remarcate elemente factuale referitoare la oricare dintre infracțiunile prevăzute în codul penal sau legile speciale cu prevederi penale, inclusiv cele din categoria infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism;

41.2. din prevederile legale nu rezultă stadiul evolutiv la care se află amenințarea la adresa securității naționale ori infracțiunea contra securității naționale sau acte de terorism în momentul formulării comunicării și nici dacă aceasta este însoțită sau nu de vreun suport informativ, dar consider că este de înțeles, implicit, că respectiva încunoștințare să aibă un suport argumentativ, care să susțină alegațiile emise;

41.3. Modalitatea oferă posibilitatea organelor de urmărire penală ca, după preluarea comunicării cu caracter secret:

41.3.1. să conlucreze cu organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, pentru suplimentarea și/sau detalierea datelor și informațiilor produse de procesul investigativ informativ operativ finalizat, astfel, în regim clasificat;

41.3.2. să se continue procesul investigativ informativ operativ, la care să se alăture consultanța procurorului cu privire la eventuala completare, suplimentare, diversificare a datelor și informațiilor, ce mai sunt necesare configurării elementelor unei infracțiuni;

41.3.3. să se sesizeze din oficiu, conform art. 292 din c. p. p., sens în care va încheia un proces verbal și va încunoștința organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale referitor la declanșarea unui proces penal având ca obiect infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism[58].


[1] Definit ca un fascicol de acte procesuale şi procedurale având ca obiect invocarea şi propunerea de probe, admiterea şi administrarea lor [V.Dongoroz (coordonator) şi colectiv, Explicaţii teoretice ale codului penal român, partea generală, vol.I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1975, p. 173].
[2] George Antoniu, Vinovăţia penală, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1995, p. 112 – 113.
[3] Investigaţie (investigare) = cercetare, studiere minuţioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. Investigativ = adverb prin care se determină sensul verbului a investiga, arătând modul acţiunii. (potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX online), accesat la 02.06.2020).
[4] Preluare din C. Troncotă, Duplicitarii, Ed. a II -a revăzută şi adăugită, Ed. Elion, 2014, Bucureşti, p. 350 -352.
[5] Privite ca totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora este posibilă activitatea de culegere de informații pentru realizarea securității naționale.
[6] Modalitate sistematică de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional prin folosirea unei anumite metode, destinată culegere de informații pentru realizarea securității naționale.
[7] Art. 10 din Legea nr. 51/1991 – “Activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter secret de stat. Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decît în condiţiile prezentei legi”.
[8]„ Domeniul securității naționale a fost abordat în ultimii ani in integrum, dar și pe dimensiunile sale: economică, umană, politică, militară, social, culturală, ecologică, astfel că pe agenda de securitate a actorilor statali și nonstatali regăsim concept precum securitate energetică, alimentară, economică, a individului etc.“ (Referat de cercetare științifică cu tema Relaționarea securitate națională – securitate militară – securitatea informațiilor clasificate, al drd. Col. Marian Bacșiș, M.Ap.N., Universitatea Națională de Apărare, “Carol I”).
[9] Riscurile interne şi externe şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale sunt evidenţiate în „Strategia de securitate naţională a României”, adoptată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 38 din 18 decembrie 2001. și actualizate în „Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007” pagina 38 (www.presidency.ro/SSNR(Strategia de Securitate Naţională a României)
(http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf, accesat la 26.12.2016) și „Strategia de Apărare a Țării pentru perioada 2015 – 2019” – “O Românie puternică în Europa și în lume” – p. 14 – 17,
(https://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf)  (accesat la 20.08.2021)
[10] A se vedea în acest sens și M. Udroiu, R. Slăvoiu, O. Predescu, Tehnici speciale de investigare în justiția penală, Ed. C.H. Beck, București, 2009, p. 198 – 204.
[11] Procedură sistematică de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional prin folosirea unei anumite metode, destinată culegere de informații pentru realizarea securității naționale.
[12] A se vedea și comentariile valoroase formulate de R. Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic, București, 2016, p. 529 – 539; Dan Constantin Mâță, Securitatea națională. Concept. Reglementare. Mijloace de ocrotire, Ed. Hamangiu,București, 2016, p. 377 – 385).
[13] Ce se poate realiza prin: observaţie, supraveghere şi urmărirea operativă (filaj), organizarea de pânde operative şi capcane criminalistice, penetrări informative, munca cu agentura, exploatarea surselor deschise, folosirea de legende, combinaţii, dezinformări, precum şi legitimarea şi identificarea unor persoane, solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv solicitarea de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice; consultarea de specialişti ori experţi; primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori efectuarea de constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional; solicitarea și obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii; efectuarea de activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale.
[14] Care poate fi efectuată prin: a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă; b) căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect; c) ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; d) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private; e) localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;  f) interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; g) obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiţiile legii.
[15]În cazul în care din verificările şi activităţile specifice prevăzute la art. 9 şi 10 rezultă date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală.”
Spre deosebire de prevederile incidente din Legea nr. 14/1992, în art. 14 din Legea nr. 191/1998 se menționează expressis verbis: “ f) consemnează rezultatele activităţilor prevăzute la lit. d) şi e) în acte de constatare, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedura penală, care pot constitui mijloace de proba;”, că actele de constatare pot constitui mijloace de probă, decelându – se eclatant o inadvertență legislativă, în ce privește regimul juridic, valoarea și forța probantă a actelor de constatare realizate de organele S.R.I., pe de o parte și de organele S.P.P., pe de altă parte.
[16] A se vedea și comentariile formulate în R. Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic, București, 2016, p. 529 – 539.
[17] Sistemul internaţional utilizat pentru evaluarea informaţiilor, în domeniul serviciilor de informaţii occidentale se prezintă astfel:

Calificarea sursei Calificarea conţinutului informaţiei
Fiabilă
În general, fiabilă
Destul de fiabilă
Nu întotdeauna fiabilă
Puţin certă
Fiabilitate nonevaluabilă
Confirmat
Probabil
Posibil reală
Îndoielnică
Improbabilă
Exactitate nonevaluabilă

Traducere după, J. Baud, Encyclopédie du renseignement et des services secrets, Ed. Lavanzelle, Paris, 1997, p. 192.
[18] Potrivit site – ului S.R.I., analiza, denumită analiza de intelligence, “este procesul de filtrare, conexare şi interpretare obiectivă a datelor culese din surse secrete sau deschise, esenţial în orice activitate a Serviciului.
Frânturi de informaţie uneori disparate şi aparent lipsite de semnificaţie sunt puse în context, integrate în imagini coerente şi convertite în explicaţii, evaluări şi prognoze în legătură cu problematicile de securitate naţională aflate în competenţa SRI. Deşi aparent simplu, este vorba de un proces de rafinare foarte complex, care implică în egală măsură inteligenţa, gândirea critică şi creativitatea analistului de informaţii, dar şi o foarte bună cunoaştere a domeniului analizat.
Mai exact, analistul evaluează informaţiile din perspectiva relevanţei lor, sesizează schimbări şi tendinţe în manifestarea ameninţărilor, schiţează scenarii alternative de evoluţie, evidenţiază implicaţii şi indică eventuale variante de acţiune în raport cu fiecare scenariu prognozat.
În final, produsul analitic este pus la dispoziţia beneficiarilor legali, în timp util şi în funcţie de aria de competenţă, pentru a-i sprijini în: realizarea unor strategii sau planuri de acţiune prin care să se prevină manifestarea riscurilor și în adoptarea unor măsuri adecvate de promovare a intereselor naţionale”. (https://www.sri.ro/analiza-intelligence.html, accesat la 20.08.2021)
[19] Exemplificativ oferim extrase din Raportul de activitate S.R.I. pe anul 2014 [https://www.sri.ro/fisiere/rapoarte/Raport_SRI_2014.pdf (accesat la 07.01.2017)]:Măsurile de prevenire au constat, în principal, în: – propuneri de limitare, întrerupere sau revocare a dreptului de şedere în România, respectiv de declarare drept persoană indezirabilă; – propuneri de neacordare/retragere a avizului prevăzut de legi speciale; – realizarea siguranţei unor obiective ce pot constitui ţinta unor acte teroriste; – acţiuni de stopare a activităţilor de sprijin al unor organizaţii teroriste, desfăşurate pe teritoriul naţional; – demersuri specializate pe linia protecţiei informaţiilor clasificate; – activităţi de pregătire individuală pentru autoapărarea împotriva riscurilor de natură teroristă ori a acţiunilor unor servicii de spionaj străine; – activităţi de identificare şi determinare a disfuncţiilor în conceperea şi implementarea proiectelor majore de realizare a societăţii informaţionale în România”.
[20] Măsura declarării ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1). (Art. 86 alin. 2 din  O.U.G. nr. 194/2002).
[21] Declararea ca indezirabil este măsura ce se dispune împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică. (Art. 86 alin. 1 din  O.U.G. nr. 194/2002).
[22] Potrivit prevederilor capitolului IV Restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor”, art. 27 – 32 din O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European si a cetățenilor Confederației Elvețiene.
[23] Procedura declarării ca străin indezirabil este configurată în prevederile art. 86 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul strainilor in România.
[24] Art. 44 din Legea nr. 535/2004
(1) Împotriva cetăţenilor străini sau apatrizilor despre care există date sau indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare acte de terorism ori de favorizare a terorismului se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru România sau de întrerupere a dreptului de şedere în ţară, dacă împotriva acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieşirii din ţară, potrivit legii privind regimul străinilor în România.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi victimelor conflictelor armate ale căror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale.
[25] Potrivit art. 9 din Convenția de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice, publicată în BULETINUL OFICIAL nr. 89 din 8 iulie 1968, intrată in vigoare la data de 8 iulie 1968 și art. 23 din Convenția din 24 aprilie 1963 cu privire la relatiile consulare, publicată în Buletinul OFicial nr. 10 din 28 ianuarie 1972,  intrată în vigoare la data de 28 ianuarie 1972.
[26] Art. 14 din Legea nr. 535/2004: „(1) CCOA este structura organizatorico-funcţională ce asigură continuitatea şi coerenţa funcţionării sistemului de legătură ce articulează componentele SNPCT. (2) Autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT vor desemna câte un reprezentant permanent la CCOA, în vederea asigurării schimbului de date şi informaţii. (3) Structura şi efectivele CCOA se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. (4) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, S.R.I. va supune aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării Regulamentul de organizare şi funcţionare a CCOA.; Conform art. 17 din Legea nr. 535/2004 atribuțiile C.C.O.A. constau în: a) coordonează activităţile desfăşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT; b) asigură operativ schimbul de date şi informaţii între autorităţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT privind activităţile cu caracter terorist; c) integrează datele şi informaţiile obţinute, în scopul stabilirii şi întreprinderii măsurilor care se impun; d) monitorizează activităţile teroriste şi informează operativ autorităţile şi instituţiile publice abilitate din cadrul SNPCT; e) în situaţii de criză teroristă asigură suportul logistic şi operaţional pentru funcţionarea operativă a Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă, care este integrat funcţional în mecanismul general de gestionare a crizelor şi organizat conform legii; f) transmite autorităţilor şi instituţiilor publice competente din cadrul SNPCT datele şi informaţiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri, conform atribuţiilor legale”.
[27] Prin Decizia C.C.R. nr. 91/2018 (Referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, precum și a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 348 din 20 aprilie 2018., în vigoare de la 20 aprilie 2018) s – a concluzionat cădispozițiile legii privind securitatea națională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor și informațiilor rezultate din activități specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. Doar dispozițiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală ar putea conferi calitatea de mijloc de probă înregistrărilor rezultate din activități specifice culegerii de informații, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, iar nu dispozițiile art. 11 lit .d din Legea nr. 51/1991.”.
[28] Ca fiind „o activitate complexă desfășurată de organele judiciare în conformitate cu legea, cu participarea activă a părților în scopul constatării în timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel încât orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere” (Gh.Mateuț, Tratat de procedură penală, partea generală, vol. I, Ed. C.H.Beck,, București, 2007, p. 124); Prin proces penalse înțelege activitatea reglementată de lege pe care o desfășoară autoritățile publice anume desemnate, cu participarea activă a persoanelor interesate, ca titulare de drepturi și obligații, în scopul constatării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie sancționată potrivit legii penale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală” (Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, Ediția a 3 – a, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 4)
[29]Faza procesuală cuprinde un ansamblu de acte și măsuri procesuale și procedurale, efectuate în ordinea și formele prevăzute de lege, îndeplinind un obiectiv limitat în realizarea scopului procesului penal. Obiectivul unei faze procesuale este pregătirea fazei procesuale următoare, până ce se ajunge, prin ultima fază, la realizarea scopului procesului penal.(…..) Etapa procesuală este o subdiviziune a fazei procesuale, având un obiectiv mai restrâns și conținând acte și măsuri procesuale proprii, dar îndeplinind obiectivul fazei procesuale căreia îi aparține. Stadiul procesual este o subdiviziune a etapei procesuale”. ( citat de Grigore Gr. Theodoru, op.cit., p. 447 – 448).
Astfel, procesul penal cuprinde: faza de urmărire penală, faza de cameră preliminară, faza de judecată și faza de executarea hotărârilor penale, care, fiecare la rândul lor, conțin etape și stadii. (V. Dongoroz, în V.Dongoroz (coord.) și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, partea generală, vol. I, Ed. Academiei României, București, 1975, p. 12).
[30] Gh.Mateuț, op.cit., p. 128.
[31] Idem.
[32] Investigație (investigare) = cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva, Investigativ = adverb prin care se determină sensul verbului a investiga, arătând modul acțiunii.
[33]Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora”.
[34] În cazul în care din verificările şi activităţile specifice prevăzute la art. 9 şi 10 rezultă date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală”.
[35]În cazul constatării unei infracţiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun in pericol viaţa, integritatea fizica sau sănătatea persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), cărora li se asigură protecţie, ori obiectivele aflate în pază, personalul Serviciului de Protecţie și Pază poate imobiliza făptuitorul, predându-l de îndată organelor competente, împreună cu actul de constatare și cu mijloacele materiale de probă”.
[36] Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: …. c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.
[37] A se vedea în acest sens Grigore Gr. Theodoru, op.cit., p. 480.
[38] Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 51/1991: “comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale” și alin. (3) “Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a) – d)”.
[39] Pentru aspectele teoretice și de drept comparat, a se vedea R.Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic,București, 2016, p. 370 – 436; M.Udroiu (coord.), Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck, București, 2015, p. 417 – 426, 459 – 575; N.Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), Noul cod de procedură penală, ediția a 2 – a, revăzută și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2015, p.323 – 327, 379 – 435).
[40] A se vedea N. Volonciu (coordonator), Al. Vasiliu și Radu Gheorghe, Noul cod de procedură penală adnotat, partea generală, Ed. Universul juridic, București, 2014, p. 221.
[41]Art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza tip) Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
[42] Art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza excepție) Prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală.
[43] Art. 57 alin. 2 din c. p. p. privind competenţa organelor de cercetare penală (2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului.
De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.
[44] Situație la care se ajunsese prin Decizia C.C.R. nr. 51 din 16 februarie 2016.
[45] Art. 55 alin. 5 din c. p. p. : Atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; și alin. 6: Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului.
[46]Care este similar cu interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă, ca procedeu investigativ informativ operativ special, specific, cu caracter secret (art. 14 alin. 2 lit. a din Legea nr. 51/1991).
[47] Care este similar și constituie o îmbinare și asociere cu procedeele investigative informative operative speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale de 1) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă și 2)  căutare a unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un /dintr – un loc (pătrunderea/ ieșirea), la un obiect ori document, sau deschiderea unui obiect (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1991).
[48] Care este similară cu mijlocul și metoda informativ operativă constând în activitatea de fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice sau constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă nu este efectuată sistematic (art. 9 alin. 1 lit. d din Legea nr. 14/1992 și art. 13 lit. d din Legea nr. 51/1991) sau procedeul investigativ informativ operativ constând în supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin orice alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private  (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. d ipoteza a 2 – a din Legea nr. 51/1991).
[49] Care este similar și constituie o îmbinare și asociere a procedeelor investigative informative operative speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale de: 1) căutare a unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un /dintr – un loc (pătrunderea/ ieșirea), la un obiect ori document, sau deschiderea unui obiect (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1991), 2) ridicare şi repunere la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. c din Legea nr. 51/1991), 3) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin orice alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private  (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. d ipoteza 1 din Legea nr. 51/1991).
[50] Corespunzător,  în vechea reglementare, comunicării cu caracter secret remise organelor de urmărire penală.
[51] Proactivitatea presupune identificarea posibilelor riscuri și luarea de măsuri anticipative, dar în aceiași măsură și identificarea oportunităților, fără a aștepta ca lucrurile să se schimbe de la sine. (M. Chirilă, Teză de doctorat, Metodologia investigării speciale a criminalității organizate, Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Timișoara, 2009, p. 60 – 61).
Noțiunea de proactivitate se află în conexiune cu conceptul de „intelligence led policing”, respectiv conducerea activității polițienești în baza informațiilor procesate atât în componenta pro­activă, ante factum (de prevenire), cât și în cadrul componentei reactive, post factum (de documentare) (a se vedea în acest sens, T.L. Pintilie, Metode și tehnici de investigare a crimei organizate, în Investigarea fraudelor, sub coordonarea lui G.Ș Ungureanu, vol. II, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 242.
[52] Cunoașterea  este rezultatul acțiunii exprimate de verbul a cunoaște (care are semnificația de a avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței, de a lua cunoștință de ceva, de a lua cunoștință în chip veridic de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul) însemnând reflectarea în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător, faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.283).
[53] Căutare este rezultatul acțiunii exprimate de verbul a căuta (care are semnificația de a încerca să găsească pe cineva sau ceva, a cerceta, a examina) însemnând cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva, osteneală, năzuință. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.177).
[54] Descoperire este rezultatul acțiunii exprimate de verbul a descoperi (vb. tranz., care are semnificația de a găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns, a afla), însemnând rezultatul a ceea ce a fost descoperit, revelație. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.323).
[55] Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 „Securitatea națională se realizează prin cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1”.
[56] A se vedea  Decizia C.C.R. nr. 55/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală și ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României (M.Of. partea I nr. 517 din 17/06/2020)
paragr. 48, 49, 51, 52 55  57, 60.
[57]Informații din domeniul securității naționale pot fi comunicate (…..) organelor de urmărire penală, când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni”
[58] Art. 12 alin. 3 din Legea nr. 14/1992.


Dr. Doru Ioan Cristescu

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories