Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Drept penal, Dreptul Uniunii Europene, Drepturile omului, Familie, Legal Days, Opinii, SELECTED

De ziua internațională pentru eliminarea violenței asupra femeilor

25 noiembrie 2023 | Anca GHENCEA
Anca Ghencea

Anca Ghencea

Ziua de 25 noiembrie a fost declarată prin rezoluția 54/134 a Adunării Generale a ONU din 7 februarie 2000 drept ziua internațională a eliminării violenței împotriva femeilor.

La nivel european, Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice, cunoscută drept Convenţia de la Istanbul, a intrat in vigoare în 2014, fiind cel mai puternic instrument juridic regional care a obligat statele semnatare, să adopte politici publice care să asigure implementarea și respectarea drepturilor recunoscute victimelor violenței domestice.

România a ratificat Convenția de la Istanbul prin Legea nr. 30 din 2016, astfel ca face parte din dreptul intern, fiind obligatorie pentru autorități și pentru orice cetățean.

Dacă încercam să sintetizam într-o frază scopul acestui tratat regional, putem afirma că statele semnatare trebuie să manifeste toleranță zero față de violența domestică, deziderat greu de îndeplinit în măsura în care acest fenomen antisocial este tolerat la nivelul societății, iar autoritățile au manifestat și incă manifestă destulă reticență în ce privește sancționarea făptuitorilor în acele cazuri când faptele sunt reclamante.

Potrivit Convenției de la Istanbul, orice femeie, bărbat, copil, persoana vârstnică poate teoretic să fie victima violenței domestice. Cu toate acestea, statisticile arată că femeile suportă mai mult decât oricare altă categorie de persoane, diverse forme de violență domestică.

Convenția de la Istanbul a obligat statele să adopte un sistem de legi clare, descurajante, de a comite acte de violență, iar mecanismul de aplicare a legilor trebuie să fie eficient și să asigure luarea de măsuri preventive pentru a proteja viața și integritatea victimelor față de agresori.

Interviuri JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Convenția de la Istanbul are un mesaj direct și simplu: violența domestică nu poate fi percepută ca o problemă de familie, față de care restul societății să închidă ochii. Atât victima violenței domestice, cât și martorii la acest tip de fapte antisociale trebuie să se simtă îndreptățiți să reclame în fața autorităților acest tip de fapte, la fel de firesc ca și pentru oricare altă faptă antisocială.

De îndată ce sunt sesizate, autoritățile trebuie să intervină prompt și efectiv pentru a proteja viața și integritatea fizică și psihică a victimei. Violența domestică trebuie înțeleasă ca o faptă antisocială care justifică ingerinţa autorităţilor în viaţa privată sau familială cu scopul declarat și asumat de a proteja victima.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat răspunderea statelor în multe cauze care ridică problema violenței domestice. În cauza Opuz contra Turcia, 2009, Cererea nr. 33401/02, s-a reținut că aplicarea dreptului penal nu a avut niciun efect de intimidare pentru prevenirea în mod eficient a faptelor de natură penală comise de soțul agresor. Obstacolele juridice existente şi faptul că autorităţile au neglijat să ia măsurile legale au redus forţa de disuasiune a sistemului judiciar şi rolul pe care acesta ar fi trebuit să-l joace pentru a împiedica încălcarea dreptului la viaţă a mamei reclamantei. Curtea a reținut că femeile erau principalele victime ale pasivităţii generalizate ale instanţelor judiciare, asa încât violenţele aplicate reclamantei şi mamei acesteia au fost considerate ca bazându-se pe sex şi au constituit o formă de discriminare faţă de femei.

Aceasta formă de discriminare are în vedere tratamentul diferit din partea autorităților, fundamentat pe statutul de femeie, astfel ca victima nu beneficiază de protecție contra violenței domestice, pe motiv că autoritățile nu trebuie să se amestece în probleme de familie. În logica aceasta, drepturile agresorului ajung să fie mai mari decât drepturile victimelor la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

Cauza care stabilește standardele CtEDO în materie de violență domestică este cauza Kurt contra Austria, 2021, cererea nr. 62903/2015. Curtea a stabilit ca statele au o serie de obligații: a) trebuie să reacționeze prompt la sesizarea unui act de agresiune; b) au obligația de evaluare a riscului asupra vieții și integrității victimei, iar aceasta evaluare trebuie să fie proactivă și exhaustivă, fiind un element esențial în prevenția actelor de violență domestică; c) organele de urmărire penală nu trebuie să se limiteze la datele oferite de victimă, ci trebuie să facă propria evaluare; d) autoritățile au obligația de a informa victima violenței domestice asupra drepturilor ei. Totuși este de remarcat că aceste reguli nu trebuie interpretate în sensul de a crea o sarcină imposibilă și excesivă pentru autorități;

România are un număr de cauze în care a fost găsită vinovată de CtEDO pentru încălcarea art. 3 din CEDO (nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante) și art. 14 (interzicerea discriminării), coroborat cu art. 3.

Cauza Bălșan contra România, 2017, cererea 49646/09, este reprezentativă pentru că sancționează modul de aplicare a legii de către autoritățile naționale, în situații în care nu regăsim violență extremă – a bătut-o, dar nu foarte rău, adică este scuzabil în ochii judecătorului care l-a achitat pe soțul agresor. Curtea a reținut că abordarea generală a problemei violenței în familie în România, în raport și de statisticile oficiale, arată că acest tip de violență este tolerat și perceput ca normal de majoritatea populației și că un număr mic de incidente raportate sunt urmate de cercetări penale.

În opinia Curții, autoritățile nu au apreciat pe deplin gravitatea și amploarea problemei violenței în familie în România și că acțiunile lor reflectau o atitudine discriminatorie față de reclamantă ca femeie. Curtea a considerat că violența suferită de Doamna Bălșan poate fi privită ca violență bazată pe gen, care reprezintă o formă de discriminare împotriva femeilor.

Aceasta cauză este menționată în fișa României pe site-ul CtEDO sau pe HUDOC EXEC printre alte hotărâri reprezentative (leading) aflate în executare susținută și care pun probleme deosebite de executare, Buturuga c. România, 56867/2015, E.M. c. România, 43994/2005 etc.

Executarea acestei hotărâri « cap de listă » pentru violența domestică în România se efectuează în baza unui plan de acțiune redactat în 2018 și revăzut în anul 2020. Procesul de supraveghere a executării semnifică armonizarea legislației naționale în raport cu Convenția de la Istanbul.

În acest sens trebuie înțelese modificările succesive aduse Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, inclusiv mărirea duratei maxime pentru ordinul de protecție la un an, sau adoptarea metodologiei din 8 iunie 2023 de emitere, distribuire şi decontare a voucherelor destinate victimelor infracţiunii, pentru stabilirea cuantumului acestora, precum şi a criteriilor de selectare a entităţilor publice şi private înrolate în mecanismul de acordare.

Convenția de la Istanbul a fost ratificată de Romania în 2016, iar anul trecut experții GREVIO au făcut prima evaluare a modului în care s-a implementat acest tratat. GREVIO este grupul de experţi în intervenţia contra violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice care monitorizează implementarea convenţiei de către statele semnatare.

Raportul pentru România se găseste tradus în limba română pe site-ul Agenției Naționale pentru egalitate de șanse[1] fiind un instrument oficial extrem de util pentru a înțelege cum trebuie aplicată Convenția de la Istanbul.

În raportul GREVIO se arată că Romania dispune de un ansamblu complex de norme care urmăresc punerea în aplicare a măsurilor de protecție pentru victimele violenței domestice.

Este subliniată nevoia unor politici integrate naționale în privința prevenției, protecției, urmăririi în justiție cu privire la toate formele de violență reglementate prin Convenția de la Istanbul. S-a constat lipsa de coordonare între instituții, care determină dificultăți pentru autorități pentru a aplica legile existente. Prin urmare, autoritățile ar trebui să elaboreze cu prioritate soluții care să asigure un răspuns instituțional coordonat față de diversele forme de violență contra femeilor. S-a observat că în bugetele la nivel central sau local sunt alocări modeste de fonduri pentru servicii de sprijin pentru victimele violențelor. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că România nu dispune de un sistem de colectare a datelor asupra fenomenului violenței domestice și astfel nu există posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra fenomenului.

Problemele analizate în raport sunt numeroase, dar în acest material as dori să punctez un aspect particular. Convenția de la Istanbul prevede în art. 26 că statele vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a oferi servicii de protecţie şi asistenţă pentru copiii martori în cazul tuturor formelor de violenţă, acordând atenţie interesului superior al copilului.

Invocând raportul explicativ la Convenție[2] dar și numeroase studii de specialitate, GREVIO reține în raportul cu privire la țara noastră, ca minorii care asistă la acte de violență în familie suferă consecințe pe termen lung, de ordin afectiv și cognitiv și devin toleranți la violență.

GREVIO apreciază pozitiv faptul că în HG nr. 49 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie se prevede un tratament similar pentru atât pentru copiii victime ale violenței domestice, cât și pentru copiii martori ai actelor de violență.

GREVIO arată însă că în practica instanțelor lucrurile stau altfel, judecătorii apreciind diferit situația minorului victimă, de minorul martor la acte de violența domestică. Se consideră că minorii martori sunt mai puțin expuși pericolului, astfel că această împrejurare nu este luată în considerare și nu are valoare probatorie în judecarea cererilor privind menținerea legăturilor cu părintele agresor.

GREVIO încurajează puternic autoritățile să dea semnificație concretă în practică, consecințelor prejudiciabile pentru copiii care sunt martorii violenței domestice și de a pune la dispoziția acestora servicii adecvate.

Art. 31 din Convenția de la Istanbul se referă la cazurile când se face apel la justiție pentru a se stabili custodia, respectiv exercitarea autorității părintești a unui minor și dreptul la vizită după desfacerea căsătoriei.

Convenția prevede obligația statelor ca în problema „custodiei şi a drepturilor de vizitare a copiilor, să ia în calcul incidentele de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei convenţii„, adică toate formele de violență. Se vor lua „măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că exercitarea oricărui drept de vizitare sau custodie nu periclitează drepturile şi siguranţa victimei sau ale copiilor.„

GREVIO a menționat în raport opinia unor organizații nonguvernamentale :„în practica instanțelor chiar și atunci când sunt depuse dovezi privind violența gravă, judecătorii iau rar în considerație violența la adresa mamei atunci când stabilesc exercitarea autorității părintești și dreptul la vizită.„ … „ autoritatea părintească exercitată de ambii părinți și dreptul la vizită cu luarea minorului sunt acordate chiar și în caz de violență domestică… întrucât serviciile de autoritate tutelară și instanțele consideră adesea că actele de violență exercitate de tată la adresa mamei nu îl împiedică pe acesta să fie un tată bun, iar prejudiciile pentru copilul martor la violențele domestice nu sunt luate în considerare. Dreptul tatălui de a-l vedea pe copilul său prevalează dreptului la securitate al mamei și al copilului. Uneori mama este ținută responsabilă pentru că nu a asigurat securitatea copilului față de tatăl agresor.”

GREVIO subliniază faptul că judecătorii și profesioniștii implicați în probleme legate de violența domestică ar trebui să dea mai multă greutate elementelor de probă care dovedesc violența domestică și implicit să ia decizii în considerația acestora. Ei trebuie să fie convinși că minorii martori la acte de violență vor suferi repercusiuni pe termen lung.

Implementarea Convenției de la Istanbul este un proces dificil, similar cu aplicarea Convenției europene a drepturilor omului. Profesioniștii dreptului sunt chemați să reflecteze și să conștientizeze aceste probleme. Protecția victimelor violenței domestice nu este doar o problemă morală ci, în primul rand, o problemă de drept care impune o nevoie de a acționa în sensul legii materiale și a legii procesuale.

Doar înțelegând și aplicând corect legile existente în materia violenței domestice putem spera în timp la schimbarea mentalităților ori la înlăturarea stereotipurilor de gen și astfel să constatam efectiv un impact pozitiv asupra vieții femeilor.

În concluzie, să ne bucuram că am pornit pe drumul conștientizării nevoii de a schimba percepția generală asupra fenomenului violenței domestice, dar să înțelegem că suntem doar la început de drum…


[1] Disponibil aici.
[2] Disponibil aici.


Avocat Anca Ghencea, Baroul București
Lector INPPA, Dreptul european al drepturilor omului

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories