Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Drept constituțional, Next, RNSJ, SELECTED, Studii

Pledoarie pentru considerarea introducerii legisticii formale în planul de învățământ al facultăților de drept

29 noiembrie 2023 | Mara GEORGESCU
Mara Georgescu

Mara Georgescu

Erit autem lex honesta, possibilis, secundum naturam, secundum consuetudinem patriæ, loco temporique conveniens, necessaria, utilis, manifesta quoque, ne aliquid per obscuritatem in captionem contineat, nullo privato comodo, sed pro communi civium utilitate conscripta”,
Isidor di Siviglia, Etimologiæ o Origini

* Prezentul studiu a fost realizat sub îndrumarea doamnei Profesor universitar doctor Marieta Safta, titular al disciplinei „Norme de Tehnică Legislativă”, în cadrul Facultății de Drept a Universității București[1]

Pornind de la sensul dreptului cuprins în cuvintele lui Iustinian – „Ius est ars boni et æqui” – și în lumina pozitivismului explicat de Hans Kelsen, legea este creată de societate, pentru a satisface binele public. Întrucât legea nu izvorăște de la divinitate, revine legiuitorului covârșitoarea responsabilitate de a se asigura că aceasta întrunește toate calitățile necesare pentru a fi un instrument autentic, care să servească scopului său suprem. Puterea creatorului de lege este echilibrată de sarcina satisfacerii, prin creația sa, a nevoilor societății umane pentru care legiferează, iar comunitatea umană receptoare de lege va sancționa imperfecțiunea produsului de legiferare neconform cu cerințele prestabilite. Profesorul Marian Nicolae, în magistrala lucrare „Drept civil. Teoria generală”, vorbește despre un veritabil decalog cuprinzând cerințele călăuzitoare pentru conceperea legilor adevărate, prescris de Sf. Isidor de Sevilia: „Legea va trebui să fie onestă, justă, posibilă, conformă naturii, conformă consuetudinii patriei, adaptată locului și timpului, necesară, utilă și de asemenea clară – în scopul de a nu da loc, din cauza obscurității, la vreo interpretare frauduloasă -, scrisă nu pentru vreun folos privat, ci pentru utilitatea comună cetățenilor[2].

În spiritul decalogul lui Isidor de Sevilia, observăm prefigurarea validității legii pe două planuri și anume, pe de o parte validitatea materială, care ține de conținut și pe de altă parte, validitatea formală, care ține de tehnica legislativă. Deși aceste două planuri sunt privite separat, considerându-se chiar că validitatea materială prevalează celei formale[3], ne întrebăm dacă nu cumva există suprapuneri ale celor două criterii, prin aceea că forma de redactare condiționează transmiterea unui mesaj clar, concis, ușor de înțeles, unitar în corpul de text, nealterat în ceea ce privește sensul originar dat de legiuitor, neinterpretabil și necontradictoriu cu alte legi și cu legea supremă a țării.

Știința și arta dreptului sunt molipsitoare pentru cei care o studiază, chiar de la începutul incursiunii în acest domeniu. Însușirea treptată a unui limbaj nou, a unor noțiuni, concepte și teorii, de o manieră comparată a dogmelor și doctrinelor sprijinite de iluștri reprezentanți ai multiplelor curente filozofice și interpretativ-științifice, stimulează fiecare fibră a rațiunii, trezind în tânărul însetat de dreptate, exuberanța și entuziasmul de a investi pasiune, zel și perseverență în pregătirea pentru profesiile juridice. Însușirea prin înțelegere a doctrinelor, înțelegerea în dinamica sa, a dreptului viu, dezvoltarea, prin cunoștințe din ce în ce mai vaste, a iscusinței de a gândi și însușirea treptată a artei oratoriei, clădesc specialiști complecși, cultivați, capabili să mânuiască nu doar idei, ci și cuvinte, armonios îmbinate, bine alese și iscusit mânuite în figuri de vorbire și cugetare. Toată această știință și arta însușită, vor fi puse și în slujba elaborării legilor. Tehnica elaborării legilor reprezintă însă prin precizia și simplitatea necesare, un proces invers dezvoltării anterior descrise, prin concentrarea acestor cunoștințe și abilități, înspre sintetizarea ideilor în forme concise, clare, neinterpretabile, diferite de abordările filozofilor, sofiștilor, istoricilor și doctrinelor. Concentrarea tuturor acestor cunoștințe, a limbajului juridic complex și a substanței bine stăpânite, într-o formă simplificată, abordabilă de non-specialiști, ar putea fi considerată forma supremă de exercițiu al acestei profesii, anume aceea de creare de legi. Și de aceea, considerăm că demersul de înzestrare a juriștilor în formare, cu instrumentele necesare pentru stăpânirea acestui proces, este unul pe cât de necesar, pe atât de firesc. În cele ce urmează, vom explora argumentele evidente în sprijinul oportunității accesului juristului în formare, la inițierea și perfecționarea în știința tehnicii legislative.

Legistica formală și tehnica legislativă – noțiuni și concepte

Evenimente juridice

JURIDICE by Night

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

O ramură distinctă a dreptului, legistica formală este știința și disciplina care se ocupă cu studiul tehnicii și a procedurii legislative, abordând elementele care țin de esența caracterului tehnic al legilor (ierarhia actelor normative, structura normelor și modul de redactare a textelor), precum și elemente privitoare la procedurile asociate elaborării și promulgării legilor. Se face o distincție între legistica reală (reprezentată de politica legislativă, considerată o știință a guvernării, o disciplină de graniță, variabilă în funcție de valorile politice consacrate de lege și care însumează la un moment dat idealurile, scopurile, mijloacele și instrumentele de reglementare a relațiilor sociale) și legistica formală, care constituie elementul de stabilitate, care urmărește asigurarea „validității, previzibilității și aplicabilității normei juridice”[4]. Aceste noțiuni sunt congruente într-o accepțiune ușor diferită în opinia altor autori, potrivit cărora legistica este știința elaborării legii, iar componenta sa, legistica formală este sinonimă cu tehnica legislativă[5].

Rolul tehnicii legislative este uniform recunoscut în bibliografia de specialitate, drept știința care se ocupă cu procedeele tehnice care dau normelor eficiență juridică, coerență, aplicabilitate. Cunoașterea sa este prin excelență un atribut al specialiștilor în drept, însă utilitatea sa este adresată nu doar legiuitorilor, guvernanților care dispun măsuri de aplicare a legilor, destinatarilor aparținând categoriei de persoane fizice sau juridice de profesioniști (care elaborează proceduri operaționale standard pe baza legilor și a hotărârilor de punere în aplicare a legilor), tuturor practicienilor profesiilor juridice (care trebuie să interpreteze legea), precum și, mai cu seamă, persoanelor fără pregătire juridică, adevărații destinatari ai normelor juridice, care trebuie să le înțeleagă și să le respecte.

Subiectul calității legislative nu este unul nou nici la nivel European, iar conceptul este abordat multidisciplinar: avocații, lingviștii, economiștii și politologii dezbat diferitele aspecte ale calității legislative, precum exprimare, formulare, eficiență[6]. Xanthaki aduce în atenția comunității științifice a juriștilor patru preconcepții asociate calității legislative: (1) calitatea legislativă derivă dintr-o convenție specifică – din perspectiva în care legea prin convențiile sale ar fi infailibilă și universală, (2) calitatea legislativă provine dintr-un vid – din perspectiva în care legislația ar fi privită doar ca un instrument de reglementare, (3) calitatea legislativă este imposibil de definit, însă o serie de atribute se pot distinge, precum funcționalitatea, eficiența, claritatea, precizia, (4) eficiența conduce mereu către calitate – cu referire la utilizarea frecventă a instrumentelor pentru eficiență. Fiecare din aceste preconcepții este demontată, prin prisma opunerii teoriei fronetice[7], teoriilor preconcepției convențiilor și vidului, prin concluzia că o lege bună se măsoară prin abilitatea legiuitorului de a utiliza criteriul eficienței în mod conștient și corect, precum și prin observația complicării aduse de multitudinea de instrumente de eficientizare, care se doresc a fi simplificatoare.

Sediul materiei și sistemul de control

Așa cum explică profesorul Marieta Safta, atât reperele normative care constituie busola internă a întregului proces legislativ, ce declară garantarea securității juridice, cât și actorii externi care intervin stabilind temeiul și limitele activității de legiferare, se află sub imperiul presiunii de a asigura protecția împotriva propriilor intervenții de reglementare și control[8]. Asemenea simbolisticii șarpelui care descrie cercul perfect mușcând propria coadă, Uroborus, apărut în mitologia multor culturi și considerat de psihologul elvețian Carl Jung, arhetipul primordial al psihicului uman, se poate asimila reîntoarcerii eterne a dreptului la drept. Departe de autosuficiență, acest Uroborus juridic poate înclina balanța către distrugere sau transformare.

Reperele calității materiale și formale a legilor se regăsesc în dispozițiile Constituției, prin precizarea că România este stat de drept (art. 1(3)), prin dispoziția referitoare la respectarea supremației constituției și a legilor (art. 1(5)), prin consacrarea constituționalității unor principii fundamentale, cum ar fi cel al neretroactivității legilor (art. 15(2)) sau cel al egalității în drepturi a cetățenilor (art. 16(1)(2)), prin stabilirea aderării la teoria dualismului în interferența dintre legile române și legislația europeană sau internațională, prin desemnarea categoriilor de legi (art. 73, art. 108, art. 115), a reperelor fundamentale ale procesului legislativ (art.74-78). Prin Constituție este reglementată existența Consiliului Legislativ (art. 79), organul consultativ de specialitate al Parlamentului, desemnat cu avizarea, sistematizarea, unificarea, coordonarea și evidența legislației. Activitatea Consiliului Legislativ este reglementată prin Legea 73/1993 (lege organică, potrivit Constituției), iar Regulamentul de organizare și funcționare este aprobat prin Hotărâre a Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului. Reperele detaliate și precise privind normele de tehnică legislativă sunt cuprinse în dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea este emisă de Parlament și reglementează activitatea de legiferare desfășurată ca implementare a politicilor publice, vizând toate categoriile de acte normative situate sub Constituția României in piramida lui Kelsen. În acest Uroborus legislativ, considerăm că se poate include și jurisprudența Curții Constituționale, care asigură respectarea dispozițiilor legii fundamentale, protejând destinatarul legii, pe legiuitorul însuși (de puterea executivă)[9].

Pentru Consiliul Legislativ există o istorie lungă, din care se desprinde anul 1923, ce a marcat prima înființare la nivel constituțional a acestui organ, prin Legea 20/1925 (Legea Mârzescu). Cu toate acestea, funcția sa poate fi identificată mult mai timpuriu, în 1808 în Muntenia, în asociere cu poziția de jurisconsult, înființată de Scarlat Callimachi[10]. Astfel, deși a existat o continuitate pentru Consiliul legislativ, pentru Legea 24/2000 nu identificăm un echivalent normativ în istoria recentă, ceea ce ridică problema unei curiozități retrospective, cu privire la identificarea și corectarea eficientă a problemelor de tehnică legislativă în intervalul cuprins între 1992-2000.

Printre izvoarele legisticii formale se mai numără și alte acte normative, precum regulamentele și hotărârile parlamentare, hotărârile birourilor permanente ale celor camere parlamentare, legea pentru organizarea Monitorului Oficial al României (Legea 202/1998), legea care reglementează inițiativa legislativă a cetățenilor (Legea 189/1999), ordonanțele și hotărârile guvernului care stabilesc reguli pentru elaborarea anumitor proiecte și acte normative, precum și deciziile Curții Constituționale, în măsura în care privesc norme metodologice sau procedurale de redactare sau aprobare a legilor[11].

Ca o măsură suplimentară de control, rolul esențial al societății civile în depistarea erorilor, neconformităților și a altor probleme de formă sau fond care pot apare în propunerile legislative, este apărat prin Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică[12]. Așa cum remarcă profesorul Marieta Safta, caracterul crucial al transparenței decizionale a fost reinstituit prin jurisprudența recentă a Curții Constituționale, printr-o decizie care a admis excepția de neconstituționalitate împotriva încercării de eliminare a transparenței decizionale și a dialogului social, în perioada stărilor de urgență și asediu din 2020[13].

În statele cu tradiție Romano-Germanică, elaborarea legilor este sarcina oficialilor cu funcții administrative superioare în ministerele competente, pe când în statele Central și Est Europene, sarcina aparține unui grup de lucru din cadrul ministerului. În sistemul Anglo-Saxon textele legilor sunt elaborate de un organ legislativ alcătuit din avocați, cu respectarea instrucțiunilor trasate prin elaborarea politicilor legislative în cadrul ministerului competent[14].

Nerespectarea normelor de tehnică legislativă

Jurisprudența Curții Constituționale a României, prin deciziile sale de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate ce invocă nerespectarea normelor de tehnică legislativă, constituie prin excelență o sursă pentru studiul erorilor identificate în aplicarea normelor tehnice ale metodologiei și procedurii legislative. Studiul în dinamică al acestor decizii scoate în evidență perpetuarea cazurilor de erori din categoria considerată, în ciuda existenței legislației în domeniu, a ghidurilor și a sistemului de control multi-stratificat.

Dintre cele mai recente exemple de decizii de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate ale Curții Constituționale, legate de neconformitatea textului legilor cu normativele tehnico-legislative sau cu procedura legislativă, se remarcă: Decizia 19/2023[15] privind neconstituționalitatea unor dispoziții din legea acvaculturii (prin utilizarea unor sintagme vagi ca „orice alte dispoziții contrare prezentei legi”, sau invocarea în textul legii a unor probleme ipotetice, care țin de interpretarea și aplicarea legii), Decizia 523/2023[16] (prin exprimare improprie, neclară, numerotare eronată a alineatelor, formulare de manieră ambiguă, sintagme vagi care nu indică în mod expres cadrul legislativ), Decizia 467/2023[17] (prin încălcarea principiului securității juridice, prin nerespectarea art. 26 și 54 din Legea 24/2000, în stabilirea eşalonării creşterii vârstei standard de pensionare), Decizia 258/2023[18] (pentru trimiteri nepermise la acte normative cu forță juridică inferioară legii, abordare eronată a unor elemente care vizează statutul polițistului – încadrat în categoria personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne – se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de personalul militar), Decizia 41/2023[19] (pentru lipsa clarității și preciziei regulilor pentru stabilirea componenței Colegiului director licențiate în ştiinţe juridice și neconcordanțe cu textul unor legi corelate), Decizia 16/2023[20] (confuzie legislativă prin referințe încrucișate între Legea învățământului nr. 1/2011 – în prezent abrogată – și Legea 179/2020, privind cheltuielile de transport al elevilor), Decizia 177/2022[21] (neconcordanțe cu prevederile altor acte normative privind încadrarea unor infracțiuni și stabilirea pedepselor, nesocotind un principiu de bază al dreptului, ultima ratio – metoda finală).

În mod deosebit, merită menționată, în contextul exemplelor marcante ale admiterilor de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate, Decizia 78/2021[22], referitoare la obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României, față de anumite prevederi ale Legii pentru modificarea și completarea însăși a Legii 24/2000. Situația nerespectării normelor de tehnică legislativă în textul legii de modificare a actului normativ care reglementează întocmai aceste prevederi, pare cel puțin paradoxală. Dintre motivele admiterii obiecției de neconstituționalitate formulate de Președintele României (care a formulat critici cu privire la vicii procedurale derivate din încălcarea prevederilor legii fundamentale, precum și a art. 5 din Legea 73/1993[23]), se remarcă: (a) schimbarea naturii juridice a instituției republicării legilor, care devine din administrativă și tehnico-legislativă, una care produce efecte legislative, întrucât republicarea actului normativ s-ar face la aceeași dată cu publicarea actului de modificare/completare (încălcarea prevederilor art. 79 din Constituție); (b) dispoziția conform căreia formele republicabile ale actelor sunt înaintate comisiilor permanente, de departamentele legislative ale fiecărei Camere (încălcarea prevederilor art.74 din Constituție cu privire la titularii inițiativelor legislative); (c) încălcarea principiului autonomiei parlamentare, în virtutea căruia Camerele adoptă regulamente în mod autonom (art. 64 din Constituție); (d) încălcarea principiului securității juridice, prin soluții normative care se exclud reciproc prin raportare la dreptul pozitiv (încălcarea art. 1(3) din Constituție). Aceste motive țin mai mult de procesul legislativ sau de legistica formală, însă la aceste motive, Curtea a adăugat „caracterul imprecis, neclar, paralelismele legislative create de actul normativ şi lipsa de rigoare în alegerea soluţiilor legislative, în concluzie, nerespectarea normelor de tehnică legislativă şi a jurisprudenţei instanței constituționale în această materie”.

În plus față de motivele considerate de Curte pentru neconstituționalitatea legii, se remarcă aspecte, care deși nu sunt neconstituționale care ridică semne de întrebare asupra relevanței în contextul legislativ a unora dintre prevederile legii respective de modificare a Legii 24/2000, cum ar fi lipsa efectului (nefiind adus niciun element de noutate, nicio modificare sau nicio derogare în sensul modificării structurii organizatorice a autorității publice – structura de specialitate pentru republicarea actelor normative, din cadrul Consiliului Legislativ), caducitatea formei republicabile a actului în situația observațiilor Consiliului Legislativ cu privire la actul modificator (care ar apărea inerent dacă actul modificator și forma republicabilă ar fi transmise simultan spre avizare la Consiliul Legislativ), confuzii cu privire la textele in vigoare (prin intrarea in vigoare la date diferite), aplicare neunitară a legii, necesitatea republicării în întregime a actelor normative, care ar fi ineficientă și inutilă pentru actele normative de mare întindere și complexitate.

Studiul Deciziei 78/2021 ar putea fi considerat emblematic pentru obiectivele majore ale disciplinei de legistică formală, ca un apogeu al situațiilor paradoxale întâlnite în practica elaborării normelor legislative, dar și ca exemplu reconfortant de eficiență a rolului jurisprudenței Curții constituționale în exercitarea protecției statului de drept față de legiuitor.

La polul opus neconstituționalității legilor prin prisma nerespectării cerințelor de tehnică legislativă se situează exemple de erori în acte normative din domenii de specialitate. Un astfel de exemplu cuprinde o serie de Regulamente ale Parlamentului European și ale Consiliului, cu privire la igiena, siguranța și controlul oficial al alimentelor, ale căror texte în limba română cuprind neconcordanțe cu privire la termeni de specialitate, generate de traducerea inexactă din limba engleză. O astfel de situație este asociată confuziei dintre termenii „risc” și „pericol”, care sunt folosiți în varianta în limba română a actelor normative, cu sens inversat înțelesului original al termenilor tehnici „risk” și „hazard”. Astfel, există un Regulament european (Reg. 178/2002[24]) care definește termenul „risk” drept o funcție a probabilității unui efect negativ asupra sănătății și gravitatea acelui efect, determinat de un pericol, iar termenul de „hazard” drept agent biologic, chimic, fizic, aflat în produsele alimentare. Varianta tradusă în limba română a Reg. 178/2002, cuprinde alocarea corectă a sensurilor celor doi termeni, prin preluarea „risk” – „risc” și „hazard” – „pericol”. Cu toate acestea unele acte normative din pachetul de legi privind domeniul larg al igienei, siguranței și controlului oficial al alimentelor, nu mai păstrează această corespondență a traducerii și inversează înțelesul celor doi termeni, la trecerea textului din limba engleză în limba română. Astfel, în varianta în limba română a Reg. 852/2004[25], art. 1(1) lit. f) folosește sintagma „pe baza evaluării științifice a riscurilor”, utilizând traducerea corectă din limba engleză a termenului „risk”, însă art. 5(2) lit. a) folosește „identificarea oricăror riscuri” cu înțelesul greșit, întrucât în textul original, din limba engleză, legiuitorul a făcut referire la „hazards”, deci pericole. În mod similar, deși ar fi trebuit să cuprindă mențiuni referitoare la „hazard” – pericole, traducerea în limba română a alineatelor b) („pentru a preveni riscul”) și c) („reducerii riscurilor”), ale art. 5(2), duce la perpetuarea aceleiași erori. Confuzia de termeni cu înțelesuri diferite, apărută la traducerea din limba engleză în limba română nu este așadar nici măcar unitară în corpul de text al aceluiași act normativ, întrucât același regulament folosește un termen atât în sens corect, cât și în sens greșit. În plus, din nefericire, neconcordanța dintre Reg. 178/2002 și Reg. 852/2004 nu este singulară, întrucât mai pot fi identificate exemple de acte normative care conțin erori de traducere ale aceluiași grup de termeni, cum ar fi un regulament mai recent, care este considerat aducător de modificări radicale ale legislației în domeniul alimentar și anume Reg. 627/2019[26], ultima formă consolidată (09.01.2023), în care se face referire în mod repetat la „risc/riscuri”, cu toate că sensul original ar fi precizat „pericol/pericole”: art. 3.2 – „la auditarea procedurilor pe baza analizei riscurilor”; art. 3.3 lit. c) – „riscuri fizice”. Cu toate acestea, termenul de „risc” este folosit în corpul aceluiași text de lege și cu sensul corect: art. 4.1 lit. a) – „riscurile pentru sănătatea umană”, art. 7.1 și 7.3 lit d), art. 29.1 – „ riscuri specificate”, art. 24 – „indicii ale riscurilor potențiale”. Este curios faptul că există un titlu al Reg. 627/2019 (titlul IV), care cuprinde alăturat ambii termeni, fiecare tradus cu sensul corect: „pentru a răspunde la pericolele și riscurile uniforme recunoscute”. Consecința acestor utilizări neconcordante și inconsistente ale termenilor de specialitate este confuzia legislativă, educarea și instruirea eronată a specialiștilor, care au preluat sensul eronat și îl folosesc în activitatea lor. Nu doar limbajul specialiștilor este afectat, ci este posibil ca activitatea practică să se lovească uneori de confuzie, întrucât „gestionarea riscului” este un proces complex, care presupune mai multe etape, o serie de variante opționale de lucru și obiective diferite față de „gestionarea pericolului”. Activitățile necesare gestionării riscului sau a pericolului sunt fundamental diferite, având efecte opuse privind eficienta în timp sau atitudinea proactivă/reactivă.

Consecințele încălcării normelor de tehnică legislativă

Parafrazându-l pe Andre Gide, Alexandru Țiclea, în lucrarea sa intitulată „Oratorie și procese celebre”, ne reamintește faptul că atunci „când un politician îți răspunde, nu înțelegi nici măcar ce l-ai întrebat[27]. La polul opus acestui paradox trebuie să se situeze textul unei legi, prin care legiuitorul vorbește subiectelor de drept angajate în relațiile sociale pe care norma respectivă le reglementează. Legea trebuie să vorbească eficient și clar, cuprinzând răspunsuri și pentru întrebările care nu s-au născut încă, întrucât conținutul său trebuie să contrabalanseze prin stabilitate, însăși versatilitatea societății umane.

Neîndeplinirea cerințelor de calitate a legii, prin defecte precum inconsistența în utilizarea noțiunilor, categoriilor, principiilor sau construcțiilor juridice, duce la incertitudine legislativă, apariția antinomiilor juridice (contrarietăți aparente sau reale între texte de lege diferite), paralelisme de reglementare, necorelarea prevederilor unei norme cu principiile generale ale dreptului sau cu prevederile constituționale, necorelarea prevederilor unui act normativ, cu prevederilor altor acte normative cu aceeași forță juridică sau cu o forță juridică superioară, necorelarea cu prevederile unor tratate internaționale ratificate sau cu dreptul Uniunii Europene, trimiteri la norme care nu există, trimiteri vagi la texte de lege neindentificate, au consecințe generale și specifice. Consecințele specifice se referă la situațiile și acțiunile concrete care decurs din interpretarea sau aplicarea eronată a unui text de lege, care afectează direct destinatarul actului normativ. În ceea de privește consecințele generale, neîndeplinirea de către actele normative a criteriilor materiale și formale de calitate, cuprinse în doctrină și jurisdicție este contrară garanțiilor constituționale privind principiul fundamental al legalității, al statului de drept, afectând drepturile și libertățile cetățenilor[28].

Cursuri de tehnică legislativă

Preocuparea pentru introducerea tehnicii legislative ca disciplină în cadrul facultăților de drept a existat de mult, așa cum o demonstrează Robert J. Hopperton, care a publicat în 1980, în Pittsburgh, SUA, un model de curs universitar de tehnică legislativă pentru elaborarea legilor[29]. La nivel internațional sunt numeroase opțiunile pentru urmarea unor cursuri de elaborare a propunerilor legislative, sau cursuri de tehnică legislativă, sub forma cursurilor post-universitare („Legislation and Legislative Drafting” la Australian National University[30]; „LL.M in Legislation”, la Washington College of Law[31]; „Advanced Diploma in Legislative Drafting”, la The Honorable Society of King’s Inns, Irlanda[32]; „Graduate Diploma in Legislative Drafting”, la Athabasca University, în Canada[33]), cursuri de specializare („European And International Legislative Drafting”, la Geneva Interdisciplinary Centre for Economics and Law[34];„Training on EU Legislative Procedure in Practice”, la ERA[35]; „Course in Legislative Drafting. Techniques for Drafting Regulatory Acts”[36], la Luiss School of Law, Roma) sau cursuri de perfecționare de scurtă durată („Professional Certificate in Legislative Processes”, la ICPS[37]). Nu la fel de numeroase sunt cursurile universitare de tehnică legislativă/legistică formală, cum a fi cursul de „Tehnică legislativă”, de la Universitatea din Genova, având 6 credite, 12 săptămâni/semestru, pe durata a două semestre și fiind predat în anul 3 de studiu la Genova și în anul 5 la Imperia[38]. În cadrul universităților americane, cursul de legistică formală este mai des întâlnit, sub formă de „Legal methods”, „Legal research”, „Writing or elements of law” (Columbia Law School, Arizona State University, etc.) sau „Legal Research and Writing”, la Harvard Law School.

Semnale de alarmă cu privire la insuficienta atenție acordată legisticii formale în cadrul pregătirii universitare a juriștilor în România au mai fost lansate de-a lungul timpului, însă, după o analiză de ansamblu a planurilor de învățământ ale facultăților de drept din cadrul universităților de stat din România, nici în prezent această disciplină nu și-a câștigat locul printre cursurile care vor forma viitorii specialiști.

Concluzii

Prin prisma numeroaselor curente de opinie, precum și a dezbaterilor cu privire la considerarea statutului de ramură de drept a logisticii formale, considerăm că unificarea abordărilor multidisciplinare într-o disciplină de sine stătătoare ar fi utilă pregătirii juriștilor încă de la nivelul programului de licență. Din perspectiva conceptului de dreptului viu, activitatea de legiferare nu a cunoscut nicicând o mai efervescentă versatilitate ca în perioada integrării europene și poate tocmai de aceea, văzută ca știință, tehnică și artă[39], legistica formală, denumită și „legisprudență”[40], trebuie să îmbrace și forma disciplinei academice, fiind necesară reducerii cantității și creșterii calității legislației la nivel european.


[1] Grație unor dascăli care stârnesc și cultivă entuziasmul lecturii, al curiozității și interesul, este încurajat și îndrumat atât studiul în domeniul tehnicii legislative, cât și documentarea pentru lucrări precum cea de față.
[2] Isidor di Siviglia, Etimologie o origini (a cura di Angelo Valastro Canale), testo a fronte, vol. I, UTET, 2014 ,V 21, 1, p. 398, citat de Marian Nicolae, Drept civil. Teoria generală. Vol. I. Teoria dreotului civil, Solomon, 2017, p. 360.
[3] Marian Nicolae, Drept civil. Teoria generală. Vol. I. Teoria dreotului civil, Solomon, 2017, p. 360.
[4] Vida Ioan, Vida Ioana Cristina, Legistică formală. Curs universitar. Universul juridic. București, 2020, p. 8-9.
[5] Ionașcu Titu, Corespondența dintre tehnica legislativă și legistica formală în literatura de drept. Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2018. p. 10-11.
[6] Xanthaki, H. (2019). Misconceptions in Legislative Quality: An Enlightened Approach to the Drafting of Legislation. In: Oliver-Lalana, A. (eds) Conceptions and Misconceptions of Legislation. Legisprudence Library, vol 5. Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-030-12068-9_2.
[7] Greaca antică φρόνησις / phrónēsis – înțelepciune practică
[8] Marieta Safta, Consolidarea funcției legislative a Parlamentului, în lumina principiului securității juridice, Universul Juridic nr. 9, 2021, p. 49-76.
[9] Marieta Safta, Consolidarea funcției legislative a Parlamentului, în lumina principiului securității juridice, Universul Juridic nr. 9, 2021, p. 49-76.
[10] Anca-Jeanina Niță. The Legislative Council – an advisory body of the Parliament ensuring the quality of the law, a main condition for the rule of law. Universul Juridic nr. 2/2021
[11] Vida Ioan, Vida Ioana Cristina, Legistică formală. Curs universitar. Universul juridic. București, 2020, p.12-13.
[12] Legea nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.749 din 3 decembrie 2013
[13] Decizia nr.152/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020
[14]Emilian Ciongaru, Legislative technique (formal legistics) – auxiliary branch of law. Fundamental elements of constitutional law. Journal of Law and Administrative Sciences No. 15, 2021, p.35-42.
[15] DECIZIA nr. 19 din 15 februarie 2023 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a), c), h) și i), ale art. 13 alin. (1), ale art. 14 alin. (1) și (4), ale art. 15 alin. (1), ale art. 17, ale art. 18 alin. (1), ale art. 19, ale art. 21 alin. (1), ale art. 24 alin. (2), ale art. 26, ale art. 30 alin. (1) și (2), ale art. 38 alin. (4), ale art. 44, ale art. 57, ale art. 72 lit. f), ale art. 73, ale art. 74 alin. (1)–(3) și ale art. 77 din Legea acvaculturii, precum și a legii, în ansamblul său. Publicată în Monitorul Oficial nr. 347 din 25.04.2023.
[16] Decizia 523/2023 [R] referitoare la obiecţia de neconstituționalitate a Legii privind unele măsuri fiscal bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung, în ansamblul său, precum şi a dispoziţiilor art. III pct. 2 [cu referire la art. 18^1 alin. (1), (5) şi (11), art. 18^2 şi art. 18^3], pct. 9 [cu referire la art. 60 pct. 5 lit. c) ], pct. 10 [cu referire la art. 60 pct. 7 lit. c) ], pct. 13 [cu referire la art. 117], pct. 19 [cu referire la art. 138^4], pct. 28 [cu referire la art. 170 alin. (1) şi alin. (3) lit. d) ], pct. 29 [cu referire la art. 174], pct. 30 [cu referire la art. 174^1 alin. (12)], pct. 45 [cu referire la art. 291 alin. (3^8)], pct. 65 [cu referire la art. 500^3 alin. (1)], art. V alin. (1) şi (2), art. VII alin. (1), art. XIV alin. (2) şi (5), art. XV alin. (1), art. XVII alin. (3) şi (4), alin. (5) lit. c), l) şi n), alin. (7) şi (8), art. XVIII alin. (2), art. XIX alin. (2) şi (3), art. XX alin. (3) şi (5), art. XXIII alin. (3), (4) şi (5), art. XXVI pct. 1, art. XXVII alin. (3), (4) şi (5), art. XXVIII alin. (1), art. XXIX, art. XXXI alin. (1), art. XXXIII, art. XXXIV, art. XXXV, art. XXXVI, art. XXXVII, art. LI alin. (1), art. LIV alin. (1) şi (3) şi art. LV din lege, Monitorul Oficial nr. 974 din 2023.
[17] Decizia 467/2023 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I-IV, ale art. XIII alin. (5) şi (6) şi ale art. XV din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a anexelor nr. 1-3 la aceasta, precum şi a legii în ansamblul său, Monitorul Oficial nr. 727 din 2023.
[18] Decizia 258/2023 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării prin art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi ale art. 9 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, Monitorul Oficial nr. 471 din 2023.
[19] Decizia 41/2023 [A] referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 35/2022 privind numirea a doi membri în Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Monitorul Oficial nr. 227 din 2023.
[20] Decizia 16/2023 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, Monitorul Oficial nr. 187 din 2023.
[21] DECIZIA nr.176 din 24 martie 2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal și ale art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 05.05.2022
[22] Decizia 78/2021 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, Monitorul Oficial nr. 207 din 2021.
[23] Legea 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, republicată.
[24] Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare
[25] Regulamentul (CE) Nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004, privind igiena produselor alimentare.
[26] Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/627 al Comisiei din 15 martie 2019 de stabilire a unor modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce privește controalele oficiale.
[27] Țiclea Alexandru, Oratorie și procese celebre, Universul juridic, București, 2021, p. 366
[28] Ramona Delia Popescu, Les conséquences de la violation des normes de la technique législative au niveau gouvernemental, Universul juridic nr. 1, 2020, p. 68-91.
[29] Robert J. Hopperton, Teaching Legislative Drafting in Law School: A Model Course, 19 Duq. L. Rev. 43 (1980).https://dsc.duq.edu/dlr/vol19/iss1/4. p. 43-64
[30] Legislation and Legislative Drafting, Australian National University, https://programsandcourses.anu.edu.au/2022/course/LAWS8104/Spring Session/6511
[31] LL.M in Legislation”, la Washington College of Law, https://www.wcl.american.edu/impact/initiatives-programs/lawandgov/llmlegislation.
[32] Advanced Diploma in Legislative Drafting”, la The Honorable Society of King’s Inns, Irlanda, https://www.kingsinns.ie/education/courses-open-to-lawyers-nonlawyers/advanced-diploma-in-legislative-drafting
[33] Graduate Diploma in Legislative Drafting, Athabasca University, https://www.athabascau.ca/humanities-and-social-sciences/programs/graduate-diploma-in-legislative-drafting.html#program-details
[34] Geneva Interdisciplinary Centre for Economics and Law, https://gicel.ch/tp-course/european-and-international-legislative-drafting
[35] The Academy of European Law (Europäische Rechtsakademie Trier, hereafter „ERA” or „the Academy”
[36] Course in Legislative Drafting. Techniques for Drafting Regulatory Acts | LUISS School of Law, Roma, 2021, International Association of Legislation, https://ial-online.org/course-in-legislative-drafting-techniques-for-drafting-regulatory-acts-luiss-school-of-law-rome-2021
[37] ICPS – International Centre for Parlamentary Studies, https://parlicentre.org/
[38] Legislative Technique, curriculum, code 72616, Universita di Genova, Law, https://corsi.unige.it/en/off.f/2017/ins/17718
[39] Bujor Valeriu, Buga Larisa, Tehnica legislativă și rolul ei în activitatea de legiferare, Jurnalul Juridic Național: Teoria și Practica, nr. 3. 2013, p.p. 8-14
[40] Karpen Ulrich. Comparative Law: perspectives of legislation, Anuario Iberoamericano de Justicia Constitucional, ISSN 1138-4824, núm. 17, Madrid (2013), págs. 141-185


Prof. univ. dr. Mara Georgescu, Facultatea de Medicină Veterinară USAMVB
Studentă – Facultatea de Drept a Universității din București

Citeşte mai mult despre , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories