« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
MOLOMAN LAZAR & ASOCIATII
 

Întrebare preliminară cu privire la noțiunea de hotărâre judecătorească de divorț (divorț privat extrajudiciar italian)
10.02.2021 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul suprem german de drept comun se întreabă cu privire la noțiunea de hotărâre judecătorească de divorț (divorț privat extrajudiciar) (C-646/20)

I.Situația de fapt

1 TB are dublă cetățenie, germană și italiană, soțul acesteia este doar cetățean italian. La 20 septembrie 2013, cei doi s-au căsătorit la Berlin (Germania), act înscris în registrul căsătoriilor.

2 La 30 martie 2017, ei s-au prezentat la Serviciul de stare civilă (Ufficio di Stato Civile) din Parma (Italia) și au declarat că nu aveau copii minori sau copii majori dependenți de asistență medicală pe termen lung, copii majori cu handicap grav sau copii majori neautonomi din punct de vedere economic, că nu încheiau între ei acorduri de transfer patrimonial și că intenționau să se separe de comun acord. La 11 mai 2017, ei au confirmat personal această declarație în fața Serviciului de stare civilă. La 15 februarie 2018, s-au prezentat din nou la serviciul respectiv, au făcut referire la declarațiile lor din 30 martie 2017 și au declarat că doreau desfacerea căsătoriei, cu privire la care nu era pendinte nicio procedură. După ce, la 26 aprilie 2018, au confirmat aceste declarații în fața Serviciului de stare civilă din Parma, la 2 iulie 2018 Serviciul de stare civilă a eliberat lui TB un certificat în temeiul articolului 39 din Regulamentul nr. 2201/2003, prin care divorțul era confirmat cu efect de la 15 februarie 2018.

3 TB a solicitat Serviciului de stare civilă în cauză din Berlin să înscrie actul autentic de încheiere a acestui divorț în registrul german al căsătoriilor. Cu toate acestea, Serviciul de stare civilă are îndoieli cu privire la aspectul dacă înscrierea actului autentic necesită, într-o primă etapă, o recunoaștere în temeiul articolului 107 din FamFG, motiv pentru care a prezentat cauza Amtsgericht (Tribunalul Districtual) în vederea pronunțării unei hotărâri (notă MMB: a se constata diferența enormă față de România în cazul în care o autoritate publică ar avea o îndoială … și ar reuși să recunoască faptul că are o îndoială înainte de a emite un act administrativ ce abia apoi ar putea fi contestat pe rolul instanței). Prin decizia din 1 iulie 2019, Amtsgericht a dispus ca Serviciul de stare civilă să înscrie în Registrul căsătoriilor divorțul privat extrajudiciar încheiat la 15 februarie 2018 doar după ce acesta din urmă este recunoscut de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 107 alineatul 1 prima teză din FamFG.

4 Acțiunea introdusă de TB împotriva deciziei pronunțate de Amtsgericht (Tribunalul Districtual) la 1 iulie 2019 a fost admisă. Kammergericht (Tribunalul Regional Superior) a modificat decizia pronunțată de Amtsgericht și a dispus ca Serviciul de stare civilă să nu condiționeze înscrierea în registrul căsătoriilor de recunoașterea prealabilă de către autoritatea competentă a divorțului pronunțat în Italia.

5 Împotriva deciziei Kammergericht, autoritatea competentă, Senatsverwaltung für Inneres und Sport [Ministerul Afacerilor Interne și Sportului], responsabil de serviciile de stare civilă, a introdus un recurs în interesul legii (Notă MMB: nu cred că e recursul în interesul legii din România – în fr se cheamă „le pourvoi autorisé exercé par la deuxième partie” iar în engleză: an appeal on a point of law) la Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție), având ca obiect restabilirea deciziei pronunțate de Amtsgericht.

II. De ce a simțit nevoia judecătorul suprem german să realizeze o trimitere? Ne răspunde chiar el:

6 Procedura are ca obiect întrebarea dacă divorțul privat pronunțat în Italia prin declarațiile concordante date de soți în fața funcționarului de stare civilă poate fi înscris în registrul german al căsătoriilor fără o procedură de recunoaștere suplimentară.

(…)

14 Până în prezent, Curtea nu a examinat decât în mod indirect aspectul dacă divorțurile private intrau în domeniul de aplicare al Regulamentului Bruxelles IIa (a se vedea Hotărârea din 20 decembrie 2017, Sahyouni, C‑372/16, EU:C:2017:988).

(…)

17 Chiar dacă Curtea de Justiție a efectuat astfel o interpretare a noțiunii de „divorț” care figurează în Regulamentul Roma III, o „hotărâre de divorț” în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul Bruxelles IIa nu poate fi reținută decât atunci când divorțul a fost pronunțat de o instanță statală sau de o autoritate publică, respectiv sub controlul acesteia. Totuși, această hotărâre nu permite să se stabilească intensitatea și natura juridică a acestui control.

18 Numai o intervenție constitutivă a unei autorități statale este de natură să garanteze protecția soțului „mai slab” împotriva inconvenientelor legate de divorț, întrucât numai în această ipoteză instanța judecătorească sau autoritatea publică pot împiedica divorțul prin respingerea actului de intervenție a statului. Din perspectiva instanței de trimitere, situația nu poate fi diferită în ceea ce privește domeniul de aplicare al Regulamentului Bruxelles IIa, întrucât articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles IIa se întemeiază pe considerația potrivit căreia tocmai această garanție trebuie așteptată ca urmare a hotărârii de divorț pronunțate într-un stat membru [a se vedea de asemenea considerentul (21) al Regulamentului Bruxelles IIa].

19 Aceste considerații pledează, în orice caz, în favoarea calificării divorțului pronunțat de serviciul italian de stare civilă în temeiul articolului 12 din DL nr. 132/2014 drept divorț privat, care nu intră sub incidența Regulamentului Bruxelles IIa, din moment ce funcționarul italian de stare civilă nu dispune, se pare, de o competență de control conformă cu aceste cerințe.

20 Această apreciere este confirmată de asemenea de împrejurarea că, la momentul adoptării Regulamentului Bruxelles IIa, legiuitorul Uniunii nu avea niciun motiv să ia în considerare forme de divorț convențional precum cele prevăzute în Italia, întrucât ele nu erau prevăzute la acel moment de dreptul statelor membre. Prin urmare, nu se poate considera că această posibilitate de divorț, fără intervenția constitutivă a statului, creată abia cu mult după adoptarea Regulamentului Bruxelles IIa, este acoperită de obiectivul legislativ urmărit de articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles IIa, care constă în recunoașterea unei hotărâri judecătorești fără vreo procedură specială.

(…)

24 La o privire de ansamblu, interpretarea corectă nu poate fi dedusă în mod clar nici din Regulamentul Bruxelles IIa, nici din jurisprudența anterioară a Curții de Justiție, motiv pentru care cele două întrebări sunt adresate Curții de Justiție.

III. Întrebările adresate

1. O desfacere a căsătoriei în temeiul articolului 12 din Decretul legislativ (Decreto Legge) italian nr. 132 din 12 septembrie 2014 (DL nr. 132/2014) constituie o hotărâre judecătorească de divorț în sensul Regulamentului Bruxelles IIa?

2. În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: o desfacere a căsătoriei în temeiul articolului 12 din Decretul legislativ (Decreto Legge) italian nr. 132 din 12 septembrie 2014 (DL nr. 132/2014) trebuie să fie tratată conform reglementării prevăzute la articolul 46 din Regulamentul Bruxelles IIa în privința actelor autentice și a acordurilor?

:: rezumatul cererii în limba română (7 pagini)

:: întregul conținut al cererii în limba franceză (11 pagini)

:: originalul în limba germană (11 pagini)

Cuvinte cheie:
Secţiuni: CJUE, Dreptul familiei | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD