« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

De-a dreptul și cinematografia: Verdictul
12.02.2021 | Lavinia TEC

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Lavinia Tec

Lavinia Tec

La Editura Universității de Vest din Timișoara a apărut volumul De-a dreptul și cinematografia (coordonatori: Lavinia Tec, Florentin Țuca).

Continuăm publicarea unor extrase din cadrul secțiunii Actorii dreptului.

”Care este adevărul?”. Verdictul

Lavinia Tec

”În cinematografie, sfârșitul secolului XX a oferit unul dintre acele momente culturale când schimbarea percepției sociale cerea în prim-plan litigii civile. Saturată de procese penale puse în scenă, cetatea filmului de la Hollywood își deschide ușa pentru procesele civile. Verdictul (1982), care aduce în lumina reflectoarelor un caz de malpraxis, este considerat de criticii de film, pe bună dreptate, una dintre cele mai bune drame judiciare realizate vreodată. Atunci când unui regizor strălucit precum Sidney Lumet i se oferă un scenariu fabulos scris de David Mamet (după romanul avocatului Barrey Reed), o distribuție perfectă (Paul Newman, James Mason, Charlotte Rampling, Jack Warden, Wesley Addy, Milo O’Shea) și un director de imagine talentat, cum este Andrzej Bartkowiak, rezultatul nu putea fi altul decât o capodoperă. Înainte de a se face remarcat cu Verdictul, Sidney Lumet s-a remarcat pentru abilitățile sale în genul de court drama cu filmul 12 Angry Men ( 1957), după care a continuat cu Find Me Guilty (2006), adevărate capodopere de gen pe care fiecare student la Drept ar trebui să le descopere.”

(…)

” Personajele lui Lumet sunt participanți la procesul civil: părți, avocați, judecător, experți, martori. Însă în spatele măștilor pe care le poartă participanții în proces se ascund oameni, oameni cu virtuți și vicii. Oameni care înfăptuiesc justiția în numele legii. În ce măsură virtuțile și viciile au vreo înrâurire asupra exercitării profesiilor juridice și asupra înfăptuirii justiției? În ce măsură viața privată și intimă, credințele, convingerile personale ale unui avocat îi influențează cariera? În ce măsură individul poate învinge statul într-un litigiu civil? Sunt câteva întrebări la care filmul poate oferi răspunsuri.”

(…)

”Odată cu construirea cazului clientului ni se dezvăluie cazul avocatului. Vizitându-și clienta la spital, Frank realizează că aceasta este o „epavă”, așa cum este și el. Ea este victima unor medici considerați respectabili, competenți. Aflată în stare vegetativă, femeia a fost abandonată într-un azil de bătrâni de cei mai apropiați oameni, soțul și copiii. Viața i s-a dus, gândea Frank. Medicii, cărora ea le încredințase viața, i-au luat-o. Dacă ar accepta compensația, ”oamenii nu ar mai ști adevărul” despre cum i s-a dus viața. Oare oamenii știu adevărul despre cum a ajuns Frank o epavă, despre cum i s-a dus viața? Frank, cândva o stea strălucitoare pe firmamentul juridic din Boston, ajunsese un avocat ratat. Cândva, un absolvent de top al facultății de drept (al doilea în promoția sa), redactor la revista de drept a facultății, se căsătorise cu fiica unui reputat avocat, devenind partener cu acesta în firma de avocatură. Atunci când a aflat că socrul său influențase juriul într-un litigiu penal, Frank s-a hotărât să îl denunțe. Numai că din potențial denunțător ajunge să fie denunțat. Socrul său avusese grijă să-l facă un țap ispășitor. Aruncat în închisoare și cu un pas în afara Baroului, acuzat de o faptă pe care nu a comis-o, dar necondamnat, – în mod misterios acuzația a fost retrasă după ce i-a transmis socrului că nu-l va denunța-, Frank divorțează de soție și demisionează din firmă. O falsă acuzație i-a distrus viața și reputația. Dar cine știe că a fost falsă în absența unui proces? Insultat, abandonat, dezamăgit, rănit de cei apropiați, Frank își plânge de milă și se refugiază în alcool. Ca și clienta sa, Frank este fără viață. Cei apropiați și justiția îi furaseră viața. Era un mort viu. De aceea cazul clientei devine cazul lui: ieșirea din propria comă. Acesta e cazul, repetă întruna. ”Dacă nu acum, atunci când?”

(…)

” Diferențele dintre un cabinet mic și o mare firmă de avocatură izbesc ochii privitorului. Dar cum un mare erou are nevoie de un mare ticălos, avocatul care reprezintă apărarea nu putea fi altfel decât un avocat genial, diabolic (i se spune, în mod sugestiv, Prințul Întunericului), lacom, fără scrupule, gata să mituiască martorii și experții părții adverse, să plătească pentru a controla și spiona tabăra adeversarului, gata să construiască și să livreze argumente oricare ar fi cazul, atâta vreme cât este bine plătit, un avocat bine conectat la justiție, cu aliați puternici în branșă, care conduce o firmă alcătuită din tineri avocați străluciți, ce prestează servicii juridice celor bogați. Ed Concannon este format la școala de ucenicie a bătrânului avocat White (aluzie la White and Case?). Mentorul său l-a învățat că un avocat nu este plătit să facă tot ce poate, ci este plătit să câștige, iar asta aduce bani pentru firmă, pentru operele de caritate ale firmei, pentru tipul de drept pe care vrea să îl practice, pentru hainele scumpe, pentru timpul liber în care partenerii firmei stau și filosofează cu ceilalți avocați.”

(…)

”Viciilor de procedură – lipsa imparțialității judecătorului, încălcarea termenelor procedurale, înlăturarea unor probe în mod nelegal – li se adaugă încălcarea unor reguli de etică și deontologie profesională. Conduita avocatului adversar ar fi fost un just motiv pentru rejudecarea procesului. Dar, așa cum este obișnuit de la începutul filmului, privitorul asistă la răsturnări de situații și revelații. Din nou, onoarea și demnitatea îl îndeamnă pe Galvin să refuze o astfel de soluție. Era în joc cazul clientei, era în joc cazul lui. Proteja reputația Laurei, o tânără avocată, care s-a întors „în lume” după ce și-a lins rănile cauzate de divorț, exploatată de un maestru la fel de venal ca ea? O proteja pe ea în fața expunerii publice? Își proteja adversarul? Se proteja pe el? Nimeni nu va ști fără o judecată, fără un caz disciplinar.

Cu inima frântă și cu îndoială sădită demult în mintea sa, Galvin își adună forțele pentru o pledoarie memorabilă care taie respirația publicului și privitorului. O pledoarie pentru cei slabi, o pledoarie pentru justiție:”Mare parte din timp suntem doar rătăciți și spunem: „Te rugăm, Doamne, spune-ne ce e drept. Spune-ne ce este adevărat”. Și nu există dreptate. Bogații câștigă, săracii nu au nicio putere. Ne-am săturat să auzim oameni mințind. Și după o vreme am devenit morți. Puțin morți. Și ne gândim că suntem victime. Și devenim victime. Devenim slabi. Ne îndoim de noi, de credințele noastre, de instituții, de lege. Voi (jurații) sunteți legea, nu o carte, nu avocații, nu statuia de marmură. Toate acestea sunt simbolurile dorinței de a fi drepți. O rugăciune arzătoare și înfricoșată. În credința mea se spune :”Poartă-te ca și cum ai avea credință și ți se va da credința”. Dacă vrem să avem încredere în justiție, trebuie să credem în noi și să acționăm cu dreptate. Și eu cred că există dreptate în inimile noastre”. Din Templul Justiției, Galvin ajunge în templul inimii omului.”

(…)

”Oare pledoaria lui Galvin a fost destul de convingătoare? Un învins de soartă va reuși să învingă sistemul? Într-un litigiu civil, un individ poate avea șansa corectă de a aduce adevărul în sala de judecată, în fața juriului, a publicului și a judecătorului și de a înfrânge instituții puternice? Un individ poate învinge corupția instituțională care ascunde corupția umană? Este Galvin un avocat ratat, dar de onoare? Îl provoc pe cititor să vizioneze filmul.”

(…)

”Uneori, adevărul rămâne ascuns în templul inimii, bine ferecat în noi și în trecutul nostru. Este cazul secretelor de familie – care pot distruge viața și reputația oamenilor ori a unei familii, când discreția și tăcerea pot asigura liniștea. Alteori, adevărul iese la suprafață și chiar trebuie luptat pentru a fi revelat. Este cazul proceselor judiciare. Însă întotdeauna adevărul eliberează. Eliberează de judecată și prejudecată, de setea de răzbunare și de dreptate.

Și totuși, adesea cădem în ispita de a da câte un verdict fără să cunoaștem adevărul. Fără proces, fără probe, fără apărători, fără judecători.

Și totuși, fără credință nu este nimic cu putință. Dacă vrem să avem încredere în justiție, trebuie să credem în noi și să acționăm cu dreptate.

Galvin declara că ”există dreptate în inimile noastre”. Inima. Un templu pe care trebuie să-l ”păzim mai mult decât orice, căci de acolo ies izvoarele vieții”( Proverbele lui Solomon 4:23).”

Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: Opinii, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD