Secţiuni » Arii de practică » Business » Concurenţă
Concurenţă
DezbateriCărţiProfesionişti

Întrebare preliminară cu privire la competența instanței civile de a examina nivelul unor tarife feroviare (concurență)
17.02.2021 | Mihaela MAZILU-BABEL

Secţiuni: CJUE, Concurență, Dreptul Uniunii Europene, Procedură civilă
JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul berlinez se întreaba, în data de 30 decembrie 2020, cu privire la competența instanței civile de a examina nivelul unor tarife feroviare (concurență) (C-721/20 DB Station & Service)

I. Obiectul procedurii principale

Transport feroviar – Directiva 2001/14/CE – Tarif de utilizare a infrastructurii feroviare – Competența instanțelor civile de a examina cuantumul tarifelor de utilizare conform criteriilor prevăzute de articolul 102 TFUE și/sau de dreptul național al concurenței

II. Situația de fapt

1 Pârâta DB Station & Service AG, o filială a Deutsche Bahn AG, este o întreprindere de infrastructură feroviară în sensul articolului 2 alineatul (1) din Legea generală privind căile ferate (AEG). Aceasta operează aproximativ 5 400 de gări (stații de transport) în Germania. Reclamanta exploatează o întreprindere de transport feroviar și utilizează stațiile de transport ale pârâtei în cadrul transportului feroviar local de călători. Părțile sunt în dezacord cu privire la cuantumul remunerației care trebuie plătită pentru utilizarea acestor stații.

2 Pârâta încheie cu întreprinderile de transport feroviar care doresc să utilizeze infrastructura administrată de ea contracte-cadru cu privire la utilizarea stațiilor. În aceste contracte, ea face referire, în ceea ce privește cuantumul tarifelor de utilizare, la lista sa cu prețurile stațiilor valabilă la momentul respectiv (sistem de prețuri ale stațiilor, SPS). Utilizările individuale ale gărilor sunt reglementate prin contracte distincte privind utilizarea stației. La 1 ianuarie 2005, pârâta a introdus un sistem nou de prețuri, denumit „Sistemul de prețuri 2005” (SPS 05), care înlocuia sistemul de prețuri aplicabil inițial, denumit „Sistemul de prețuri 1999” (SPS 99). Potrivit acestuia, prețurile erau stabilite în mod forfetar, în funcție de anumite categorii de prețuri și în funcție de landurile federale respective. Reclamanta, pentru care noul sistem a condus la majorări de prețuri, a plătit majorările aplicabile începând cu 1 ianuarie 2005 numai în mod condiționat.

3 Printr-o decizie din 10 decembrie 2009, Bundesnetzagentur (Agenția Federală de Comunicații), în calitate de autoritate de reglementare competentă, a anulat SPS 05 cu efect de la 1 mai 2010. Pârâta a atacat această decizie; până în prezent, nu a fost emisă nicio decizie administrativă pe fond.

4 Prin acțiunile introduse la Landgericht Berlin (Tribunalul Regional din Berlin), reclamanta solicită rambursarea tarifelor de utilizare a stațiilor plătite pentru perioada noiembrie 2006-decembrie 2010, în măsura în care depășesc tarifele prevăzute de SPS 99. Landgericht (Tribunalul Regional) a admis cererile respective, cu excepția unei părți a dreptului la dobânzi. În motivare, a arătat, în conformitate cu jurisprudența Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) existentă la momentul respectiv, că tarifele solicitate de pârâtă sunt supuse unui control în echitate în temeiul articolului 315 din Bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil, denumit în continuare „BGB”). Întrucât stabilirea prețurilor prevăzută de SPS 05 nu ar respecta acest control în echitate, pârâta ar fi obligată, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, să ramburseze sumele respective. Unei asemenea rambursări i se opune pârâta în apelurile și reclamanta în apelurile incidente formulate, prin care părțile își mențin cererile formulate în primă instanță.
5 Între timp, în cadrul unei trimiteri preliminare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, într-un litigiu comparabil, că o examinare de către instanțele de drept comun a echității tarifelor de utilizare a traselor nu poate fi independentă de controlul autorității de reglementare competente (Hotărârea din 9 noiembrie 2017, CTL Logistics, C-489/15, EU:C:2017:834).

6 Între timp, Bundesnetzagentur (Agenția Federală de Comunicații) a respins ca inadmisibile, printr-o decizie din 11 octombrie 2019, cererile mai multor întreprinderi de transport feroviar având ca obiect obținerea unei examinări ulterioare a tarifelor impuse în temeiul SPS 05. Această decizie a făcut însă obiectul unei căi de atac. Acțiunea este în prezent pendinte la Verwaltungsgericht Köln (Tribunalul Administrativ din Köln).

II. Motivele pentru care a considerat necesar și pertinen să se întrebe? Ni le spune chiar instanța națională:

7. Înainte de a statua cu privire la recursurile introduse de părți, pare oportun să se suspende judecarea cauzei și să se obțină, în temeiul articolului 267 TFUE, o decizie preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la întrebările adresate în dispozitivul hotărârii, întrucât aprecierea pe fond depinde de răspunsurile date la întrebările preliminare.

8. Desigur, procedura aflată pe rolul Bundesnetzagentur (Agenția Federală de Comunicații) având ca obiect o examinare ulterioară a tarifelor de stație solicitate de pârâtă în temeiul SPS 05 nu a fost încă încheiată definitiv. Cu toate acestea, ținând seama de durata procedurii anterioare, nu pare acceptabil să se aștepte, într-o primă etapă, închiderea procedurii administrative care va dura probabil încă câțiva ani, pentru a obține în cazul confirmării deciziei Bundesnetzagentur – abia atunci o decizie preliminară a Curții de Justiție cu privire la întrebările preliminare.

9. Directiva 2001/14/CE, care a fost abrogată prin articolul 65 al Directivei 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO 2012, L 343 din 14 decembrie 2012, p. 32 și următoarele) și care a fost înlocuită prin dispozițiile – cu un conținut, în esență, identic – ale acestei directive, încă se aplică în speță. Astfel, reclamanta solicită rambursarea tarifelor pe care le-a plătit pârâtei în perioada de până în luna decembrie 2010. În această perioadă, Directiva 2001/14/CE era încă în vigoare. Cu toate acestea, trebuie să se considere că răspunsul Curții de Justiție la întrebările preliminare poate fi transpus perfect la Directiva 2012/34/UE.

10. Perceperea de tarife pentru utilizarea gărilor, în discuție în speță, intră de asemenea în domeniul de aplicare material al Directivei 2001/14/CE. Desigur, din acesta lipsește – spre deosebire de Directiva 2012/34/UE adoptată ulterior – un regim cuprinzător privind accesul nediscriminatoriu la infrastructuri de servicii. Cu toate acestea, gările pentru călători sunt menționate la punctul 2 litera (a) din anexa II la Directiva 2001/14/CE, la care principiul nediscriminării face referire în mod expres la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE. În plus, sensul și obiectivul directivei impun includerea în domeniul său de aplicare a utilizării gărilor pentru călători. Numai repartizarea în mod nediscriminatoriu a traselor este insuficientă pentru o întreprindere de transport feroviar, dacă această repartizare nu este completată cu un acces adecvat la acele infrastructuri care sunt indispensabile pentru utilizarea efectivă a căilor ferate, precum gările pentru călători.

11. Aprecierea pe fond depinde de răspunsul dat la întrebările preliminare. În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară, cererile nu ar putea fi admise pentru simplul motiv că caracterul adecvat al tarifelor de utilizare solicitate de pârâtă nu ar fi supus unui control al instanțelor civile. De răspunsul la a doua întrebare preliminară depinde aspectul dacă, înainte de o pronunțare cu privire la acțiunile introduse de pârâtă, este necesar să se aștepte, mai întâi, ca decizia Bundesnetzagentur din 11 octombrie 2019 să rămână definitivă (a se vedea punctul 6 de mai sus).

12 Întrebările preliminare nu au fost încă soluționate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Prin Hotărârea din 9 noiembrie 2017, CTL Logistics, C-489/15, EU:C:2017:834, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat doar că un control jurisdicțional al echității în temeiul articolului 315 din BGB, astfel cum a fost exercitat până atunci de instanțele civile germane, este incompatibil cu dispozițiile directivei. În schimb, în decizia menționată, Curtea nu s-a pronunțat cu privire la aspectul dacă, într-un caz concret și independent de supravegherea exercitată de organismul de control, instanțele civile naționale au dreptul și obligația de a verifica cuantumul tarifelor de utilizare potrivit criteriilor prevăzute la articolul 102 TFUE și/sau în dreptul național al concurenței.

(…)

25. Instanța de trimitere nu poate să adere nici la teza susținută de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție), potrivit căreia s-ar impune în mod strict o apreciere diferită, întrucât articolul 102 TFUE – spre deosebire de articolul 315 din BGB – nu constituie drept intern, ci o normă de drept european primar și, prin urmare, o normă de rang superior dispozițiilor Directivei 2001/14/CE. Desigur, este adevărat că, în calitate de normă de drept primar al Uniunii, articolul 102 TFUE are vocația de a se aplica în mod direct în toate statele membre ale Uniunii. Este, de asemenea, adevărat că instanțele naționale sunt, din această cauză, obligate să aplice în mod direct articolul 102 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 1974, BRT/SABAM, pronunțată în cauza 127/73, Rec. 1974, 51, punctele 15-17).

III. Întrebările adresate

1. Este în conformitate cu Directiva 2001/14/CE – în special cu dispozițiile acesteia referitoare la independența administrării infrastructurii (articolul 4), cu principiile de tarifare (articolele 7-12) și cu atribuțiile organismului de control (articolul 30) – ca instanțele civile naționale să verifice, caz cu caz și independent de supravegherea exercitată de organismul de control, nivelul tarifelor impuse, pe baza criteriilor prevăzute la articolul 102 TFUE și/sau de dreptul național al concurenței?

2. În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: Un control al abuzurilor de către instanțele civile naționale, pe baza criteriilor prevăzute la articolul 102 TFUE și/sau de dreptul național al concurenței, este admisibil și necesar și atunci când întreprinderile de transport feroviar au posibilitatea de a obține o examinare de către organismul de control competent a caracterului adecvat al tarifelor plătite? Instanțele civile naționale sunt obligate să aștepte o decizie corespunzătoare a autorității de reglementare și, eventual, atunci când aceasta este contestată pe cale judiciară, să aștepte ca ea să rămână definitivă?

Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti