« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Întrebare preliminară cu privire la competența de a deschide procedura principală de insolvență (risc de turism judiciar)
23.02.2021 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust Monitor Dosare
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul suprem neamț se întreabă cu privire la competența de a deschide procedura principală de insolvență (C-723/20).

1. Obiectul procedurii principale

Interpretarea Regulamentului (UE) 2015/848 în ceea ce privește competența de a deschide procedura principală de insolvență și centrul intereselor principale în cazul mutării sediului administrației centrale în cadrul Uniunii Europene

2. Situația de fapt

1. Prezenta cauză are ca obiect o procedură de insolvență deschisă împotriva patrimoniului Galapagos S. A. (denumită în continuare „debitoarea”), o societate holding constituită în aprilie 2014, înscrisă în Registrul Comerțului luxemburghez și având sediul social în Luxemburg (Marele Ducat al Luxemburgului). Debitoarea nu angajează niciun lucrător.

2. În luna iunie 2019, debitoarea a avut intenția de a-și muta sediul administrativ efectiv în Anglia. La 22 august 2019, directorii săi au introdus, la o instanță din Regatul Unit (denumită în continuare „High Court”), o cerere de deschidere a unei proceduri de insolvență cu privire la patrimoniul debitoarei.

3. În ziua următoare, directorii au fost înlocuiți cu un nou director, care a înființat, pentru debitoare, un birou la Düsseldorf și a început să-și desfășoare activitatea în acest loc. Nu a avut loc o retragere de către debitoare a cererii de insolvență depuse la High Court, ci procedura a fost continuată ca procedură inițiată de creditori. În cadrul acestei din urmă proceduri, nu a fost încă pronunțată nicio hotărâre cu privire la deschiderea unei proceduri de insolvență. Cererea în fața High Court nu a fost încă soluționată definitiv.

4. În urma unei cereri de insolvență introduse de debitoare la 23 august 2019 la Amtsgericht Düsseldorf (Tribunalul Districtual din Düsseldorf, Germania), în calitate de instanță de insolvență (denumită în continuare „instanța de insolvență”), această instanță a dispus – prin ordonanța pronunțată în aceeași zi – măsuri provizorii și l-a desemnat administrator judiciar provizoriu pe intimatul DE. Începând cu 25 august 2019, piața de capital și deținătorii de obligațiuni au fost informați cu privire la mutarea sediului administrativ la Düsseldorf. În urma căii de atac formulate de creditori, Amtsgericht Düsseldorf și-a reformat ordonanța la 6 septembrie 2019, ca urmare a lipsei competenței internaționale, și a respins cererea debitorului ca inadmisibilă.

5. La 6 septembrie 2019, celelalte intimate în cadrul recursului în anulare, societatea Hauck Aufhäuser Fund Services S. A. și societatea Prime Capital S. A., în calitate de creditoare, au introdus la instanța de insolvență o cerere de deschidere a unei proceduri de insolvență cu privire la patrimoniul debitoarei. În urma acestei cereri, instanța de insolvență a dispus, prin ordonanța din 9 septembrie 2019, măsuri provizorii și l-a desemnat pe DE administrator judiciar provizoriu. Acesta și-a întemeiat competența internațională pe faptul că, la momentul introducerii cererii, centrul intereselor principale ale debitoarei se afla la Düsseldorf.

6. Împotriva acestei ordonanțe a instanței de insolvență, recurenta în cadrul recursului în anulare, o filială a debitoarei, a formulat recurs, în calitate de creditoare, la Landgericht (Tribunalul Regional, denumit în continuare „Landgericht”) competent. Ea a contestat competența internațională, susținând că sediul administrativ al debitoarei fusese mutat în Anglia în luna iunie 2019. Landgericht a respins recursul prin ordonanța din 30 octombrie 2019.

7. Prin prezentul recurs în anulare, recurenta urmărește să obțină anularea ordonanței instanței de insolvență și respingerea cererii de insolvență.

3. Ce a determinat instanța să realizeze trimiterea preliminară? Ne spune chiar ea:

9 Admiterea recursului în anulare depinde de interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul privind procedurile de insolvență.

10 Recursul în anulare este admisibil.

11 Instanța de insolvență a arătat că era competentă pentru motivul că centrul intereselor principale (centre of main interests, pe scurt: COMI) ale debitoarei se afla în Germania. Potrivit articolului 3 alineatul (1) primul paragraf prima teză din Regulamentul privind procedurile de insolvență, competența de a deschide procedura de insolvență revine instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale debitorului. Astfel cum a confirmat Landgericht, acesta s-ar situa, la 9 septembrie 2019, în Germania.

12 În cazul unui răspuns afirmativ la una dintre întrebările preliminare, prezentul recurs în anulare ar trebui admis. Pentru a răspunde la prima întrebare preliminară, este esențial să se stabilească dacă faptele constatate justifică ipoteza conform căreia centrul intereselor principale ale debitoarei este situat în Germania.

(…)

17 Din jurisprudența Curții nu rezultă dacă, din dispozițiile articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul privind procedurile de insolvență, pot fi deduse, în plus, cerințe specifice privind prevenirea practicii abuzive a turismului judiciar, care trebuie să fie îndeplinite pentru ca mutarea locului administrației centrale să poată fi considerat determinant pentru mutarea centrului intereselor principale.

(…)

27 În acest context, se ridică problema dacă prorogarea competenței primei instanțe sesizate exclude competența internațională a instanțelor dintr-un alt stat membru de a se pronunța cu privire la alte cereri. În caz contrar, o instanță sesizată ulterior ar putea deschide procedura principală de insolvență, act pe care prima instanță sesizată ar fi ținută să îl respecte, cu consecința că aceasta nu ar mai putea deschide o procedură principală de insolvență. Astfel, prorogarea competenței internaționale exclusive ar putea fi lipsită de efect util.

(…)

4. Întrebările adresate

1. Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/848 trebuie interpretat în sensul că o societate debitoare al cărei sediu social este situat într-un stat membru nu are centrul intereselor sale principale într-un al doilea stat membru în care se află locul administrației sale centrale, astfel cum poate fi determinat prin elemente obiective și verificabile de către terți, în cazul în care, în împrejurări precum cele din procedura principală, societatea debitoare a mutat acest loc al administrației centrale dintr-un al treilea stat membru în cel de al doilea stat membru în timp ce în al treilea stat membru era depusă o cerere de deschidere a unei proceduri principale de insolvență, care nu fusese încă soluționată, cu privire la patrimoniul său?

2. În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/848 trebuie să fie interpretat în sensul că:

a) instanțele judecătorești din statul membru pe teritoriul căruia debitorul are centrul intereselor principale la momentul depunerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență rămân competente internațional pentru a hotărî cu privire la deschiderea acestei proceduri atunci când debitorul mută centrul intereselor sale principale pe teritoriul unui alt stat membru după depunerea cererii, dar înainte de pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență, și

b) că această prorogare a competenței internaționale a instanțelor judecătorești dintr-un stat membru exclude competența instanțelor judecătorești dintr-un alt stat membru de a se pronunța cu privire la alte cereri de deschidere a procedurii principale de insolvență care, după mutarea centrului intereselor principale ale debitorului în alt stat membru, vor fi depuse la o instanță judecătorească din acest alt stat membru?

:: rezumatul în limba română a cererii de pronunțare a unei decizii preliminar (7 pagini)

:: întregul conținut în limba franceză (11 pagini)

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.