« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Prejudecata ca arhetip
24.02.2021 | Vasile ȚIPLE

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Vasile Țiple

Vasile Țiple

Am avut recent neplăcuta surpriză de a mă afla în prezența unei prejudecăți pe care nu credeam că aș putea să o experimentez. Totul s-a petrecut într-o sâmbătă seara în momentul acela când după o zi grea de relaxare vrei să închei ziua cu un film pe Netflix. După câteva vizionări de trailere ale unor seriale și filme nou apărute, care pentru mine câteodată se transformă într-o activitate separată de vizionare și prin care înlocuiesc de tot nevoia unui film cap coadă, m-am oprit la filmul I Care a Lot. O comedie americană mai dark lansată în 2020, scrisă și regizată de J Blakeson. Filmul îi are în rolurile principale pe Rosamund Pike și Peter Dinklage. Deși acțiunea este una foarte interesantă și abordează modul în care sistemul de tutelă legală din Statele Unite poate fi abuzat de către cei însărcinați cu protecția persoanelor care nu își mai pot exercita drepturile și îndeplini obligațiile cu privire la propria persoana și bunurile sale, acțiunea în sine, dar și modul de prezentare a personajelor, este ceea ce m-a făcut să conștientizez o prejudecată a cărei prezență s-a făcut brusc simțită. Un sentiment de origine obscură care și-a făcut loc la lumina conștientului de prin catacombele inconștientului pe la minutul 46 al filmului. Se pare că latura negativă unde sunt exilate sentimentele improprii care nu fac parte din noi (nu ne sunt proprii asemenea unui organ sau nevoi fizice), ci sunt produsul educației, culturii și istoriei umane clădite și cioplite în individ din cele mai fragede momente sociale, încă mai poate conține urmele unei prejudecăți străvechi pe care societatea modernă a crezut că o poate combate doar prin efectul unor legi – discriminarea. În cazul de față discriminarea femeii și stabilirea locului acesteia în societate, în condițiile și în limitele considerate acceptabile de către bărbat. În mod clar nu credeam că aș putea să fiu lovit de asemenea gânduri într-o sâmbătă seara la mijlocul unui film.

Astfel, protagoniștii Marla (Rosamund) și Roman (Peter) sunt prinși într-un conflict care poate fi rezumat ca fiind un șir de violențe fizice, verbale și morale la care aceștia se supun reciproc, dar și pe ceilalți protagoniști prin prisma rolului avut de către fiecare, Marla în calitate de tutore legal care derulează o operațiune de înșelăciune a bătrânilor lipsiți de ajutor în care o include din greșeală și pe mama lui Roman, șeful unei grupări de crimă organizată a mafiei rusești. După cum vă puteți da seama acțiunea pare destul de interesantă, iar deznodământul relativ în șabloanele tradiționale hollywoodiene.

Cu toate acestea, impresionant în acest film este că deși întreaga activitate este profund imorală și ilegală, actorii reușesc să transmită fidel lipsa oricărei tresăriri de empatie sau vreo nevoie de emoție în legătură cu victimele lor. Pe măsură ce conflictul dintre cei doi protagoniști se accentuează lupta inegală devine lipsită de orice credibilitate reală, iar un film de acest gen este bun doar în măsura în care reușește să păstreze totuși o aparență de posibilă realitate (exceptând bineînțeles filmele cu super eroi sau alte fantasy-uri).

Modul în care eroina, o femeie, reușește să supraviețuiască tentativelor de intimidare și asasinare a mafiei rusești, reușind în același timp să riposteze, este o ficțiune similară tuturor filmelor de acțiune hollywodiene. Cu toate acestea, undeva pe la mijlocul filmului când în această luptă dintre cei doi a devenit evidentă ficțiunea lipsită de calitate artistică voiam să închid televizorul și să mă resemnez cu faptul că am pierdut aproape o oră cu acest film. Dar, în acel moment însă ceva din decizia luată mi s-a părut ciudat, așa că m-am oprit și am reanalizat situația. Bineînțeles că nu am crezut pentru niciun moment că o să mă uit la noul Godfather, singura mea așteptare fiind de la început vizionarea unui film ușurel și amuzant. Atunci de ce voiam să închid filmul care livra din acest punct de vedere ceea ce a promis de la început.

În esență, nu era cu nimic diferit față de Die Hard cu Bruce Willis sau un James Bond cu Daniel Craig. Așa am conștientizat că în filmele menționate trăsătura comună era eroul principal, un bărbat. Toată acțiunea ireală și puțin probabilă care se petrecea, nu este posibilă în realitate, nici pentru un bărbat, dar nici pentru o femeie sau este posibilă în egală măsură pentru ambii. În același timp, am realizat că nu aș fi avut această dilemă cu acest film pentru nicio secundă dacă în rolul principal era un Bruce Willis sau Denzel Washington.

Rămânea întrebarea, să nu mă mai uit în continuare la film, doar pentru că în rolul principal și în acțiunea imposibilă cu pretenții de posibilă situație reală, eroina principală era o femeie ale cărei șanse de reușită în lupta cu mafia rusească erau mai puțin sortite succesului decât cele ale lui Bruce Willis atunci când a căsăpit de unul singur o întreagă celulă teroristă? Oare eram pe punctul de a aplica un standard dublu aceleiași situații, imposibilități practice cu accente de realism posibil, doar pentru ca eroul principal nu corespundea normelor sociale general acceptate impuse și al căror prizonier am realizat că încă sar putea să fiu? Un prizonier aparent liber, dar încă șantajat de un sindrom Stockholm unde mi sar părea acceptabile asemenea porniri sancționate pozitiv în general la nivel de societate, chiar dacă în mod imperceptibil? Eram oare pe punctul de a fi teleghidat fără voia mea reală conștientă de către un fond preistoric colectiv identificat de Jung ca fiind preexistent în subconștientul fiecăruia, ca urmare a lungii noastre istorii și evoluții (în cazul de față focusat pe discriminarea unora în detrimentul altora)?!

Este o posibilitate, deoarece chiar și fondul comun, inconștientul colectiv, propus de teoria lui Jung, nu poate exista strict doar cu privire la anumite aspecte selecte sociale și umane (omițând în mod convenabil altele) pe care cică omul le-ar moșteni din generație în generație, fără să fie neapărat educat în acest sens, în mod conștient. Astfel, continuând pe același fir logic, orice element de lungă durată (discriminarea, indiferent de forma sau categoria socială la care se aplică există din păcate din vremuri imemoriale) poate fi atunci inoculat și transmis involuntar și inconștient peste generații cu efectele aferente, indiferent de pseudo-protecția legală subsecventă conferită acelor categorii de la momentul prezent sau haina socio-culturală pe care o îmbracă. Adică se transmite fiecărui individ un set de norme deja imprimate în inconștientul colectiv și subsecvent în conștiința colectivă, ca urmare a evoluției umane. Acceptând ideea, acest lucru ar presupune și posibilitatea teoretică de a influența aceste modele arhetipice comune inclusiv prin participarea la realizarea unei evoluții în sens pozitiv a conștiinței umane prin care să fie imprimată în generațiile viitoare tendințe și modele care să le înlocuiască pe cele negative. Cu toate acestea, inconștientul colectiv, dar și conștiința colectivă nu poate fi modificată sau influențată doar prin emiterea unor legi a căror aplicabilitate nu reprezintă în același timp și convingerea intimă a legitimității lor la majoritatea membrilor societății. Doar prin conștientizarea faptului că schimbarea trebuie educată și constant reîmprospătată, se poate contribui la realizarea evoluției pozitive prin care sar putea ajunge la crearea unei matrice viitoare care să înlocuiască tendințele negative din fondul comun.

Oare putem dormi liniștiți că suntem într-o societate civilizată unde cel puțin conform legii suntem cu toții egali, iar legea este capabilă să reprezinte acel factor de schimbare de natură să inoculeze comportamente general acceptabile care să recunoască o demnitate umană inerentă fiecăruia?! Sau poate ar trebui să mai lucrăm și la nivel individual în legătură cu aceste lucruri care par de domeniul unui trecut întunecat și nefericit, dar care își fac simțită prezența din când în când.

Nu toate problemele societății și relațiile interumane pot fi soluționate prin lege brută. Trebuie să depășim această eroare comună care nu are potența facerii de legi pozitive (spre deosebire de principiul legal conform căruia error communis facit ius) deoarece scopul unei legi este printre altele și de a preveni un comportament deviant și dăunător societății în întregime sau a individului în mod special. Aceasta nu poate obliga o persoană să creadă în ceva anume sau să o facă să își schimbe o părere proprie și personală care este un cumul de influențe străine asimilarea cărora nu o poate controla, ci în cel mai fericit caz doar recunoaște și analiza, urmând ca abia după să poată acționa, în ceea ce am numi cunoștință de cauză. Legea stabilește un set de reguli conform cărora interacționăm în comunitate, dar acest set minim nu poate duce la crearea spiritului legii care ține de individ și de modul în care înțelege sau este învățat să relaționeze cu aproapele său. Legea previne formal (ori sancționează) orice fel de discriminare, dar nu poate duce la reducerea sau eliminarea acesteia în mod real, la nivel de percepție umană, decât dacă are concursul individului care de bună voie și nesilit de vreo normă legală, înțelege să evite practicarea sau încurajarea oricărei forme de discriminare. Aici apar implicațiile culturale și istorice menționate care pot duce la combaterea fenomenului sau accentuarea lui. Partea bună, indiferent de exemplele pe care ar putea să le vadă cineva, este că acest lucru rămâne încă la latitudinea și sub controlul fiecăruia, modul în care înțelege să conștientizeze faptul că deși societatea umană a evoluat enorm în ultimele decenii, rămâne încă la începuturi, din punct de vedere al asigurării supraviețuirii unora dintre cele mai de bază drepturi individuale fără să existe nevoia unei forțe coercitive care să vegheze la acest lucru. Cu alte cuvinte nu ne putem baza exclusiv pe lege ca și factor corector al unor tendințe negative existente din vremuri imemoriale, ci trebuie să ne antrenăm constant propriile simțuri care să ne permită să combatem situațiile negative.

Modul în care ar putea fi adresată această problemă este cu siguranță o abordare multivalentă și o atentă introspecție individuală atunci când simțim că ceva nu pare a fi în regulă și este posibil să fim în prezența unei probleme căreia să îi aplicăm un standard dublu. Aplicarea unui standard dublu la aceeași problemă fără să existe un motiv obiectiv care ar putea să justifice aceasta. Genul acesta de situații pot reprezenta indicii de care să ne folosim ca să analizăm nivelul de toleranță pe care ne imaginăm că îl avem, deși realitatea sar putea să fie alta. În aceste cazuri, cel mai bine este să ne oprim dintr-o acțiune pur impulsivă și să analizăm conștient și responsabil ce anume a determinat sau participă la cristalizarea unei decizii de a acționa într-un fel sau altul.

Felul în care femeile (sau orice altă categorie) pot fi în continuare discriminate într-o societate liberală, mai mult sau mai puțin conștient, public sau privat, este extraordinar de diversificat și a evoluat pe parcursul a mai multor sute de ani, iar această complexitate de forme de manifestare nu poate fi rezolvată exclusiv prin reglementari legale, fiind necesară regândirea fiecărei acțiuni individuale de fiecare dată când există pericolul apariției unei situații în care am putea să fim actorul principal al unei discriminări cu efecte mai mult sau mai puțin publice, private, reale sau imaginare. Totul are o consecință, iar obiectivul nostru constant ar trebui să fie multiplicarea consecințelor pozitive.

Vasile Țiple

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni/categorii: Life, Opinii, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD