

Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.
Cererea de decizie preliminară a fost introdusă de Tribunalul Regional Salzburg, Austria, în cadrul unui litigiu între BU, o persoană fizică domiciliată în Austria, și Markt24 GmbH, o societate constituită în conformitate cu legislația germană cu sediul social în Unterschleißheim în Landkreis München, privind plata de către aceasta din urmă a restanțelor salariale, bonusurilor datorate pro rata temporis precum și o indemnizație în locul concediului plătit.
BU a fost contactată în Salzburg (Austria) de către un angajat al Markt24 și a semnat cu aceasta, prin intermediul acestui angajat, un contract de muncă ca agent de întreținere responsabil curățenie, pentru perioada 6 septembrie – 15 decembrie 2017.
La începutul raportului de muncă stabilit prin contractul în cauză, Markt24 avea un birou în Salzburg. Cu toate acestea, acest contract a fost semnat nu în biroul menționat, ci într-o brutărie situată în Salzburg. Data de începere convenită a fost 6 septembrie 2017 și lucrarea trebuia să se desfășoare la München. Cu toate acestea, Markt24 nu a atribuit în cele din urmă nicio lucrare BU, deși aceasta a rămas accesibilă prin telefon și era pregătită să lucreze.
La 27 aprilie 2018, BU a intentat o acțiune împotriva Markt24 în fața instanței de trimitere, în scopul plății sumei totale de 2.962,80 EUR brut corespunzând restanțelor salariale, bonusurilor datorate pro rata temporis, precum și indemnizației în locul concediilor plătite pentru perioada 6 septembrie – 15 decembrie 2017
Prin întrebările preliminare, instanța de trimitere a ridicat problema dacă articolul 21 din Regulamentul nr. 1215/2012 este aplicabil unui raport de muncă în contextul căruia un lucrător, în ciuda faptului că a încheiat un contract de muncă în Austria, nu a lucrat încă, deși era pregătit să lucreze.
Curtea a statuat:
1) Dispozițiile care figurează în secțiunea 5 din capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, intitulată „Competența în materia contractelor individuale de muncă”, trebuie interpretate în sensul că ele se aplică unei acțiuni în justiție a unui angajat cu domiciliul într‑un stat membru împotriva angajatorului care are domiciliul în alt stat membru în cazul în care contractul de muncă a fost negociat și încheiat în statul membru în care angajatul avea domiciliul și prevedea că locul de desfășurare a activității se situa în statul membru al angajatorului, chiar dacă această activitate nu a fost desfășurată dintr‑un motiv imputabil angajatorului.
2) Dispozițiile care figurează în secțiunea 5 din capitolul II din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării normelor naționale de competență în privința unei acțiuni precum cea menționată la punctul 1 din dispozitivul prezentei hotărâri, indiferent dacă aceste norme se dovedesc a fi mai avantajoase pentru angajat.
3) Articolul 21 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că o acțiune precum cea menționată la punctul 1 din dispozitivul prezentei hotărâri poate fi introdusă la instanța de la locul în care sau din care angajatul trebuia, conform contractului de muncă, să își îndeplinească cea mai mare parte a obligațiilor sale față de angajator, fără a se aduce atingere articolului 7 punctul 5 din acest regulament.
:: Hotărârea
Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.