« Flux noutăţi
JURIDICE.ro
JURIDICE

Actualități constituționale (februarie 2021). Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României. Evenimente internaționale. Publicații
01.03.2021 | Marieta SAFTA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Marieta Safta

Marieta Safta

Sumar
I. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României – Efectele deciziilor Curții Constituționale – incidența instituției revizuirii/actele subsecvente emise în baza actului constatat neconstituțional/autoritatea de lucru judecat
II. Evenimente internaționale – Congresul al XVIII-LEA al conferinței Curților Constituționale Europene – (24-25 februarie 2021) – “Drepturile omului și libertățile fundamentale: relațiile dintre cataloagele internaționale, supranaționale și naționale în secolul 21“.
III. Publicații – Richard Albert – Constitutional Amendments. Making, Breaking and Changing Constitutions: Regulile aplicabile modificării constiuției „deschid o fereastră către sufletul unei constituții”

I. JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ A CCR – Efectele deciziilor Curții Constituționale

În perioada de referință au fost publicate în Monitorul Oficial al României decizii ale Curții Constituționale (CCR) pronunțate în exercitarea următoarelor atribuții:

– Controlul constituționalității legilor înainte de promulgare [art. 146 lit. a) din Constituție];

– Soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor [art. 146 lit. d) din Constituție];

Față de această jurisprudență, vom aborda în cele ce urmează aspecte particulare vizând efectele deciziilor CCR cu referire la  Decizia nr. 634 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, Decizia nr. 819 din 10 noiembrie 2020, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 8 februarie 2021 și Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 3 februarie 2021.

1. Chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii și în respectiva cauză.

În acest sens este o jurisprudență constantă a Curții Constituționale, invocată în decizii publicate în perioada pe care o avem în vedere în această Notă.

Astfel, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 634/2020, că ”faţă de data sesizării Curţii Constituţionale, care este anterioară publicării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 – 3 ianuarie 2019 -, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.  Sub acest aspect, Curtea mai reţine faptul că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). (par.27-28)

Jurisprudența la care decizia citată face referire are următorul conținut:

Decizia nr. 301/2014, par. 20: ”Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o soluţie procedurală de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, se impune precizarea că decizia de admitere constituie şi în prezenta cauză motiv de revizuire a hotărârii instanţei judecătoreşti, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate.”

Decizia nr. 497/2014, par. 32: ”Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Altfel spus, dispoziţiile legale criticate vor fi interpretate şi aplicate direct de către instanţa judecătorească în conformitate cu cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, având în vedere că prin această decizie a fost stabilită în mod definitiv şi general obligatoriu modalitatea de interpretare constituţională a textului ce constituie obiectul excepţiei. Aşadar, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatarea neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.”

Decizia nr. 866/2015 – prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul” din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora, reținând, în esență, că ”în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 5 iunie 2011, sau Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013). Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată. Prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, din cauză că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, este lipsit de eficiență însuși controlul de constituționalitate, întrucât părțile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții, deci ale controlului de constituționalitate pe care ele l-au declanșat, ceea ce reprezintă o veritabilă sancțiune aplicabilă acestora. Astfel, deciziile obligatorii ale Curții Constituționale ar fi lipsite de orice efecte juridice, iar rolul instanței constituționale ar fi negat. În plus, aceasta echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac.” (par. 30-31)

Prin această din urmă decizie Curtea a explicat – de principiu – rațiunea pentru care și soluția de respingere ca devenită inamisibilă a unei excepții de neconstituționalitate profită părții chiar dacă excepția nu este admisă chiar în dosarul său, ci într-o altă cauză, deja soluționată. Curtea a reținut că ”există situații în care se invocă excepția de neconstituționalitate a acelorași texte legale care au fost constatate ca fiind neconstituționale anterior momentului publicării deciziei, situație în care excepția de neconstituționalitate, potrivit jurisprudenței, va fi respinsă ca devenită inadmisibilă, pe temei procedural, conform art. 29 alin. (3) și (5) din Legea nr. 47/1992. Această abordare jurisprudențială s-a întemeiat pe considerentul că un text de lege nu poate fi constatat neconstituțional de două sau mai multe ori, în sens contrar fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziilor Curții Constituționale. Într-o asemenea ipoteză, partea nu poate fi sancționată pentru lipsă de diligență, aceasta formulându-și apărările necesare în cursul litigiului, inclusiv prin invocarea excepției de neconstituționalitate ca mijloc de apărare, și nici instanța care a sesizat Curtea Constituțională, întrucât faptul că instanța constituțională a admis în prealabil excepția de neconstituționalitate cu același obiect, formulată într-o altă cauză, este o chestiune care nu depinde de comportamentul procesual al autorului excepției soluționate ulterior (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 100 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999). Astfel, jurisprudența Curții Constituționale reprezintă o aplicare activă a dispozițiilor legale care au însoțit abrogarea fostului art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, interpretând în mod extensiv dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, ca o garanție a apărării drepturilor justițiabililor, stabilind că o decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate profită atât autorilor acesteia, cât și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei, dar în alte cauze, soluționate definitiv. Această jurisprudență, menținută și după adoptarea noului Cod de procedură civilă, se concretizează, de exemplu, prin Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, precitată, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, Decizia nr. 616 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2015, Decizia nr. 404 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 august 2014, Decizia nr. 29 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 11 martie 2015.  În acest context, Curtea reamintește faptul că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care acesta se sprijină. Astfel, atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, sau Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012).” (par. 20-23)[1]

2. Ca efect al constatării neconstituționalității unui text de lege, toate dispoziţiile acestei legi care fac trimitere la textul legal declarat neconstituţional rămân fără obiect.

Lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora.

Prin Decizia nr. 833/2020, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispoziţiilor art. 581 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, întrucât ”prin reglementarea lipsită de precizie cu privire la condiţiile în care poate fi dispusă atenţionarea poliţistului, sunt apte să genereze comportamente de natură a afecta demnitatea persoanei, contravenind astfel prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.” (par. 41)  Referitor la efectele particulare ale deciziei de admitere a unei excepții de neconstituționalitate [cele generale fiind expres stabilite în art. 147 alin. (1) din Constituție], Curtea a precizat  că ”prin declararea neconstituţionalităţii art. 581 din Legea nr. 360/2002, toate dispoziţiile acestei legi care fac trimitere la textul legal declarat neconstituţional rămân fără obiect.” (par. 42)

Într-un registru similar, adică vizând efecte specifice ale deciziilor de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate, menționăm și jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia ”lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora [contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă (n.a. expres menționate în considerentele aceleiași decizii) etc.]” (Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010) În cauza respectivă, Curtea a procedat, între altele, prezentarea  unor aspecte cu privire la efectele  Deciziilor sale nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1.629 din 3 decembrie 2009.

3. Autoritatea de lucru judecat a deciziilor Curții Constituționale

Constatând că aceeași excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată de aceiași autori prin raportare la aceleași dispoziții constituționale  și cu o motivare identică, Curtea, invocând prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi de cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, a statuat că ”partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia de neconstituționalitatae este inadmisibilă”. (Decizia nr. 819/2020, par. 15-16, cu referire, deopotrivă, la Decizia nr.376 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din data de 2 august 2017, Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 184 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, sau Decizia nr. 507 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009).

În cauză, excepţia de neconstituţionalitate supusă analizei de faţă a Curţii Constituţionale a fost formulată de aceleaşi părți, în cadrul aceluiaşi proces. Chiar dacă aceasta a fost ridicată în calea de atac a apelului, obiectul său îl constituie aceleaşi prevederi de lege, iar cauza pe care se fundamentează este identică, întrucât motivarea excepţiei este raportată la aceleaşi dispoziţii constituţionale, respectiv art. 21 alin. (2) și (4), iar argumentaţia pretinsei relaţii de contrarietate între obiectul excepţiei şi textele constituţionale precitate este, de asemenea, identică. Prin urmare, Curtea constată că Decizia nr. 611 din 10 octombrie 2019 se bucură de autoritate de lucru judecat – efecte inter partes litigantes, având în vedere că obiectul, cauza şi părţile din proces sunt aceleaşi atât în cadrul excepţiei anterioare, cât şi al excepţiei ce face obiectul prezentei cauze. (Decizia nr. 819/2020, par. 18)

„Efectele lucrului judecat, potrivit art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se exprimă în faptul că «Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect». […] Hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se bucură de autoritatea lucrului judecat sub aspectul dispoziţiei de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătoreasă a quo are competenţa de a invoca din oficiu şi de a admite excepţia autorităţii de lucru judecat.” În condiţiile în care instanţa judecătorească nu îşi îndeplineşte această competență, revine instanţei constituţionale competenţa de a respinge, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 11 alin. (3) şi art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 430 din Codul de procedură civilă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, întrucât dispoziţiile procedural civile referitoare la autoritatea de lucru judecat ataşată hotărârilor judecătoreşti sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale. (Decizia nr. 819/2020, par. 17, cu referire și la Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015)

II. EVENIMENTE INTERNAȚIONALE

 Congresul al XVIII-lea al Conferinței Curților Constituționale Europene (24-25 februarie 2021)[2]

Tema Congresului:  “Drepturile omului și libertățile fundamentale: relațiile dintre cataloagele internaționale, supranaționale și naționale în secolul 21“.

Conferința Curților Consituționale Europene[3]constituie un important cadru de dialog între instanțele constituționale.  Potrivit Statutului său, aceasta “organizează un Congres specializat, la intervale regulate. Ea încurajează schimbul reciproc de informaţii între Curţile membre în ceea ce priveşte metoda lor de lucru şi jurisprudenţa constituţională, la fel ca şi schimburile de idei privind problemele instituţionale, structurale şi materiale în domeniul justiţiei constituţionale. Ea depune toate eforturile pentru a promova independenţa Curţilor Constituţionale ca element esenţial al garantării şi punerii în practică a democraţiei, precum şi a Statului de drept, având în vedere, în mod special, protecţia drepturilor omului; ea susţine eforturile care vizează menţinerea contactelor regulate între Curţile Constituţionale europene şi instituţiile similare.” (Art. 3).  

Congresul se desfăşoară din 3 în 3 ani; participă membrii cu drepturi depline, membrii asociaţi, observatori din rândul unor instanţe jurisdicţionale naţionale ori internaţionale, respectiv grupuri regionale şi lingvistice de curţi constituţionale, precum şi alţi invitaţi. Preşedinţia Conferinţei (ca şi a „Cercului Preşedinţilor” – organismul central de decizie şi iniţiativă alcătuit din preşedinţii Curţilor şi instituţiilor având calitatea de membru cu drepturi depline) este deţinută de preşedintele Curţii care organizează viitorul Congres, aceeaşi care asigură totodată şi Secretariatul Conferinţei[4].

În perioada 24-25 februarie 2021 a avut loc cel de-al XVIII-lea Congres al Conferinței Curților Constituționale Europene, găzduit de Curtea Constituțională din Republica Cehă. Tema Congresului a constituit-o Drepturile omului și libertățile fundamentale: Relația cataloagelor internaționale, supranaționale și naționale în secolul 21. Date fiind restricțiile determinate de pandemie, Congresul s-a defășurat on-line[5].

În discursul de deschidere a lucrărilor, președintele Curții Constituționale gazdă, domnul Pavel Rychetský, a subliniat importanța continuității dialogului instanțelor constituționale în acest cadru și a păstrării tradiției organizării Congresului, chiar în condițiile dificile ale acestei perioade. Totodată, a evidențiat dificultățile, presiunile și provocările cu care se confruntă instanțele constituționale în întreaga lume și importanța asigurării independenței curților constituționale, subliniind faptul că acestea sunt de neînlocuit în realizarea protecției drepturilor și libertăților fundamentale.

Lucrările Congresului s-au desfășurat pe parcursul a IV Sesiuni, după cum urmează:

Prima sesiune – dedicată cataloagelor drepturilor omului la nivel național;

A doua sesiune – dedicată aplicării cataloagelor drepturilor omului la nivel supranațional și internațional, cu o abordare deopotrivă teoretică și practică, din perspectiva Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene;

A treia sesiune – dedicată cataloagelor de drepturi ale omului cu referire la drepturi particulare. Sub acest aspect, chestionarele adresate participanților au vizat: dreptul la viață, libertatea de exprimare, libertatea religioasă, dreptul la respectarea vieții private/dreptul la viață privată, interzicerea discriminării, dreptul la libertate;

Ultima sesiune a fost dedicată concluziilor și prezentării Raportului general al Conferinței, întocmit pe baza Rapoartelor Naționale transmise de participanți, cuprinzând răspunsurile la chestionarului realizat de organizatori.

Lucrările Conferinței au relevat rolul instanțelor constituționale, garanți ai Costituției și interpreți finali ai acesteia, precum și importanța dinamicii interpretării constituționale cu raportare la planul supranațional și internațional în materia drepturilor și a libertăților fundamentale. Totodată, au fost evidențiate  raporturile instanțelor constituționale cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instrumentele și dimesiunile dialogului în cadrul constituționalismului pe mai mult niveluri ce caracterizează spațiul european[6].

III. PUBLICAȚII – Richard ALBERT – Constitutional Amendments. Making, Breaking and Changing Constitutions  

Am ales pentru rubrica de publicații semnalate în această ediție a actualităților constituționale  monografia Constitutional Amendments. Making, Breaking and Changing Constitution, întrucât tratează pe larg, din perspectiva dreptului constituțional comparat,  problematica modificării constituției, cu referire specială la limitele revizuirii, rolul și valoarea acestora. O considerăm reprezentativă pentru această temă, care constituie, de altfel, subiectul predilect al mai multor studii ale profesorului Richard ALBERT.

Director și fondator al Forumului Internațional pentru Viitorul Constituționalimului, Profesorul Richard ALBERT este Director de Studii Constituționale la Universitatea Texas din Austin, co-editor foondator al I-CONnect, blogul de cercetare științifică al International Journal of Constitutional Law, cercetător, prolific autor de drept constituțional și organizator de conferințe internaționale în întreaga lume (https://www.richardalbert.com/biography.html). A scris numeroase lucrări în care abordează problematica reformelor constituționale, inclusiv modificarea, evoluția și revoluția în acest plan, dezvoltând subiectul din perspective comparative, istorice, teoretice, practice.

Monografia Constitutional Amendmens. Making, Breaking and Changing Constitutional, publicată de Oxford University Press în  anul 2019, explorează problematica modificării constituției, uilizând ca bază de documentare un număr impresionant de constituții și exemple de modificări ale constituțiilor din întreaga lume. Lucrarea constituie o extraordinară resursă de drept constituțional comparat, pentru o temă mai puțin abordată în literatura juridică română[7], și anume aceea a procedurii și limitelor revizuirii Constituției, din perspectiva sensului profund al instituirii unor asemenea reguli. Întrucât această secțiune a Actualităților costituționale se prefigurează ca o invitație la lectură și eventual dezbatere, vom puncta doar câteva elemente relevante.

Astfel, lucrarea este structurată pe două planuri fundamentale: semnificația modificărilor aduse constituției și calea pe care creatorii legii fundamentale ar trebui să o urmeze atunci când proiectează procedurile de modificare a constituțiilor, fiind definită chiar de autor ca ”hartă menită să ghideze navigarea prin universul intelectual al modificărilor Constituției și un plan pentru stabilirea și îmbunătățirea regulilor revizuirii constituționale.”

În esență, această carte arată că nicio parte a unei constituții nu este mai importantă decât procedurile utilizate pentru a o schimba: codificate sau nu, regulile revizuirii constituției se află în vârful ierarhiei normelor unei constituții și la baza arhitecturii sale, stabilizând simultan fundamentul constituției și autorizând consolidarea sa atunci când este nevoie. Regulile revizuirii ”deschid o fereastră către sufletul unei constituții, expunând cele mai profunde vulnerabilități și dezvăluindu-i componentele de forță.” Aceste reguli ”funcționează în chip de gardieni ai Constituției”, specificând cine este autorizat să inițieze o modificare și cu ce majoritate, când o modificare devine efectivă, cum și de către cine trebuie aprobată, și ce anume dintr-o constituție nu poate fi modificat.  Constituțiile și regulile de modificare a lor sunt precum ”lacătul și cheia”; greu de conceput unele fără celelalte.

Autorul relevă deopotrivă, prin analiza realizată, faptul că uneori, ”reformatorii” exploatează normele aplicabile modificărilor constituționale, testează limitele constrângerii legale, subminează normele guvernării democratice și încalcă constituția așa cum a fost scrisă pentru a crea constituții complet noi sub masca unor amendamente (modificări) obișnuite, practici de natură a ridica întrebarea: ce este un amendament și în ce condiții ar trebui să i se recunoască validitatea? Cu alte cuvinte, precum  Janus, zeul cu două fețe privind în direcții opuse, procedurile de modificare pot fi aplicate cu bună sau cu rea-credință, pentru consolidarea sau pentru distrugerea instituțiilor constituționale, altfel spus, pentru a construi sau a desființa însuși fundamentul pe care normele stabilite pentru modificare sunt menite a-l proteja.

Ca urmare, nu putem înțelege momentele cele mai importante ale evoluției constituționalismului în lume, fără a ”diagnostica” modul în care modificările constituționale au fost utilizate constructiv sau abuziv în crearea sau desființarea constituțiilor.


[1] Pentru domeniul penal a se vedea și Decizia 651 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018
[2] Disponibil aici
[3] Pentru o prezentare a se vedea M. Safta, I.N.Nistor, Fișe de drept constituțional, Ed Hamangiu, 2020
[4] Preluare www.ccr.ro (Al XV-lea Congres al Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene)
[5] A se vedea și aici
[6] A se vedea aici – Superior Courts Network; aici Rețeaua Judiciară a UE
[7] Evidențiem ca studiu de referință pe cel aparținând profesorului Dan Claudiu Dănișor ”Considerații critice asupra limitelor competenței de revizuire a Constituției României”, publicat în în Revista de drept constituțional  nr. 1/2018, Ed. Universul Juridic


Conf. univ. dr. Marieta Safta

 
Secţiuni: Articole, CCR, Content, Internațional, JURIDICE.ro, Jurisprudență, Selected, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD